Lehuzia Fiziologică

Definiţie
- perioada de 6-8 săptămâni ce urmează naşterii
- sistemul reproducător feminin, precum şi restul organismului revin
la starea lor anterioară sarcinii (anatomic şi funcţional)
Clasificare
 lehuzia imediată – primele 24 ore după naştere (primele 4 ore - a
4-a perioadă a naşterii), risc hemoragic crescut
 lehuzia propriu-zisă – zilele 2-12 după naştere, uterul redevine
organ pelvin, patul placentar se cicatrizează, modificare aspect
lohii
 lehuzia tradivă (îndepărtată) – ziua 13 – 6-8 săpt – la sfârşitul
acestei perioade în absenţa alăptării apare menstruaţia
 Modificări locale/genitale
Uterul involuează
- imediat după expulzie prin contractilitate şi retractilitate
- ulterior prin dispariţie stimulului hormonal – autoliza
proteinelor intracelulare ale fibrelor miometriale, cu scăderea
marcată a numărului celulelor şi a dimensiunilor; simultan are
loc involuţia ţesutului conjunctiv uterin
- fundul uterin coboară cu 1cm/zi, la multipare mai mult
- lehuza poate percepe contracţii uterine sau dureri lombare
în primele 4 zile după naştere
- calibrul vaselor extrauterine scade, vasele din uterul
puerperal se obliterează prin hialinizare, reabsorbţie
graduală, înlocuire cu vase mai mici
- endometrul – în primele 2-3 săpt de lehuzie clivarea
stratului superficial al deciduei duce la apariţia lohiilor (stratul
bazal se păstrează); regenerarea este completă după 3 săpt,
cu excepţia situsului palcentar – vindecare în 6 săpt
 Colul uterin şi vaginul
- colul se reface în câteva ore de la naştere, după 3 zile
permeabil la 2 degete, iar orificiul intern este închis; OE circular,
punctiform la nulipară, se transformă în fantă transversală
- segmentul inferior involuează în câteva săptămâni şi reface
istmul uterin
- ţesutul vulvar şi vaginal revine la normal în câteva zile
- vaginul se îngustează treptat, dar nu revine la dimensiunile de
la nulipară
- la femeile care alăptează mucoasa vaginală reflectă statusul
hipoestrogenic (suprimare funcţie ovariană)
- în primele zile după naştere dispare edemul vulvar şi varicele
vulvare, reapare tonicitatea fantei vulvare, dar aceasta rămâne
deformată cu un grad de beanţă
- planşeul pelvin – muşchii îşi recapătă treptat tonusul
(importante exerciţii Kegel); 30% din femei incontinenţă urinară
postpartum – dispare în 3 luni; 10-20% din femei alterare
continenţă anală la 6 săpt postpartum; la 2 luni recuperare
funcţie nerv ruşinos la 2/3 femei
 Ovulaţia şi reapariţia menstruaţiei
- influenţate de prezenţa alăptării
- 70% din femeile care alăptează aproape exclusiv la sân rămân amenoreice
timp de 6 luni – amenorrea de lactaţie (risc ovulaţie 1-5%)
- chiar dacă apar menstruaţii în aceste luni 30-80% sunt anovulatorii
- după 6 luni prevalenţa ovulaţiei depăşeşte 50%
- la femeile care nu alăptează menstruaţia apare la 45 zile
- la 2/3 din femeile care alăptează ovulaţia apare înaintea primei menstruaţii şi
sunt frecvent (40%) asociate cu deficit de fază luteală
- factori care reduc riscul ovulaţiai în această perioadă:
• alăptarea cu frecvenţă crescută >6x/zi
• durata prelungită a alăptării 15min/şedinţă
• alăptarea nocturnă
• utilizarea cât mai redusă a suplimentelor de lapte praf
 Peritoneul şi peretele abdominal
- după naştere peretele abdominal rămâne flasc (rupturi fibre elastice
tegumentare)
- majoritatea vergeturilor diminuează şi se estompează (devin alb sidefii), dar
nu dispar complet
- diastaza drepţilor are de obicei un caracter tranzitoriu
- refacerea rezistenţei ligamentelor largi şi a celor rotunde necesită un timp
considerabil; involuţia lor lentă determină o mobilitate exagerată a uterului
 Modificări generale în lehuzie
