LIPIDELE: ROLUL;

STRUCTURA CHIMICĂ;
PROPRIETĂŢI.
DIGESTIA ȘI
ABSORBȚIA LIPIDELOR
 OBIECTIVELE:
 Funcţiile biologice ale lipidelor.
 Clasificarea lipidelor( structurală, funcţională, după proprietăţile fizico-
chimice).
 Lipidele de rezervă – acilgliceridele, reprezentanţii, structura, proprietăţile
fizico-chimice, rolul biologic.
 Lipidele protoplasmatice – fosfogliceridele, sfingolipidele, glicolipidele,
colesterolul- structura, proprietăţilefizico-chimice, rolul biologic.
 Importanţa lipidelor în alimentaţie.
 Digestia şi absorbţia lipidelor în tractul gastrointestinal.
 Acizii biliari – clasificarea, structura, funcţiile lor. Metabolismul acizilor biliari
( noţiuni generale).
 Resintaza lipidelor în enterocite. Soarta lipidelor resintetizate.
 LIPIDE

 Substanţe organice, insolubile în

apă dar solubile în solvenţi
organici (eter, benzen, cloroform).
 ROLUL

1. Energetic - principala formă de depozitare şi

de transport a rezervelor energetice ale
organusmului (1g lipide=9,3kcal)
2. Structural - constituienţi structurali ai
membranelor celulare şi intracelulare
3. Izolator: termo; mecano-; electroizolator
4. Pot avea efecte biologice: sunt vitamine,
hormoni, prostaglandine
CLASIFICAREA LIPIDELOR
1. DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ
(HIDROLIZĂ)
I. Monomerii lipidici sau lipidele monocomponente,
nesaponifiabile
1. Acizii graşi:
a. saturaţi – palmitic, stearic, etc.;
b. nesaturaţi:
* monoenici – palmitoleic, oleic, etc.
* polienici – linolic, linolenic,arahidonic,
2. Alcoolii, aminoalcoolii, cetonele şi aldehi-
dele superioare;
3. izoprenoizii şi derivaţii lor – carotenoizii, vit.
A, vit. K
 CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ

II. Lipidele policomponente,

saponifiabile
1. Simple – esteri ai acizilor graşi şi
alcoolilor:
a. acilglicerolii – mono-, di- şi
trigliceridele
b. cerurile
CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ

2. Complexe – esteri ai acizilor graşi şi

alcoolilor, ce conţin şi alte substanţe, ca
fosfat, colină, etc.:
a. fosfolipidele sau fosfogliceridele:
fosfatidilserinele;
fosfatidilcolinele;
fosfatidiletanolaminele;
fosfatidilinozitolii,
etc.
 CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ

b. Sfingomielinele,
c. Glicolipidele: glicozidele;
cerebrozidele;
sulfatidele, etc.
 CLASIFICAREA LIPIDELOR
DUPĂ STRUCTURA CHIMICĂ

III. Steroizii
1. Colesterolul şi colesteridele

2. Hormonii steroizi
3. Acizii biliari
CLASIFICAREA LIPIDELOR
2. DUPĂ PROPRIETĂŢILE FIZICO-CHIMICE:

1. Lipide nepolare: 2. Lipidele polare:

 cerurile,  fosfolipidele,
 trigliceridele,  glicolipidele,
 colesteridele;  sfingomielinele,
 colesterolul.
LIPID NEPOLAR LIPID
POLAR
CLASIFICAREA LIPIDELOR
3. DUPĂ ROLUL BIOLOGIC:
1. Lipide structurale sau protoplasmatice – din
componenţa membranelor biologice: fosfogliceridele,
glicolipidele, sfingomielinele, colesterolul.
2. Lipidele de rezervă – din ţesutul adipos (preponderent) –
trigliceridele.
3. Formele de transport sangvin ale lipidelor –
lipoproteinele plasmatice (LPP)
Lipidele constituie 10-20% din masa
corpului.
10-12 kg lipide:
 2-3 kg – lipide structurale;
98% - concentrate în ţesutul adipos
STRUCTURA
CHMICĂ A
LIPIDELOR
AG – STRUCTURA,
PROPRIETĂŢI
 AG- derivaţii hidrocarburilor alifatice ce conţin
gruparea carboxil
 Clasificare:
1. După nr atomilor de C:
a. - AG cu nr par
b. - AG cu nr impar
2. După gradul de saturare:
a. saturaţi
b. nesaturaţi
3. După rolul fiziologic:
a. esenţiali (linoleic şi linolenic)
b. neesenţiali
 STRUCTURA CHIMICĂ A AG
SATURAȚI
 CH3-(CH2)2-COOH butiric –C4
 CH3-(CH2)4-COOH caproic –C6
 CH3-(CH2)6-COOH caprilic – C8
 CH3-(CH2)8-COOH caprinic – C10
 CH3-(CH2)10-COOH lauric –C12
 CH3-(CH2)12-COOH miristic – C14
 CH3-(CH2)14-COOH palmitic –C16
 CH3-(CH2)16-COOH stearic – C18
 STRUCTURA CHIMICĂ A AG
MONONESATURAŢI
 AG nesaturaţi conţin una sau mai multe legături duble
etilenice care de regulă sunt între poziţia C9 şi C10 –cis
 Au configuraţia cis
a. palmitooleic (C16:1 cisΔ9)
 CH3- (CH2)5- CH=CH-(CH2)7-COOH

a. oleic (C18:1 cisΔ9)

 CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
 AG POLINESATURAŢI

a.linoleic (C18:2cis Δ 9,12 )

 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-
COOH
a. linolenic (C18:3 cis Δ 9,12,15)
 CH3-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-
CH=CH-(CH2)7-COOH
a.arahidonic (C20:4,cis Δ 5,8,11,14)
 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-
CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)3-COOH
 PROPRIETĂŢILE AG
1. AG saturaţi până la C10 – sunt lichizi; mai sus de
C10- solizi. AG nesaturaţi – sunt lichizi
2. În cristale catenele hidrocarburilor saturate au
configuraţia de zig-zag
3. AG nesaturaţi prezintă izomerie cis-trans însă
formele naturale ale acestor – sunt izomerii cis
4. AG – puţin solubili în apă, solubilitatea scăzând
odată cu lungimea catenei
5. AG nu se află în stare liberă în celule şi ţesuturi ci
sunt legaţi covalent
6. AG nesaturaţi au t de topire mai joasă comparativ
cu cei saturaţi--- lungimea mică şi prezenţa
legăturilor duble amplifică fluiditatea
 ROLUL AG:
 Sursă de energie pentru miocard si pentru
mușchii striați
 Sinteza TAG în celula adipoasă ( ca
rezervă energetică)
 AG sunt insolubili in apa si de aceea circula
in plasma legați cu albuminele, formă
cunoscută sub denumirea de acizi grasi
liberi (AGL)
 GLICERIDE
( ACILGLICEROLII, GRĂSIMI
NEUTRE)
 Sunt esteri ai glicerolului cu AG
 După nr grupărilor alcoolice esterificate din
glicerol deosebim:
monogliceride;
digliceride;
trigliceride
 GLICERIDE -
MONOGLICERIDE- MAG
DIGLICERIDE - DAG
TRIGLICERIDE - TAG
 ROLUL TAG
1. Constituie grăsimea de rezervă din
ţesuturi - rol energetic
2. Izolator
 TAG din ţesutul uman cuprind următorii
AG:
 Oleic-45%, palmitic-25%, linoleic – 8%,
palmitooleic – 7%, stearic- 7% şi alţii -7%
 Sunt:simpli R1=R2=R3
 micşti
 PROPRIETĂŢILE TAG
1. Sunt determinate de natura şi numărul de AG
constituienţi
2. Insolubile în apă, solubile în solvenţi organici
3. TAG ce conţin AG saturaţi – solide(grăsimi, unt)- de
origine animală
4. TAG ce conţin AG nesaturaţi – consistenţă lichidă
(uleiurile vegetale)
5. – se autooxidează
 GLICEROFOSFOLIPIDELE
(FOSDOGLICERIDE)
 Derivaţi ai acidului
fosfatidic O
 Reprezentanţii: O H2 C O C R2
1. fosfatidilcolina (lecitina) R1 C O CH O
2. Fosfatidiletanolamina
H2 C O P O
(cefalina)
O
3. Fosfatidilserina phosphatidate
4. Fosfatidilinozitol
5. Plasmalogeni
ACIDUL FOSFATIDIC
FOSFATIDILSERINA
FOSFATIDILETANOLAM
INA (CEFALINELE)
 FOSFATIDILCOLINA
(LECITINA)
O
O
O
O HH 2 CC O
O CC RR 2
2 2

R1 C O CH O CH3
+
H
H 2 CC O
O P
P O
O C
C HH 2 C
C HH 2 N
N C
C HH 3
2 2 2 3
O  CH3
O CH3
p h o sp h atid ylch o lin e
phosphatidylcholine
FOSFATIDILCOLINA
(LECITINA)
FOSFATIDILINOZITOLU
L
 PLASMALOGENI
 creier
 muşchi

 nervi
(DIFOSFATIDILGLICER
OL)
 ROLUL
FOSFOGLICERIDELOR
 Rolul:
1. Structural
2. Fosfatidilcolina cu 2 resturi de palmitil este
componentul principal al surfactantului pulmonar, ce
acoperă alveolele şi împedică colapsul la expiraţie
3. Fosfatidiletanolamina – sunt abundente în ţesutul
nervos
4. Fosfatidilinozitolul- rol în procesul de transmitere a
semnalelor extracelulare
5. Cardiolipina: component al surfactantului pulmonar
şi principala componentă a membranei MC interne
 PROPRIETĂŢILE FL
 Caracter amfipatic (lecitinile şi cefalinele au structură
bipolară: prezenţa resturilor acil – hidrofobe şi a sarcinilor
electrice: sarcina negativă – restul a fosforic; sarcină
pozitivă – gr alcool)

O H 2C O C R2

R1 C O CH O CH3
+
H 2C O P O CH2 CH2 N CH3

O CH3

p h o sp h atid ylch o lin e

 PROPRIETĂŢILE FL
2. Proprietăţi tensioactive puternice
3. În apă se dizolvă formând agregate,micelii,
alcătuite din 2 straturi bilipidice (stabilizat
prin forţele van der Waals dintre catenele
hidrocarbonate ale resturilor acil aranjate
paralel şi, pe de altă parte, de interacţiunile
electrostatice dintre grupările polare)
4. Fosfatidilserinele au sarcină negativă
5. fosfatidilinozitolul- au un caracter puternic
acid
 STEROIZII - STEROLII
 Sunt derivaţi ai ciclului pentanoperhidrofenantren (steranului
–C17)
 COLESTEROLUL
 Sterol C27
 Origine animală (lipseşte în
plante)
 Solid, alb, insolubil în apă

 Rol:

 1. structural

 2.Precursorul tuturor compuşilor C holesteryl E ste r

steroidici (provitaminei D, O
acizilor biliari, hormonilor R C O

steroizi)
 2 forme: esterificat şi neesterificat
STRUCTURA CHIMICĂ A
COLESTEROLULUI LIBER
STRUCTURA CHIMICĂ A COL
ESTERIFICAT

C holesteryl E ster

R C O
 ACIZII BILIARI
 Se sintetizează în ficat din colesterol
 Structură: steroizi C24 cu 2 sau 3
grupări OH şi la sfârşitul catenei
laterale au gr carboxil
AB primari:
 colic,
 chenodezoxicolic
Structura chimică a AB
НО

12

3 7

НО ОН
Acidul colanic Acid colic
(3,7,12-trihidroxicolanic)

AB sunt derivați ai acidului colanic

Acidul dezoxicolic (3,12-dihidroxicolanic)
Acidul chenodezoxicolic (3,7-dihidroxicolanic)
Acidul litocolic (3-hidroxicolanic)
 ACIZII BILIARI
 La PH alcalin se găsesc sub formă de
săruri biliare:conjugaţi cu glicina
(predomină în alimentaţie glucidele)
sau taurina (proteinele):
 Glicocolic sau taurocolic
 Glicochenodezoxicolic sau
taurochenodezoxicolic
 Astfel în bilă se găsesc doar sărurile
biliare
 ACIZII BILIARI
Bacteriile intestinale:
1. pot înlătura Gly şi taurina din
sărurile biliare regenerînd AB;
2. pot converti AB primari în AB
secundari prin îndepărtarea unei
grupări OH_
A colic ---- a dezoxicolic
A chenodezoxicolic------a litocolic
 ACIZII BILIARI
Rolul:

1. proprietăţi de solubilitate (micele

în apă şi au capacitatea de a
solubiliza alte lipide)
2.Transport (AG)
3.Emulgatori
4.Activează lipaza pancreatică
 Digestia şi
absorbţia lipidelor
 IMPORTANŢA LIPIDELOR ÎN
ALIMENTAŢIE.

