MASURAREA TEMPERATURII IN

GRADE CELSIUS, KELVIN SI

FAHRENHEIT
NUME: IVAN RALUCA-ANA-MARIA
 CUPRINS
• Temperatura
• Masurarea temperaturii - Instrumente
 Termometrul meteorologic ordinar (psihrometric) T.M.O
 Termometrul de maximă (T max)
 Termometrul de minimă (T min)
• Masurarea temperaturii in Grade
• Gradele Celsius
• Temperaturi de bază pe scara Celsius și corespondentele lor pe alte scări
• Gradele Kelvin
• Temperaturi de bază pe scările Kelvin și Celsius.
• Gradele Fahrenheit
• Formule de conversie a temperaturilor
• Diagrama comparativa pentru diverse scari de temperatura
 TEMPERATU
RA
Temperatura aerului este unul dintre elementele meteorologice a carui masurare are drept particularitate extraordinara
sensibilitate la expunerea instrumentului de masura. Masuratorile de temperatura sunt afectate în principal de catre mediul
înconjurator si anume: de prezenta cladirilor si a altor obstacole importante, starea suprafetei solului, de vegetatie, de schimbarea
designului structurii de protectie a instrumentului cu care se masoara temperatura. În ceea ce priveste orasele, particularitatile
locale sunt mult mai insemnate comparativ cu asezarile rurale. Temperatura aerului în interiorul aglomerarilor urbane reprezinta
efectul insumat al prezentei cladirilor, suprafetelor asfaltate, circulatiei rutiere (inclusiv a temperaturii caroseriei automobilelor sau
a caldurii degajate de motoarele in functiune), efectelor industriei, poluarii etc. Constructiile urbane reduc viteza de circulatie a
aerului, reduc ventilatia si prin aceasta provoaca o încalzire suplimentara a aerului. Cauzele sunt antropice si deci datele de
temperatura astfel rezultate nu pot fi comparate cu cele determinate în mediul natural, reprezentativ. Datorita proprietatilor
termice ale materialelor folosite în structura oraselor- asfalt, acoperisuri, materialele de culoare neagra cu capacitate mare de
absorbtie, lipsa spatiilor verzi sau a parcurilor - caldura este retinuta multe ore chiar si dupa apusul soarelui. Toate acestea produc
schimbari în bilantul energetic al unui oras, determinand existenta unor temperaturi mai ridicate fata de zonele rurale
înconjuratoare. Aceste motive stau la baza amplasarii statiilor meteorologice în afara oraselor sau in spatii cu suprafete mari
acoperite cu vegetatie.
 MASURAREA TEMPERATURII- INSTRUMENTE
• Utilizarea unor instrumente sau aparate de masura diferite ca structura si clase de precizie, faciliteaza
obtinerea de date necomparabile sau chiar eronate. Atunci cand comparam date de temperatura aerului
trebuie sa avem convingerea ca datele au fost obtinute cu instrumente compatibile si comparabile.
• Expunerea termometrelor si amplasarea lor are de asemenea o importanta determinanta. Radiatia
care provine de la Soare, nori, pamant si alte obiecte din mediul înconjurator trece prin aer fara a modifica
în mod apreciabil temperatura aerului. Nu este si cazul unui termometru, care expus liber aceleiasi radiatii,
poate absorbi din aceasta o cantitate importanta. Astfel, temperatura unui termometru expus liber radiatiei
mediului înconjurator poate diferi de temperatura reala a aerului, diferenta dintre acestea depinzand de
intensitatea radiatiei si de raportul dintre radiatia absorbita si caldura cedata de catre termometru.
• La staţiile meteorologice din România, în scopul măsurării temperaturii la anumite ore, climatologice
(01,07,13,19) sau sinoptice (din oră în oră), se folosesc instrumente cu citire directă (termometre), iar
pentru înregistrarea variaţiilor continue ale temperaturii aerului într-o perioadă mai lungă (o zi sau o
săptămână) se utilizează termografe.
• Instrumente cu citire directă utilizate pentru măsurarea temperaturii aerului:
a) Termometrul meteorologic ordinar (psihrometric) T.M.O. este format din:

Rezervorul este umplut cu lichid termometric (mercur). Forma sa poate fi diferită,de la

cilindrică până la sferică şi tronconică.Tubul capilar este un cilindru subţire de sticlă prin
care coloana de mercur poate înainta sau se poate retrage fără a întâmpina niciun
obstacol. La partea inferioară tubu lcapilar este sudat cu rezervorul, iar la partea
superioară se termină cu o concavitate nefuncţională.
Scara gradată este reprezentată de o bucată de porţelan sau opal alb pe care sunt
marcate diviziuni. Cele multiple de 10º sunt înscrise cu cifre (dispuse simetric de o
partesi de alta al lui 0). Diviziunile multiple de 5º sunt marcate fie cu cifra 5 fie printr-o
liniecontinuă care în capăt seamănă cu o săgeată. Diviziunile de 1º sunt marcate cu linii maiscurte dar mai lungi
decât cele corespunzătoare zecimilor de grad. În general scara gradată a T.M.O este cuprinsă
între -40ºC şi +60ºC. Precizia este de 0,2ºC ceea ce se traduce prin aceea că între două grade întregi există şi intervale. La
partea superioară scara gradată este fixată printr-o bucată de sârmă fină iar în partea inferioară este susţinută de o
garnitură de sticlă.
Tubul protector este un cilindru de dimensiuni mult mai mari decât cele ale tubului capilar. Tubul protector înglobează
practic întreg ansamblul termometrului.
Manşonul metalic are rolul de a preîntâmpina transferul de căldură dintre operator şi termometru. Nu se întâlneşte la
toate tipurile de termometre.
 b) Termometrul de maximă (T max)

T max se aseamănă destul demult cu T.M.O., însă are faţă de acestacâteva

caracteristici de specificitate. Asemănarea este dată de lichidul termometric
(mercur) şi de configuraţia generală foarte apropiată de cea a T.M.O.: rezervor,
tub capilar, tub protector, scară gradată între -30º şi+50º etc.
Principala sa particularitate este maximilitatea (posibilitatea de a înregistra şi
păstra valoarea de temperatura cea mai ridicată din intervalul de timp între
două termene orare de observaţie). Maximilitatea este asigurată de însuşirea sa
fundamentală şianume îngustarea tubului capilar în imediata apropiere a locului
unde acesta e sudat cu rezervorul prin intermediul unui dinte (ştift de sticla).
T max este mai scurt decâtT.M.O., are precizie mai slabă (0,5ºC).El este
instalat pe furca superioară a stativului cu termometre din primu ladăpost
meteorologic. Determinarea celei mai ridicate temperaturi a aerului cu ajutorul termometrului de maximă se face
la orele de observaţii climatologice 01, 07, 13, 19. În prealabil se impune verificarea poziţiei coloanei de mercur
din tubul capilar deoarece aceasta poate fideplasată către dreapta fată de locul întreruperii, ca urmare a
trepidaţiilor adăpostului meteorologic sau poziţiei greşite a termometrului. După înscrierea valorilor termice în
registru, termometrul de maximă se„operează”, adică se scutură energic până când mercurul din tubul capilar se
retrage în rezervor. După operare, termometrul de maximă ţinut cu rezervorul în jos, se reinstalează în suportul
său uşor înclinat. El este bine „operat” numai dacă, în urma aplicării corecţiei instrumentale indică aceeaşi
temperatură cu termometrul psihrometric uscat, căruia i s-a aplicat această corecţie.
 