Aparat cardiovascular
- volumul sanguin şi plasmatic scad, într-o săpt la valorile dinainte de sarcină
- puls bradicardic, debit sistolic şi cardiac cresc rapid după naştere, prin
întosrcere venoasă crescută (48 ore postpartum)
- în 2 săpt parametrii cardiovasculari revin la valorile anterioare sarcinii
- HTA gestaţională în 6 săpt valorile TA se normalizează
 Sistem hematopoetic
- Ht revine la normal în prima săptămână
- leucocitoza indusă de stress-ul din cursul naşterii persistă în primele 7 zile,
CRP este crescut
- numărul trombocitelor se reduce rapid după delivrenţă, dar apare o creştere
secundară în 4-5 zile
- lehuzia stare de hipercoagulabilitate – cresc nr TR
- creşte agregare TR
- fibrinogen crescut
 Aparat urinar
- vezica plină imediat după naştere menţine uterul ascensionat cu risc de
hemoragie
- peretele vezical devine edematos şi hiperemic şi adesea există extravazări
de sânge submucos
- în primele 24 ore retenţie tranzitorie de urină prin dispariţia senzaţiei de
micţiune determinată de traumatismele plexului nervos în cursul naşterii
(anestezia de conducere regională accentuează) + edem tranzitoriu la nivelul
uretrei, naşteri instrumentale dificile
- în zilele 2-5 diureza puerperală (poliurie), consecinţa acumulării apei în
compartimentul extracelular în cursul sarcinii
- rata de filtrare glomerulară rămâne ridicată în primele săpt postpartum
- ulterior ureea şi creatinina revin la normal
- dilataţia ureterelor şi bazinetul revin la normal în 6-8 săpt
- prin supradistensie (vezică hipotonă), golire incompletă şi exces rezidual risc
de ITU
 Aparat respirator
- modificările induse de sarcină dispar în primele 2 zile postpartum
- respiraţia costală superioară revine la respiraţia costoabdominală
- creşterea amplitudinii mişcărioor diafragmatice poate mobiliza focare de tbc
Aparat digestiv
- apetitul este păstrat
- senzaţia de sete este mai accentuată
- atonia intestinală se menţine
- hemoroizii dispar treptat
Sistemul endocrin
- HPL scade rapid, dispărând din plasmă în primele 2-4 ore
- HCG revine la valorile din afara sarcinii după 6-12 zile
- E şi Pg scad dramatic în prima săptămână
- PRL are valori crescute în lehuzie, dacă femeia nu alăptează revine la normal în 3
săpt
- rezistenţa la insulină se normalizează ( scade necesarul de insulină)
 Modificări metabolice
- diminuă metabolismul bazal, predomină catabolismul
- bilanţ azotat negativ, reducere depozite lipidice şi proteice
- scădere medie G de 7-10kg (5-6kg evacuare uter şi 2-3kg diureza puerperală)
- fiziologic scăderea în greutate durează 6 luni (în medie 1kg/lună fără afectare
lactaţie)
- câştigul rezidual în greutate este influenţat cel mai puternic de vârsta maternă
 Sistem nervos
- labilitate neuropsihică – ca urmare a scăderii bruşte a E, Pg şi cortizolului
plasmatic în special în primele 48 ore după naştere, atingere maxim la 3-5
zile
- fenomenul poate dura până la 2 săpt
- anxietatea legată de abilitatea de a fi părinte
- apare instinctul matern care domină comportamentul lehuziei
 Supravegherea clinică a lehuzei
- permite depistarea precoce şi tratarea complicaţiilor ce pot apărea
- identifică diferitele probleme specifice lehuziei
Lehuzia imediată
- în prima oră semnele vitale trebuie monitorizate la fiecare 15 minute
- urmărire glob de siguranţă Pinard, a volumului sângerării vaginale
Lehuzia propriu-zisă
- zilnic - stare generală,
- stare psihică,
- existenţa somnului,
- controlul durerii,
- funcţie intestin şi vezică urinară
- examen clinic: curba termică, monitorizare puls şi TA, involuţie uter,
examinare perineu, aspect lohii, examen membre inferioare, secreţie lactată,
