Analiza Probelor Biologice

Curs 2
Prof. Stefan Ioan VOICU
Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor
Departamentul de Chimie Analitica si Ingineria Mediului
stefan.voicu@upb.ro; svoicu@gmail.com
Cuprins curs
Curs 2, Notiuni introductive de chimie analitica 1

https://www.outsourcing-pharma.com/Article/2018/02/14/Parexel-teams-with-BioFortis-
to-offer-biological-sample-lifecycle-management-services
Chimia

Chimia este studiul materiei, inclusiv

compoziția, structura, proprietățile fizice și
reactivitatea acesteia. Există multe abordări
ale studierii chimiei, dar, pentru comoditate, o
împărțim în mod tradițional în cinci domenii:
organica, anorganica, fizica, biochimie și
analitica. Deși această diviziune este istorică și
arbitrară, după cum este mărturisit de
interesul actual pentru domenii
interdisciplinare, cum ar fi chimia bioanalitică
și organometalică, aceste cinci domenii rămân
cea mai simplă diviziune care acoperă
disciplina chimiei. Instruirea în fiecare dintre
aceste domenii oferă o perspectivă unică a
studiului chimiei.

https://www.utoledo.edu/nsm/chemistry/research_areas/
David Harvey, Modern Analytical Chemistry, McGraw Hill, 2000
Domeniile si aplicatiile chimiei

http://www.openculture.com/2017/05/the-map-of-chemistry-new-animation-summarizes-the-entire-field-of-chemistry-
in-12-minutes.html
Chimia analitica

Chimia analitică este adesea descrisă ca domeniul chimiei responsabil de

caracterizarea compoziției materiei, atât calitativ (ceea ce este prezent), cât și
cantitativ (cât este prezent).
Această descriere este înșelătoare. La urma urmei, aproape to ți chimi știi fac în mod obi șnuit măsurători
calitative sau cantitative. S-a argumentat că chimia analitică nu este o ramură separată a chimiei, ci
pur și simplu aplicarea cunoștințelor chimice. De fapt, probabil că a ți efectuat analize cantitative și
calitative în alte cursuri de chimie. De exemplu, multe cursuri introductive de chimie includ scheme
calitative pentru identificarea ionilor anorganici și analize cantitative care implică titrări.

Din păcate, această descriere ignoră perspectiva unică pe care chimi știi analitici o aduc studiului
chimiei. Meșteșugul chimiei analitice nu constă în efectuarea unei analize de rutină pe o probă de
rutină (care se numește mai adecvat analiza chimică), ci în îmbunătă țirea metodelor stabilite,
extinderea metodelor existente la noi tipuri de probe și dezvoltarea de noi metode de măsurare a
fenomenelor chimice

David Harvey, Modern Analytical Chemistry, McGraw Hill, 2000

Analiza chimica

Se vorbeşte de o analiza chimica atunci cand activitatea depusa, de o

persoana, grup sau organizaţie, are drept rezultat cel puţin o caracteristica
chimica calitativa (adica o proprietate ce indica prezenţa sau absenţa unei
specii chimice) sau cel puţin o cifra care indica un conţinut dintr-o specie
sau material dat. Ansamblul de operaţii şi masuratori, plus condiţiile
experimentale, menite sa dea, macar in parte, compoziţia fizico-chimica a
unei "probe" din material, produs sau ţesut biologic, convenim sa-l numim
sistem analitic.

Lorentz JÄNTSCHI, Horea Iustin NAŞCU, Chimie Analitica si Instrumentala, Academic Pres & AcademicDirect 2009
Analiza chimica