 Aportul alimentar de lipide necesar zilnic - 80g.

 Principalele lipide ale raţiei alimentare sunt: TAG
(90%); FL; Col liber şi esterificat.
 Lipidele alimentare sunt sursa AG indespensabili –
linoleic şi linolenic.
 Funcţionarea normală a organismului necesită un
consum minim obligatoriu de vitamine liposolubile
( A,D,E,K )
 DIGESTIA LIPIDELOR
ALIMENTARE
 Digestia lipidelor începe în stomac sub
acțiunea lipazei linguale (secretată de
glandele de la baza limbii rezistentă la pH-
ul gastric acid) și lipazei gastrice.
 Ambele acționează asupra TAG care
conţin AG cu catenă scurtă (mai puţin de
12 atomi de C, prezente în grăsimile din
lapte)
 DIGESTIA LIPIDELOR
ALIMENTARE
 La nou născut, ambele lipaze „acide” sunt
importante în digestia grăsimilor din lapte ce
reprezintă principala sursă de calorii
 Digestia TAG din lapte are loc în poziţia 3,
rezultând 1,2 diglicerid
 DIGESTIA LIPIDELOR ÎN
INTESTIN
1. pH alcalin - bicarbonaţii sucului pancreatic
2. prezenţa AB (compuşii majori ai bilei) care conduc
la:
a. emulsionarea lipidelor alimentare,
b. activarea enzimelor lipolitice;
c. absorbţia produselor finale ale digestiei.

3. Prezenţa enzimelor lipolitice: lipaza, colipaza,

fosfolipazele, colesterolesteraza
DIGESTIA LIPIDELOR ÎN TGI
 Înintestin - chimul din stomac este
neutralizat de bicarbonaţii sucului
pancreatic şi intestinal.
 Grăsimile se supun emulsionării sub
acţiunea sărurilor AB.
 Peristaltismul intestinului ajută la fărîmiţarea picăturilor
mici de grăsime, iar sărurile AB împiedică contopirea
picăturilor mici de grăsime
 DIGESTIA TAG
 lipazei pancreatice:
1. Este o glicoproteidă, PH=8-9

2. Lipaza pancreatică acționează împreună cu colipaza

(procolipaza sub acţiunea tripsinei - colipază) și are
specificitate pentru legăturile alfa 1,3 - MAG și AG.
 DIGESTIA
FOSFOGLICERIDELOR
 fosfolipazele (A1, A2, C, D) pînă la glicerol, acizi
graşi, acid fosforic şi compuşi azotaţi
DIGESTIA
FOSFOGLICERIDELOR
 Cea mai activă este fosfolipaza A2 (se activează
de tripsină, Ca; acționează în prezența sărurilor
AB)
 fosfatidilcolina-------lizolecitina (proprietăţi
detergente puternice; participă la solubilizarea
lipidelor în intestin)
 AG de la nivelul atomului C1 poate fi îndepărtat de
lizofosfolipază, rezultând gliceril-fosforil-colina ce
poate fi excretată în scaun, degradată sau reabsorbită.
 DIGESTIA COL
 Colesterolesteraza pancreatică (activată de AB)
scindează Col esterificat în Col şi AG

C holeste ryl E ster

R C O
 ALE DIGESTIEI
LIPIDELOR:
1. Acizii graşi
2. Monogliceridele
3. Colesterolul
4. Lizolecitina
 REGLAREA DIGESTIEI
Colecistochinina (CCK) determină
contracţia vezicii biliare şi eliberarea bilei
(un amestec de AB, FL, Col liber) şi
eliberarea enzimelor digestive din
celulele pancreatice exocrine.
reduce motilitatea gastrică, astfel conţinutul
gastric ajungând mai lent în intestinul subţire


 REGLAREA DIGESTIEI
Secretina - stimulează eliberarea de
către ficat şi pancreas a unei soluţii
apoase bogate în bicarbonat ce
neutralizează aciditatea conţinutului
intestinal, pH-ul devenind favorabil
acţiunii enzimelor pancreatice
 ABSORBŢIA LIPIDELOR
 La nivelul porţiunii superioare a intestinului
subţire;
 sunt absorbite prin difuzie simplă sau sub formă
de micele (picături lipidice mici, la formarea
cărora participă AB).
 Prin difuzie simplă sunt transportaţi: AG cu
catena scurtăși medie – sunt transportați la ficat
de către albumine
 AG cu catena lungă, 2 monoacilglicerolul, Col
liber se absorb cu ajutorul sărurilor AB sub
formă de micele
 CICLUL ENTERO-
HEPATIC
 AG +AB formează o soluţie micelară şi pătrund
în spaţiile intervilozitare de la nivelul jejunului
proximal unde AG se absorb.
 Sărurile AB rămîn în lumen, participînd la
solubilizarea şi transportul altor lipide. Abia în
porţiunea distală a ileonului sărurile AB se
absorb printr-un mecanism activ.
 Prin sistemul portal trec în ficat (se reînnoiesc)–
bila --- intestin - circulaţia entero-hepatică a
acizilor biliari.
 MALABSORBȚIA
LIPIDELOR
 Malabsorbţia lipidelor caracterizată prin
creşterea excreţiei lipidelor în scaun –
steatoree
 Biliară, hepatică (colestază, litiază biliară)
 pancreatică (pancreatite)
 intestinală (enterite)
 Consecințe: malabsorbția vitaminelor
liposolubile; AG esențiali; apare retard de
creștere, tulburări neurologice și
oftalmologice
 RESINTEZA LIPIDELOR ÎN
ENTEROCITE
 Rolul: sinteza lipidelor specifice
organismului uman din monomeri
lipidici de origine alimentară
 Asigurată de:

#specificitatea enzimelor
#utilizarea ac. graşi endogeni
o Se produc: trigliceride, colesteride şi
fosfogliceride
 RESINTEZA LIPIDELOR ÎN
ENTEROCITE

• MAG + 2 R-CO-S-CoA TAG+ 2 НS-CoA

•

• Lizolecitină + R-CO-S-CoA lecitină + НS-CoA

•

• Colesterol + R-CO-S-CoA colesterol esterificat +

НS-CoA
 RESINTEZA LIPIDELOR
 Moleculele lipidelor reconstituite împreună cu
cantităţi mici de proteină sunt încorporate în
chilomicroni (CM)
 CM sunt secretaţi în vasele limfatice ce drenează
intestinul şi la nivelul canalului toracic trec în
plasmă.
METABOLISMUL
ACIZILOR GRAȘI
ȘI TAG
 OBIECTIVELE:
 Biosinteza acizilor graşi:
1. saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
2. nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
3. Enzimele, coenzimele, reglarea.
 Biosinteza TAG: substanţele iniţiale, enzimele şi coenzimele, reglarea.
 Catabolismul triacilglicerolilor – reacţiile parţiale, enzimele, reglarea.
 Oxidarea glicerolului – reacţiile parţiale, enzimele, coenzimale, reglarea,
randamentul energetic al oxidării anaerobe şi aerobe.
 Oxidarea acizilor graşi:
a) saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
b) nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
c) saturaţi cu număr impar de atomi de carbon;
d) în peroxizomi.
Reacţiile parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea, randamentul energetic.
Metabolismul corpilor cetonici. Căile biosintezei şi utilizării lor – reacţiile
parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea. Rolul biologic al corpilor
cetonici.
 BIOSINTEZA AG

 Sinteza AG şi încorporarea lor în TAG constituie

mecanismul principal de stocare a excesului de
glucide alimentare
 Gl nu se mai transformă în glicogen dar în TAG:

 Gl Piruvat Acetil CoA

 BIOSINTEZA AG
CUPRINDE MAI MULTE
PROCESE:

 Sinteza de novo cu formarea acidului

palmitic
 Elongarea acidului palmitic

 Introducerea de legături duble în AG

Sintezade novo cu formarea
acidului palmitic
 PARTICULARITĂŢILE
SINTEZEI AG

 Are loc în citozol

 Complex multienzimatic - acid gras sintaza
 Ca iniţiator este acetil CoA (rezultat din glicoliză),
 sursa majoră – malonil CoA
 rolul reducător îi revine NADPH+H

 Majoritatea ţesuturilor (ficat, rinichi, creier, plămân,

glanda mamară, ţesut adipos) dispun de acest
echipament enzimatic, dar ficatul deţine rolul
principal în sinteza de novo a acidului palmitic;
 ACID GRAS SINTAZA
 = Palmitat sintetaza
 E dimerică

 Fiecare monomer e constituit din:

 7 subunităţi cu acţiune catalitică (7E)

 1 domeniu reprezentat de proteina transportatoare

a grupărilor acil -ACP, care leagă covalent o
moleculă de 4- fosfopanteteină
ACID GRAS SINTAZA
 ACID GRAS SINTAZA
 Fiecare monomer cuprinde 2 grupe SH:
1. –SH furnizat de un rest de cisteinil: SH-Cys,
ataşat la cetoacilsintază
2. - SH - 4 fosfopantoteină din ACP: SH-Pant,
(ataşată prin legătura fosfat-Ser)
Lehn fig 21-5
modified
 ACID GRAS SINTAZA
(AGS)

 Datorită aranjării celor 2 monomeri – se

sintetizează simultan 2 molecule de AG
 SINTEZA DE NOVO CU
FORMAREA ACIDULUI
PALMITIC
 Etapele:
1. transferul lui Acetil CoA din mitocondrii în
citozol
2. Sinteza de malonil CoA
3. Sinteza acidului palmitic
I. TRANSFERUL LUI ACETIL
COA DIN MITOCONDRII ÎN
CITOZOL
II. SINTEZA DE MALONIL
COA
Activatori -citrat, insulina
Inhibitori - palmitoil CoA, glucagonul
III. SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC
III: SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC
 III: SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC

 Ciclude reacţii este reluat: butiril-ACP se

condensează cu malonil-ACP- formînd în final C6-acil
ACP.
 Catena AG creşte pînă la formarea palmitoil-S-ACP
III: SINTEZA ACIDULUI
PALMITIC
 REACȚIA SUMARĂ:
CH3 - CO - SCoA + 7 HOOC - CH2 - CO - SCoA + 14 (NADPH + H+)
Acetil CoA Malonil CoA

CH3 - (CH2)14 - COOH + 7 CO2 + 8 CoA SH + 14 NADP+ + 6 H2O

Acid palmitic

7 CH3 - CO - S CoA + 7 CO2 + 7 ATP + H2O 7 HOOC - CH2 - CO - SCoA + 7ADP + 7Pi
Acetil CoA Malonil CoA

8 CH3 - CO - SCoA + 14 (NADPH + H+) + 7 ATP

Acetil CoA

CH3 - (CH2)14 - COOH + 8 CoA SH + 14 NADP+ + 7 ADP + 7 Pi + 6 H2O

Acid palmitic
Biosinteza acizilor graşi saturaţi
cu număr impar de atomi de
carbon

Se sintetizează la fel ca şi cei saturaţi

cu număr par de atomi de carbon, dar
sinteza este iniţiată nu de acetil-CoA
(C2) ci de propionil-CoA (C3)
 ELONGAREA AG
 Localizată:
1. reticulul endoplasmatic
2. mitocondrii (acetil CoA, NADH+H)
 AG este activat
 La acidul preexistent (palmitil CoA) se
ataşează malonil CoA
ELONGAREA AG
 BIOSINTEZA ACIZILOR GRAŞI
NESATURAŢI
 Se produce în reticulul endoplasmic;
 Este catalizată de – oxidaze
 Se pot sintetiza doar acizi graşi
mononesaturaţi din acizii graşi
saturaţi corespunzători (acid
palmitoleic din acid palmitic şi acid oleic
din acid acid stearic);
 SINTEZA TAG
 2 căi:
1. calea monoacilglicerolului: are loc
în peretele intestinal (enterocite) din
produşi absorbiţi (resinteza
lipidelor).
2. calea glicerolfosfatului: în toate
ţesuturile (activă: ţesutul adipos şi
ficat)
 1. CALEA
MONOACILGLICEROLULUI