 Stare generală
- ameliorare rapidă după naştere
- încurajare : somn şi odihnă
- indicat sistemul rooming in îmbunătăţirea alăptaii şi pentru legătura mamă-
nou născut
- încurajarea mobilizaii chiar la câteva ore de la naştere
- după cezariană : însoţitor la prima mobilizare
- analgezice pentru ameliorarea durerii perineale sau in primele 24 ore după
cezariană
Curba termică
- în general sub 37°C
- după naştere poate exista o creştere reacţională de 0,5°C, cu revenire la
normal după 12 ore
- în ziua a 3-a poate apărea o ascensiune termică până la 38°C, determinată
de declanşarea lactaţiei; dispare fără tratament prin golirea sânilor, dar nu
durează mai mult de 24 ore
 Involuţia uterină
- evaluată prin măsurarea fundului uterin, după golirea vezicii
- oxitocina eliberată în cursul alăptării, ca răspuns a stimulării mamelonului,
determină contracţii uterine puternice
- uneori sunt necesare analgezice sau antispastice
- cauze de întârziere a involuţiei uterine – retenţie de urină
- ampulă rectală plină
- resturi placentare
- infecţie uterină
- fibrom uterin
- hematom ligament larg
 Lohii
- apar prin detaşarea stratului superficial al deciduei +originea din col şi vagin
- reacţia alcalină de la început tinde să devină acidă
- relativ abundente la început, se reduc rapid în primele 2-3 zile, persistă 2-
3săpt
- la femeile care alăptează, lohiile se reduc mai rapid, posibil printr-o involuţie
uterină mai rapidă
 lohii roşii (rubra) – sângerare similară menstrei, 1-4 zile, conţin sânge şi ţesut
necrotic
 lohii seroase (serosa) – scurgere serosanguinolentă, 5-9 zile, conţine mai
multe leucocite decât eritrocite, mucus cervical şi deciduă
- la unele paciente la 1-2 săpt după naştere poate apărea o creştere a
volumului lohiilor sau o mică hemoragie prin detaşarea precoce a escarei
dezvoltată la nivelul patului placentar
 Funcţia vezicii urinare
-Dacă lehuza nu a urinat 4-6 ore după naştere şi nu poate urina spontan se
cateterizează vezica
- dacă analgezicele şi mobilizarea nu au succes şi este necesară cateterizare de
2 ori în primele 24 ore, se plasează sondă vezicală 1-2 zile
- după oeraţia cezariană, naşteri instrumentale dificile, cu rupturi perineale
extinse se recomandă sondă urinară 12-24 ore
Funcţia intestinală
-1-2 zile după naştere, lehuzele nu prezintă motilitate intestinală
(întreruperea alimentaţiei normale şi a deshidratării din travaliu)
- recomandat consum lichide în cantitate mare, alimentaţie bogată în fibre,
mobilizare
- constipaţia se poate agrava prin frica dată de durerea perineului suturat,
hemoroizi complicaţi, fisuri anale
- după rupturi de grad III şi IV 20-50% lehuze prezintă incontinenţă anală, de
aceea trebuie urmărite de către specialist la 6 săpt postpartum
 Îngrijire perineu
- disconfortul perineal reprezintă principala problemă după naştere vaginală; 42%
în primele 3 zile, persistă la 8-10% în primele 2 luni
- recomandări: pungă cu gheaţă, unguent cu lidocaină, supozitoare AINS la 12
ore
- necesară igienă perineală riguroasă, schimbarea frecventă a tampoanelor,
toaletă perineală regulat cu soluții antiseptice
- în caz de dehiscenţa plăgii, resuturarea este contraindicată în prezenţa infecţiei
Alimentaţia lehuzei
- după naştere naturală reluare după 1-3 ore
- nu sunt restricţii alimentare
- dacă mama nu alăptează aport alimentar ca în afara sarcinii
- mamele care alăptează supliment alimentar de 500-700 de calorii şi 20g
proteine/zi
- necesar crescut de calciu x3, vitamina A x1,5
- hemoleucograma în ziua a 3-a postpartum
Alăptarea – laptele uman este o sursă ideală de nutriţie pentru nou-născut, se
recomadă alimentaţie exclusivă la sân primele 6 luni