In trecut, rezultatele analizelor în medicina erau obţinute in mod calitativ, de aceea, majoritatea
diagnosticelor erau bazate pe simptoame şi/sau examinările cu raze X, deşi era cunoscut faptul ca
multe boli fiziologice erau însoţite de schimbari chimice in lichidele metabolice. Uneori erau utilizate
teste pentru a detecta componenţii normali sau anormali in diferite probe recoltate pentru analiza.
Aceste teste in procedee prin intermediul carora a devenit posibila determinarea cantitativa a
componenţilor incluşi. Pe masura ce precizia a crescut şi au fost stabilite proporţiile normale, a
devenit clar ca rezultatele de laborator au putut fi folosite în scopul precizarii diagnosticelor. In
prezent, pentru examinarea medicală generală a unui bolnav sau pentru a diagnostica un ansamblu
specific de simptoame este nevoie de o serie de analize cantitative ale unor probe recoltate din
corpul omenesc. In ultimul timp, peste 3 miliarde de probe sunt executate anual in laboratoarele
clinicilor medicale pe probe biologice şi acest numar creşte mereu. Majoritatea acestor teste includ
determinarea glucozei, ureei, proteinelor, sodiului, calciului, acidului uric şi pH-ului.

Lorentz JÄNTSCHI, Horea Iustin NAŞCU, Chimie Analitica si Instrumentala, Academic Pres & AcademicDirect 2009
Compozitia chimica a organismului

https://www.pinterest.com/pin/732538695626642975/

https://www.thoughtco.com/chemical-composition-of-the-human-body-603995
Sangele – matrice chimica analitica complexa

Hemoleucograma completa furnizeaza urmatorii parametrii:

•Pentru seria eritrocitara:
• Numarul de eritrocite 
• Hemoglobina 
• Hematocritul 
• Indicii eritrocitari :volumul eritrocitar mediu (VEM),
hemoglobina eritrocitara medie (HEM), concentratia medie de
hemoglobina (CHEM) si largimea distributiei eritrocitare
(RDW-SD/CV)
• Reticulocitele (%,#) si  IRF(fractia de reticulocite imature),
Ret-He (concentratia de  hemoglobina reticulocitara)
•Pentru seria trombocitara:
• Numarul de trombocite
• Indicii trombocitari: volumul trombocitar mediu (VTM) si
largimea distributiei trombocitare (PDW);
•Pentru seria leucocitara:
• Numarul de leucocite
• Formula leucocitara –   evaluarea procentuala si absoluta a
subpopulatiei de leucocite (Limfocite , Monocite , Eozinofile ,
Bazofile )
•Frotiu sanguin-descriere morfologica a frotiului sanguin colorat May-
Grunwald Giemsa, prin examinare microscopica https://www.britannica.com/science/blood-transfusion

https://www.medlife.ro/glosar-medical/analize-medicale/hemoleucograma
Aminoacizi

https://www.growerssecret.com/blog/stronger-plants-with-amino-acids
Derivate de cativa aminoacizi

https://www.alamy.com
Peptide - insulina

https://pdb101.rcsb.org/global-health/diabetes-mellitus/drugs/insulin/insulin
Proteine IGg, IGm, IGh

https://www.researchgate.net/publication/
269769902_Immunoglobulins_25_years_of_
immunoinformatics_and_IMGT-ONTOLOGY/
figures?lo=1
Proteine markeri tumorali

https://vahidlab.ir/cea/

https://www.sinobiological.com/resource/alpha-fetoprotein/proteins
Trigliceride

http://moonchat.in/health/triglycerides-understanding-triglycerides-and-its-levels/
Principiile metrologiei, Exactitatea

Orice analiza chimica reprezinta o masuratoare. Pentru a avea certitudinea ca masuratoarea are un
sens real, in sensul ca poate fi realizata oriunde in ţara (sau in lume) şi are aceeaşi semnificaţie pentru
oricine, se apeleaza la regulile stabilite de metrologie. Metrologia, sau ştiinţa masuratorilor s-a dezvoltat
incepand din secolul 18.

Exactitatea (sau acurateţea) este masura increderii acordata masuratorii

efectuate cu un mijloc de masura. Aceasta se refera la sistemul analitic, in
ansamblu, indiferent de locul şi timpul masuratorii. Exactitatea se masoara
folosind un material (substanţa) numit etalon - in care increderea este
deplina. Diferenţa dintre valoarea adevarata, adica aceea recunoscuta
unanim, şi cea masurata o denumim eroare.

