PIAŢA TURISTICĂ

 1. Conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice

 Piaţa turistică este reprezentată de totalitatea tranzacţiilor (actelor de

vănzare-cumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice. Ea
trebuie privită în conexiune cu relaţiile pe care le generează, cu spaţiul
geografic şi chiar cu timpul în care se desfăşoară.

 Piaţa turistică poate fi definită, totodată, şi ca sfera de confruntare

dintre oferta turistică, materializată în producţia specifică, şi cererea
turistică - expresie a nevoilor, dorinţelor şi aspiraţiilor clienţilor .
 Particularităţi:
 - complexitatea, determinată de faptul că produsul turistic (oferta) are un
conţinut aparte, fiind alcătuit din bunuri şi servicii, din elemente
tangibile şi intangibile;
 - eterogenitatea determinată de conţinutul produsul turistic care
înglobează elemente de o mare diversitate (servicii furnizate de condiţiile
naturale, de echipamente, de forţa de muncă etc. ce se prezintă sub forma
unui „pachet", rezultat din acţiunea conjugată a unui număr mare de
producători/ofertanţi);
 - un caracter „peticit” , fragmentat (varietatea formelor de concretizare, dar şi
de asociere a elementelor constitutive ale produsului turistic, pe de o parte,
diversitatea nevoilor şi dorinţelor consumatorilor, pe de altă parte, determină ca
din confruntarea ofertei cu cererea să rezulte o multitudine de forme de turism
şi, implicit, de segmente, de subpieţe);

 - opacitatea ( pe piaţa turistică se întâlnesc cumpărătorii de vacanţe - care

manifestă anumite cerinţe, sub multe aspecte insuficient definite - şi oferta care
este „invizibilă", exprimată prin „imagini" create de cumpărător prin
sintetizarea informaţiilor primite şi experienţelor anterioare);

 - concurenţa imperfectă (caracterul limitat al informării clienţilor şi

concurenţei asupra ofertei, imposibilitatea cunoaşterii în detaliu a produselor şi
„performanţelor" lor reduc, pe de o parte, rolul preţului ca instrument de
reglare a raportului ofertă-cerere, de armonizare a acestora şi de echilibrare a
pieţei şi, pe de altă parte, îngrădesc intrarea în această ramură, libera circulaţie
a capitalului);

 - hipersensibilitate la variaţiile macromediului;

 - elasticitate şi dinamism (nivelul de dezvoltare şi structura economiei,
progresul tehnologic, mobilitatea socio-profesională a populaţiei, gradul de
ocupare a forţei de muncă, cadrul legislativ şi instituţional, calitatea mediului
înconjurător, climatul politic, ca factori favorizanţi sau restrictivi ai călătoriilor,
şi-au pus amprenta asupra ritmului şi direcţiilor evoluţiei pieţei turistice);
 - mobilitatea (dependentă în mare măsură de cadrul natural, de condiţiile
locale, oferta turistică nu poate veni în întâmpinarea cererii, ca în cazul altor
pieţe; cea care se deplasează, în vederea finalizării actului de vânzare-
cumpărare, este cererea);

 - concentrare în timp şi în spaţiu (amploarea activităţii şi a volumului

tranzacţiilor, de la o perioadă la alta şi/sau de la o zonă la alta, are implicaţii
asupra modului de funcţionare a pieţei, favorizând apariţia unor situaţii de
ofertă fără cerere şi cerere fără ofertă, cu efect negativ asupra utilizării
capacităţilor de producţie, rezultatelor economice şi satisfacerii clientelei);

 Piaţa turistică înregistrează o varietate de forme de manifestare:

 - piaţă reală sau efectivă, potenţială şi teoretică;

 - piaţă locală, naţională, internaţională-regională şi mondială;
 - piaţă diferenţiată pe produse, pe segmente de consumatori, pe tipuri de
producători/ofertanţi.
  2. Cererea şi consumul turistic

 Cererea este expresia unei nevoi determinate de anatomia omului şi condiţiile

existenţei sale sociale, răspunde unei aspiraţii către anumite lucruri, susţinute
de posibilitatea de cumpărare, dar şi de voinţa de achiziţionare a lucrurilor
respective.

