Tema: Daunatori ai

cerealelor,fructelor si
legumelor – boli,paraziti si alti
daunatori
REALIZAT DE : PINZARI ANDREI
GRUPA: SPA-031
Principalii daunatori ce pot produce probleme
culturilor de cereale.

 Principalii daunatori ce pot produce probleme culturilor de cereale

paioase, in aceasta perioada sunt: larvele “mustelor cerealelor” (un
complex de specii de diptere daunatoate, fitofage, cunoscute ca
mustele cerealelor, alcatuite din mai multe specii, fiind uneori greu de
identificat), plosnita asiatica a cerealelor (Eurygaster integriceps),
tripsii cerealelor paioase, gandacul balos al ovazului (Oulema
melanopus) si pentru o zona limitata in/si in jurul judetului Arges,
viermele rosu al paiului (Haplodiplosis equestris).
Descriere

 Mustele cerealelor. {n cursul lunii martie si inceputul lunii aprilie apar larvele de “muste” (in
culturile de cereale paioase exista, un complex de specii de diptere daunatoate, fitofage, cunoscute
ca mustele cerealelor, alcatuite din mai multe specii, fiind uneori identificate cu greu, chiar de catre
specialisti). Structura speciilor de diptere daunatoare difera in functie de cultura, perioada, zona
geografica. Atacul mustelor influenteaza o serie de particularitati ale plantelor, care influenteaza in
final nivelul productiei. Pagubele mari sunt produse de larvele de muste, in urma vatamarii zonei de
crestere, frunza centrala se ingalbeneste si se usuca, iar daca este smulsa se desprinde cu usurinta. In
cazul atacului plantelor avansate in vegetatie se produce o ingrosare a bazei tulpinii si uneori o
infratire exagerata, frunzele fiind mai late, mai groase. La plantele de grau, cu frunza centrala ofilita,
se observa o perforare a tulpinii principale in zona coletului si colorarea in brun-rosiatic, precum si
roaderea mugurelui terminal si a tesuturilor bazale, la baza tulpinilor atacate aparand pete
brune. Indepartand ultima frunza, la baza tulpinii se depisteaza larva sau intr-o perioada de vegetatie
avansata, se gaseste o pupa maronie-lucitoare (asemanatoare cu o samanta de in) (fig. 1).
Descriere
 Uneori plantele atacate de larvele generatiei de primavara
prezinta o usoara indoire sau “culcare” a plantei in zona
ultimului sau penultimului nod. Toate aceste simptome se pot
datora si altor cauze, insa in cazul de fata, la punctul de indoire
al plantei, tesuturile sunt moi si aproape cu regularitate in zona
respectiva se gaseste si insecta fie sub forma de larva, fie, intr-o
perioada mai tarzie de coacere, ca pupa. In cursul primaverii,
plantele atacate au frunzele inegale, partial sau in intregime
vestejite, deformate, sfasiate sau rasucite, prezentand adesea
frunza desfacuta din verticil, cu perforari produse de larve
(orificii ordonate dispuse transversal) (fig.2). In general, in cazul
constatarii atacului, pagubele exista si nu mai pot fi evitate.
Descriere

Plosnitele cerealelor. In general, la mijlocul lunii martie,

inceputul lunii aprilie, in culturile de cereale paioase
produc pagube mai multe specii de plosnite. Prin
raspandire, dominanta, modul de daunare si pagubele
produse, problema majora o reprezinta specia E.
integriceps. In Romania specia E. integriceps hiberneaza
de preferinta in padurile de stejar din zona de stepa si
silvostepa a sudului si estului tarii, ele devin active in cea
de a III-a decada a lunii martie. Odata cu incalzirea
vremii, are loc migratia adultilor hibernanti (fig. 3)
dinspre padure spre lanurile de cereale. La inceput ele se
regasesc in solele situate langa padure apoi se raspandesc
in sole de cereale situate mai departe.
Descriere