 TAG împreună cu FL, Col, proteine sunt incorparate în

CM şi secretaţi mai departe în vasele limfatice.
 II. CALEA
GLICEROLFOSFATULUI
 ORIGINEA GLICEROL
FOSFATULUI
 În ficat:
 În ţesut adipos
 Oxidarea AG
Oxidarea glicerolului
Sinteza corpilor
cetonici
 METABOLISMUL TAG
 Are loc preponderent în ficat, ţesut adipos şi
intestin
 În plasmă - 2 fluxuri de TG:
1. CM – transportă TG exogene – de la intestin la
ţesuturi
2. VLDL – transportă TG endogene - de la ficat
spre ţesuturi
 Ele sunt hidrolizate de lipoproteinlipază în AG şi
glicerol
 AG – ţesutul adipos – sinteza TG
 MOBILIZAREA TAG DIN
ŢESUTUL ADIPOS
 are loc în etape, pînă la glicerol şi AG, sub
acţiunea lipazei hormon sensibilă (mono-;
di- , triacilglicerollipaza)
 TRIGLICERIDLIPAZA
 cunoscută ca “lipaza hormonsensibilă”.
 Enzima este convertibilă prin fosforilare –
defosforilare.
 Forma fosforilată este activă.
 A: catecolaminele (adrenalina,
noradrenalina), glucagonul, ACTH, TSH.
 I: insulina, prostaglandina E, acidul
nicotinic, AG liberi.
 OXIDAREA GLICEROLULUI – ÎN
FICAT
localizat: citoplasma
E1 glicerolkinaza E2 glicerolfosfatDH
OXIDAREA AG SATURAŢI CU
NUMĂR PAR DE ATOMI DE
CARBON
 β oxidarea AG - degradarea,
scindarea, catabolizarea oxidativă a
AG, spirala lui Lynen) – moleculele
de AG suferă un atac oxidativ în
poziţia β , urmat de desprinderea
unui fragment cu 2C (Acetil Co A)
 NUMĂR PAR DE ATOMI DE
CARBON

 Procesul e activ în muşchi, miocard,

ficat, rinichi, testicul, splină, plămâni
şi ţesutul adipos.
 Excepţie:creierul şi eritrocitele
(ţesuturi glucozo dependente)
 ΒETA OXIDAREA AG
3 etape:
1.Activarea AG (citoplasmă)
2.Transferul lui Acil CoA în mitocondrii
3.β oxidarea propriu zisă (mitocondrii)
 ACTIVAREA AG:

R-COOH + HS-CoA + ATP  R-CO~SCoA + AMP + PPi

H2O ↓

2 Pi
E- acil Co A sintetaza
Activatori: K; Mg
Inhibitori: Na ; Li
TRANSFERUL LUI ACIL COA ÎN
MITOCONDRII
 BETA OXIDAREA
PROPRIU ZISĂ

 Localizat în MC (matrixul MC)

 repetarea a 4 reacţii:
1. Dehidrogenarea lui acil Co A (FAD)
2. hidratare
3. a doua dehidrogenare (NAD)
4. reacţie tiolazică (clivare)
 În rezultat - se formează acetil CoA şi acil
CoA cu doi atomi de carbon mai puţin
 BILANŢUL ENERGETIC
 Stoichiometria unui ciclu de oxidare:
CH3- (CH2)n-CH2 – CH2-COSCoA +FAD+
H2O+NAD+HSCoA
Acil CoA (Cn-2) +FADH2+NADH+H+ Acetil CoA
 Stoichiometria oxidării a. palmitic (C16):
n/2 -1 – numărul de cicluri pînă la oxidarea
completă
n– numărul atomilor de C
 STOICHIOMETRIA OXIDĂRII A.
PALMITIC
16/2 -1 = 7 cicluri
7FADH2--------– 7 X 2=14ATP
7NADH+H ----- 7X3=21 ATP
8 CH3COSCoA--- 8X12= 96 ATP
Sumar: 131 mol de ATP
131-1=130 ATP
 Deoarece 2 legături macroergice sunt irosite la
activarea acidului – beneficiul net este de 129
OXIDAREA AG NESATURAŢI
 -oxidarea AG nesaturaţi se desfăşoară normal pînă în
vecinătatea legăturii duble (cis configuraţie)

 După trei cicluri normale de -oxidare se ajunge la un cis –

Δ3 – enoil – CoA.

 Sub acţiunea cis Δ3 - trans ∆2 enoil Co A izomerazei

legătura dublă din cis – Δ3 trece în trans-∆ 2 – se formează
trans – Δ2 – enoil – CoA, intermediar normal al -oxidării.

Exemplu: oxidarea acidului oleic (C18:1Δ9)

CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
OXIDAREA AG CU NUMĂR IMPAR DE
ATOMI DE C
 Se oxidează în acelaşi mod ca AG saturaţi, dar în ultima etapă
se formează o moleculă de propionil CoA (C3) şi una de Acetil
CoA.
 OXIDAREA AG CU NUMĂR IMPAR
DE ATOMI DE C
 E- propionil CoA carboxilaza
Co- vitamina H (biotina)
 E- Metilmalonil-mutaza

 Co- vitamina B12

 Lipsa acestei E – acidemie metilmalonică (în sînge şi

urină apare acidul metilmalonic, micşorînd pH sîngelui
(administrat vitamina B12)
 BILANȚUL ENERGETIC PENTRU
AG CU NUMĂR IMPAR

MC GDP+Pi GTP FAD FADH2 H2O

Succinil –CoA Succinat Fumarat

Krebs
Malat
CITOZOL
MC CO2

NADP+ NADPH+H+ NAD NADH+H

CO2
Malat Piruvat Piruvat Acetil Co A
•Comparaţia sinteză/degradare AG
•cu număr par de atomi de carbon
REGLAREA METABOLISMULUI
LIPIDIC
 Se efectuiază în mai multe aspecte:
 Factorii Enzimatici:

 a. Modificarea activităţii E incluse în sinteza

lipidelor
 b.Modificarea V sintezei şi degradării E

 Factorii de mediu: stresul emoţional negativ,

inaniţia, hipotermia, efortul muscular cauzează
pierderea din greutate a organismului.
 Factorii hormonali:
 Catecolaminele, Glucagonul stimulează lipoliza
prin AMPc, activează lipaza hormono-dependentă.
 hormonul de creştere la fel, dar cu o fază mai
tardivă (stimulează sinteza adenilat ciclazei de
novo).
 Cortizolul – acţiune catabolică asupra ţesutului
adipos periferic (lipoliza)
 Insulina posedă efect contrar, activează
fosfodiesteraza – inhibă lipoliza şi stimulează
lipogeneza.
 INSULINA
 activează biosinteza AG în ficat
 Activează glicoliza – DHAP—Glicerol 3P

 Activează PDH –Acetil CoA

 Intensifică formarea citratului şi

transformarea sa în Acetil CoA (activarea
citrat liazei)
 Activarea acetil Co A carboxilazei ----malonil
CoA
METABOLISMUL LIPIDIC ÎN
PERIOADELE POSTPRANDIALE
 Mărit raportul Insulină/glucagon
 DIGESTIA
 ABSORBŢIA ------ chilomicroni (LPL) –AG liberi,
captaţi de ţesut adipos (80%)
 În ficat:
 A. Sinteza AG (din glucide sau alcool)
 B. Sinteza AB, Col, FL, TAG
 C. Sinteza LP (VLDL; HDL)
METABOLISMUL LIPIDIC ÎN
PERIOADELE POSTPRANDIALE

 VLDL sub acţiunea LPL ---- AG--- sunt captaţi de ţesutul

adipos----TAG
 METABOLISMUL LIPIDIC ÎN
PERIOADELE
INTERALIMENTARE

 Scăzut raportul Insulină/glucagon

 TAG din ţesutul adipos sunt hidrolizate– AG şi
glicerol
 AG se supun beta oxidării------ Acetil Co A—
ciclul Krebs---ATP
 În ficat Acetil CoA --- sinteza corpilor cetonici (în
inaniţie)
 SINTEZA CORPILOR
CETONICI
(CETOGENEZA)
acetoacetatul,
β-hidroxibutiratul
acetona
 Sintezalor are loc în ficat (în mitocondriile
hepatocitelor ),
 Ca substrat – Acetil CoA (βoxidarea AG, ce
provin din lipoliza adipocitară, degradarea AA
cetoformatori)
Rol: sursă de energie în perioadele
de inaniţie (muşchiul cardiac, stratul cortical al
rinichilor)
 SINTEZA CORPILOR
CETONICI
(CETOGENEZA)
 Are loc când concentaţia AG în sânge este mare (foame,
inaniţie, dietă bogată în grăsimi, diabet insulino-dependent
netratat) şi disponibilitatea de glucoză este limitată
 Principala cale de metabolizare a acetil CoA – includerea
în ciclul Krebs (în condiţiile în care scindarea lipidelor şi a
glucidelor este echilibrată) - “lipidele ard în flacăra
glucidelor”
 În lipsa glucidelor; inaniţie, diabet - OA se utilizează pentru
generarea Gl.
 În lipsa OA, Acetil Co A recurge la formarea corpilor

cetonici: acetoacetatul,
β-
hidroxibutiratul şi acetona
CETOGENEZA
 UTILIZAREA CORPILOR CETONICI
 Sunt substrate energetice preferate pentru
inimă, muşchi scheletici, cortex renal. În
inaniţie creierul foloseşte corpii cetonici ca
sursă majoritară de energie;

 Acetoacetatul şi β-hidroxibutiratul servesc ca

substrate majore pentru sinteza lipidelor
cerebrale neonatale;

 β-hidroxibutiratul reprezintă o cale de export a

echivalenţilor reducători din ficat (25% din
NADH obţinut din b-oxidarea acizilor graşi este
folosit pentru sinteza acestui corp cetonic).
 ACTIVAREA ACETOACETATULUI
 Transportul corpilor cetonici prin sânge se
face sub formă liberă, fiind hidrosolubili.
 Acidul acetoacetic din ficat trece în sânge de unde
este preluat de ţesuturile extrahepatice şi activat:
 1. Calea tioforazică:

 Reacţie de schimb cu succinil CoA

O

CH3 C CH2 COO- -OOC CH2 CH2 CO ~ S CoA

Acetoacetat Succinil CoA
O Succinil CoA-acetoacetat-CoA transferaza

CH3 C CH2 CO ~ S CoA -OOC CH2 CH2 COO-

Acetoacetil CoA Succinat

 ACTIVAREA
ACETOACETATULUI:
1. Calea tioforazică:
Reacţie de schimb cu
succinil CoA
 ACTIVAREA
ACETOACETATULUI
 2. Calea tiokinazică:
 - Acetoacetatul – 2 mol de acetil CoA, utilizate ulterior în
ciclul Krebs (23 ATP)
 ACTIVAREA BETA-
HIDROXIBUTIRATULUI
 Cea mai importantă cale este transformarea sa
în acetoacetat, urmată de activarea la
acetoacetil CoA;
 Poate avea loc direct în ţesuturile
extrahepatice, similar cu activarea directă a
acetoacetatului, cu formarea b-hidroxi-butiril
CoA, care sub acţiunea unei dehidrogenaze
specifice se transformă în acetoacetil CoA.
UTILIZAREA CORPILOR CETONICI
BILANȚUL ENERGETIC AL
OXIDĂRII CORPILOR
CETONICI

Prin oxidarea unui mol de

acetoacetat se obţin 23 moli ATP
iar când produsul final al
cetogenezei este b-hidroxibutiratul
se obţin 21 moli ATP
 CORPII CETONICI

FICAT Oxidarea
AG
AG acetil-CoA acetoacetat -hidroxibutirat

SÂNGE

CO2 +ATP acetil-CoA acetoacetat -hidroxibutirat

ciclul
Krebs succinil-CoA
MUŞCHI, succinat Beta-cetoacil-CoA
transferaza
CREIER acetoacetil-CoA
ŞI RINICHI
 CETONEMIE, CETONURIE
 Cetonemie- mărirea c% de corpi cetonici în sînge
 Cetonurie – apariţia CC în urină

 Se observă în:

 Diete bogate în lipide, sărace în glucide;

 inaniţie,

 Diabet zaharat insulinodependent,

 dereglări gastrointestinale la copii sau gravide

 glucozurie renală
 CAUZELE CETONEMIEI
1. Mărirea concentrației lui Acetil - Co A
(lipoliza activată).
2. Micșorarea OA (se include ăn
gluconeogeneză)
 CETOACIDOZA DIABETICĂ

 CC depăşesc 20 mmol/l (normă – 0,03–0,2

mmol/l)
 -deficitul de insulină – blochează transportul Gl în
ţesutul muscular şi adipos (foame energetică).
 Compensator – se măreşte secreţia hormonilor
de contrareglare (STH; adrenalinei, cortizolului,
glucagonului)
 CETOACIDOZA
DIABETICĂ

 - Sub influienţa acestora se activează:

glicogenoliza, gluconeogeneza – hiperglicemie
progresivă; dar Gl nu poate fi utilizată de către
ţesuturi în continuare – lipsă de energie

 pentru asigurarea celulei cu energie sub

influienţa H contrareglare se activează lipoliza,
cu eliberarea de AGL, care la nivelul ficatului
sunt transformaţi în corpi cetonici.
 CETOGENEZA ÎN DIABET
 Raportul glucagon/insulină creşte;
 Creşte şi concentraţia hormonilor de stres:
adrenalină, noradrenalină, cortizol;
 Creşte glicemia ca urmare a GNG şi
glicogenolizei;
 Creşte lipoliza şi proteoliza