Lorentz JÄNTSCHI, Horea Iustin NAŞCU, Chimie Analitica si Instrumentala, Academic Pres & AcademicDirect 2009
Repetabilitatea

Repetabilitatea este una din caracteristicile preciziei şi se obţine prin

repetarea experimentelor in perioade de timp scurte. Se calculeaza menţinand
constante condiţiile de mediu sau legate de persoana care executa analiza şi
anume analiza se repeta asupra aceleiaşi probe, in urmatoarele condiţii:
• aceeaşi persoana (analist) in acelaşi laborator;
• acelaşi echipament de laborator (instrumente, balanţa, vesela, etc);
• in intervale de timp identice;
• cu aceiaşi reactivi.

Lorentz JÄNTSCHI, Horea Iustin NAŞCU, Chimie Analitica si Instrumentala, Academic Pres & AcademicDirect 2009
Reproductibilitatea

Reproductibilitatea ţine cont şi de condiţiile de mediu sau legate de

personalul ce executa analizele. Pentru determinarea reproductibilitaţii se
repeta analiza asupra aceleiaşi probe (rezultand o medie unica) in
urmatoarele condiţii:
• in laboratoare diferite;
• analiza este efectuata de persoane diferite;
• cu echipament de laborator similar dar care provine de la firme diferite;
• cu reactivi similari procuraţi de la firme diferite.
Rezultatele se exprima ca deviaţie standard faţa de media tuturor
determinarilor.

Lorentz JÄNTSCHI, Horea Iustin NAŞCU, Chimie Analitica si Instrumentala, Academic Pres & AcademicDirect 2009
Selectivitatea si Limita de detectie

Selectivitatea sau specificitatea este masura in care rezultatul unei analize

este influenţat de prezenţa unui alt component. De exemplu, pentru
identificarea ionului Ni2+ avem la dispoziţie un reactiv numit
dimetilglioxima, ce nu reacţioneaza cu nici un alt ion. Spunem ca aceasta
este o reacţie specifica (şi deci metoda este selectiva). Cu alte cuvinte
analiza nu este influenţata de concentraţiile altor ioni aflaţi in aceeaşi
soluţie. Selectivitatea indica, prin valoarea sa, interferenţa altor ioni (sau,
mai general, a altor specii chimice).

Limita de detecţie reprezinta conţinutul minim sigur detectabil dintr-un

component din proba prelevata.

Lorentz JÄNTSCHI, Horea Iustin NAŞCU, Chimie Analitica si Instrumentala, Academic Pres & AcademicDirect 2009
Proba in chimia analitica

Probele investigate în diversele domenii sunt de cele mai multe ori foarte complexe, astfel încât
determinarea unor anumite specii (analiţi) din probe nu este posibilă din cauza interferenţelor
restului componentelor din probă în procesul de analiză. Metodele de separare au tocmai rolul de a
transfera analiţii de interes într-un nou mediu, mult mai simplificat din punct de vedere a
compoziţiei chimice decât cel al probei iniţiale. De asemenea, prin acest transfer se poate realiza, în
una sau mai multe etape, o creştere a concentraţiei analiţilor din probe, astfel încât valoarea acesteia
să se situeze peste limita de detecţie a metodei fizice de analiză, utilizată în final. Proba rezultată prin
operaţii mai mult sau mai puţin complexe, de separare şi concentrare, numită probă finală, trebuie
să fie compatibilă cu metoda fizică de analiză şi să permită obţinerea de informaţie analitică
(calitativă sau cantitativă) din procesul de măsurare a unei proprietăţi fizice. Aşadar, separarea
şi/sau concentrarea sunt modalităţi de prelucrare a probelor şi se includ în schema generală a unui
proces analitic de măsură.

http://cachescan.bcub.ro/2008_05_28/cap_1_1_pag_7_22.pdf
 Reprezentarea etapelor unui proces analitic de masura

http://cachescan.bcub.ro/2008_05_28/cap_1_1_pag_7_22.pdf
Principalele caracteristici ale unei probe

1. Sa fie reprezentativa pentru sistemul evaluat.

2. Sa fie omogena.

http://cachescan.bcub.ro/2008_05_28/
cap_1_1_pag_7_22.pdf
Potasiu seric

Informatii generale
Potasiul este principalul electrolit (cation) si constituent al sistemului tampon din lichidul
intracelular. 90% din potasiu este concentrat in interiorul celulei, doar mici cantitati fiind prezente in
oase si sange. Celulele lezate elibereaza potasiul in sange.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) sau postprandial; Specimen recoltat – sange venos;
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator; Prelucrare necesara
dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare intr-un interval <2h; Volum proba – minim 0.5 mL
ser; Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat; Stabilitate proba – serul pastrat in tuburi
inchise ermetic este stabil: 14 zile la temperatura camerei, 14 zile la 2-8°C si timp indelungat la
-20°C; Metoda – potentiometrica ISE (ion selective electrode).

