Tema: Apărarea dreptului de

proprietate
Orele
de curs: 4
de seminar: 4
lucru individual: 11

Lector:
Tabuncic Tatiana
Dr., conf. univ.
 Unităţi de conţinut
1. Noţiunea şi sistemul mijloacelor juridico-civile de
apărare a dreptului de proprietate.
2. Acţiunea în revendicare.
2.1. Noţiunea şi caracterele juridice ale acţiunii în
revendicare.
2.2. Efectele admiterii acţiunii în revendicare.
3. Acţiunea negatorie.
3.1. Noţiunea şi caracterele juridice ale acţiunii negatorii.
3.2. Efectele admiterii acţiunii negatorii.
 Obiectivele de referință
Studentul trebuie să:
- definească noţiunea de mijloacele de apărare a dreptului de proprietate;
- clasifice mijloacele de apărare a dreptului de proprietate;
- definească noţiunea de acţiune în revendicare;
- stabilească caracterele juridice ale acţiune în revendicare;
- analizeze condiţiile de intentare şi de satisfacere a acţiunii în revendicare;
- analizeze efectele admiterii acţiunii în revendicare;
- definească noţiunea de acţiune negatorie;
- stabilească caracterele juridice ale acţiunii negatorii;
- analizeze efectele juridice ale intentării acţiunii negatorii.
Baza normativă

 Art. 581-585 Codul civil

Bibliografie
1. Sergiu Baieș şi Nicolae Roșca, Drept civil, Drepturile
reale principale, Chişinău, Tipografia Centrală, 2016.
2. Sergiu Baieș şi Nicolae Roșca, Protecţia dreptului de
proprietate // Analele ştiinţifice ale USM. Ştiinţe juridice
nr.4, Chişinău, 2000.
3. Andrei Rogac, Legalitatea nulităţii actului juridic
subsecvent ca urmare a nulităţii actului juridic iniţial //
Revista Naţională de Drept nr.10 din 2012, pp.59-64.
 Jurisprudenţă
1. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM cu privire la
aplicarea unor dispoziţii ale Codului civil şi ale altor acte normative
referitoare la dreptul de proprietate privată asupra imobilelor, inclusiv
asupra construcţiilor anexe, nr.2 din 2006, în Buletinul Curţii Supreme de
Justiţie a RM, 2006, nr.12, p.14.
2. Decizia Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al
Curţii Supreme de Justiţie din 11 iunie 2014, dosarul 2ra-1533/14
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=10738>;
3. Decizia Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al
Curţii Supreme de Justiţie din 23 noiembrie 2016, dosarul nr. 2ra-2501/16
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=32849>.
I. Noţiunea şi sistemul mijloacelor juridico-
civile de apărare a dreptului de proprietate

Definiţia noţiunii mijloacelor

juridico-civile de apărare a dreptului
de proprietate:
acţiunile proprietarului prin care se
tinde înlăturarea atingerilor aduse
dreptului sau asigurarea exercitării
lui în condiţii normale.
 Sitemul mijloacelor juridice de
apărare a dreptului de proprietate
1. nespecifice (obligaționale) – 2. Specifice (reale) – se întemeiază
scopul lor este apărarea unor drepturi direct și nemijlocit pe dreptul real
de creanţă atunci când între sau pe faptul posesiei unui bun și au
proprietar şi terţa persoană există un ca scop doar apărarea dreptului real.
raport obligaţional.
Scopul lor este restabilirea dreptului
Fac parte acțiunile:
de posesie, folosinţă şi dispoziţie.
 privind repararea prejudiciului
cauzat proprietarului; Fac parte acțiunile:
 privind restituirea bunului dat în 1. petitorii și
folosinţă temporară 2. posesorii.
 în caz de neexecutare a
contractului;
 bazate pe răspununderea delictuală
Continuare

3. nici reale, nici obligaţionale:

 apărarea dreptului de proprietate în cazul
apariţiei persoanei declarate dispărute sau
declarate moarte;
 declararea nulităţii actului juridic civil.
4. de protejare a dreptului de proprietate în
cazurile prevăzute de lege la stingerea lui
(art.46 din Constituţie).
 Acțiunile reale de apărare a
drepturilor reale
a) petitorii - au ca scop b) posesorii - au ca scop
apărarea dreptul de apărarea posesiunii ca
proprietate sau un alt stare de fapt.
drept real principal,
reclamantului fiindu-
i recunoscută calitate
de titular al acelui
drept.
Sunt acțiuni reale petitorii

 acţiunea în revendicare;
 acțiune în efectuarea înregistrării
(art. 430 Cc).
 acţiunea negatorie;
 acțiunea confesorie a
uzufructuarului (art. 607Cc). 
 II. Acţiunea în revendicare ca mijloc de apărare a
dreptului de proprietate

