Sãrbatorile de iarnã

Clasa : A-X-A A ELEV:DOBRE DARIA

IONELIA
 2
 Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de
bucurie, de întâlnire a întregii familii.
 Una dintre cele mai importante sărbători
ale anului pe care creştinii o sărbătoresc este
naşterea Domnului Iisus Hristos care trebuie
să reprezinte un moment de bucurie şi
totodată de preamărire a Lui.
 Odată cu venirea lunii decembrie, copiii
pregătesc colinde pentru a le încânta
sufletele şi a le aminti de anii tinereţii, iar
oamenii aşteaptă nerăbdători colindătorii.
 Sărbătorile de iarnă sunt cele mai
numeroase din toată perioada anului şi
totodată cele mai frumoase!
 Sarbatorile de iarna
3
  Timp de de o luna (6 decembrie - 6 ianuarie) se
desfasoara un adevarat alai al sarbatorilor cu
daruri, mese, traditii si urari.
 Credinciosii, conform calendarului crestin, tin
postul Craciunului (15 noiembrie - 24
decembrie), perioada în care sunt înfrânate
poftele trupesti si pornirile pacatoase . Acest
post este întrerupt totusi de doua sarbatori:
Sfântul Nicolae (6 decembrie) si Ignatul (20
decembrie).
 Sfântul Nicolae celebrat la 6 decembrie este
considerat patronul copiilor. În noaptea de 5
spre 6 decembrie ghetutele copiilor sunt
pregatite pentru sosirea Mosului Nicolae, care
le aduce daruri. Ziua de Ignat, numita si Ignatul
porcilor, este ziua în care, conform traditiei, se
taie porcul de Craciun.
 Impodobirea bradului
4

 Care ar mai fi farmecul Craciunului fara

brad, fara miros de brad, fara globulete,
ingerasi, lumini, bombonele si cadouri?
Traditia spune ca bradul trebuie impodobit
in seara din 24 spre 25 decembrie si ca
trebuie tinut in casa pana la sfantul Ioan
Botezatorul.
 Colindele se canta in Biserica
5

 Colindele s-au pastrat din generatie în

generatie ca ceva scump fiintei neamului
românesc, rasunând an de an în preajma
sfintei sarbatori a Nasterii Domnului.
Inca de la formarea poporului roman ,
colindele au rasunat in fiecare zona
locuita de pe teritoriul tarii noastre
reliefand faptul ca romanii au primit
crestinismul direc de la Sfintii Apostoli,
mai concret prin vocea Sfantului Andrei

 Astfel de sute de ani, copii, flacai sau

adulti, în functie si de zona geografica a
tarii, se pregatesc din timp cu multa
sârguinta pentru a vesti celorlalti, marea
taina petrecuta in ieslea din Betleem
 6

Povestea lui Mos Craciun cunoaste mai multe variante. Noi o vom
imbratisa pe aceea care vorbeste despre un mos simpatic, jovial, cu
barba mare, venit de la Polul Nord, pe o sanie trasa de reni, in care
are un sac imens cu jucarii. Mos Craciun are o lista in care sunt
trecuti copiii cuminti si copiii neascultatori si aduce daruri pentru cei
care merita, intra pe horn si le aseaza sub pomul de Craciun. Copiii,
care de multe ori ii scriu din timp mosului ce ar dori sa primeasca, se
pregatesc nerabdatori cu poezii si cantecele, pe care cu emotie, le vor
prezenta langa bradul impodobit inca din ajunul Craciunului.

Mos Mitul lui Mos Craciun va fi mai tarziu cu grija spulberat de parinte, la
un moment bine ales. Dezamagirea aducerii la realitate este
compensata de simtamantul ca el, copilul, a ajuns deja un om mare,