Aceasta migrare se opreste odata cu atrofierea muschilor alari (ai

aripilor), migratia poate dura intre 9-38 de zile, plosnitele putand zbura
(treptat) pana la 20-25 km. Adultii hibernanti se hranesc pe organele
vegetative, iar daunele sunt de natura cantitativa, adesea frunza atacata
se ingalbeneste, se rasuceste si se usuca de la locul intepaturii, atarnand
ca o sfoara (fig. 4). Tratamentele pentru combaterea adultilor hibernanti
se fac in urma avertizarilor, pe baza sondajelor efectuate, in functie de
densitatea inregistrata, de aparitia daunatorului in culturi si de starea
culturii. Se vor emite recomandari de tratare a culturilor pentru solele in
care s-a atins pragul economic de daunare (PED-ul). Pentru generatia
hibernanta, PED-ul este de 7 exemplare adulti/m2,pentru culturile cu
densitate optima, bine fertilizate si cu fenologia plantei corespunzatoare
lunii in care s-a efectuat sondajul si de 5 exemplare adulti/m 2, pentru
culturile fara densitate optima, nefertilizate si cu fenologia plantei
necorespunzatoare lunii in care s-a efectuat sondajul.
Descriere

 Tripsii cerealelor paioase. In cultura de grau sunt cunoscute 11 specii principale de tripsi, din care predomina specia Haplothrips tritici Kurd. In
solele recent intrate in circuitul agricol, imediat dupa rasarire se instaleaza specii de tripsi, dar dupa 1-2 ani tripsul graului devine element faunistic
primordial. Tripsii prezinta o singura generatie/an, ierneaza in stadiul de larva de varsta a doua (in grupe de 35-70 larve), pe portiuni de plante din
miristea de grau, in interiorul resturilor de paie, la suprafata solului sau la adancimea de incorporare a miristii. Transformarea larvelor in prenimfe,
nimfe si adulti, are loc in primavara cand temperatura solului la 10 cm adancime atinge 120C, iar la suprafata de 160C. Atentie! Aparitia adultilor are
loc in functie de conditiile meteorologice, in aprilie-mai, cand temperatura aerului trece de 180C. Tripsii ataca gramineele paioase cultivate si
spontane, daunele, inca (in aprilie) nu sunt vizibile, dar acum se creeaza premizele ca adultii si larvele, aparute incepand din aprilie, sa creeze mari
probleme, inteapa si sug seva din organele florale (spice, rahis si boabe). La aparitie, adultii stau grupati la baza ultimelor doua frunze pe plantele de
cereale paioase, inca neinspicate, iar in momentul desfacerii burdufului patrund in spice, fiind preferate soiurile de cereale paioase cu inspicare
tarzie. In urma atacului, florile avorteaza, iar spicele au un aspect albicios. Spicele atacate sunt sterile, au glumele alungite, iar aristele geniculate si
zbarcite, simptomul este cunoscut sub numele de “albeata spicelor” (fig. 5). Atacul la spice, provoaca atrofieri partiale, terminale sau bazale, cat si
atrofieri totale. Pe tulpina, prezinta incovoieri si rasuciri in regiunea superioara a ultimului internod si la teaca‑spicului, provocand macule albe cu
nuante rosiatice. La atacuri puternice, plantele raman mici, iar spicele nu se mai dezvolta normal si de multe ori raman inchise in teaca si seci. Cand
sunt atacate boabele in faza de lapte, acestea nu se mai dezvolta si devin sistave.
 La fel ca si in cazul mustelor cerealelor, in cazul tripsilor, cand atacul e vizibil (prezenta “spicelor albe”), pagubele sunt deja produse. Este de
subliniat ca tratamentele impotriva adultilor hibernanti de plosnitele cerealelor asigura un control eficient al adultilor speciilor de tripsi, ce sunt
prezenti in timpul tratamentului, iar in cazul aplicarii unor insecticide sistemice se pot distruge si larvele, prenimfele, nimfele de tripsi existente.
Descriere

 Gandacul balos al ovazului. In luna aprilie, apar din locurile unde au hibernat adultii de Oulema
melanopa (gandacul balos al ovazului) si intr-o proportie mai redusa apare si O. lichenis. Adultii au
corpul alungit, 4-5 mm lungime, avand capul, antenele si tarsele de culoare neagra, iar toracele,
abdomenul si elitrele sunt albastru verzui cu luciu metalic. Pronotul si picioarele sunt de culoare
portocaliu-roscat (fig. 6), O. lichenis este in intregime verde. Adultii apar, in culturile de cereale
paioase de toamna, iar in a doua jumatate a lunii aprilie, adultii se grupeaza in colonii mai mici sau
mai mari (manifesta fenomen de gregarism). Insecta se hraneste, in stadiul de adult, cu graminee
cultivate sau spontane, planta preferata fiind ovazul. Adultii rod frunzele sub forma unor dungi
longitudinale, de diferite dimensiuni, perforand adesea cele doua epiderme si parenchimul. Mult
mai important decat atacul adultilor este cel al larvelor, care rod epiderma superioara si mezofilul
frunzei, lasand intacta, sub forma unei pielite albe, transparente, epiderma inferioara. Atacul
larvelor are loc, de obicei, in vetre, care se maresc pe masura dezvoltarii larvelor, plantele avand un
aspect albicios (vetrele localizandu-se cu usurinta in lan), frunzele fiind ingalbenite si uscate.
 Metoda chimica de combatere a adultilor hibernanti este cea mai eficienta si desigur cel mai mult
aplicata in practica agricola curenta. Pentru adultii hibernanti, PED-ul este de peste 10
exemplare/m2. Pagubele produse de atacul daunatorului, in stadiul de larve, se exacerbeaza in anii
secetosi, din cauza faptului ca prin ranile de la suprafetele afectate planta pierde o cantitate mare de
apa, putand ajunge la 70-80%.
Descriere