 Reorientarea spre utilizarea corpilor cetonici

 CETOACIDOZA
DIABETICĂ

 Eliminarea hidroxibutiratului şi acetoacetatului

din organism (fiind anioni la excreţie) conduce la
pierderea de cationi – Na - rezultă cetoacidoza
 Pierderea H2O – dehidratarea organismului
 CETOGENEZA ÎN
INANIŢIE
 Glicemia este scăzută, corpii cetonici sunt
utilizaţi iniţial de inimă şi muşchii scheletici,
glucoza fiind conservată pentru susţinerea
SNC;
 După un post de 3 zile 1/3 din energia
creierului provine din oxidarea corpilor
cetonici;
 După o săptămână de post, corpii cetonici
devin sursa majoritară de energie a creierului,
necesarul de glucoză fiind minim (se cruţă
proteinele musculare).
 SINTEZA
COLESTEROLULUI
 Se sintetizează din Acetil-CoA
 Necesită 18 moli de Acetil-CoA, 16 NADPH+H şi 18 de ATP
 Localizarea:
 Ficat (80%), dar are loc şi în intestin, suprarenale,
tegumente
 Începe în citoplasmă (continuă în RE şi peroxisomi)
 SINTEZA
COLESTEROLULUI
 Are loc în 3 etape:
1. Sinteza acidului mevalonic
2. mevalonatul prin mai multe reacţii - 3∆-izopentenil
pirofosfat. 6 molecule de 3∆-izopentenil pirofosfat –
scualen
3. Scualenul se supune ciclizării – lanosterol- Col
СИНТЕЗ ХОЛЕСТЕРОЛА
REGLAREA HMG-COA
REDUCTAZA
1. la nivelul sintezei (v de transcriere a genelor)
 expresia genei HMG-reductazei este controlată de SREBP(proteină
care leagă elementul reglator al sterolilor), proteină integrală a
membranei RE.
 Ea este asociată cu proteina care activează clivarea ei – SCAP.
 Cînd nivelul sterolilor scad – complexul SREBP-SCAP părăseşte RE
şi la nivelul aparatului Golgi, proteazele acţionează asupra SREBP şi
formează un fragment solubil care pătrunde în nucleu şi funcţionează
ca factor de transcripţie ---- se intensifică sinteza HMG-reductazei.
 Cînd sterolii sunt în c% mari --- are loc reţinerea complexului SCAP-
SREPB în RE şi nu are loc activarea SREBP --- inhibarea sintezei de
Col.
REGLAREA HMG-COA
REDUCTAZA

1. la nivelul sintezei (v de transcriere a

genelor)
2. la nivelul modificării v de degradare
3. Retroinhibiţie - enzima este inhibată de
mevalonat şi de colesterol
4. Reglare covalentă- forma activă este forma
defosforilată
5. Reglarea hormonală - insulina şi hormonii
tiroidieni activeză HMG-CoA reductaza, iar
glucagonul are efect opus
 REGLAREA

 Reacţia – limită a biosintezei e formarea

acidului mevalonic, catalizată de o enzimă
compusă reglatoare – β hidroxi β metil-
glutaril-CoA reductaza
 HMG-CoA reductaza – localizată la nivelul RE
 Structura: 887 AA cu 2 domenii structurale:
unul hidrofob (membranar) şi altul
citoplasmatic (posedă activitate catalitică).
REGLAREA HMG-COA
REDUCTAZA

1. la nivelul sintezei (v de transcriere a

genelor)
2. la nivelul modificării v de degradare
3. Retroinhibiţie - enzima este inhibată de
mevalonat şi de colesterol
4. Reglare covalentă- forma activă este forma
defosforilată
5. Reglarea hormonală - insulina şi hormonii
tiroidieni activeză HMG-CoA reductaza, iar
glucagonul are efect opus
 Conţinutul Col depinde de regimul alimentar.
Acest colesterol alimentar inhibă sinteza
reductazei în ficat
 Inhibarea prin medicamente: statinele – inhibitori
reversibili, competitivi ai HMG reductazei.
 CĂILE DE
TRANSFORMARE ALE
COLESTEROLULUI

 1. În tegumente ---colecalciferol
 2. În suprarenale- sinteza
corticosteroizilor
 3.În glande sexuale- sinteza
hormonilor sexuali
 4. În ficat – sinteza AB primari
 5. În ficat şi intestin – LP plasmatice
 CATABOLISMUL ŞI
ELIMINAREA COL
 1.Calea biliară:
Col biliar---intestin --reducere la
coprostanol sau colestanol---fecale
AB neabsorbiţi (0,25g/zi)----fecale
2. Celule epiteliale descuamate----fecale
3.Secreţia sebacee la nivelul
tegumentelor
4.Eliminare urinară a metaboliţilor
hormonilor steroizi şi a vitaminelor D
 LITIAZA BILIARĂ
Colesterolul (care este hidrofob) este
dizolvat în bilă prin formarea de micelii cu
fosfolipide (lecitine) şi săruri biliare într-o
proporţie bine stabilită:
colesterol:fosfolipide:săruri biliare.

O modificare minoră a acestui raport

determină cristalizarea colesterolului în
jurul nucleului format din proteine şi
bilirubină cu generare de calculi biliari -
litiază biliară
 SINTEZA
GLICEROFOSFOLIPIDELOR
 LOCALIZAREA:
 Are loc intensiv în ficat; peretele intestinului, testicule,
ovare, glanda mamară
 Sunt sintetizate în reticulul endoplasmatic neted,
transportate în aparatul Golgi, iar ulterior către
membrane
 2 căî de sinteză:

1. sinteză PC și PE din colina sau etanolamina

preexistentă
2. Sinteza PI și cardiolipinei ce utilizează ca intermediar
comun acidul fosfatidic
 Particularitatea biosintezei FL este participarea
precursorilor în forme active de derivaţi ai citidin fosfatului
(CDP) ca CDP-colina, CDP-etanolamina, CDP-diglicerid.
 SINTEZA FOSFATIDILCOLINEI (PC)
ȘI FOSFATIDILETANOLAMINEI(PE)
 Colina si etanolamina se obtin din alimentatie sau
din catabolizarea FL
 Reacțiile cuprind:

1. fosforilarea colinei/etanolaminei

2. conversia la forma activata: CDP-colina/CDP-

etanolamina
3. colin-fosfatul sau etanol-fosfatul sunt transferate din
nucleotid (parasind CMP) pe o molecula de DAG
1. SINTEZA PC
 IMPORTANȚA REUTILIZĂRII
COLINEI
 COLINA în organism:
1. Sintetizată de novo (insuficientă)

2. Din alimente - necesarul zilnic:

 La femei – 425 mg

 La bărbați – 550 mg

 Deasemenea ea este utilizată la sinteza

acetilcolinei
 (etanolamină)

(Fosfoetanolamină)

(CDP-etanolamină)

(Fosfatidiletanolamină)
 SINTEZA FOSFATIDILSERINEI (PS)

FOSFATIDILETANOLAMINA SERINA

ETANOLAMINĂ
FOSFATIDILSERINĂ
SINTEZA PC ÎN FICAT din PS
 SUBSTANȚELE LIPOTROPE

 Ficatul este un organ specific de sinteză a fosfolipidelor

plasmei.
 În lipsa cholinei sau a grupelor CH3, necesare pentru sinteza
lor, diminuează viteza de sinteză a fosfolipidelor şi, respectiv,
viteza cu care acizii graşi sun eliminaţi din ficat.
 În consecinţă, are loc depozitarea lipidelor în ficat - provoace
distrofia grasă a ficatului
 Orice substanţă donatoare de CH3 pentru sinteza cholinei
este denumită lipotropă.
 O serie de substanţe, medicamente poartă denumirea de
substanţe lipotrofe.
The synthesis of PE,
PC, PS in eukaryotic
cells.
 SINTEZA PI ȘI
CARDIOLIPINEI DIN A.
FOSFATIDIC
 4

5
 CATABOLISMUL
FOSFOGLICERIDELOR
ARE LOC SUB ACŢIUNEA
FOSFOLIPAZELOR
 FOSFOLIPAZELE
 A1 – este prezentă în multe dintre
ţesuturile mamiferilor
 A2- este prezentă în ţesuturi şi sucul
pancreatic
 E prezentă în veninul de şarpe şi cel de
albine
 Prin acţiune asupra fosfatidilinozitolului –
eliberează a. arahidonic (precursorul
prostaglandinelor)
 Fosfolipaza C se afşă în lizozomii hepatici
(produce mesagerul secund)
 SINTEZA
SFINGOLIPIDELOR
Se formează din palmitoil CoA şi Ser
Sfingozina liberă se formează din
ceramidă
Sinteza are loc pe suprafaţa citozolică
a membranelor reticulului
endoplasmatic
 CATABOLISMUL
SFINGOMIELINELOR
 Sfingomielinaza(lizozomală): ceramid+fosforilcolină
 Ceramidaza – degradează legătura N acilică
 CATABOLISMUL
SFINGOMIELINELOR

Ceramida poate fi implicată în

răspunsul la stres
Sfingozina inhibă proteinkinaza C
 SINTEZA
GLICOLIPIDELOR

 Sinteza cerebrozidelor:
 La sinteză participă:UDP-Gl; UDP-Gal

 Ceramidă +UDP-Gal (UDP-Gl)----Calactocerebrozidă

(Glucocerebrozidă)

 Ceramidă +(UDP-monozaharide)n-----Globozid
BIOSINTEZA CEREBROZIDELOR
 BIOSINTEZA SULFATIDELOR

GRUPARI SULFAT: DE LA TRASNPORTORUL DE

SULFAT 3'-FOSFOADENOZIN-5'-FOSFOSULFAT
(PAPS): GALACTOCEREBROZID-3-
SULFATUL=SULFATIDA CEA MAI IMPORTANTA
DIN CREIER

GALACTOCEREBROZID +PAPS-----SULFATIDA
 SINTEZA GANGLIOZIDELOR

 La sinteză participă UDP-N-acetil galactozamină

Globozid +CMP_NANA-----Gangliozid +CMP
Ceramida
Glu
UDP-Glu
UDP-glucoza: ceramid
glucozil transferaza

UDP
Sulfat
PAPS Cerebrozid CMP-NANA
Cerebrozid GM3 sintaza (sialil transferaza)
sulfokinaza
CMP
PAP UDP-Gal-Glu
Cerebrozid: UDP-Gal -Glu
glucozil transferaza
Sulfatid Gangliozid GM4
UDP
 Examples of ganglioside structure

NANA is synthesized from N-acetyl-mannosamine-6-P and PEP

 CATABOLISMUL
GLICOLIPIDELOR
 Cerebrozidele sunt degradate de
hexozidaze care îndepărtează
resturile de glicozil (capătul
nereducător)
 fiecare tip de legătură glicozidică este
scindată de o glicozidază spesifică.
 Carenţa acestor E (localizate în
lizozomi) - lipidoze
 LIPIDOZE TISULARE

Boli ereditare, caracterizate prin

acumularea de sfingolipide în creier şi
ţesuturi, datorate deficienţei enzimelor
implicate în catabolizarea lor
(scindarea are loc în lisosomi)
 LIPIDOZE TISULARE
1. Neimann-Pick - deficienţa de
sfingomielinază
 sfingomielina SM- se acumulează în ficat,
splină, creier
 Hepato- şi splenomegalie, tulburări
digestive, întîrziere psihomotorie, convulsii
 Decedează în vârsta fragedă
 LIPIDOZE TISULARE
 2.afecţiunea Tay-Sachs – lipsa
hexozaminidazei (hidrolază ce scindează
N acetil-galactozamina din GM2)
Acumularea de GM2 în creier – întîrzieri
psihomotorii, creşterea în volum şi masă a
creierului, atrofie musculară, paralizie,
orbire.
 pe retina ochiului – apar pete de culoare
roşie-vişinie – gangliozid GM2
 EICOSANOIZII
Sunt substanţe biologic active de
natură lipidică, derivate din a.graşi
polinesaturaţi şi îndeplinesc în
organism roluri multiple.