Craciun important. Dar tristetea ramane tot tristete si Mos Craciun va fi in

continuare asteptat de noi toti.
 7
 Numele lui Thomas Nast figureaza rar prin enciclopedii, desi
acest desenator american de origine germana este creatorul
Santa Claus - creat în unui
1862mit
de al copilariei siThomas
americanul al celui mai
Nastpopular personaj din
lume. La fel ca-n alte productii folclorice, chipul lui Mos
Craciun  si-a început o viata proprie, fara de moarte, iar
inventatorul a fost, pe nedrept, uitat. În mod concret,
popoarele de pretutindeni nu mai stiu cine este „tatal" lui
Mos Craciun (Santa Claus). Foarte putini au aflat unde
anume s-a nascut mosneagul jovial si generos, fara de care
sarbatoarea crestina de la 25 decembrie e de neconceput. Toti
cred ca dumnealui vine din negura veacurilor...
 Cu toate acestea, Santa Claus are un autentic act de nastere,
datat decembrie 1862 si un parinte care poarta un nume:
Thomas Nast.
 Nascocitorul mitului lui Mos Craciun s-a nascut la 1840, în
orasul german Landau. La numai sase anisori, a parasit cu
familia Europa si a debarcat în America, la New York, unde
parintii visau sa duca o viata îmbelsugata ca si ceilalti
imigranti. Înzestrat cu har de desenator, Thomas e angajat, la
20 de ani, ca ilustrator al | revistei Harper's Weekly, cel mai
mare magazin ilustrat din acea vreme. Izbucnind Razboiul de
Secesiune, e trimis pe front pentru a desena tablouri de lupta,
dar si reprezentari alegorice, care sa sustina cauza
nordistilor. Având imaginatie si umor, tânarul ilustrator
publica desene reusite, sub titlul „De ce ne batem", imaginile
sale având mai mare succes decât reportajele
propagandistice.
Personajul imaginat de Nast e originar
8
din Renania germana, despre care
„ tânarul desenator pastra o vaga
amintire a primei copilarii. E vorba de
povestea despre un mosulet, Pelze
Nicol, care oferea bomboane copiilor
cuminti, precum si bucati de carbune
celor obraznici: Doar ca batrânelul din
Renania natala era sobru si mai putin
înclinat spre glume
 9
 Mosul lui Thomas Nast e oarecum diferit de
acel Sfânt Nicolae european, numit de germani
Nikolaus {Santa Claus este o prescurtare a
acestui nume). Noul personaj e un grasun
simpatic si bun, fara a-i speria pe copii ca
Nikolaus.
 Cele doua desene de Craciun au avut un succes
nemaipomenit, încât în anii urmatori
desenatorul l-a înfatisat pe Santa Claus în
diferite scene, reproduse apoi de miliarde de
ori, pâna în zilele noastre. Îl vedem pe mos
cum împodobeste pomul, pregateste jucariile,
priveste în registru, coase hainele cu zâmbetul
pe buze si cu sclipire simpatica în ochi. Mosul
cel bun umbla pe acoperisuri, coboara prin
hornuri sau zboara purtat de sania trasa de
renii adusi din Nordul îndepartat.
 Apoi, au început serialele de filme despre Mos
Craciun, care au facut înconjurul lumii.
  La romani, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt

Traditii si adevarate sarbatori de suflet. Amintirile copilariei ce ne revin

puternic in minte si suflet, zapezile bogate si prevestitoare de rod
imbelsugat, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de
obiceiuri brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul
de iarna, toate creeaza
10 in sanul familiei o atmosfera de basm, liniste
de Craciun si sufleteasca si iubire.
De la Sfantul Nicolae si pana la Sfantul Ioan, romanii se simt in
sarbatori. Cel mai asteptat este insa, Craciunul, considerat ca
Anul Nou sarbatoare a nasterii Domnului. Oamenii au cultivat-o de-a lungul
timpului, creand traditii si obiceiuri adaptate culturii lor specifice.
Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei; este ocazia cand toti
se reunesc, parinti, copii, nepoti isi fac daruri, se bucura de clipele
petrecute impreuna in jurul mesei, cu credinta ca prin cinstirea cum
se cuvine a sarbatorilor vor avea un an mai bogat.

 La sate, indeosebi sunt pastrate mult mai bine datinile acestei perioade a
anului. Una dintre cele mai raspandite datini la romani este colindatul,
un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri si gesturi. Astfel in
ajunul Craciunului, cete de colindatori, costumate traditional, ureaza pe
la casele gospodarilor pentru sanatate, fericire si prosperitate, implinirea
dorintelor in noul an, aducand aminte de Nasterea Imparatului nascut in
ieslea saracacioasa.
 Pe langa colindele religioase exista vechi colinde laice cum sunt: Capra,
Ursul, Cocostarcul, Caiutii. Acestea sunt in fapt, jocuri cu masti si
costumatii speciale confectionate de mesteri locali si care ironizeaza
personajele negative ale lumii satului. Colindatorii sunt asteptati in
casele lucind de curatenie si frumos impodobite si sunt rasplatiti de
gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colacei sau chiar bani. Cei adulti sunt
invitati la o tuica fiarta, vin si cozonac. Se aud deasemeni colinde
precum: Steaua sus rasare, Buna dimineata la Mos Ajun, O ce veste
minunata.
Ajunul Craciunului
11

 Numele de ajun vine de la a ajuna,

intrucat cei batrani obisnuiesc sa tina post
negru in acesta zi, ca si in ajunul
Bobotezei. In noaptea Ajunului, copiii
umbla cu colindul, capatand colindete,
mere si nuci in traistele pe care mamele
lor le-au pregatit din timp.
Toate acestea se dau pentru sufletul celor
morti, pentru sanatatea celor vii si pentru
roade bogate. In dimineata ajunului,
femeile fac turte de foi de placinta, le coc
pe fierul de plug ori pe alt fier, le ung cu
miere, pun deasupra grau fiert si le impart
cu o lumanare aprinsa.
Casa lui Mos Craciun se afla în Laponia
12