Potrivit art. 581 din Cc), proprietarul unui bun are

dreptul:
 de a i se recunoaște dreptul de proprietate și
 de a obține sau recupera posesia sa de la oricare
persoană care îl stăpînește de fapt.
Excepție:
- cazul în care acea persoană are un drept de a
poseda bunul, potrivit art. 484 alin.(3), opozabil
proprietarului.
 Definiţia noţiunii acţiunii în
revendicare:

acţiunea reală prin care proprietarul

neposesor al bunului, cere:
 să i se recunoască dreptul de proprietate
și
 să obțină sau să recupereze posesia de la
oricare persoană care stăpânește de fapt
bunul.
 Scopurile acţiunii în revendicare

1) Recunoaşterea dreptului de
proprietate asupra lucrului de care a fost
deposedat, care se află în posesiune
străină şi ilegală;
2) Restituirea posesiunii asupra unui bun
determinat individual.
Caracterele juridice ale acţiunii
în revendicare
a) este acţiune reală:
– protejează un drept real asupra unui
bun, și anume dreptul de proprietate, fiind
consecința dreptului de urmărire pe care
titularul acestui drept îl are.
 Continuare
b) petitorie – pune in discuție existența dreptului de proprietate al
reclamantului asupra bunului.
Reclamantul trebuie să dovedească că este titularul dreptului de
proprietate a bunului revendicarea căruia o cere.
c) prescriptibilă –  se prescriu în termen de 10 ani acțiunile privind:
    a) drepturile reale care nu sînt declarate prin lege imprescriptibile
ori nu sînt supuse altui termen de prescripție (art. 392 Cc).
Apărarea dreptului de proprietate se prescrie în limita termenilor
prescripţiei achizitive.
 Concurența acţiunii în revendicare cu alte acțiuni
îl transmite în posesie
şi folosinţă cu titlu
„B” posedă și
Dacă între proprietar oneros lui „B”. folosește, la
și posesor există un „A”, expirarea
raport juridic, proprietarul termenului are
bunului obligația să
proprietarul își va restituie bunul
recupera bunul în
condițiile acelui
raport juridic (art.
584 din Cc). Dacă la expirarea termenului „B” nu restituie bunul
proprietarului „A”.
Concluzia:
Efectele:
Nu poate fi intentată „A” este în drept să intenteze:
acţiunea în -acţiunea privind restituirea bunului dat în folosinţă
revendicare, ci
temporară.
acţiunea personală
dacă:
- între proprietar şi
terţul există un
raport obligaţional.
 Reclamant în acţiunea în revendicare este:

Doar proprietarul bunului (art.581 alin.1 Cc).

Argumente:
 acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie,
întemeiată direct pe dreptul de proprietate.
Alte persoane care deţin bunul în posesiune în temeiul
legii sau în baza unui contract (arendaşul, locatarul,
depozitarul, creditorul gajist etc.):
- vor recurge la mijloacele de apărare a posesiunii (art.493,
494 Cc).
 Reclamat în acţiunea în revendicare

Persoana care exercită stăpînirea

de fapt a bunului la data înaintării
acţiunii (art. 581 alin. 2 Cc).
 Obiectul revendicării

Numai bunurile:
 determinate individual şi
 aflate în natură la momentul
intentării acţiunii în revendicare.
 Nu pot fi obiect al revendicării

a) Bunurile determinate generic, deoarece scopul

acţiunii în revendicare constă în restabilirea
posesiunii asupra bunului şi nu în înlocuirea bunului
cu unul asemănător.
b) Bunurile care nu s-au păstrat în natură ori
care au suferit schimbări esenţiale.
Dacă nu există obiectul revendicării, se va intenta
acţiunea în repararea daunelor.
 Condiţiile înaintării acţiunii în revendicare:

- pierderea de către proprietar a

posesiunii bunului;
 determinarea individuală a
bunului;
 aflarea bunului în posesiune
străină şi ilegală.
 Efectul întrunirii condiţiilor