C O O H

A r a c h id o n ic a c id
 EICOSANOIZII
 Deosebim:

 Prostaglandinele (clasice- PG şi
endoperoxizii prostaglandinici (PGG2 şi
PGH2)
 Prostaciclina (PGI2)

 Tromboxanii (TX)

 Leucotrienele (LT)
 STRUCTURA CHIMICĂ-
PROSTAGLANDINE

 Reprezintă AG nesaturaţi cu 20 C
 Sunt derivaţi ai acidului prostanoic

 Existenţa unui ciclu pentanic format între C8-C12

 PG se deosebesc între ele prin:

1. natura substituienţilor din nucleul pentanic
(PGA-PGI)
2. Catenele laterale pot conţine un număr diferit de
legături duble (PG1, PG2, PG3)
 TX conţin în structura lor ciclul piranic (TXA2
şi TXB2)
 TXA2 este sintetizat din PGH2 de către
sintaza tromboxanică microzomală.
STRUCTURA CHIMICĂ - LT
 LT (LTA-LTE) – cuprind în structura lor mai multe
legături duble, trei fiind conjugate. Cele mai active
la om sunt LTA4.
 BIOSINTEZA
EICOSANOIZILOR

 Are loc la nivelul tuturor ţesuturilor

 După sinteză nu se depozitează dar acţionează
imediat
 Are loc în 2 etape:

 Sinteza acidului arahidonic (comună)

 Sinteza PG, TH, LT

 I: SINTEZA ACIDULUI
ARAHIDONIC
 Derivat al acidului linoleic
 Este prezent la nivelul membranelor celulare

 Se eliberează prin activarea fosfolipazei A2

 II.SINTEZA PG, TX ŞI LT
2 căi:
 Calea ciclooxigenazei conduce la sinteza PG,
TX
 Calea lipooxigenazei – la sinteza LT
 CICLOOXIGENAZA
 este o hemoproteină, cu o activitate dublă:
 a. dioxigenazică (încorporează O2 în
substrat)
 b. peroxidazică (descompune peroxidul).
 COOH

arachidonic acid
2 O2 Cyclooxygenase

O
COOH

O
PGG2 OOH
2 e Peroxidase
O
COOH

O
PGH2
OH
Catalyzed by 5-Lipoxygenase:
COOH

O2 arachidonate

OOH
COOH

5-HPETE
H2O
O
COOH

leukotriene-A 4
 Ciclooxigenaza

COX-1 – enzimă constitutivă; mucoasa gastrică,

plachete, endoteliu vascular, rinichi
Prostaglandin endoperoxid sintaza
• Este necesară pentru
 homeostazia tractului gastro-intestinal,
 homeostazia renală,
 agregarea plachetară
 diferenţierea macrofagelor
Este inhibată de
 aspirină,
 indometacin
 Ciclooxigenaza

COX-2 – enzimă inductibilă; sinteza ei creşte în

macrofage şi monocite ca răspuns la stimului
inflamatori; se găseşte şi în muşchii netezi, celulele
epiteliale şi endoteliale, neuroni
COX-3 – în creier, ţesuturile periferice; este inhibată
de paracetamol şi metamizol (analgezice şi
antipiretice)
 INHIBITORII SINTEZEI:
 Corticosteroizii – inhibă fosfolipaza A2
 Aspirina (medicamente antiinflamatoare
nesteroide) - inhibă ireversibil COX (prin
acetilarea grupelor hidroxil a resturilor de Ser
localizate în situsul activ al enzimelor).
 Derivaţii imidazolului – inhibă tromboxan
sintaza.
 CATABOLISMUL PG
 Viaţă biologică scurtă:
a. TXA2 are T1/2= 30 minute, şi suferă o
hidroliză rapidă, nonenzimatică la inactivul
TXB2.
b. Prostaciclina (PGI2) - T ½ - 3 minute la 37 °C
şi pH 7,5 şi este convertită printr-o hidroliză
nonenzimatică la forma inactivă.
 PG clasice sunt eliminate la nivelul plămînului
 Principalii derivaţi sunt 15-ceto- iar ai
prostaciclinelor 6 ceto-, care se elimină cu
urina.
 MECANISMELE DE ACŢIUNE
 Au acţiune autocrină sau paracrină
 Determină variaţii ale nucleotidelor ciclice AMPc, GMPc,
nivelului Ca intracelular sau activarea transcrierii şi sintezei
de proteine.
 PG creşte AMPc în adenohipofiză, plachetele pulmonare şi
tiroidă, însă descreşte AMPc în ţesutul adipos.
 Tromboxanii blochează producerea de AMPc şi mobilizează
Ca2+ intracelular.
 ACŢIUNILE BIOLOGICE
 Diferă nu numai de natura chimică (PG, LT, TX)
dar şi de cea a tipului celular
 Prostaglandinele:

 Vasodilataţie puternică

 Reducerea sintezei interleukinelor IL-1 şi IL - 2

 Diminuarea agregării plachetare şi leucocitare

 PGF2 alfa – brohoconstricţie, vasoconstricţie

periferică şi contracţia fibrelor musculare netede
 Acţiunile biologice

 Plachetele sanguine (trombocite) conţin tromboxan

sintază; se obţine TXA2 - vasocontrictor (contracţia
arterelor) şi stimulator al agregării plachetare (etapa
iniţială în coagulare)
 Celulele endoteliale ale sistemului vascular conţin
prostaciclin sintază; se obţine prostaciclina (PGI2),
vasodilatator şi inhibitor al agregării plachetare

 Prostaciclina şi tromboxanul alcătuiesc un sistem de

control al homeostaziei tonusului vaselor sanguine şi al
agregării plachetare
 ACŢIUNILE BIOLOGICE
La nivelul TGI:
PGF2α – acţiune contractilă asupra musculaturii
netede longitudinală şi circulară;
PGE2 – relaxează musculatura circulară, acţiune
inhibitorie asupra secreţiei de suc gastric şi
absorbţiei intestinale.
 ACŢIUNILE BIOLOGICE
 Sistemul respirator:
 PGE şi PGF – implicate în stări patologice ca edem
pulmonar, embolie, astm.
 PGF2α – acţiune contractilă asupra traheei, bronhiilor
 PGE2- bronhodilatatoare
 ACŢIUNILE BIOLOGICE
 SNC: reglarea transmisiei sinaptice.
 PGE2- scade c% de GMPc – efecte tranchilizante,
anticonvulsive
 PGF2α – creşte c% GMPc – efecte contrare

 În inflamaţie:
 Au rol tromboxanii, prostaciclina şi endoperoxizii
intermediari
 Implicati în apariţia şi dezvoltarea inflamaţiilor
articulaţiilor (artrita reumatoidă), pielii (psoriazis),
ochilor (tratament cu corticosteroizi, care inhibă
sinteza prostaglandinelor)
 ACŢIUNILE BIOLOGICE
 Sistemul de reproducere:
 la bărbaţi influenţează spermatogeneza; la femei controlează
ciclul ovarian.
 PGF2α - acţiune contractilă asupra musculaturii netede a
uterului.
 ACŢIUNILE BIOLOGICE
 Sistem circulator:
 Prostaciclina şi TX – controlează tonusul vaselor
sanguine şi agregarea plachetară.
 TXA2 – acţiune contractilă – creşte TA. La nivelul
plachetelor – stimulează agregarea şi formarea de
tromb
 Prostaciclina – acţiuni opuse (vasodilataţie,
inhibarea agregării plachetare)
PGE2
TXA
(produsă în special de rinichi) PGF 2α
2
 Relaxează musculatura circulară (produsă de majritatea ţesuturilor)
(produs de
a tubului digestiv  Contractă musculatura circulară şi
plachetele
 Inhibă secreţia sucului gastric şi longitudinală a tubului digestiv
sanguine)
absorbţia intestinală  Stimulează contracţiile uterului
 Contractă
 Vasodilatator  Vasodilatator
musculatura
 Bronhodilatator  Antitranchilizant
netedă a
 Tranchilizant  Determină convulsi
vaselor => ↑
 Anticonvulsionan
presiunea
arterială
 Induce
agregarea
plachetară

Bronhoconstri
ctor
TXA
2
(produs de plachetele sanguine)
 Contractă musculatura netedă a
vaselor => ↑ presiunea arterială
 Induce agregarea plachetară
 Bronhoconstrictor
 Mobilizează Ca
2+
intracelular
 ACŢIUNILE BIOLOGICE
 LT sunt sintetizate de leucocite şi intervin în:
1. Modificarea permeabilităţii vasculare
2. Amplificarea sintezei interferonilor (efect antitumoral şi
antiviral)
3. Amplificarea sintezei interleukinelor
4. Modificarea agregării leucocitelor
5. Proliferarea limfocitelor T
6. Sunt implicate în astmul bronșic
 ACŢIUNILE BIOLOGICE
 LT = Mediatori ai reacţiilor alergice şi inflamatorii
 Permeabilizează capilarele => edem

 Atrag (chemotaxie) şi activează leucocitele

=> implicarea în hipersensibilitatea imediată şi socul

anafilactic
 Determină bronhoconstricţie şi secreţie de mucus

=> implicarea în producerea astmului bronsic

 ANALOGII PG UTILIZAȚI ÎN
TERAPIE
 Analogii PGE1& PGE2 - suprimă ulcerul gastric prin
inhibiţia secreţiei de HCl de către celulele mucoasei
stomacului

 • PGE 1 - sunt utilizaţi în tratarea impotenţei sexuale

 • PGI2 - sunt utilizaţi în tratarea hipertensiunii pulmonare

primare
 INFLAMAȚIA
 Definiţie = proces complex prin care ţesutul viu răspunde la agresiunile fizice,
chimice, biologice (infectii cu microorganisme)
 Etapele procesului inflamator
1. Eliberarea mediatorilor chimici din celulele traumatizate sau din celulele care
migrează la locul traumatismului:
  factori ai coagulării, chinine;
  componente ale complementului;
  histamină;
  metaboliţi ai acidului arahidonic (LT, PG).
2. Vasodilataţie (datorită PGE 2) => eritem;
3. Contracţia musculaturii netede & Permeabilizare vasculară (datorită histaminei
secretată de mastocite) => edem;
4. Chemotaxie (datorită LTB 4) => acumulare leucocite, PMN, macrofage;
5. Hipertermie (datorită acţiunii IL-1, secretată de PMN, asupra SNC);
6. Hiperalgie
 METABOLISMUL
LIPOPROTEINELOR
VITAMINELE
LIPOSOLUBILE
OBIECTIVELE
 Metabolismul lipoproteinelor
 Cauze, mecanismele dereglării metabolismului
lipidelor, manifestările biochimice.

 Dislipidemiile:
 a) hipolipoproteinemiile familiale – afecţiunea Tangier,
- şi -lipoproteinemia familială;
 b) hiperlipoproteinemiile primare şi familiale;
 c) hiperlipoproteinemiile secundare (dobândite) –
în diabet zaharat, alcoolism, afecţiuni ale glandelor
endocrine.
 Cauze, mecanismele dereglării metabolismului
lipidelor, manifestările biochimice.
 Metabolismul vitaminelor liposolubile: sursele
alimentare, necesităţile diurne, transformările
 A-, hipo- şi hipervitaminozele A, D, E, K – cauze,
manifestări metabolice.
Metabolismul
lipoproteinelor
 LIPOPROTEINELE (LP)

 LP- sînt complexe lipoproteice,

alcătuite din componente lipidice
(TAG, FL, Col, colesteride) şi
proteice.
 Componentele proteice sînt denumite
apolipoproteine (Apo).
 LIPOPROTEINELE (LP)
 Rolul LP
1. Transportul lipidelor exogene şi endogene
2. Participă la păstrarea compoziţiei lipidice a
membranelor
3. Reglează procese metabolice celulare
 Rolul Apo:
1. componente amfipatice a LP
2. oferă situsuri de recunoaştere pentru R de
pe suprafaţa celulelor
3. sunt activatori sau inhibitori ai E ce
participă la metabolismul lor
 STRUCTURA LP
miez hidrofob - lipidele nepolare (TAG şi esterii
Col)
învelişul hidrofil - lipidele amfipatice (FL, Col) şi
Apo
LP cuprind şi cantităţi mici de glucide (sub formă de
glicoproteine).
METODELE DE
SEPARARE
 Ultracentrifugare
 Electroforeză.
 LIPOPROTEINELE
LIPOPROTEINE ULTRACENTRI ELECTROFORE
LE FUGARE ZĂ
chilomicronii chilomicronii chilomicronii

VLDL LP cu densitate pre -  - LP

very low density foarte mică
lipoproteins
LDL, LP cu densitate  - LP
low density mică
lipoproteins
HDL, LP cu densitate  - LP
high density mare
lipoproteins
 CM VLDL LDL HDL

densitatea < 0,95 0,95-1,006 1,019- 1,063 1,12-1,21

g/sm3
Diametrul >100 25-75 22-24 6-12
nm
% proteine 1-2 7-10 14-25 45-55

% lipide 98-99 90-93 75-86 45-55

lipidele TAG TAG Col Fl

exogene endogene
Apo B48; C, E, A B100; C, E B100 AI; AII
Apo LP Locul Rolul
sintezei
A -I HDL intestin, ficat Constituent major al HDL.
Activator al LCAT. Legarea de
receptorii HDL şi transportul
invers al Col
A-II HDL intestin, ficat Rol structural Activator al TGLH

A-IV CM, intestin, ficat Activator al LCAT. Transportul

HDL invers al Col

B-48 CM Intestin Secreţia chilomicronilor

B- VLDL, ficat Biosinteza şi secreţia VLDL.