 Viermele rosu al paiului. In zona colinară a Munteniei şi Olteniei (judetele Argeş, Dambovita,
Teleorman şi Olt), se semnaleaza, in anumiti ani, atacul de „viermele rosu al paiului”
(Haplodiplosis marginata von Roser). De la mijlocul lunii aprilie-inceputul lunii mai, deasupra
culturilor de grau si orz, zboara, la joasa inaltime (1-3 m), roiuri de „tantari”. Adultii de viermele
rosu al paiului (fig. 7) apar in conditii normale la sfarsitul lunii aprilie (exceptie in luna martie)
inceputul lunii mai, iar aparitia lor se desfasoara de-a lungul a peste o luna de zile. Ouale sunt
depuse sub forma de ponte, pe frunzele din etajele superioare, de-a lungul nervurilor. Stadiul
daunator este cel de larva ce se hraneste cu diferite graminee, iar dintre cerealele paioase prefera
graul, orzul si numai exceptional secara si ovazul. Plantele atacate isi incetinesc dezvoltarea,
stagneaza inspicarea si au o coacere prematura, atacul daunatorului scade inaltimea plantei si
lungimea spicului, rezultand spice nedezvoltate, sterile sau cu un numar redus de boabe. De
asemenea, din cauza atacului, paiul se subtiaza si se coloreaza in verde intens din cauza
acumularii exagerate de clorofila. Mai mult, vasele conducatoare fiind afectate, determina
incetinirea cresterii plantei, a inspicarii, sistavirea sau coacerea prematura a boabelor, iar in
situatii extreme, sterilitatea plantei. Se recomanda, in zonele cu atac endemic, in solele situate in
vecinatatea solelor de risc (identificate anterior), instalarea unor capcane adezive de culoare
galbena, pe care se captureaza „tantarii” si aplicarea a 1-3 tratamente. Primul la 2-3 zile de la
inceputul zborului, evidentiat cu ajutorul capcanelor adezive, prin captarea adultilor, mentionand
faptul ca atunci cand intervine o perioada excesiv de secetoasa, nu mai se aplica masuri de
combatere si ca atacul daunatorului este urmarit, ulterior pentru depunerea oualor si aparitia
larvelor/planta.
Combatere

 Metode de combatere
 Pentru combaterea plosnitei cerealelor se pot aplica o serie de insecticide printre care: BISCAYA 240 OD, in
doza de 0,2 l/ha, pentru grau si 0,16 l/ha pentru Oulema melanopa, DECIS 25 WG, in doza de 0,03 kg/ha,
DECIS MEGA 50 EW*, in doza de 0,15 l/ha, FASTER 10 CE*, in doza de 0,15 l/ha, FASTER GOLD 50 CE*,
in doza de 0,15 l/ha, FURY 10 EC*, in doza de 0,1 l/ha, KAISO SORBIE 5 WG*, in doza de 0,150 kg/ha,
KARATE ZEON* sau LAMDEX 5 EC*, in doza de 0,150 l/ha, MAVRIK 2 F, in doza de 0,2 l/ha, MOSPILAN
20 SP, in doza de 0,1 kg/ha, NOVADIM PROGRESS, in doza de 3,0 l/ha, PYRINEX 25 CS, in doza de 3 l/ha,
PYRINEX QUICK* , in doza de 1,0 l/ha, SUMI ALPHA 5 EC*, in doza de 0,2 l/ha, VANTEX 60 CS*, in doza
de 0,080 l/ha.
 Pentru combaterea viermelui rosu al paiului se pot utiliza: DECIS MEGA 50 EW, in doza de 0,15 l/ha, FASTAC
ACTIVE, in doza de 0,2 l/ha, FORZA, in doza de 0,3 kg/ha, KAISO SORBIE 5 WG, in doza de 0,150 kg/ha,
PYRINEX 25 CS, in doza de 1,0 l/ha, SCATTO, in doza de 0,2 l/ha. Pentru combaterea tripsilor se poate utiliza:
FORZA, in doza de 0,3 kg/ha, sau eventual, prin extindere, la recomandarea specialistilor alte insecticide cu
actiune sistemica.
Daunatorii frunzelor (boli)

