Sunteți pe pagina 1din 10

AMERICA–RELIEFUL

COLEGIUL ”MIHAI VITEAZUL” INEU


PROF. RĂDUCAN SORIN AUREL
AM Este formată din două mari
ER
IC subcontinente
A
DE - America de Nord (America Anglo-
NO Saxonă)
RD
- America de Sud (Latină),
- legate printr-o parte mai îngustă
AM
E RI numită America Centrală
CA
CE (Istmică)
NT
RA

AM
ERI
CA
DE
SUD
RELIEFUL AMERICII DE
NORD
Particularitățile generale ale reliefului
Relieful Americii de Nord s-a format timp îndelungat. În procesul evoluției,
teritoriul a fost supus influenței factorilor endogeni şi celor exogeni. Pe continent
predomină câmpiile şi podişurile, amplasate pe platforme. În regiuni-le de
orogen s-au format munţi. Altitudinea medie a con- tinentului este de 720 m.
Relieful Americii de Nord are câteva particularități generale:
 dispunerea meridională a majorității unităţilor de relief;
 concentrarea munţilor în vestul continentului;
 formarea podişurilor şi platourilor cu altitudini de circa 500–1 500 m la
contactul dintre regiunile muntoase şi cele de câmpie;
 prezența sistemelor muntoase ale Cordilierilor şi Apalaşilor în formă de
culmi paralele, care închid regiunile interioare cu podişuri înalte.
Aspectul actual al reliefului Americii de Nord este consecinţa evoluţiei îndelungate a
scoarţei terestre sub influenţa agenţilor/factorilor
• Interni:
 vulcanism
 mişcări tectonice
• factori externi:
 temperatura,vânturile,
precipitaţiile, apa, flora,
fauna, omul.

Relieful Americii este variat şi


complex, dezvoltat în jurul unor
regiuni vechi (Scutul Canadian,).

Formele. şi unităţile de relief au o


desfăşurare generală vest-est (din
punctul de vedere al altitudinii).
Dintre tipurile de relief, reprezentative CALOTA GLACIARA--Canada
pentru America sunt:
o relieful glaciar, prezent în N pe Scutul
Canadian, creat de calota glaciară în
urmă cu aproximativ 2 milioane de ani;
o relieful litoral cu estuare (în est: Sf.
Laurenţiu,), lagune, fiorduri (de-a
lungul ţărmului nord-canadian);
o relieful vulcanic cu conuri, cratere,
platouri dezvoltate în vestul Americii de
Nord şi aparţinând Cercului de Foc al
Pacificului ( Parcul Naţional
Yellowstone, Paricutin (vulcanul cu cea
mai rapidă evoluţie, apărut la 20
februarie 1943 într-un lan de porumb,
.
astăzi cu o înălţime de peste 2.700 m);
o relieful carstic (Mammoth Cave
System) – cea mai lungă peşteră de pe Vulc. ORIZABA. Mexic
Glob.
FIORDURI--Canada

Peștera Mamutului, SUA

Vulc. POPOCATEPETL. Mexic


După particularităţile reliefului, America de Nord poate fi
împărţită în două regiuni:
a. Estul de câmpie și de podiș (extracordilier)
b. Vestul montan (cordilier)
Estul de câmpie și de podiș
Podișurile au o largă extindere
în America de Nord, unde apar
atât în interiorul masei
montane vestice cât și în
părțile centrale și estice
(Podișul Preriilor și Podișul
Labrador)
Câmpiile se desfășoară în
continuarea podișurilor,
dezvoltându-se îndeosebi în
lungul marilor artere
hidrografice (câmpii
aluvionare). În America de
Nord se disting Câmpia
Mississippi și Câmpia
Hudson. De-a lungul
țărmurilor, în apar câmpii
litorale.
Aici sunt situați și Munții
Apalași – vechi, formați din
roci cristaline și puternic
nivelați (Mt. Mitchell–2.037
m).
Regiunea Vestului montan
Regiunea muntoasă a Cordilierilor
este alcătuită din
câteva sisteme montane. De-a lungul
ţărmului Oceanului
Pacific, în vest, se întind
- Munţii Coastei
- Munţii Alaska, Vârful McKinley
o porţiune a Cordilierilor începe
în Insulele Aleutine
- Munţii Cascadelor (cu vârfuri
vulcanice de peste 4 000 m). Mai
la sud se găsesc
- Munţii Sierra Nevada.
Mai spre est se evidenţiază o fâşie de
depresiuni,
platouri şi podişuri interioare cu
altitudini de 1 000-1 500
m (podișurile Yukon, Marele Bazin
și Colorado). Partea