100 LDL, Legarea cu receptorii specifici
pentru LDL (exercită un
IDL feedback negativ asupra
sintezei Col)
Apo LP Locul Rolul
sintezei

C-I CM, VLDL, t ficat Activator al LCAT (in

HDL vitro)
C-II CM, VLDL, ficat Activator al
HDL lipoproteidlipazei
C-III CM, VLDL, ficat Inhibitor al
HDL lipoproteidlipazei
D HDL ficat Transportor de Col
esterificat între diverse
LP
E IDL, CM, Ficat, Legarea cu receptorii apo
VLDL E (E3/4) din hepatocit.
macrofage Legarea cu receptorii B/E
din ţesut (E4/4).
 ENZIME IMPLICATE ÎN
METABOLISMUL
LIPOPROTEINELOR
 Lipoproteinlipaza endotelială (LPL-aza):
- localizată în ţesutul adipos, miocard, musculatura
scheletică, glanda mamară;
Rol: - hidroliza TAG din CM și VLDL
Activată de apo CII; inhibată de apo CIII
 Lecitin-colesterol-acil-transferaza (LCAT) plasmatică-
sintetizată în ficat şi înglobată în HDL;
 Rol - în îmbogăţirea miezului LP cu CE
lecitină + Col 2-lizolecitină + CE
Lizolecitina hidrofilă părăseşte LP, iar Col liber din periferia
LP, esterificându-se devine mai hidrofob şi pătrunde în
miezul particulei LP.
 Acil-CoA-colesterol acil transferaza (ACAT)
intracelulară- catalizează esterificarea Col; rol în
depozitare intracelulară a CE
 METABOLISMUL
CHILOMICRONILOR
 Sunt sintetizaţi în celulele mucoasei intestinale
şi încorporează lipidele alimentare absorbite
(TAG- 85-90%, Col).
 Particulile primare cuprind apo-B48 şi apoA.
 ROLUL: transportă lipidele exogene din intestin
spre țesuturi și ficat

 CM sunt prezenţi în plasmă după îngerarea

grăsimilor. După 6-7 ore de la îngestia de
grăsimi CM dispar din sînge.
 METABOLISMUL
CHILOMICRONILOR

 După sinteză sunt secretaţi în vasele limfatice

care drenează intestinul şi la nivelul canalului
toracic trec în plasmă.
 În plasmă CM primesc Apo C şi E de la HDL
 CATABOLISMUL
CHILOMICRONILOR
 În prima etapă
a. sub acţiunea lipoproteinlipazei (LPL, activată de
apo C-II) TAG sunt hidrolizate în AG+glicerol.
Ţesuturile utilizează AG pentru oxidare (muşchi scheletici,
miocard), depozitare (ţesut adipos), secreţie de grăsimi
(glanda mamară).
b. pe când Col, FL, Apo C sunt transferate pe HDL.
CM devin resturi CM
A două etapă
constă în captarea resturilor de CM de către ficat,
facilitată de apo E (interacţionează cu E-receptorii
din hepatocit) unde sunt degradate. Pe această
cale ajunge la ficat o parte din Col exogen şi cel
intestinal
METABOLISMUL
CHILOMICRONILOR
 PATOLOGIA
 Deficitul înăscut de LPL- hiper-CM-emie
Mărirea c% CM, TAG, depunerea TAG în ţesuturi
(xantoame)
 Anomalia sintezei de Apo B-48 –
imposibilitatea formării CM şi transportului
lipidelor exogene
TAG se acumulează în celulele intestinale; este
perturbată absorbţia lor; ele fiind eliminate prin
masele fecale – steatoree
În sînge: micşorarea lipidelor totale; TAG; Col
 PRE--LP (VLDL)
 sintetizate în ficat din lipidele endogene
 au un conţinut ridicat de lipide (90-93%): 55-
65% TAG, 12-18% FL, Col esterificat 12-14% şi
Col liber 6-8%.
 cuprind apo B-100 ,
 Funcţia principală- transportul TAG sintetizate în
ficat spre ţesuturile extrahepatice.
 în plasmă primesc apo C (apo CII) şi apo E de la
HDL.
 VLDL sunt prezente în plasmă după îngerare de
raţii bogate în glucide
 CATABOLISMUL VLDL
 La nivelul ţesuturilor extrahepatice sub
acţiunea LPL-azei TAG din VLDL se
scindează în AG şi glicerol.
 Odată cu scăderea TAG are loc:

a. pierderea de apo C-II care trece pe HDL

b. Îmbogăţirea cu esteri de Col, furnizat de
HDL -
astefl VLDL sunt transformate în IDL.
 IDL – o parte sunt catabolizate în ficat
prin interacţiunea cu E-R,
 iar alta - sunt transformate în LDL.
 PATOLOGIA
 Steatoza (infiltraţia grasă a ficatului) –
acumularea grăsimilor în ficat
 Cauza: amplificarea sintezei TAG în ficat sau
perturbarea căilor de sinteză şi transport (export)
de VLDL
 Acţiune protectoare o au factorii lipotropi: Met;
proteine bogate în Met; grăsimile nesaturate;
vitamina E – ele favorizează exportul TAG
hepatice
 LDL - -LP
 se formează în plasmă din VLDL după
îndepărtarea TAG (sub acţiunea LPL, TGL) şi
îmbogăţire cu Col.
 au un conţinut lipidic de 75-86%, componenta
majoră fiind Col: 35-40% - Col esterificat, 3-
10% -Col liber; 20-25% - FL şi 8-12% - TAG.
 Apo majoritară este B-100.
 sunt prezente în sîngele recoltat dimineaţa după
un post de 8-10 ore şi cuprinde 70% din Col total
plasmatic.
 ROLUL: transportă Col de la ficat diverselor
ţesuturi periferice.
 Catabolismul LDL

RECEPTORII LDL
1) Receptori LDL clasici- sunt subiectul down-
reglării - în funcţie de cantitatea de colesterol
acumulat celular
2) Receptori de tip scavenger- captează LDL
alterate (ex. oxidate); nu sunt subiectul down-reglării,
ca receptorii LDL clasici; rol în iniţierea aterogenezei
şi formarea celulelor spumoase (macrofage care au
"înghiţit" prea mult colesterol)
 CATABOLISMUL LDL
I: În ficat, suprarenale, limfocite, celule musculare
netede:
 LDL prin intermediul apo B-100 şi apo E
interacţionează cu R clasici
 fixate pe R, LDL sunt translocate în interiorul celulei şi
fuzionează cu lizozomii
 În lizozomi LDL sub acţiunea E lizozomale sunt
hidrolizate în: proteine, FL, Col esterificat, Tg.
 Col liber:
a. este utilizat la construcţia membranelor, sinteza de
hormoni steroidici, acizi biliari
b. surplusul este esterificat şi depozitat în celulă.
Esterificarea Col e catalizată de E - acil-CoA- Col-
aciltransferaza (ACAT), rezultînd esteri ai Col cu acizii
palmitic, palmitooleic, oleic.
K
 Colesterolul liber:
1. inhibă HMG-CoA-reductaza, ca rezultat
sinteza Col în ţesuturile extrahepatice
este menţinută la un nivel scăzut;
2. inhibă sinteza R- B,E, astef determină
micşorarea numărului lor pe membrană
şi diminuarea captării LDL
3. activează E microzomială ACAT
 II. ÎN MACROFAGE:
 Macrofagele încorporează LDL care prezintă alterări ale
componentelor proteice sau lipidice.
 Receptorii care recunosc LDL modificate nu sînt reglaţi
prin feed-back negativ (cum se reglează receptorul clasic
LDL) şi, ca urmare, prin încărcarea macrofagelor în mod
excesiv cu Col apar “celulele spumoase”.
 Modificările biochimice ale LDL constau în acetilări,
glicozilări ale apo (apo B-100, apo E) şi /sau alterări
oxidative ale acizilor graşi nesatiuraţi.
 PATOLOGIA
 Hiperlipoproteinemia de tip II –
deficienţă calitativă şi cantitativă a R
membranari pentru LDL
 IIa – mărirea Col LDL – xantomatoză
 IIb – mărirea Col LDL+VLDL (Tg)-
obezitate (lipsesc xantomele)
 Risc de aterogeneză înaltă
 -LP - HDL
 conţinut lipidic de 45-55%, predominînd FL – 20-
30%, Col 17-23% şi Tg 3-6%.
 Componenţa proteică - apo A (AI, AII) dar conţin
cantităţi mici de apo C, D, E. Nu cuprind apo B.
 HDL sînt secretate şi sintetizate de hepatocite şi
enterocite sub forma unor particule nascente de
formă discoidală, alcătuite dintr-un strat dublu
lipidic (FL; Col) şi apo A, apo E.
 Particulele nascente din intestin nu conţin apo E.
 METABOLISMUL HDL
 HDL captează Col liber atît din ţesuturile
periferice cît și din LP plasmatice (CM,
VLDL).
 Sub acţiunea LCAT (activată de apo AI)-
Col este imediat esterificat şi migrează în
interiorul particulei ---- HDL sferic matur
(HDL3, sărace în CE, iar in final HDL2 bogate in
CE ce sunt transportati la ficat)
HDL AND REVERSE CHOLESTEROL
TRANSPORT
HDL AND REVERSE CHOLESTEROL
TRANSPORT
 CATABOLISMUL HDL
 HDL sînt catabolizaţi la nivelul ficatului:
 Prin intermediul apo E particulele
interacţionează cu R de pe suprafaţa
hepatocitelor, sunt internalizaţi şi
componentele degradate.
 Rolul principal al HDL este transportul
Col din celulele extrahepatice în ficat,
sediul catabolismului Col
(transformare în AB şi excreţie prin
bilă).
HDL AND REVERSE CHOLESTEROL
TRANSPORT

LDL-R

50% of HDL C may

Return to the liver
On LDL via CETP
 PATOLOGIA
Hipolipoproteinemia familiară –
deficit de HDL
Cauza: deficit al sintezei de apoA
Caracteristic: micşorarea HDL;
Col HDL; FL
Splenomegalie, hipotrofie
amigdaliană; anomalii neurologice
 EXPLORĂRI UZUALE
ALE METABOLISMULUI
LIPIDIC
 EXPLORĂRI UZUALE
 Pentru efectuarea determinărilor:
pacienţiiurmează
o dietă normală timp de 2 săptămâni

este eliminată medicaţia care ar putea

afecta metabolismul lipidic

valorile obţinute – corelate cu vârsta şi

sexul pacienţilor
 EXPLORĂRI UZUALE
1. Aspectul plasmei
2. Lipidele totale
3. Colesterol total
4. Trigliceridele
5. HDL-colesterolul
6. LDL- colesterolul
7. Colesterol total/HDL-colesterol
8. Lipoproteina (a)
 1. ASPECTUL PLASMEI
 Clar
 Normal
 Hipercolesterolemie

 Opalescent sau lactescent

 Hipertrigliceridemie

 Supernatant cu inel
cremos
 Creşterea

chilomicronilor
 COLESTEROLUL TOTAL
 normal <5,2 mmol/L
 de graniţă 5,2-6,2 mmol/L
 înalt >6,2 mmol/L
 HIPERCOLESTEROLEMIA

 se întîlneşte în boli erediatre

(hipercolesterolemia eriditară) sau
dobândite (obezitate, sindrom nefrotic, ATS,
hipotiroidie, icter obstructiv)
HIPERCOLESTEROLEMIA
FAMILIALĂ
 LDL-COLESTEROLUL
 Formula de calcul:
 LDL-col (mmol/L) = Col total – HDL-col –
0,45*TAG
 LDL-col (g/L) = Col total – HDL-col – 0,2*TAG

 normal <3,37 mmol/L

 risc moderat al BIC 3,37 – 4,12 mmol/L
 risc înalt al BIC >4,14
 Creşterea LDL-Col apare în HLP ereditare (tip II a, II b) ;
sau dobândite (hipotiroidie, sindrom nefrotic, DZ).
 TRIGLICERIDELE
 normal <1,6 mmol/L
 acceptabil 1,6-2,2 mmol/L
 nivel moderat 2,2-2,8 mmol/L
 nivel înalt >2,8 mol/L
Hipertrigliceridemia
se întîlnesc în HLP esenţiale (tip II b, IV şi
V) sau secundar în DZ, consum crescut de
grăsimi, alcool sau glucide, în insuficienţa
renală, utilizarea de corticosteroizi sau
estrogeni.
 HDL-COLESTEROLUL
 Valorilenormale:
 Bărbaţi – 0,35 – 0,75 g/l (0,9-1,4 mmol/L);

 Femei – 0,45 – 0,85 g/l (1,2-1,7 mmol/L).