Creşterea şi dezvolarea ductelor şi ţesutului glandular(trim I dezv. ductală,

trim II dezv. şi diferenţiere alveolară, trim III hiperplazie şi activitate secretorie
Iniţiere secreţie lactată în alveole, sub control hormonal
Menţinerea lactaţiei
Mobilizarea laptelui din glandă

Lactogeneza :
- începe în a doua jumătate a sarcinii, sub acţiunea PRL şi HPL, dar Pg inhibă
secreţia lactată şi o menţine la volum mic.
- după naştere: prăbuşirea nivelului Pg, E, HPL cu creştere PRL. Cantitatea de
lapte creşte progresiv, iar compoziţie se modifică. Activitatea secreşiei este mai
lentă la primipară, cezariană,
Activitatea secreţiei este mai lentă la primipară, cezariană, naşteri vaginale
dificile, diabet, resturi placentare.
Galactopoieza – cei mai importanti factori în reglare sunt golirea sânului si
reflexul de supt.
Rol modulator: oxitocina, PRL, inhibitorul feedback al lactaţiei (FIL- reduce
secreţia de lactoză şi proteine).
Oxitocina acţionează după aproximativ 2 min de supt - reflex de ejecţie al
laptelui.
 Beneficiile materne ale alăptării
- pe termen scurt accelerează involuţia uterului
- amenoree de lactaţie - efect contraceptiv
- femeile ce alăptează o perioadă mai îndelungată reuşesc să scadă mai bine
în greutate
- alăptarea îmbunătăţeşte relaţia mamă-copil
- pe termen lung scade riscul de cancer mamar şi ovarian
Beneficiile alăptării pentru copil
- aliment ideal pentru nou-născut, cu beneficii nutriţionale, funcţie intestinală,
protecţie imună (cantitate mare de Ig A cu protecţie intestinală de ataşarea
bacteriilor; limfocitele materne traversează mucoasa intestinală cu iniţierea
proceselor imune + imunitate pasivă, furnizând Ac până imunitatea copilului
devine funcţională la 3-4 luni)
- este dat când este necesar şi în cantitate adecvată
- pe termen lung alăptarea reduce obezitatea la copil, DZ, afecţiuni alergice;
îmbunătăţire a funcţiei cognitive în copilărie şi adolescenţă
Frecvenţa medie a alăptării de 8-12 ori/zi primele 1-2 săpt, se reduce la 7-9 ori/zi
după 4 săpt.
Durata medie a alăptării 10-15 min fiecare sân şi se reduce la 8-10 min după 4
săpt.
Primele 5 zile : colostru (lichid gălbui sau cremos) ce are conţinut bogat în
proteine, vitamine lipo-solubile, minerale, Ig.
Apoi laptele matur a cărui conţinut variază în funcţie de statusul nutriţional al
mamei şi de VG în momentul naşterii.
Conţinut: - lactoză
- grăsimi
- apa
- proteine: alfa-lactalbumina, cazeina
- Aa esenţiali din circulaţia maternă, ne-esenţiali sintetizaţi în sân
- acizi graţi şi omega-3 importanţi pentru dezv. SNC
- toate vitaminele mai puţin vit K
 Contraindicaţii alăptare
- femeile HIV pozitive – transmitere verticală mamă-făt 30-50%
- hepatita C
- femei cu tuberculoză activă (golire manuală/pompa, cu reluarea alăptăii
după ce nu mai sunt procese infecţioase, cu excepţia mastitei
tuberculoase
- boală maternă foarte gravă: cardiopatii decompensate, nefropatii
- paciente cu CHT, antimetaboliţi, HT pentru cancer, compuşi radioactivi
Medicamentele şi alăptarea
-Deşi sugarul consumă zilnic 500ml lapte, doar 1% din orice medicament
ajunge în laptele matern
- transferul depinde de - doza maternă
- rata de eliminare maternă
- compoziţia laptelui în grăsimi şi proteine
- Vârsta sugarului poate influenţa efectul medicamentului
Ablactarea cu Bromocriptină sau Cabergolină (Dostinex) 2tb
 Contracepţia
-Instituirea unei metode suplimentară de contracepţie la 2 luni
postpartum dacă nu se alăptează exclusiv la sân la intervale mai
mici de 6 ore
- pilule cu Pg administrate continuu
- Pg injectabil la 2 luni
- inserţie DIU la 6 săpt după naştere naturală
- ligatura tubară
Reluare activitate sexuală
-Când pacienta va fi fizic şi psihic pregătită
- amânare măcar 3 săpt postpartum (lohiile se opresc, colul se
închide, uterul organ pelvin)
- alăptarea are efect hipoestrogenic şi determină frecvent
dispareunie
LEHUZIA PATOLOGICĂ
 Infecţia puerperală
- alături de preeclampsie şi hemoragiile obstetricale a constituit triada
letală de cauze de moarte maternă timp de mai multe decade ale
secolului XX
Febra puerperală – temperatura ≥ 38°C, ziua 2-10 cauzată de
• infecţia tractului genital
• angorjare sâni (15% la femeile care nu alăptează), rar depăşeşte 38
°C, durează mai puţin de 24 ore
• pielonefrită, primul semn postpartum urmat mai târziu de sensibilitate
în unghiul costovertebral, greaţă, vărsături
• ocazional complicaţii respiratorii postcezariană, determinată de
atelectazia cauzată de hipoventilaţie (infecţie cu floră microbiană
normală ce proliferează în dopurile de mucus care obstruează arborele
bronşic
• tromboză venoasă superficială sau profundă membre inferioare,
ocazional cu creşteri moderate în dimensiuni
 Endometrita postpartum
Factor predispozant - calea de naştere
•Naşterea vaginală 1-2%, creşte riscul la 5-6% alaturi de:
- MRS
- travaliu prelungit
- multiple examinări vaginale
- extracţie manuală placentă
• Naşterea prin cezariană 90% fară profilaxia antibiotică : - MRS
- tuşee vaginale repetate
- travaliu prelungit