 c) Termometrul de minimă (T min)
Termometrul de minimă T min este un termometru meteorologic cu alcool care se întrebuinţează
pentru determinarea celei mai scăzute temperaturi a aerului (minima) din intervalele cuprinse între orele
de observaţii. El se deosebeşte de celelalte termometre meteorologice prin câteva particularităţi de
construcţie - rezervorul cu alcool are dimensiuni mai mari în scopul de a prezenta o inerţie capabilă
să-l ferească de influenţa microvariaţiilor momentane ale temperaturii aerului - forma rezervorului este
cilindrică (modelele ruseşti) şi asemănătoare unei furci sau literei „U” (modelele germane). Ea
urmăreşte să creeze o suprafaţă cât mai mare de contact cu mediul. Construcţia termometrului de
minimă are drept principală caracteristică prezenţa în interiorul coloanei de alcool a indicelui mobil de porţelan
sau sticlă . Acesta are formă alungită (12-14 mm) şi capetele bombate ca gămălia unui ac.Scara
termometrului de minimă este gradată din 0,5 in 0,5ºC, între limitele -45ºCşi +45ºC.Termometrul de
minimă se instalează pe furca inferioară a stativului de termometre din primul adăpost meteo în poziţie
perfect orizontală, cu rezervorul îndreptat spre stânga şi manşonul metalic spre dreapta fată de
persoana care efectuează observaţia. Poziţia orizontală este necesară pentru ca deplasarea indicelui
de porţelan în tubul capilar să nu fie influenţată de forţa gravitaţiei. La instalare, indicele de porţelan
trebuie să se găsească în interiorul coloanei de alcool, cu capătul din dreapta (opus rezervorului) aflat
în contact cu pelicula superficială care formează meniscul concav al alcoolului din tubul
capilar. Când temperatura aerului scade, alcoolul se contractă, coloana micşorându-se; indicele este antrenat
şi el către rezervor, deoarece forţa de frecare a capetelor sale de pereţii tubului capilar este mai mică decât
forţa de rezistenţă a peliculei superficiale (dată de coeziunea dintre moleculele alcoolului). Ulterior, atunci când temperatura aeruluiîncepe să crească, alcoolul
se dilată prelingându-se printre pereţii tubului capilar şicapetele indicelui fără ca acesta să fie antrenat către temperaturile mai mari. Acest lucru este posibil
pentru că indicele se află în contact cu partea inferioară a peliculei superficiale.Citirile termometrului de minimă se fac la orele de observaţii climatologice
01,07,13,19, fără a-l atinge sau scoate din suportul său. Întrucât scara termometrului este gradată din 0,5 in 0,5ºC, iar precizia determinărilor trebuie să fie de
0,1ºC, zecimile de grad se apreciază din ochi.Termometrul de minimă poate suferi o serie de dereglări. Cea mai frecventă esteîntreruperea coloanei de alcool
prin intermediul unor bule de aer. Ea se produce fie din cauza variaţiilor bruşce ale temperaturii aerului, fie din cauza trepidaţiilor puternice.Termometrele de
minimă se verifică (se etalonează) o dată la 3 ani.Termometrului de minimă i se poate aplica şi corecţia suplimentară în raport cu termometrul ordinar, în sensul
că se poate face o comparaţie/verificare a nivelurilor celor două coloane (cu alcool şi mercur); indicaţiile trebuie să fie identice.
 MASURAREA TEMPERATURII IN GRADE
• Temperatura reprezintă o însuşire fizică esenţială a materiei şi de valorile ei depinde starea de
încălzire şi de răcire a diferitelor corpuri. Cunoaşterea valorilor de temperatură este absolut necesară
în numeroase domenii din sfera socio-economică. Temperatura aerului e cel mai important
parametru meteo-climatic ce se utilizează în toate caracterizările, asupra timpului (vremii) pe termen
scurt şi a climei, la macroscara temporală.Unitatea de măsură – este gradul de temperatură,
corespunzător unei diviziuni de lungime a scării lineare.
• Mărimea temperaturii este dependentă de scara folosită:
• a. scara termometrică Celsius (Cº/centigrade) care este cel mai frecvent utilizată pe plan mondial
(scara universală), aceasta având două valori importante: t1=0ºC (punctul de îngheţ al apei la o
atmosferă) şi t2=100ºC (punctul de fierbere al apei la o atmosferă);
• b. scara Fahrenheit (ºF) cu un interval de 180 ºF (32ºF-212ºF); pentru conversia din grade Celsius în
grade Fahrenheit se foloseşte formula F=9/5C+32; punctul de fierbere al apei este la 212 ºF, iar cel de
îngheţ 32ºF;
• c. scara Kelvin (K) sau scara temperaturii absolute la care 0K = -273,15ºC (zero absolut); temperatura
în grade Kelvin poate fi calculată prin adăugarea cifrei 273,15 temperaturii în grade Celsius;d.
• scara Reaumur (ºR), cu gradaţii cuprinse între 0 (punctul de îngheţ al apei) şi 80ºR (punctul de
fierbere al apei);e.
• scara Rankine (ºRa), cu punctul de fierbere al apei la 671,67ºRa şi punctul de îngheţ al apei la 491,67
ºRa
 GRADELE CELSIUS C
• Celsius se referă la scara de temperatură Celsius (în centigrade). Grade Celsius (simbol: °C) se referă la o
temperatură exprimată pe scara Celsius. Gradul Celsius, care este un termen derivat, se referăd la unitatea
folosită pentru indicarea unui interval de temperatură de pe Scara termometrică Celsius.
• Denumirea „Celsius” vine de la numele astronomului suedez Anders Celsius, care a propus primul această
scară în 1742, cu doi ani înainte de moartea sa.
• Până în 1954 temperatura de 0 °C de pe scara Celsius a fost definită ca punctul de topire a gheții iar cea de
100 °C ca punctul de fierbere a apei la presiune normală, definiție aproximativă, încă folosită în școli. Actual,
unitatea „grad Celsius” și scara Celsius este definită, conform convențiilor internaționale, prin două puncte:
zero absolut și punctul triplu al apei. Zero absolut — temperatura față de care nimic nu poate fi mai rece și la
care în substanță nu mai există energie sub formă de căldură — este definită ca fiind exact 0 K și −273,15 °C.
Punctul triplu al apei este definit ca fiind la exact 273,16 K și 0,01 °C.
• Această definiție:
-stabilește mărimea ambelor grade, Celsius și Kelvin, ca fiind exact 1 / 273,16 părți din intervalul dintre punctul
triplu al apei și zero absolut;
-stabilește că un kelvin are exact aceeași mărime cu un grad de pe scara Celsius; și
-stabilește că diferența punctelor de zero între cele două scări este exact 273,15 kelvini.
ÎN TABELUL DE MAI JOS SUNT PREZENTATE CÂTEVA
TEMPERATURI DE BAZĂ PE SCARA CELSIUS ȘI
CORESPONDENTELE LOR PE ALTE SCĂRI.
 K
GRADELE KELVIN
• Scara Kelvin este scară de temperatură termodinamică (absolută) unde temperatura de zero absolut (0 K) este cea mai
scăzută temperatură posibilă, nimic neputând fi răcit mai mult, iar în substanță nu mai există energie sub formă de
căldură. Unitatea de măsură a scării Kelvin este kelvinul (simbol: K), care este unitatea de temperatură în SI și este una
din cele șapte unități de măsură fundamentale.
• Scara Kelvin poartă numele fizicianului și inginerului irlandez William Thomson, Lord Kelvin (1824-1907).
• Unitatea și scara „kelvin” este definită, conform convențiilor internaționale, prin două puncte: zero absolut și punctul
triplu al apei. De asemenea, această definiție leagă exact scara Kelvin de scara Celsius. Zero absolut — temperatura față
de care nimic nu poate fi mai rece și la care în substanță nu mai există energie sub formă de energie interna — este
definită ca fiind exact 0 K și −273,15 °C. Punctul triplu al apei este definit ca fiind la exact 273,16 K și 0,01 °C.
Această definiție are trei consecințe:
-stabilește valoarea unității kelvin ca fiind exact 1 / 273,16 părți din diferența dintre punctul triplu al apei și zero absolut;
-stabilește că un kelvin are exact aceeași mărime cu un grad de pe scara Celsius; și
-stabilește că diferența punctelor de zero între cele două scări este exact 273,15 kelvini (0 K = −273,15 °C și 273,16 K = 0,01
°C). Temperaturile în kelvini pot fi convertite în alte unități conform tabelului de sus-dreapta.
ÎN TABELUL DE MAI JOS SUNT PREZENTATE
CÂTEVA TEMPERATURI DE BAZĂ PE SCĂRILE
KELVIN ȘI CELSIUS.
 °F
GRADELE FAHRENHEIT