 acarienii și minatorii sunt prezenți în livezi, iar necontrolați, pot provoca pagube
importante pomicultorilor. Dintre aceștia, cei mai periculoși sunt: acarianul roșu al
pomilor (Pannonychus ulmi), acarianul filocoptid al mărului (Aculus
schlechtendali), acarianul roșu comun (Tetranychus urticae), minierul marmorat
(Phyllonorycter blancardella) și molia minieră circulară (Leucoptera scitella).
Daunatori

 Acarianul roșu al pomilor (Pannonychus ulmi) este un dăunător polifag ce atacă mai multe specii pomicole.
Dezvoltă 5-6 generații pe an (chiar mai multe în condiții favorabile), ciclul de viață al acestuia având 20 de zile la o
temperatură de 10-15°C, și doar 10 zile la o temperatură de 20-25°C. Iernează în stadiul de ou pe partea
inferioară a ramurilor în jurul ramificațiilor, dar și în crăpăturile scoarței. Ouăle de vară sunt depuse pe frunze.
Larvele se hrănesc cu seva mugurilor, a frunzelor, petalelor și sepalelor, cauzând deficiențe de hrănire a fructelor
cu substanțe nutritive. Momentele cheie în combaterea dăunătorului sunt: la începutul eclozării ouălor de iarnă
(faza de urechiușe de șoarece), dar și în perioada Aprilie – început de Mai, când 80% din ouă sunt eclozate.
 Acarianul filocoptid al mărului (Aculus schlechtendali) este un  dăunător ce iernează sub formă de adult
(femelă de iarnă) sub scoarța exfoliată a pomilor, în crăpăturile scoarței, între solzii mugurilor sau la baza
acestora. Primăvara, când temperaturile trec de 6°C, femelele părăsesc locurile de iernare și migrează în coroana
pomilor. Dezvoltă mai multe generații pe an, iar primele atacuri apar pe frunze sub forma unor pete mici, galben-
albicioase. În cazul unor atacuri mai puternice, frunzele devin argintii cu reflexe plumburii și ulterior, partile laterale
ale frunzei se rulează spre partea superioară a frunzei și cad prematur. Sunt atacate și fructele în zona calicială
unde prezintă o rugozitate accentuată. Momentul cheie în combaterea dăunătorului este la depășirea pragului
economic de dăunare (10-15 forme mobile pe frunze).
Daunatori

 Minierul marmorat (Phyllonorycter blancardella) prezintă 3 generații pe an și iernează ca pupă în

interiorul galelor din frunzele căzute. După jumătatea lunii martie apar fluturii, iar după câteva zile are loc
împerecherea și depunerea pontei. Ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzei, iar depunerea
durează câteva săptămâni. Larvele pătrund direct în frunze unde sapă galerii caracteristice. În luna mai
apar larvele generației I, în iunie larvele generației II, iar în august larvele generației III. Atacă în special
mărul, larvele producând galerii în interiorul frunzelor. La un atac masiv, pomii pot fi desfrunziți prematur.
 Molia minieră circulară (Leucoptera scitella) este un dăunător polifag. Molia dezvoltă 3 generații pe
an, iernează ca pupă în cocon între frunzele căzute, sub scoarță și sub bulgării de pământ. Zborul
fluturilor începe primăvara în cursul lunii aprilie. Adulții generației I apar din ultima decadă a lunii mai,
generația a doua începând zborul în cursul lunii iulie. Împerecherea și depunerea pontei încep la câteva
ore după apariție, ouăle fiind depuse pe partea inferioară a frunzelor. La apariție, larva pătrunde direct în
interiorul frunzei, unde produce galerii specifice. Pe o frunză se pot găsi mai multe mine, acestea fiind la
început verzui și apoi cafenii. Atacul începe de la baza coroanei pomilor și progresează treptat către vârf.
Combatere