Reprezintă1/2 din infecţiile

postcezariană
 Etiologie :
•Combinat 63%
•Aerobe 7%
 coci gram-pozitivi – streptoboc beta-hemolitic grupă B, streptococ
grup D, S aureus, stafilococus epidermidis
 bacterii gram-negative – E coli, Klebsiela, Proteus
 Bacterii gram variabile – Gardnerella vaginalis
 altele – Chalamydia, Mycplasma, N gonorrhoeaea
•Anaerobe 30%
- Coci – Peptostreptocos, peptococcus
- altele – Clostridium, Fusabacterium, Mobiluncus
Patogeneză
- naştere naturală: locul de implantare a placentei (decidua şi miometrul
adiacent), laceraţii cervicovaginale
- cezariană: incizia chirurgicală (ţesut devitalizat), celulita parametrială
 Diagnostic
- Febra
- frison (bacteriemie)
- lohii fetide
- durere abdominală
- examen abdominal sau bimanual uter sensibil la palpare/mobilizare, uter
subinvoluat
- leucocitoză 15000- 30000/ml

Tratament
- antibiotic cu spectru larg, ameliorare 48-72 ore 90% din femei
- persistenţa peste acest interval indică infecţie pelvină refractară –CT sau RMN:
Flegmon parametrial
Abces pelvic/abdominal
Hematom infectat
Tromboflebita septică pelvină
 Profilaxie
- screening pentru streptococ B la 35-37 săptămâni
- tratarea vaginitelor şi vaginozelor
- profilaxia antibiotică preoperatorie doză unică 30 - 60min înainte de incizie
- igienizarea mâinilor înaite de pansament

Complicaţiile infecţiilor pelvine

a. Infecţii anexiale – abces ovarian rar, în general unilateral, la 1-2 săpt postnatal
b. Flegmon parametrial - de obicei unilateral
- limitat la baza ligamentului larg
- se poate extinde lateral sau posterior (masă fermă
posterior de cervix)
- febra dispare după 5-7 zile de antibiotic
- de cele mai multe ori histerectomia este necesară şi
este dificil de efectuat
c. Abces pelvic – prin supuraţie – flegmon, formând o masă fluctuentă în
ligamentul larg
d. Peritonita excepţional după operaţia cezariană precedată de metrită cu
necroza tranşei uterine şi dehiscenţă
e. Tromboflebita septică, asociată adeseori cu limfangită
- interesarea unei sau a ambele vene ovariene deoarece drenează
partea superioară a uterului (locul de implantare a palcentei),
- la un sfert din paciente se poate produce extinderea trombusului in VCI
şi ocazional la vena renală
- sub tratament cu antibiotic : ameliorare simptomelor, dar persistă febra
şi apare frisonul
- diagnostic : CT sau RMN
Infecţii perineu, vagin ,cervix:
- infecţia epiziotomiei determină adesea dehiscenţa
- simptome – durere 65%
- scurgeri purulente 65%
- febra 44%
- laceraţiile vaginale se pot infecta direct sau prin extensie de la
perineu: mucoasă roşie şi edemaţiată
- laceraţilei cervicale sunt rar infectate si pot avea extindere la uter sau
baza ligamentului larg cu bacteriemie
- tratament pentru epiziotomii infectate: drenaj, cu desfacerea firelor de
sutură şi debritadare
- complicaţie: fasciita necrozantă cu implicarea muşchilor şi a fasciei
(mai ales la femei cu DZ sau imunosupresate)
Şocul septic - rată fatalitate 10-15%
- simptome: - febra
- cefalee
- confuzia mentală
- edem subcutanat
- greaţă, vărsături
- diaree apoasă
- erupţii cutanate eritematoase maculare difuze
- hemoconcentraţie marcată
- disfuncţie renală apoi hepatică
- CID
- copals circulator
Tratament
- de susţinere, până la recuperare leziuni endoteliale capilare
- antibiotice triplă asociere
- se impune histerectomia
 Mastita puerperală
-1-3% din femeile care alăptează se vor confrunta cu mastita, apare de
obicei în primele săptămâni de la naştere
Factori de risc pentru apariţia acestei infecţii:
• Boli cronice: diabet zaharat
• Leziuni cutanate, chiar dacă insesizabile de către mamă, ce apar în
timpul suptului;
• Episoade anterioare de mastită (mastita are caracter recurent);
• Poziţionarea bebelusului într-o singură poziţie atunci când este alăptat,
ceea ce poate determina golirea incompletă a sânului; 
• Purtarea unui sutien strâns, ce poate jena scurgerea laptelui. 
Etiologie:

Bacteriile care se găsesc în mod normal în

gura bebeluşului pot pătrunde în piele şi ulterior
profund în structura glandei, dacă la nivel cutanat
există soluţii de continuitate.
Acestea nu trebuie să fie foarte importante şi
nici măcar vizibile cu ochiul liber, ci permit doar
trecerea de la suprafaţă către profunzime a
bacteriilor. Local, apare o zonă de inflamaţie, dacă
infecţia a fost determinată de un Streptococ sau o
infiltrare bacteriană a peretelui, sau chiar un abces
mamar dacă agentul etiologic a fost un Stafilococ.
 
Diagnostic
-manifestările locale sunt mult mai zgomotoase.
Sânul este dureros, roşu, mărit de volum, mult mai
cald decât de obicei, cu sensibilitate la palpare.

Simptome generale:
- Astenie;
- Febra (peste 38,5 grade), frisoane. 
Anamneza este importantă deoarece mastita poate avea caracter
recurent, aduce informaţii despre debutul simptomelor.
Examinarea clinică a pacientei: formaţiune fermă, imprecis delimitată
În situaţia în care nu este clar dacă o masa tumorala prezentă în sân
este sau nu plină cu lichid sau are consistentă solidă, se poate realiza
o ecografie mamară. Ecografia poate fi realizată şi pentru diferenţierea
între mastita simplă şi un abces mamar (cu localizare profundă în sân),
permite vizualizarea directă a parenchimului glandular.
Dacă abcesul este confirmat, se recomanda adesea aspiraţia
conţinutului cu cultură, drenaj chirurgical şi administrarea antibioticelor. 
Dacă nu există un abces format, se pot recolta probe din laptele
pacientei. Prin determinarea exactă a cauzei abcesului, se poate orienta
mult mai exact şi tratamentul ulterior.
Femeile cu mastită persistentă şi o mamografie sau o biopsie mamară.
Acestea sunt mai degrabă măsuri de precauţie, care pot exclude o
afecţiune mai gravă, ştiut fiind faptul că adesea cancerul mamar are un
tabloul clinic foarte similar mastitei.
Abcesul mamar.

El este simţit sub forma unei mase, care nu are

însă semne de alarmă. Abcesul este o
formaţiune mobilă pe planurile profunde şi fără a fi
aderentă la structurile supraiacente. Formaţiunea
are marginile imprecis delimitate, formă regulată.
Simptome şi semne precum: 
- apariţia unui nodul la nivelul sânului, care nu îşi
micşorează dimensiunile în raport cu etapele
lactaţiei, care nu scade în dimensiuni
după alăptare (dacă abcesul este situat profund,
pacienta poate nici să constate tardiv, sau poate să
îl simtă cu dificultate);
- la exprimarea mamelonară - puroi;
- febra persistentă şi lipsa ameliorării
simptomatologiei după 48-72 de ore de la iniţierea
corectă a tratamentului.
1. Prevenţia este cheia. Atenţie la “furia laptelui”.
Deshidratarea şi supraactivitatea după naştere pot
duce la mastită – se impune hidratarea şi odihna.
Atenţie la primele simptome – canale înfundate,
angorjare sâni.
2. Pentru canale înfundate aplicare de comprese
fierbinţi pe zona mai fermă a sânului.
3. Un alt pas este punerea copilului la sân pentru că
este cea mai bună pompă, chiar dacă doare şi
golirea completă a sânului după fiecare alăptat.
Alăptarea în mod egal din ambii sâni.
4. Evitare apariţie ragade mamelonare, iar dacă apar
tratarea acestora, cu toaletare înainte şi după
alăptat.
5. La constatarea apariţiei primelor simptome
(limfangita) sugestive pentru mastită luare măsuri
(golire sân şi antiinflamator - ibuprofen, flamexin).
6. Tratament cu antibiotice instituit precoce pentru a
evita complicaţiile.
Tratament abces mamar – incizie şi drenaj
- debridare largă
- toaletă cu H2O2 şi betadine
- meşaj
 Infecţii tract urinar – factori de risc
 cezariana
 aplicare de forceps sau vetuză
 tocoliza
 inducere travaliu
 preeclampsia
 diabetul
 patologie renală maternă
 Anestezia peridurală
 cateterizare vezicală
 infecţii urinare pe parcursul sarcinii
 spitalizare prelungită
 Depresia postpartum
-1 din 8 femei dezvoltă depresie postpartum de lungă durată în săptămânile
şi lunile de după naştere.