Proprietarul are dreptul să

revendice bunul:
 de la persoana care l-a lipsit
nemijlocit de posesiune ori
 de la persoana care deţine bunul.
 Excluderea revendicării (art. 582 Cc)

Acțiunea în revendicare se respinge dacă, în

condițiile stabilite de lege, prin efectul:
 dobândirii de bună-credință,
 uzucapiunii,
 accesiunii,
 a aplicării dispozițiilor privind regimul bunului
găsit sau
 a altui temei prevăzut de lege, proprietarul a
pierdut dreptul de proprietate, iar posesorul sau
predecesorul său l-a dobîndit.
 Condiţiile de admitere a acţiunii în revendicare a bunului de
la dobânditor

Depinde de calitatea dobânditorului la momentul dobândirii

bunului:
1) dacă este de bună-credinţă:
- nu ştia sau nu trebuia să stie că cel de la care a dobândit
bunul nu era proprietarul lui sau nu avea împuterniciri de a
dispune de bun;
2) dacă este de rea-credinţă: ştia sau trebuia să stie că cel de
la care a dobândit bunul nu era proprietarul lui sau nu avea
împuterniciri de a dispune de bun.
 Condiţiile de revendicare a bunului din
posesiunea ilegală a dobânditorilor (posesorilor)

a) De la dobânditorul de de rea-
credinţă:
 bunul se revendică în toate cazurile;
Prezumţia:
 dobânditorul este de buna-credinţă
până la proba contrară (art.527 alin. 2
Cc).
 Reclamantul trebuie să dovedească că:

1) posesiunea este ilegală;

2) este proprietarul bunului revendicat.
Banii, titlurile de valoare la purtător,
bunurile dobândite la licitaţie pot fi
revendicate de la un dobânditor de
rea-credinţă (art.527 Cc).
 b) de la dobânditorul de bună-
credinţă
revendicarea depinde de caracterul
dobândirii: gratuit sau oneros.
1) Dacă bunul a fost dobândit cu titlu
gratuit de la o persoană care nu are
dreptul să-l înstrăineze:
- proprietarul este în drept să-l revendice
în toate cazurile (art. 527 alin. 2 Cc).
 Acţiunea în revendicare către un dobânditor cu titlu gratuit

O transmite în posesie şi
folosinţă gratuită lui „B”
„A” „B” posedă şi
este proprietarul foloseşte
bicicletei bicicleta

Dar la un
Int anumit moment
ent
e ază o donează lui
acț
iu n „X”.
ea
în rev
Efectele inentării acțiunii: end
ica
re
- bunul va fi revendicat de la „X”.
El nu dobândeşte dreptul de „X”
proprietate, deoarece l-a dobândit este dobânditor de
bună-credinţă cu
cu titlu gratuit de la o persoană titlu gratuit de la
care nu avea dreptul să-l „B”.
înstrăineze (art.527 alin.2 Cc).
 Complicaţii practice ale intentării acţiunii în revendicare către
dobânditorul cu titlu gratuit
O transmite în posesie şi
„A” folosinţă gratuită lui „B”
este „B” posedă
proprietarul şi foloseşte
bicicletei bicicleta

Dar la un
anumit moment
In o vinde lui
Efectul intentării acţiunii t en
te „X”.
a ză
în revendicare de către ac
„X”
„A” de la „Z”: ț iu este
ne dobânditor de
a în
re bună-credinţă
Bunul nu poate fi ve cu titlu
nd
revendicat de la „Z”, ic oneros.
a re
dobânditor de bună-credinţă
cu titlu gratuit, deoarece:
- bunul a fost dobândit de „X” donează bicicleta lui „Z”.
la „X” care este o
persoană ce are dreptul să-
l înstrăineze; „Z”
- „X” a dobândit dreptul este dobânditor
de proprietate conform de bună-
art.527 alin. 1 Cc. credinţă cu
titlu gratuit.
 Acţiunea în revendicare către dobânditorul de bună-credinţă care a dobândit bunul cu
titlu oneros de la un dobânditor de bună-credinţă cu titlu gratuit

O transmite în posesie şi
„A” folosinţă gratuită lui „B”
este „B” posedă
proprietarul şi foloseşte
bicicletei bicicleta

„B” donează lui

„X”.
In
t en
te
a ză „X”
ac este
ț iu
ne dobânditor de
Efectul intentării a în bună-credinţă
acţiunii în revendicare re
ve cu titlu gratuit
nd
de către „A” de la „Z”: ic
a
.
re