 Nivelejoase de HDL-col sunt prezente în

afecţiuni ereditare (an-alfa-lipoproteidemia) şi
dobîndite (obezitate, DZ, terapie cu progesteron,
fumat, sedentarism).

 Nivelecrescute de HDL-col pot avea o cauză

ereditară (hiper-alfa-lipoproteinemie) şi sunt
corelate cu o creştere a longevităţii
 LIPOPROTEINA (A)
 LP modificată din clasa LDL (LDL + proteină
adiţională)
 structură similară cu a plasminogenului
 în concentraţii crescute se depozitează în
pereţii arteriali inducând o
aterogeneză accelerată
DISLIPOPROTEIDEMIE SAU
DISLIPIDEMIE
 modificarea c% lipidelor totale plasmatice, a
uneia dintre fracţiuni sau modificarea
raportului diverselor componente.
 Se clasifică:

 Hiperlipiproteidemii (primare şi secundare)

 Hipolipoproteidemii primare (ereditare,

familiale)
 HIPERLIPIDEMIILE
Hiperlipidemiile primare sunt de
natură genetică,
Hiperlipidemiile secundare sunt
determinate de diferite afecţiuni renale,
diabet, hipotireoză, intoxicaţii de alcool.
 HLP PRIMARE

 după Fredrickson, în funcţie de aspectul fenotipic

, HLP primare au fost clasificate în şase tipuri, I-
VI, tipul II avînd două variante IIa şi IIb
Tipul Vârsta Aspecte Clinic
biochimice

I copilărie hiperCM pancreatite

deficienţa hiperTg xantoame
eruptive,
genetică a Col normal hepatospleno-
LPL sau a megalie
apoCII
IIa La orice vârstă LDL ↑ xantoame
- mutaţii ale
genei ce
hiperCs tendinoase
codifică Ateroscleroz
receptorul ă prematură
pentru LDL
IIb La orice Obezitate,
LDL, VLDL ↑ lipsesc xantoa-
vârstă hiperTg mele, atero-
scleroză
hiperCs
Tipul Vârsta Asp. Bioch. Clinic
III Adult IDL DZ, Xantoame
formarea unei hiperTg eruptive ATS
LP anormale hiperCol accelerată
cu proprietăţi
comune LDL şi
VLDL
IV Adult VLDL ↑ Obezitate, DZ,
scăderea hiperTg hepatospleno-
catabolismului HDL↓ megalie,
VLDL hiperuricemie,
ATS lentă
V Adult CM↑ VLDL ↑ Xantoame, ATS
diminuarea hiperTg prematură
catabolismului
CM şi VLDL

VI activarea HDL ↑; creşterea uşoară

sintezei apoAI diminuarea Col a longevităţii şi
VLDL şi LDL. protecţie anti
ATS
XANTOAME TENDINOASE
 HIPERLIPIDEMIILE
SECUNDARE
 Diabetul zaharat:
Lipsa de insulină:
1. lipoliza activată,

2. lipogeneza inhibată
DISLIPIDEMIA DIABETICĂ
 Mărirea concentraţiei AGL ( activarea
trigliceridlipazei hormon-sensibile);
 Sporirea concentraţiei TAG-VLDL (activarea
sintezei AG în ficat→sinteză de
TAG→sinteză şi secreţie sporită de VLDL;
micşorarea clearance-ului VLDL, cauzat de
activitatea scăzută a LPL);
 Dimimuarea concentraţiei HDL;
 Prezenţa LDL mici şi dense;
 Nivel înalt de LP modificate (oxidări, glicări
etc.);
 HIPERLIPIDEMIA
ALCOOLICĂ:
 se observă o lipidemie alimentară o dată cu
consumul de alcool;
 e însoţită şi de o secreţie intensă a pre-β-LP, de
o hiperchilomicronemie - ↑TAG
 un clirens lent al ambelor particule

 Steatoză hepatică
 Alcoolul amplifică sinteza şi secreţia pre-β-lipoproteinelor
determinate de valorile majorate ale NADH+H (formate la
metabolizarea alcoolului sub acţiunea alcool DH).
 NADH +H inhibă oxidarea AG şi măreşte sinteza TAG şi a
pre-β-lipoproteinelor (VLDL).
 Alcoolul favorizeză inducţia enzimelor microzomale în ficat.
 SUBSTANŢE LIPOTROPE

 Ficatul este un organ specific de sinteză a

fosfolipidelor plasmei.
 În lipsa colinei sau a grupelor CH3, necesare pentru
sinteza lor, se diminuează viteza de sinteză a
fosfolipidelor şi, respectiv, viteza cu care AG sunt
eliminaţi din ficat.
 În consecinţă, are loc depozitarea lipidelor în ficat.
 Orice substanţă donatoare de CH3 pentru sinteza
colinei este denumită lipotropă.
 OBEZITATEA
 Excesul de aport caloric, raportat la cheltuielile
energetice ale organismului conduce la activarea
marcată a lipogenezei şi dezvoltarea excesivă a
ţesutului adipos
 OBEZITATEA

IMC Denumirea
18,5-24,9 Normal
25,0-29,9 Supragreutate
30,0-34,9 Obezitate gr. I
35,0-39,9 Obezitate gr. II
>40,0 Obezitate gr. III

 Evaluarea obezităţii se efectuează prin calcularea

indicelui de masă corporală (IMC)
 IMC = greutatea(kg)/înălţimea(m) la pătrat
 TIPUL OBEZITĂŢII
• Se stabileşte în funcţie de distribuţia
ţesutului adipos
• Se evaluează prin măsurarea
circumferinţei taliei (CT)

Tipul bărbaţi femei

obezităţii
Abdominal CT≥94 cm CT≥80 cm
Gluteo-femural CT< 94 cm CT< 80 cm
 RISCUL CARDIOVASCULAR
ÎN FUNCŢIE DE CT ŞI SEX
Risc Risc Risc cert
scăzut probabil

Bărbaţi CT< 94 cm 94-101 cm CT≥102 cm

Femei CT< 80 cm 80-87 cm CT≥88 cm

 DISLIPIDEMIA DIN
OBEZITATE
 Hipertrigliceridemie;
 Hiperlipidemie postprandială;
 Scăderea HDL-colesterolului, în special
fracţiunea HDL2;
 Creşterea raportului Col total/HDL-
colesterol;
 Creşterea concentraţiei apoB;
 Majorarea proporţiei de LDL mici şi dense
(fenotipul B).
 ATEROSCLEROZA
 l
 Se caracterizează prin depunerea Col în intima
vaselor sub formă de plăci aterosclerotice, ceea
ce duce la îngustarea lumenului capilarelor şi
împedică fluxul circulator normal.
 Se reduce elasticitatea pereţilor arteriali
 favorizează BIC şi a accidentelor vasculare
cerebrale.l
 FACTORI DE RISC MAJOR AL
ATEROSCLEROZEI
• Dislipidemiile ereditare (IIa, IIb şi III) şi
dobândite (diabetul zaharat, obezitatea,
sindromul metabolic, hipotiroidia);
• Hipertensiunea arterială;
• Fumatul;
• Diabetul zaharat (în special de tipul 2);
• Sexul masculin (până la 75 ani).
 FACTORI DE RISC MODERAT
AL ATEROSCLEROZEI
• obezitatea (în special cea abdominală);
• sedentarismul;
• stresul cronic;
• hiperuricemia;
• majorarea concentraţiei homocisteinei;
• diminuarea concentraţiei acidului folic;
• hipervitaminoza D;
• utilizarea contracepţionalelor orale.
 ATEROSCLEROZA
 Patogenie:
1. leziunea pereţilor endoteliali
2. Infiltrarea LDL oxidate
3. Proliferarea “celulelor spumoase”
4. Formarea unor depozite lipidice la nivelul
pereţilor arteriali formate din: cristale de Col şi
esteri ai Col; “celule spumoase”; celule
necrotizate.
Alte modificări: proliferarea fibrelor musculare
netede, infiltrarea macrofagelor şi a limfocitelor,
eliberarea locală de citokine; agregarea
trombocitelor şi extinderea leziunilor endoteliale
iniţiale.
ROLUL LIPOPROTEINELOR ÎN
ATEROSCLEROZĂ
ROLUL LIPOPROTEINELOR ÎN
ATEROSCLEROZĂ
blood vessel lumen endothelial cells

elastic
lamina smooth muscle cells

blood vessel lumen

endothelial
cells
  foam cell
  
 LDL    

smooth muscle cells

 PROFILUL LIPIDIC
ATEROGEN
 Majorarea LDL (îndeosebi LDL mici şi dense, LDL
modificate – oxidate, glicate, acilate etc.),
 Mărirea apo B100 (reflectă mai exact numărul de
particule LDL, comparativ cu calcularea LDL-
colesterolului);
 Diminuarea concentraţiei HDL:
 Sporirea concentraţiei LP(a);
 Creşterea concentraţiei trigliceridelor (în special
când este însoţită de mărirea concentraţiei AGL):
- sporirea TAG contribuie la formarea LDL mici
şi dense.
 HIPOLIPOPROTEIDEMIILE
PRIMARE (EREDITARE,
FAMILIALE)
 sunt datorate genelor care controlează
sinteza, transportul sau utilizarea LP.
 afecţiunea Tangier,

 A beta-lipoproteinemia familială;
 HIPOLIPOPROTEIDEMIILE
PRIMARE
 afecţiunea Tangier - cauzată de insuficienţa sau
lipsa totală de α-LP (HDL), datorate deficitului
sintezei de apo A
 acumularea în ţesuturi a esterilor colesterolului.

 Splenomegalie, anomalii neurologice, hipertrofie

amigdaliană
 Afecţiunea este incurabilă.
 A BETA-LIPOPROTEINEMIA
FAMILIALĂ
 Afecţiune transmisă autosomal recesiv
 Cauzată de deficienţa ereditară a apo B100.
 Diminuarea sintezei şi secreţiei VLDL şi/sau
accelerarea catabolismului VLDL.
 Reducerea Tg, Col, FL; sunt absente LDL,
VLDL, CM
 Malabsorbţia lipidelor şi a vitaminelor
liposolubile;
 Neuropatie, ataxie.
 VITAMINELE
 sunt substanţe biologic active necesare pentru
creşterea, dezvoltarea şi supravieţuirea
organismului.
 nu se sintetizează în organismul uman

(prezenţa lor în alimente este obligatorie).

 nu servesc în calitate de sursă energetică, dar
îndeplinesc funcţii coenzimatice.
 AVITAMINOZE ŞI
HIPOVITAMINOZE
 avitaminoze - lipsa vitaminelor în alimente
 hipovitaminoze - insuficienţa vitaminelor în alimente
 Cauzele apariţiei lor:
1. pot fi exogene (atunci când vitamina respectivă lipseşte sau
se conţine în produsele alimentare insuficient)
2. endogene (dereglări în absorbţie, transport, antivitamine etc.)
 PROVITAMINE
 - predecesorii vitaminelor, care în organism se
transformă în vitaminele respective (de ex. în morcovi,
caise se conţine -carotena, care în ficat se va
transformă în vitamina A).
 ANTIVITAMINELE
– substanţe (inclusiv şi unele medicamente) ce
se aseamănă mult ca structură cu unele
vitamine.
 La majorarea c% lor - în mod competitiv ele se
vor uni cu E în locul vitaminelor --- se formează
complexul apoenzimă-antivitamină lipsit de
activitate --- se dereglează reacţiile metabolice
catalizate de aceste enzime.
 ANTIVITAMINELE
 Preparatele sulfanilamidice prezintă antivitamine
pentru microorganisme deoarece ele mult se
aseamănă după structură cu acidul p-
aminobenzoic, factorul de creştere a bacteriilor.
 La majorarea concentraţiei în organism a acestor
medicamente, ele se vor include în sistemele
enzimatice ale bacteriilor şi bacteriile vor pierde
capacitatea de a se înmulţi (efect bacteriostatic).
VITAMINELE LIPOSOLUBILE
 A, D, E, K:
 Vitamine cu molecule apolare, hidrofobe,
solubile în grăsimi
 Sunt derivaţi izoprenici

 Transportate prin CM la ficat şi depozitate

(vit A; D; K – în ficat; vit E – în ţesutul
adipos)
 Deoarece sunt depozitate în organism,
supradozarea lor conduce la declanşarea
unor stări de toxicitate
 VITAMINA A
 vitamina creşterii, retinol, antixeroftalmică
 La baza structurii acestei vitamine se află ciclul -ionon
legat cu o catena laterala care contine doua resturi de
izopren cu patru legaturi conjugate.
VITAMINA A
 METABOLISM
 Digestia are loc în intestin
 Absorbţia – în regiunea superioară a intestinului