Cauzele depresiei postpartum:

- modificări hormonale semnificative şi bruşte care apar imediat după

naştere. E şi Pg scad puternic în orele imediat următoare naşterii. Aceste
scăderi pot produce starea depresivă, tot aşa cum doar mici schimbări
hormonale pot declanşa stări disforice înainte de menstruaţie.
- nivelurile hormonului tiroidian pot scădea puternic după naştere,
dezvoltându-se o deficienţă tiroidiană care poate produce depresie.
-La iniţierea alăptării, dezinhibarea hipofizei şi creşterea nivelului de
prolactină se fac şi pe seama scăderii nivelului de dopamină din anumite
regiuni ale creierului. Scăderea dopaminei este corelată, după cum se ştie,
cu apariţia simptomelor depresive, a anxietăţii, şi a gândurilor obsesive.
- nivelul placentar crescut al corticotropin releasing hormone (CRH), în cursul
săptămânii a 25-a de sarcină, poate fi folosit ca marker al unei posibile
dezvoltări a DPP, după cum se arată într-un studiu.
 Factori de risc
- existenţa unor episoade depresive anterioare (inclusiv din cadrul tulburării
bipolare),
- istoric familial de depresie,
- mamă care nu alăptează în mod natural, fumătoare, statut socioeconomic
precar
- sarcină nedorită/neplanificată,
- rasă africană
- mame lesbiane sau bisexuale
- absenţa suportului partenerului, prietenilor şi al familiei
- stres excesiv resimțit după naștere

Unii autori neagă importanţa etiologică a modificărilor hormonale,

argumentând faptul că incidenţa DPP este la fel de ridicată şi în rândul taţilor,
dar cu o simptomatologie mai redusă în intensitate.
 Simptome
Simptome care au o amplitudine variabilă:
- insomnie
- iritabilitate
- crize de plâns,
- sentimente de copleşire şi labilitatea afectivă,