Valori de referinta adulti: 3,5-5,1 mmol/L; Factor de conversie: mmol/L = mEq/L; Limita de
detectie – 1.5 mmol/L. Valori critice – nivel scazut: <2.5 mmol/L; nivel crescut: >6.5 mmol/L 

https://www.synevo.ro/shop/potasiu-seric/
Potasiu urinar

Informatii generale
Cea mai mare cantitate de potasiu se elimina pe cale renala; excretia K + este variabila in limite foarte
largi, in functie de aport. La nivelul nefronului, potasiul este supus celor trei mecanisme
fundamentale: filtrare glomerulara, reabsorbtie completa in tubii proximali si secretie in tubii distali.
Excretia de potasiu depinde exclusiv de procesele de filtrare si secretie. Scaderea nivelului de potasiu
din celula tubulara renala obliga devierea schimbului ionic cu sodiu pe calea H +/Na+.  In acest fel se
produce eliminarea in exces a ionilor de hidrogen, urina devine acida, iar in fluidele organismului se
dezvolta o alcaloza metabolica. Alcaloza metabolica constituie manifestarea cea mai obisnuita a
pierderii potasice. Pierderile de potasiu prin rinichi apar in mai multe circumstante: exces de
hormoni mineralocorticoizi; leziuni tubulare renale; supraincarcarea cu Na + in fluidul tubular;
alcaloza.
Cantitatea recoltata – a) toata urina din 24 ore din care se retin 100 mL; b) 10 mL; Prelucrare
necesara dupa recoltare – nu este necesara. Stabilitate proba – 14 zile la temperatura camerei, 14
zile la 2-8°C si timp indelungat la -20°C. Metoda – potentiometrica ISE (ion selective electrode).

Valori de referinta adulti –  a) 25-125 mmol/24h3; b) 20-80 mmol/L; Factor de conversie: 

mmol/L=mEq/L; Limita de detectie – 1 mmol/L3. 
https://www.synevo.ro/shop/potasiu-urinar/
Concentratii in chimia analitica

Concentraţia procentuală, c%, (% de masă) arată numărul de grame de

substanţă dizolvată,  în 100 g de soluţie; în cazul sistemelor disperse
gazoase concentraţia se exprimă de obicei în % de volum.
Concentraţia molară (m, M, cm) arată numărul de moli de substanţă
dizolvată, într-un litru (1dm3, 1000ml) de soluţie.
Concentraţia normală (n, N, cn) arată numărul de echivalenţi gram, de
substanţă dizolvată într-un litru de soluţie.
Concentraţia molală (b, cM) arată numărul de moli de substanţă dizolvată în
1000g de dizolvant.
Fracţia molară (X, Y) reprezintă raportul dintre numărul de moli ai unui
component dintr-un amestec, ni şi numărul total de moli din sistem.
Titrul (T) arată numărul de grame de substanţă dizolvată, într-un mililitru
de soluţie.
Prima ‘analiza medicala’ cunoscuta – Hippocrate

https://www.researchgate.net/publication/6637796_Uroscopy_by_Hippocrates_and_Theophilus_ https://www.pinterest.com/pin/67976275606457588/
Prognosis_Versus_Diagnosis/figures?lo=1&utm_source=google&utm_medium=organic

In jurul anului 300 i.e.n. a pus bazele diagnosticului diferitelor boli in functie de
culoarea si aspectul urinei. Mai tarziu, in Evul Mediu, a fost dezvoltata metoda de
analiza numita roata urinei, pe coduri de culoare/afectiuni.