 Fiecare dintre noi stie ca Mos Craciun locuieste în Laponia, aproape

de Polul Nord. De aici el îsi ia zborul în fiecare iarna în sania trasa
de reni, îndreptându-se catre copiii care i-au scris în timpul anului
pe adresa lui din localitatea Napapirii, aflata în padurea din
apropierea orasului Rovaniemi din Finlanda. Dar pâna sa-si ia sacul
cu daruri în spinare, Mos Craciun are obiceiul de a-si astepta
oaspetii în propria lui casa, construite din lemn de brad, plina de
carti cu povesti pentru copii.
 Desi nu are "decât" 384 de ani, Mosul „cu plete dalbe" este înca
voinic si în putere ca sa încarce cât mai multe daruri în sania lui
fermecata. Pentru aceasta, Mos Craciun da o fuga pâna la marele
depozit de jucarii care se afla într-un loc ascuns si plin de taine pe
care i 1-a lasat mostenire tatal lui, primul Mos Craciun.
 Aici, ajutat de spiridusi si de zânele bune, Mosul alege fiecare dar
pentru copiii care i-au scris, profitând de scurta zi polara, care nu
tine decât patru ore si jumatate, de la 10 la 14,30. Apoi da o raita si
pe la reni, sa vada daca au mâncare de ajuns si apa, dupa care se
retrage la gura sobei, sa citeasca ultimele mesaje primite de la copii.
Se stie, de asemenea, ca toti copiii cuminti primesc darurile
preferate în seara de Ajun. La ceas de seara, îmbujorati de emotia
revederii, prichindeii asteapta lânga bradul frumos împodobit,
momentul în care Mosul cel drag le va asculta cântecele si poeziile.
 )
Mos Ajunul (24 decembrie
13
 Ajunul Craciunului apare personificat in chipul unui mos
cumsecade, frate mai mic al lui Mos Craciun si despre care
se spune ca ar fi fost pastor: Mos Ajunul. Acesta pare mai
autohton decat Mos Craciunul actual, de import
occidental. Romanul se pune sa chefuiasca inca din seara
de ajun, cand in unele parti se crede ca vin si sufletele
mortilor sa petreaca laolalta cu cei vii. Ca atare, pe masa
se pune hrana anume si pentru ei (s-ar zice ca mortii nu
prea trag la carne, ci mai degraba la colaci, turte si
cozonaci). Copiii umbla cu Mos Ajunul ("Ne dati ori nu ne
dati...?") si primesc mai ales nuci si covrigi. E bine sa se
imparta bucate, atat in numele mortilor, cat si ca semn de
belsug, fiind rastimpul prin excelenta al darurilor. Lipsa
reciprocitatii e rau vazuta, iar pe alocuri se crede ca
zgarcitii incaseaza pedepse de la Mos Ajun (cele mai grele
fiind ale acelora care nu primesc uratorii). Daruitul de
bani nu intra in optica traditionala, incetatenindu-se abia
in mahalale oraselor (mai ales o data cu "tiganizarea"
colindatului).
Colindatul
14

 Colindatorii umbla din casa in casa si

au pregatit un intreg scenariu
compus din dansuri, gesturi si
cantece. Colindele sunt forme de a
ura sanatate, rod bogat, implinirea
tuturor dorintelor, toate cele bune in
general. Colindatul este o traditie
extrem de raspandita la romani. Cei
care nu vor sa primeasca colindatori,
tin poarta inchisa sau nu le ofera
daruri, incalcand regulile acestui
obicei.
 Colindatul

15
 Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi,
desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice,
casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag
norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor,
pentru tot anul care urmeaza. In vechime, colindele erau
"specializate" (de preot, de pastor, de fata mare etc.). O
categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul
bisericesc, evocand inchinarea magilor (Viflaimul sau
Vicleimul - stalcire a numelui Betleem) sau panica si viclenia
lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe
care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt
simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp,
flacaii umbla cu Capra (Turca, Brezaia) sau cu Ursul, in cete
pestrite si galagioase (ca e un obicei pagan se vede si din aceea
ca in unele parti se zice ca astfel de colindatori "glumeti" ar fi
parasiti vreme de 6 saptamani de ingerul lor pazitor!), iar
copiii cu Steaua ("Cine primeste steaua cea frumoasa si
luminoasa..."). Cantecele de stea cu care suntem familiarizati
astazi (mai ales "Steaua sus rasare...") sunt de origine culta,
adeseori chiar bisericeasca. Plugusorul si Sorcova sunt legate
de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al
Craciunului.
Obiceiul trimiterii felicitarilor catre cei dragi cu ocazia sarbatorilor de
iarna

16

 A fost initiat de catre Sir Henry Cole din

Anglia. Acesta s-a intamplat in anul
1843 si prima felicitare a fost conceputa
de catre J.C.Horsley. S-au vandut 1000
de copii in Londra.

Un artist englez, William Egley, a

produs o felicitare populara in 1849. De
la inceput temele si imaginile erau
variate la fel ca si obiceiurile de Craciun
din lumea intreaga.