 Combaterea minatorilor se face prin tratamente chimice aplicate la avertizare, momentele optime
de aplicare stabilindu-se după dinamica zborului fluturilor sau la apariția primelor semne ale
atacului. Pentru generațiile de vară, tratamentele aplicate în general împotriva viermelui merelor
țin sub control generațiile următoare ale minatorilor și nu se recomandă măsuri speciale împotriva
acestora.
 O bună practică generală în asigurarea eficacității tratamentelor fitosanitare, o reprezintă aplicarea
tratamentelor dimineața sau seara, când temperatura este moderată, fiind astfel favorizate
absorbția și penetrarea în plantă a soluției.
 Foarte important în controlul acarienilor și minatorilor este aplicarea tratamentelor în momentele
cheie ale ciclului biologic al dăunătorului, prin monitorizarea lor. Aplicarea tratamentelor la
observarea simptomelor este de cele mai multe ori prea târzie!
 Supravegheați întotdeauna plantațiile și adaptați strategia de combatere în funcție de evoluția
condițiilor climatice, a bolilor și dăunatorilor și a fenologiei culturii.
Daunatorii legumelor

 Încă din stadiul de plantare al legumelor, cât și în perioada îngrijirii acestora există o serie
de greșeli care favorizează apariția dăunătorilor de legume și anume: temperaturile
nefavorabile unor anumite culturi de legume; nivelul de umiditate din sol și aer
necorespunzătoare soiurilor de plante legumicole; fertilizarea solului cu o cantitate mult
prea mai mare de azot; picăturile de apă de pe frunze care provin în urma ploilor din
abundență, a udării sau a condensului care se creează în interiorul serelor; netăierea la
timp a buruienilor.
LISTA CELOR MAI COMUNI
DĂUNĂTORI AI CULTURILOR DE
LEGUME
 1. Păianjenul roșu común- Atacă culturile de vinete, castraveți, ardei și fasole. De regulă,
acesta se dezvoltă pe partea inferioară a frunzelor, iar pe partea superioară a acestora apar
diverse puncte care decolorează frunzele și duc la uscarea și căderea lor.
Lista

 2. Musculița albă Este specifică culturilor de legume din sere și atacă în special tomatele. Această insectă se
dezvoltă tot pe partea inferioară a frunzelor și duce la îngălbenirea frunzelor, dezvoltarea neuniformă a
roșiilor și la o producție semnificativ scăzută.
 3. Molia minieră a frunzelor de tomate În afară de culturile de roșii, acest dăunător atacă și ardeii, vinetele,
cartofii și castraveții. Larvele care se formează atacă în principal organele verzi ale plantelor și formează o
galerie albicioasă, dar pot ajunge și la fructe.
 4. Omida fructelor Atacă semințele tinere ale fructelor de ardei și roșii, astfel că acestea putrezesc încetul cu
încetul.
 5. Coropișnița Apare la sol și atacă toate culturile de legume.
 6. Limaxul cenușiu Apare pe frunzele legumelor și este specific culturilor de salată, castraveți, varză, fasole.
 7. Gărgărița mazărei și a fasolei Aceasta este asemănătoare unui gândac și atacă boabele legumelor.
Lista

 8. Păduchele cenușiu al verzei Acesta apare în special pe frunzele tinere ale legumelor și
absoarbe tot sucul specific organelor verzi. Odate infestate legumele, frunzele se
decolorează și capătă o culoare galben-pal sau o nuanță de roz și se deformează.
 9. Gândacul de Colorado
Se întâlnește la culturile de roșii, cartofi și vinete.
Metode de combatere

 METODE DE COMBATERE A DĂUNĂTORILOR DE LEGUME

 În funcție de tipul de dăunător apărut, indicat este să achiziționezi substanțele
caracteristice de la magazinele de specialitate pentru stoparea acestora.
 Nu uita să respecți toate instrucțiunile menționate pe amblaj, de la dozaj și până la
perioadele de aplicare și de repaus. În caz contrar, riști să îți distrugi complet culturile de
legume.
 O altă metodă eficientă, de data aceasta bio, este prepararea unui insecticid din săpun de
casă; indicat este ca săpunul să fie exclusiv pe bază de uleiuri vegetale. Se amestecă 300
grame de fulgi de săpun cu 10 litri de apă, iar soluția astfel obținută se aplică pe plantatele
care au fost atacate de dăunători.  
Sfirsit!!!