 Cererea turistică “este specifică persoanelor care se deplasează periodic şi

temporar, în afara reşedinţei obişnuite, pentru alte motive decât pentru a
munci sau pentru a îndeplini o activitate remunerată” (R. Lanquar).

 Consumul este rezultatul interacţiunii dintre cerere şi ofertă; el are

caracteristicile unui indicator agregat, iar exprimarea sa în termeni monetari
evidenţiază faptul că volumul său depinde, în esenţă, de nivelul veniturilor
consumatorilor şi preţurile produselor turistice.
  2.1. Particularităţile cererii şi consumului în turism

 - dinamism accentuat (cererea şi consumul evoluează sub influenţa unei

multitudini de factori de natură economică, socială, demografică, psihologică,
politică etc. Acţiunea acestor factori îşi pune amprenta asupra mărimii şi
structurii cererii, asupra dimensiunilor şi tendinţelor consumului, exprimat
prin intermediul circulaţiei turistice);

 Ierarhizarea nevoilor, în general, şi locul ocupat de nevoia de călătorie diferă

semnificativ de la un individ la altul, de la o categorie socială la alta, în
funcţie de nivelul de educaţie şi cultură, de condiţiile de existenţă (nivelul de
dezvoltare economico-socială a zonelor), dar şi de forma de turism.

 Convertirea cererii în consum este determinată de condiţiile economico-

sociale dar şi de motivaţii, fapt pentru care unii autori sugerează gruparea
factorilor în două mari categorii:

 ■ determinanţi economico-sociali (venituri, preţuri, timp liber, dimensiunile

şi structura populaţiei);
 ■ determinanţi motivaţionali (motivaţiile, aflate în strânsă legătură cu
ocupaţia şi educaţia, cu vârsta şi personalitatea individuală, generează un
anumit mod de manifestare a cererii şi consumului).
 - labilitate în motivaţii;
 Cercetarea impactului personalităţii asupra deciziei de cumpărare şi
comportamentului de consum turistic a permis identificarea a cinci tipuri
psihologice majore, şi anume:

 ■ turişti psihocentrici (concentraţi pe problemele personale, adesea neliniştiţi

şi temători, căutând securitatea, preferă vacanţele în staţiuni cunoscute,
familiare, situate mai aproape de reşedinţa permanentă, care reproduc, în mare
măsură, condiţiile de viaţă de la locul de formare a cererii; de asemenea, ei
solicită aranjamente organizate, care le oferă un plus de siguranţă şi, de multe
ori, se limitează la utilizarea exclusivă a serviciilor din pachetul de vacanţă);

 ■ turişti cvasipsihocentrici;

 ■ turişti mid-centrici (mediocentrici);

 ■ turişti cvasialocentrici;

 ■ turişti alocentrici (încrezători în forţele proprii, dispuşi să încerce noi

experienţe, caută varietatea, aventura; ca urmare, ei vor călătorii individuale
la distanţe mari, în afara graniţelor, spre destinaţii exotice; totodată, ei solicită
o gamă largă de servicii, în afara celor cuprinse în pachetul de vacanţă-
standard).
 - complexitate şi eterogenitate;
 Cererea şi consumul turistic cunosc o diversitate de forme de exprimare,
fíe ca rezultat al varietăţii segmentelor de consumatori şi diversităţii
gusturilor acestora, fie ca urmare a specificităţii ofertei, la rândul ei
complexă şi eterogenă, alcătuită din atracţii, echipamente, forţă de muncă
etc., sau datorită varietăţii serviciilor ce compun prestaţia turistică (transport,
cazare, alimentaţie, agrement) şi modalităţilor de combinare a acestora.