„A”, proprietarul „X” vinde bicicleta lui „Z”.

bunului, nu-l poate
revendica de la „Z”,
deoarece
„Z”
„Z” este dobânditor de este dobânditor
bună-credinţă cu titlu de bună-
oneros. credinţă cu
titlu oneros.
 2) Revendicarea bunului de la
dobânditorul cu titlu oneros
De la un dobânditor de bună-credinţă bunul
poate fi revendicat doar în cazurile expres
prevăzute de lege, dacă:
 a fost furat,
 pierdut sau
 ieşit din posesiunea proprietarului sau
persoanei căreia bunul a fost transmis
contrar voinţei acestora (art. 527 alin. 2 Cc).
 Exemplu

Îl pierde
„A”
„B” găsește
este proprietarul
bunul pierdut
unui bun mobil

Îl vinde lui
Int „C”.
ent
e ază
acț
iu n
ea
în rev
end
ica
re

„C”
Efectul intentării de către „A” a acţiunii în este dobânditor de
revendicare a bunului de la „C” bună-credinţă cu
Acţiunea va fi admisă, deoarece: titlu oneros.
- bunul a ieşit din posesiunea lui „A” contrar
voinţei lui (art. 527 alin. 2 Cc).
 Acţiunea în revendicare a proprietarului către dobânditor care a dobândit
bunul cu titlu oneros de la posesorul care nu avea dreptul să-l înstrăineze

O transmite în posesie şi
„A” folosinţă cu titlu gratuit
este lui „B” „B” posedă
proprietarul şi foloseşte
bicicletei bicicleta

Int Vinde bicicleta lui

en tea
ză „X” fără acordul
acț
iu nea proprietarului.
Efectul intentării de către în r
„A” a acțiunii în eve
n dic
revendicare de la „X” ar e „X”
Bunul nu poate fi obiect al este dobânditor de
revendicării, deoarece „X” bună-credinţă cu titlu
a dobândit dreptul de oneros al bunului pe
proprietate conform art.527 care „B” nu avea
dreptul să-l
alin. 1 Cc.
înstrăineze.
Proprietarul suportă riscul
alegerii greşite a
contragentului.
El răspunde pentru
consecinţele negative ale Scopul normei:
acţiunilor sale. Balanţa intereselor proprietarului care a dat bunul în posesiune
și care a fost înstrăinat dobânditorului de bună-credinţă:
-legiuitorul acordă prioritate dobânditorului de bună-credinţă.
 Justificarea regulei:

fundamentul se află şi în principiile

generale ale dreptului:
 dreptul trebuie să-l apere pe cel care
are mai puţine posibilităţi de a se
apăra.
 Acţiunea în revendicare a bunului mobil ieşit din proprietatea soţilor

„A”
Bicicleta este în proprietate
vinde bunul
comună în devălmășie
mobil lui „C”
„A” și „B”
în timpul
sunt soți.
desfacerii
căsătoriei

„B
” int
e nte
ază
Efectul intentării de către acț
iu nea
soţului „B” a acţiunii în în
rev
revendicare a bunului de e ndi
car
la „C” e
„C”
este dobânditor de
Acţiunea soţului „B” în revendicare a bunului mobil de bună credință cu titlu
la „C” – dobânditor de bună-credinţă cu titlul oneros nu oneros.
va fi admisă, deoarece:
-bunul mobil a ieşit din proprietatea soţilor cu voinţa
unuia dintre ei;
-dobânditorul nu ştia despre dezacordul celuilalt soţ
privind înstrăinarea bunului mobil (art. 570 alin. 1 Cc).
 Efectele acţiunii în revendicare

a) dacă acțiunea este respinsă:

 pârâtul posesor continuă să deţină
bunul.
b) dacă acțiunea este admisă:
- bunul se restituie din posesiunea
posesorului neproprietar în posesiunea
proprietarului.
 Soarta fructelor și veniturilor bunului posedat

Se determină în dependenţă de
caracterul posesiunii:
 de rea-credinţă sau
 de bună-credinţă.
 1. Posesorul de rea-credinţă este
obligat:

- să restutuie fructele civile şi

naturale;
- să compenseze valoarea
fructelor neobţinute din vina,
culpa sa.
 Restituirea fructelor

a) în natură: b) prin
 dacă posesorul echivalent
de rea-credinţă bănesc:
dispune de ele - dacă au fost
la momentul
folosite.
soluţionării
litigiului.
 Drepturile posesorului de rea-
credinţă:
1) De a pretinde restituirea cheltuielilor de
întreţinere a bunului:
 se compensează doar cheltuielile care duc la
îmbogăţirea titularului de drept.
Efectul îmbunătăţirii bunului de către posesor (ex.:
vopseşte maşina), care sunt inseparabile, dar ridică
valoarea bunului:
 posesorul de rea-credinţă are dreptul de a cere
echivalentul valorii îmbogăţirii proprietarului.
Refuzul proprietarului de a plăti
compensaţia:
 posesorul nu este în drept să invoce
dreptul de retenţie a bunului.
Posesorul nu este în drept să ceară
compensarea impozitelor plătite, ele
nu duc la îmbogăţirea proprietarului.
 2. Posesorul este de bună-credinţă (art.497 Cc)

 dobândește dreptul de proprietate asupra

fructelor bunului posedat bunei-credinţe;
 nu este obligat să restituie fructele și nici
valoarea folosinței bunului posedat dacă a
dobândit posesia cu titlu oneros.
 are dreptul la compensarea tuturor cheltuielilor şi
îmbunătăţirilor (impozite, intervenţii, reparaţii
etc.).
 are dreptul de retenţie (art.960-964 Cc) asupra
bunului până nu-i sunt satisfăcute pretenţiile.
 Soarta îmbunătăţirilor

a) dacă sunt b) dacă sunt

separabile fără a inseparabile:
prejudicia – se compensează
bunul: cheltuielile
– se separă şi suportate de
rămân posesor.
posesorului;
 Compensarea cheltuielilor suportate
de posesor
Se ţine cont de:
1. mărimea veniturilor avute de posesorul de bună-credinţă pe
parcursul posesiunii, inclusiv fructele neculese din vina sa
(exemplu: dacă posesorul de bună-credinţă a suportat cheltuieli
de întreţinere a bunului în valoare de 1000 lei, iar venitul
obţinut din folosirea bunului şi a fructelor este de 600 lei, el are
dreptul să ceară compensare de 400 lei).
2. cheltuielile ce au avut ca urmare sporirea valorii bunului,
dacă sporul valorii mai există la momentul predării bunului.
 III. Acţiunea negatorie
(art.585 Cc)
Definiţia noţiunii acţiunii negatorii
Acţiunea negatorie este acţiunea
prin care proprietarul posesor al
bunului cere înlăturarea tulburărilor
comise în alt mod decît prin
uzurpare sau privare de posesie.
 Esenţa acţiunii negatorii

Se intentează când proprietarul este

împiedicat în exercitarea folosinţei
şi dispoziţiei în condiţii normale,
solicitând repunerea în situaţia
anterioară (înlăturarea obstacolelor)
şi repararea prejudiciului.
 Trăsăturile caracteristice

a) reală, se intentează numai când între proprietar şi terţ nu este un raport

obligaţional;
b) petitorie, se intentează numai de către proprietar când:
- este apărat dreptul de folosinţă a bunului de către proprietar care poate fi
împiedicat prin depozitarea materialelor în jurul imobilelor, litigii între vecini –
proprietari de terenuri (ridicarea unui zid sau unei clădiri ce-l împiedică pe
vecin să folosească);
 există potenţiale încălcări: interzicerea de către proprietar în fază de proiect a
construcţiei imobilului care ar împiedica folosirea bunurilor sale (alin.2
art.585 Cc).
c) imprescriptibilă, se intentează atât cât există piedicile.
Obiectul acţiunii negatorii

Înlăturarea piedicilor puse

proprietarului prin acţiuni
ilegale ale terţului care există
la momentul intentării
acţiunii.
 Condiţiile satisfacerii acţiunii
negatori

Întrunirea cumulativă a
următoarelor condiţii, în caz
contrar nu se satisface:
a) săvârşirea acţiunilor care
împiedică folosirea bunului;
b) caracterul ilicit al acţiunilor.
 Inadmisibilitatea satisfacerii

Nu va fi satisfăcută:
1) Dacă lângă o casă a fost săpat un şanţ,
conform hotărârii organelor de resort.
Legalitatea hotărârii poate fi contestată,
dar nu prin acţiunea negatorie.
2) Proprietarul trebuie să admită influenţa
asupra bunului în baza legii şi al
drepturilor altor persoane.