• Fahrenheit este o scară de temperatură utilizată în cadrul sistemului anglo-saxon de unități de măsură. Gradul
Fahrenheit, notat cu °F, este unitatea de măsură a temperaturii și diferenței de temperatură pe această scară.
• Scara Fahrenheit a fost propusă în 1724 de către fizicianul Daniel Gabriel Fahrenheit și numită după acesta.
Astăzi scara Fahrenheit a fost înlocuită de scara Celsius în cele mai multe țări care au adoptat S.I.. Este încă
folosită în scopuri non-științifice în Statele Unite și alte câteva state, cum ar fi Bahamas, Belize și Palau.[1]
• Se crede că Fahrenheit a luat ca punct 0 al scalei lui, temperatura la care un amestec masic echivalent de
gheață și sare se topește și 100 (96 de fapt) temperatura internă a corpului uman. În mod foarte practic, acesta
a divizat succesiv intervalul obținut la numere pare (întâi la 12 și apoi la 8), fapt care face facilă realizarea
practică a scărilor gradate pentru termometre, tot așa cum facil e și lucrul cu țoli (sau alte câteva unități de
măsura nonzecimale), la care până și cea mai mică diviziune o poți obține prin simple „îndoiri” (împărțiri în
două) repetate
• Formula de conversie a unei temperaturi date din grade Celsius în grade Fahrenheit (și invers) derivă din
aplicarea unei reguli de trei (ținând cont, firește, de decalaj) al punctelor de echivalență binecunoscute, anume
32°F = 0°C și 212°F = 100°C.
FORMULE DE CONVERSIE A
TEMPERATURILOR
DIAGRAMA COMPARATIVA PENTRU DIVERSE
SCARI DE TEMPERATURA