 - concentrare;
 Această concentrare poate fi:
 - în timp (sub forma sezonalităţii);
 - în spaţiu (generând formarea şi manifestarea fluxurilor turistice);
 Exemple:
 Turismul naţional reprezintă 4/5 din total, desigur, cu variaţii pe ţări şi zone;
Europa, ca destinaţie pentru turismul internaţional, concentrează aproape
60% din totalul sosirilor şi peste 50% din încasări;
 - în motivaţie.
 Exemple:
 În ţările Europei de Nord, mai mult de 70% din populaţie pleacă în vacanţă
în fiecare an; peste 50% din totalul cheltuielilor de vacanţă sunt destinate
cazării şi alimentaţiei; odihna şi loisirul (distracţia) reprezintă 70% din
motivele de călătorie;
  3. Oferta şi producţia turistică

 Oferta turistică este constituită din:

 - potenţialul turistic (atracţii naturale şi antropice), situat într-un anumit spaţiu
geografic, deci dependent de teritoriu, cu o anumită structură, valoare şi
capacitate, având rol determinant în dezvoltarea turismului;
 - baza materială specifică - de cazare, alimentaţie, agrement etc. - şi
infrastructura generală, componenta ce permite exploatarea potenţialului;
 - forţa de muncă, numărul, structura, nivelul de pregătire, determinând valoarea
producţiei;
 - serviciile (sectorul terţiar în ansamblul său);
 Pe de o parte, forma sub care se exteriorizează, cel mai adesea, produsele
turistice o reprezintă serviciile şi, pe de altă parte, factorii de producţie ai
turismului (capital, resurse, forţă de muncă) sunt incluşi în sfera terţiarului.

 Aceste elemente, considerate, pe bună dreptate, determinanţi ai ofertei, se pot

prezenta distinct, alcătuind o ofertă separată - de locuri de cazare, de transport,
de posibilităţi de odihnă, tratament, schi etc. - sau împreună, sub forma
pachetelor de vacanţă.
 De asemenea, ele au importanţă diferită, care se poate modifica în timp, pentru
satisfacerea nevoilor consumatorilor. Valoarea lor poate spori prin dezvoltarea
economică şi turistică sau se poate reduce.
 3.1. Particularităţi ale ofertei
 - complexitatea şi eterogenitatea;
 - creşterea diversificată;
 - rigiditatea;
 - adaptarea parţială sau imperfectă la cerere.

 Complexitatea şi eterogenitatea sunt expresia faptului că oferta şi

producţia turistică sunt alcătuite dintr-un amalgam de elemente.
 Acestea se diferenţiază din punctul de vedere:
 - al conţinutului, putând fi grupate în atractive (resursele turistice) şi
funcţionale (echipamentele şi serviciile);
 - al comportamentului, unele fiind rigide (atracţiile şi echipamentele) şi
altele variabile (serviciile);
 - al sectorului economiei din care provin: naturale, industriale, agricole,
transporturi etc.

 Creşterea diversificată, o altă caracteristică a ofertei, este consecinţa

eterogenităţii componentelor dar, mai ales, a rigidităţii unora dintre ele.
 În turism, ca şi în alte ramuri ale economiei, o creştere a cererii antrenează
o dezvoltare a ofertei, a producţiei.
 Rigiditatea se manifestă sub diverse forme:
 - prin imobilitate (produsele turistice neputând fi expediate în vederea întâlnirii cu
cererea şi realizării consumului, este necesară deplasarea turiştilor, iar aceasta
pune o serie de probleme suplimentare, mai ales în cazul turismului internaţional);
 - prin imposibilitatea stocării produselor în scopul satisfacerii unor nevoi viitoare
sau acoperirii unor oscilaţii bruşte ale cererii;
 - prin capacitatea limitată - în timp şi spaţiu - a atracţiilor, echipamentelor şi chiar
forţei de muncă.

 Caracterul rigid, inelastic al ofertei limitează posibilităţile alinierii acesteia la

variaţiile cererii, determinând o altă caracteristică, şi anume inadaptabilitatea
relativă sau adaptabilitatea parţială şi imperfectă la cerere.

 Rigiditatea şi condiţiile de exploatare a capacităţilor existente, în special de

cazare, antrenează dezechilibre între ofertă şi cerere. Pot apărea astfel, situaţiile de
ofertă subutilizată şi de insuficienţă a ofertei.

 Fenomenul subutilizării priveşte toate tipurile de echipamente şi chiar

componentele naturale ale ofertei (ex., suprafaţa plajelor, capacitatea pârtiilor de
schi, debitul izvoarelor), se manifestă în proporţii diferite şi are efecte asupra
rezultatelor economice ale activităţii.
 În privinţa situaţiilor de insuficienţă a ofertei, efectele negative se reflectă asupra
nivelului satisfacţiei consumatorului.