Sunt frecvent intâlnite în primele zile după naştere (la

70% dintre femei).
Aceste stări (denumite şi“baby blues”) ating de
obicei un maxim în ziua a patra şi se remit în mai
puţin de 2 săptămâni, când modificările hormonale
se atenuează.
Simptomatologia depresivă rămâne de cele mai multe
ori la o intensitate subclinică, dar trebuie monitorizată
de către personalul medical pentru a se putea
interveni cu promptitudine când dobândeşte o
dimensiune clinică. Fenomenologia clinică a cazurilor
de mică intensitate de DPP sunt similare celor ale
“baby blues”-ului, dar sunt prezente mai mult timp
(peste 2 săptămâni).
În DPP severe, simptomele pot surveni oricând în primul an după
naştere, identice cu ale unei depresii severe :
- tristeţe,
- crize de identitate
- pierderea interesului,
- dificultăţi de concentrare,
- agitaţie sau lentoare psihomotorie,
- senzaţia de oboseală exagerată,
- tulburări apetit (anorexie sau bulimie),
- insomnii chiar dacă nou-născutul doarme,
- scăderea libidoului,
- gânduri de sinucidere,
- sentimente ambivalente sau negative faţă de sugar;
- sentimente de culpabilitate legate de incapacitatea de a avea
grijă de copil
- o anxietate excesivă în legatură cu starea de sănătate a
acestuia.
 Modificările hormonale şi durerea cauzate de naşterea unui făt
mort, pot declanşa depresie postpartum la multe femei.
Depresia postpartum face dificilă îndeplinirea atribuţiilor de mamă,
afectând îngrijirea copilului şi formarea ataşamentului faţă de acesta.
Bebeluşii mamelor depresive tind să fie puţin ataşaţi de mamele
lor şi să fie mai lenţi în achiziţia limbajului, a comportamentelor specifice
vârstei, şi dezvoltarea mentală. Fără tratament, depresia postpartum poate
dura aproximativ 7 luni, şi poate continua peste un an.
 Tratament
Tratamentul prompt este important atât pentru mamă, cât şi
pentru copil. Cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât
recuperarea este mai rapidă, scăzând şansele de repetare a depresiei
şi dezvoltarea copilului este mai puţin afectată de boala mamei.
Medicaţia antidepresivă şi terapia cognitiv – comportamentală s-au
dovedit la fel de eficiente pentru multe femei.
Consilierea şi terapia suportivă sunt considerate tratament
de primă linie pentru depresia postpartum de mică şi moderată
intensitate. Anumite studii arată că simptomele depresiei postpartum
se îmbunătaţesc după prima şedinţă, şi prezintă ameliorare
semnificativă după primele 6 şedinţe.
Un consilier pe probleme cognitivo-comportamentale poate
sfătui pacienta pentru ţinerea sub control a simptomelor de anxietate,
prin tehnici de relaxare sau exerciţii de respiraţie profundă.
Femeile cu depresie puţin intensă beneficiază mai mult de pe urma
consilierii decât cele cu depresie moderată sau severă,
la care este obligatorie combinarea tratamentului antidepresiv.
 Alăptarea la sân oferă multe beneficii emoţionale şi fizice, atât pentru
mamă, cât şi pentru copil. Pentru acest motiv, s-au identificat antidepresivele
sigure în timpul alăptării. Astfel, nu este necesară întreruperea alăptării în timpul
tratamentului cu antidepresive pentru depresia postpartum.
Administrarea unui inhibitor selectiv al recaptării serotoninei - foarte
eficient şi cu efecte secundare minime.
Majoritatea antidepresivelor triciclice pot fi folosite şi ele în timpul
alăptării, cu risc minim, dar tind să aibă mai multe efecte secundare. Deoarece
după naştere femeia pare să aibă o sensibilitate crescută la efectele secundare
ale medicamentelor, tratamentul va fi iniţiat cu o doză redusă.
De obicei, este necesară o perioadă de timp între 4 şi 8 săptămâni
pentru a se remite simptomatologia depresivă, deşi unele femei se simt mai
bine într-un interval mai scurt de la iniţierea tratamentului.
Antidepresivele sunt de obicei folosite pentru cel puţin 6 luni, mai
întâi pentru tratarea depresiei postpartum, şi apoi pentru prevenirea recăderilor;
se poate recomanada continuarea tratamentului până la un an înainte de
întreruperea gradată a acestuia. Experţii recomandă tratament antidepresiv pe
termen lung la femeile care au avut 3 sau mai multe episoade depresive în trecut.
 Tratamentul cu estrogeni pentru depresia postpartum a fost puţin
studiat. Unele femei care luau estrogeni au prezentat îmbunătăţiri ale stării de
sănătate, totuşi o parte dintre ele luau în acelaşi timp şi un antidepresiv, astfel
că este greu de ştiut dacă efectul se datora exclusiv estrogenilor. Terapia cu
estrogeni este puţin probabil să devină totuşi un tratament comun pentru
depresia postpartum, deoarece creşte riscul de tromboză venoasă profundă
şi de cancer al endometrului. Adăugarea concomitentă de Pg reduce riscul
de cancer endometrial al estrogenilor, dar este cunoscut ca factor declanşator
pentru depresia postpartum, dacă este administrat după naştere.
Terapia prin lumină este o terapie alternativă care foloseşte
expunerea la lumina strălucitoare (nu tot spectrul luminii, care include şi razele
ultraviolete). În mod obişnuit o persoană care urmează terapie prin lumină va
trebui să stea în faţa unei lămpi fluorescente cu intensitate mare (între 2500 şi
10000 lucşi), crescând gradat intervalul de expunere până la 1-2 ore, în fiecare
dimineaţă. Deşi terapia prin lumină pentru depresia postpartum nu a fost încă
suficient studiată, aceasta s-a dovedit benefică pentru femeile însărcinate şi
pentru depresia din timpul iernii (tulburare afectivă sezonieră), fără efecte
secundare severe.
O altă ipoteză etiologică a DPP constă în depleţia de Omega 3 de la
nivelul cerebral al mamei în timpul ultimelor trei luni de sarcină, culminând cu
momentul naşterii. Suplimentarea dietei cu acizi graşi Omega 3 a avut rezultate
favorabile în evoluţia stării afective a proaspetelor mămici.
Vă mulţumesc!