 Retinolul absorbit este reesterificat formând AG cu lanţ

lung şi este încorporat în CM – sânge - ficat
 ROLUL VITAMINEI A
 Retinol – acţiune hormonală decesivă pentru funcţia de
reproducere
 Retinal – component al pigmentului vizual – rodopsina
(din bastonaşele retinei)
 A. retinoic –participă la sinteza glicoproteinelor, datorată
acţiunii de factor de creştere şi de diferenţiere tisulară a
lui
 Retinolul şi acidul retinoic au acţiune de hormoni
steroidici
METABOLISMUL
Vit.A si vazul ,
Depozitarea 11-cis-retinal e
v. in t.adipos component
si ficat rodopsinei
All-trans-
Retinol RBP All-trans-
retinol RB
Retinil RBP retinol
palmitat P All-trans-
reti Sursa
nol Chilomicr
chilomicr retinal
11-cis-
RB oni de vit A
P remanenti oni retinal
Retinol- rodops
opsi
RBP Transpo ina
lumi
naAll-trans- na
RBP rt vitA B- B- diet retinal
retin caroten caroten a
ol Reti Esterii
Acizi grasi
Acid nal retinil
Activa Est coA Acizi
retinoic Retin Reti
rea eri grasi
genei reti ol nol
TESUT CELULA
nil INTESTINALA
ROLUL VITAMINEI A
 CICLUL VIZUAL

 Vit A este o componentă a pigmenţilor vizuali din

celulele cu conuri şi bastonaţe
 Bastonasele contin pigmentul vizual rodopsina care
este format din 11-cis retinal şi opsina (o
glicoproteina).
 CICLUL VIZUAL
 Când rodopsina este expusă la lumină, 11-cis-
retinalul este convertit la all-trans-retinal şi
eliberarea lui şi a opsinei.
 Acest fapt conduce la generarea unui impuls
nervos care e transmis de nervul optic la creier.
 Regenerarea rodopsinei necesită izomerizarea
all-trans-retinalului în 11-cis retinal (prin
absorbţie de fotoni luminoşi) care se combină
spontan cu opsina. ---- ciclul este încheiat.
 CICLUL VIZUAL
O parte din trans-retinal este disponibil pentru
un nou ciclu al vederii.
 O altă parte însî este convertit în acid retinoic şi
nu mai este disponibil pentru a forma rodopsina.
 Aceste pierderi sunt compensate de aportul
alimentar de vitamina A sau din rezervele
stocate în ficat
 ROLUL RETINOLULUI
 necesar pentru reproducere si crestere
 favorizează spermatogeneza şi dezvoltarea
placentei
 necesar pentru diferenţiere şi functionează ca
hormon steroid
 mentine integritatea celulei epiteliale a tractului
gastrointestinal, pielii, tractului respirator sau
urinar şi a glandelor salivare
 necesar pentru menţinerea stratului mielinic din
ţesutul nervos
 necesar pentru creşterea dinţilor şi oaselor
 RETINOL ŞI ACIDUL
RETINOIC

 necesari pentru sinteza glicoproteinelor sau

mucopolizaharidelor
 sunt implicaţi în controlul copierii genelor

 Acidul RETINOIC – promovează creştrerea

şi diferenţierea celulelor epiteliale
 ALTE EFECTE:
 La oxidarea AG
 Biosinteza gliceridelor, fosfolipidelor, Col, h. steroizi
 Creşte asimilarea purinelor şi sinteza AN
 Sunt reglatori ai permeabilităţii membranelor
 Afectează expresia genetică implicată atât în
proliferarea cât şi diferenţierea celulelor normale
sau maligne
 VITAMINA A

 Se conţine în produse de origine animală (unt,

ficat etc.). Unele produse de origine vegetală
(morcov, caise etc) conţin carotina (provitamina),
care în ficat sub influenţa anumitor enzime este
convertită în vitamina A.
 CARENŢA VITAMINEI A
 se caracterizează prin:
 Orbirea nocturna

 La nivelul ochilor: xeroftalmia (uscarea corneei); în

cazuri grave keratomalaţia (degradarea globului
ocular); hemeralopia (orbul găinei).
 La nivelul pielei şi mucoaselor: hiperkeratoza,
descuamaţie, ulcerări, inflamaţii.
 vitamina A este utila in tratarea unor boli de piele
(acnee, psoriasis).
 VITAMINA D
(ANTIRAHITICĂ)
 Se cunosc mai multe forme:
 D2 – ergocalciferol - origine vegetală (se
formează din ergosterol)
 D3 – colecalciferol – origine animală ( se
formează din 7-dehidrocolesterol)
 Structura chimică: derivaţi ai ciclului steran:
SINTEZA COLECALCIFEROLULUI

(DERM ŞI EPIDERM)
 METABOLISM:

 În intestin se supune acţiunii emulsionante a bilei,

apoi este absorbită la nivelul intestinului subţire –
în sânge (se leagă de o proteină) – D2 (D3) -
transportată la ficat.
 Prin sânge – în ficat ajunge şi vit D3 formată din
7- dehidrocolesterol în piele, sub acţiunea
radiaţiilor ultraviolete din lumina solară.
 CALCITRIOLUL
 În ficat vit D3 suferă o hidroxilare – 25- hidroxi-
colecalciferol (E- colecalciferol-hidroxilază) - forma
cea mai abundentă de vit D în circulaţia sanguină
ţi ficat.
 În rinichi 25- hidroxicolecalciferol suferă o nouă
hidroxilare – 1,25-dihidroxicolecalciferol - calcitriol
(E- 1α-hidroxilază) – transportat la ţesuturile ţintă:
intestin şi oase. Are rol important în menţinerea
nivelului Ca seric.
 Reglarea – PTH şi nivelul de Ca în sânge.
 EFECTELE VITAMINEI D
 La nivel de intestin: măresc absorbţia Ca şi
fosfatului (stimulează sinteza unei proteine ce
facilitează transportul Ca prin mucoasa intestinală)
 La nivelul tubilor renali: favorizează reabsorbţia
fosfaţilor (contracarând eliminarea lor stimulată de
PTH)
 La nivelul osului: stimulează mobilizarea Ca şi
fosfatului din os care necesită prezenţa PTH.
 intervine în mineralizarea oaselor prin mărirea
formării de hidroxiapatită.
 VITAMINA D
(ANTIRAHITICĂ)
 Carenţa - apariţia şi dezvoltarea rahitismului la copii
din cauza dereglării metabolismului calciului şi
fosforului – mineralizarea întîrziată a oaselor.
 este afectat scheletul: oasele sunt mai moi,
picioarele se deformează sub greutatea corpului;
fontanelele se închid cu întârziere, se reţine
dezvoltarea dinţilor; tonusul muscular este redus
etc.
 În sânge scade conţinutul calciului şi fosfatului.
 SURSE DE VITAMINA D

 ficatulde peste, somon, sardine, macrou,

cantitati mici in sardine,
 galbenusul de ou, unt, ciuperci.
 VITAMINA E (-TOCOFEROL,
ANTISTERILĂ)
 Structura chimică: are la bază tocolul (5,7,8-trimetiltocol)
 METABOLISMUL VITAMINEI
E
 Absorbită la nivelul intestinului subţire - sânge-ficat
şi alte organe
 Se excretă prin bilă şi intestin (în prealabil se supine
unei oxidări şi se conjugă cu a glucuronic)
 ROLUL VITAMINEI E

 Asupra organelor de reproducere: - măreşte

fertilitatea la femei şi ajută la restaurarea activităţii
sexuale la bărbaţi
 Este antioxidant puternic - protejează oxidarea AG
nesaturaţi în MB
 intervine în metabolismul seleniului (care întră în
componenţa glutation peroxidazei ce asigură
protecţia membranelor faţă de acţiunea radicalilor
peroxizi).
 Sunt implicate în sistemul E respiratorii, favorizând
cuplarea fosforilării oxidative
 DEFICIENŢA VITAMINEI E
 are ca urmare afectarea aparatului reproductiv:
stagnarea embriogenezei, modificări degenerative a
organelor reproductive ce duc la sterilitate.
 distrofie musculară,
 infiltrare adipoasă a ficatului,
 Distrugerea globulelor roşii
 Reducerea stabilităţii membranelor şi sărăcirea în
colagen a ţesutului conjuctiv
 Ateroscleroză, cancer.
 VITAMINA E
 Se conţine în uleiuri vegetale (porumb, floarea
soarelui etc.) carne, unt, gălbenuş de ou, varză,
cereale.
 Necesarul:

 Zilnic: 7mg la adult şi 2-3 mg la copii

 VITAMINA K
(ANTIHEMORAGICĂ)

 K1- filochinona (izolată din vegetale)

 K2- menachinona (izolată din ţesuturile animale
şi bacteriile din flora intestinală)
 Mai deosebim:
 Ftiocolul- constituient al membranelor lipiduce
din bacilul Koch
 Menadiona - produs de sinteză folosit în
terapeutică (are structură şi acţiuni
asemănătoare cu a produsului natural)
 La baza structurii: nucleul p-naftochinonei
VITAMINA K – STRUCTURA
CHIMICĂ
 ROLUL VITAMINEI K
 Participă la coagularea sângelui – este direct
implicată în biosinteza factorilor II, VII, IX, X
(protrombina; proconvertina; antihemofilic B; Stuart-
Prower).
 Vitamina K ajută la modificarea restului de Clu în γ-
carboxiglutamic (se adaugă o grupă carboxil ce
poate fixa Ca)
 Intervine şi în procesele de fosforilare
ROLUL VITAMINEI K
 CARENŢA VITAMINEI K
 Carenţa acestei vitamine are ca consecinţă apariţia
hemoragiilor în diferite organe şi ţesuturi din cauza
dereglării procesului de coagulare a sângelui.
 CARENŢA VITAMINEI K
 Hemoragiile pot apărea când bolnavul utilizează
cantităţi considerabile de antibiotici ”per os”,
care vor distruge microflora intestinală
(disbacterioză) , sau când este dereglat
mecanismul de absorbţie a lipidelor.
 La om hipovitaminoza K în condiţii obişnuite se
întâlneşte relativ rar deoarece această vitamină
se sintetizează de microflora intestinală.
 ANTIVITAMINELE
VITAMINEI K
Antivitaminele acestei vitamine,
de ex. dicumarolul sunt utilizate în
clinică ca anticoagulanti.
Există analogi sintetici hidrosolubili
a acestei vitamine, de ex. vicasolul.
 LIPIDOZE TISULARE

 Boliereditare, caracterizate prin acumularea

de sfingolipide în creier şi ţesuturi, datorate
deficienţei enzimelor implicate în
catabolizarea lor (scindarea are loc în
lisosomi)
 LIPIDOZE TISULARE
1. Neimann-Pick - deficienţa de sfingomielinază
 sfingomielina SM- se acumulează în ficat, splină,
creier
 Hepato- şi splenomegalie, tulburări digestive,
întîrziere psihomotorie, convulsii
 Decedează în vârsta fragedă
 LIPIDOZE TISULARE
 2. afecţiunea Tay-Sachs – lipsa β-N-
acetilhexozaminidazei (hidrolază ce
scindează N acetil-galactozamina din
GM2)
 Acumularea de GM2 - tumefierea
celulelor ganglionare ale scoarţei
creierului – creşte în volum
 pe retina ochiului – apar pete de culoare
roşie-vişinie – gangliozid GM2
 LIPIDOZE TISULARE
 3.Boala Krabbe – deficit de galactocerebrozidază
 Demielinizări la nivelul creierului

 Paralizie, convulsii, cecitate, surditate,

 deces în vârsta fragedă

 LIPIDOZE TISULARE
 4. boala Gaucher – deficit de hidrolază ce
scindează glucoza din glucocerebrozide
 Splenomegalie (se acumulează în splină);
tulburări hematologice ( membrana
eritrocitelor are cantităţi mari de
gangliozide)
 Osteoporoză, retard mintal
 LIPIDOZE TISULARE
 5. leucodistrofia metacromatică –
deficit de sulfatidază
 Acumularea sulfatidelor în substanţa
albă nervoasă, ficat, rinichi
 Tulburări neurologice şi psihice
 LIPIDOZE TISULARE
 boala lui Fabry (lipogranulomatoza) - deficienţa
ceramidazei lizozomale (acide)
 cauzează acumulări de ceramide.

 moştenită autosomal recesiv

 leziuni granulomatoase în piele, articulaţii şi

laringe,
 disfuncţii moderate a sistemului nervos;

 de asemenea poate implica inima, plămînii, şi

nodulii limfatici.
 De obicei fatală în timpul primilor câţiva ani de
viaţă.