Sunteți pe pagina 1din 65

IGIENA ALIMENTAȚIEI

CONF. UNIV.
DR. LETIȚIA DOINA DUCEAC
Motto: Sănătatea depinde de echilibrul
dintre alimentație și activitatea fizică.
Planul cursului
I. Alimentația, alimentul - definiții
II. Macronutrienți, micronutrienți-
denumire, structura, surse
alimentare, roluri și beneficii pentru
organism
III. Principalele grupe de alimente
IV. Necesarul și rația de principii
alimentare pentru organism -
Recomandări O.M.S.
V. Alimentația și implicațiile ei în
sănătatea dentară
VI.Obiceiuri alimentare -
comportamente cu risc
VII. Igiena buco-dentară ( profilaxie,
recomandări)
ALIMENTAȚIA, ALIMENT -
Definiții
Consideră alimentul medicament și
medicamentul aliment (Hipocrate)
A "te hrăni" este o funcţie vitală cu
aceeaşi importanţă ca cea respiratorie
sau cardiacă.
A ști să te hrănești este știință și artă,
deoarece ești ceea ce mănânci!
Alimentaţia = unul dintre factorii
fiziologici absolut indispensabili sănătăţii
și vieții oamenilor.
Alimentul:
 factor de mediu, care asigură
organismului substanţele nutritive
 produs natural sau prelucrat care
servește ca hrană.
 contribuie la creşterea şi dezvoltarea
organismului, determină capacitatea de
muncă, starea neuropsihică,
morbiditatea şi longevitatea populaţiei.
Sursele de energie pentru
organism
 glucidele ( 1 gram = 4,1 kcal):
 lipidele (1 g = 9,3 kcal);
 proteinele (1 g = 4,1 kcal).

 Alcoolul (1 g= 7,1 kcal)


MACRONUTRIENȚI
Proteinele
Structura proteinelor:
primară,secundară,terțiară.
• Structura primară:
C,H,O,N, si facultativ S,Fe,Zn,Cu,etc.
• Structura secundară: un complex de
molecule formate din 20 aminoacizi:
- 8 esențiali
- 2 semiesențiali (histidina, arginina)
- 10 neesențiali
• Structura terțiară: este dată de dispunerea
tridimensională a lanțurilor de a.a.
8 aminoacizi esențiali :
 fenilalanina
 izoleucina
 leucina
 lizina
 metionina
 triptofanul
 treonina
 valina
Rolul proteinelor in
organism
• Rol plastic: suportul cresterii
• Rol structural: 15 % din greutatea
corpului și locul 2 dupa apă (piele,
oase, dinti, tendoane, ligamente,
muschi, organe.
• Sunt prezente in compozitia unor
formatiuni biologice f.active: enzime,
hormoni, proteine cărăuși (Hb).
• Roluri legate de structura lor
chimica

- echilibrul acido-bazic
- presiunea osmotica
- mentin neutralitatea sangelui
- leagă cationii
- reprezintă sursă de azot pt organism
• Rol în apărarea organismului prin
formarea de anticorpi ca răspuns la
agresiunea agentilor infecțioși.

• Cresc rezistența organismului la


noxe: poluanți, aditivi alimentari,
produse farmaceutice

• Furnizoare de energie (în dieta


săracă în glucide și lipide).
Clasificarea nutrițională a proteinelor
Surse alimentare
 Proteine complete(clasa I) :
- se găsesc în: ou, lapte, brânză, carne,
pește.
- aduc toți aa esențiali.
- stimulează creșterea la copil si
mentine echilibrul azotat al adultului in
cant mici.
- se consideră valoroase proteinele cu
50% a.a esențiali
 Proteine parțial complete (clasa II)
- se găsesc in: grâu, pâine, orez, soia,
fasole
-conțin 1-3 a.a esențiali
-întrețin creșterea numai în cantități mari,
la adult mențin echilibrul azotat.
 Proteine incomplete (clasa III)
- se gasesc în: porumb, colagen, elastină,
reticulină
- nu conțin a.a esențiali
- în orice cantitate nu stimulează creșterea
Efectele consumului neadecvat

 Deficiența de proteine:
kwashiorkorul la copii de 1-3 ani;
 Excesul de proteine: cancer renal și
de colon, pierderea urinară a calciului
rezultand osteoporoză, litiază urică și
guta.
 Vegetarismul poate fi un risc datorită
lipsei a.a esențiali de origine animală
și a calității proteinelor.
Glucidele
• Monozaharide: hexozele (glucoză, fructoză,
galactoză) şi pentozele.
• Oligozaharide: zaharoza, lactoza, maltoza.
• Polizaharide:
 digerabile: dextrinele, amidonul (forma de depozit a
glucidelor vegetale), glicogenul (forma de depozit a
glucidelor de origine animală);
 puţin digerabile sau nedigerabile: celuloza,
hemiceluloza, pectine, gume (fibre alimentare
vegetale), mucopolizaharide (din organismele
animale).
• Glucide complexe, legate de molecule de azot,
proteine, lipide.
Rolul glucidelor
 Principalele furnizoare de energie
Creierul, SNP, hematiile, hepatocitele
folosesc glucoza ca unică sursă de energie.
 Roluri plastice sau functionale
 Cresc rezistenta organismului
Rolul glucidelor nedigerabile “fibre alimentare”:
 accelereaza tranzitul - celuloza si
hemiceluloza
 întârzie golirea gastrică și intestinală -
pectinele si gumele, care sunt solubile în apă
 în colon formează un substrat favorabil
pentru dezvoltarea florei de fermentație
 Nu se digera in tubul digestiv, se elimina prin
fecale.
Indicele glicemic
Cel mai mare IG au pâinea și fulgii de
cartofi:
100 - glucoza,pâinea albă
90 - painea integrala,cereale macinate
80 - orez,fulgi de ovaz, cartofi
70 - banane,paine graham
60 - suc portocale,fasole gatita,paste,biscuiti
50 - iaurt,mere
40 - lapte degresat,pere,portocale
25 - lapte integral
Glicemia este reglata de:
 insulina (hormon hipoglicemiant) si de
 glucagon (hormonul hiperglicemiant).
Boli legate de consum de glucide
 Promoveaza si mențin obezitatea
 Cauzeaza si agraveaza diabetul zaharat
 Cresc riscul bolilor cardiovasculare
 Pot perturba comportamentul la copii si
adulti(dezechilibrul tiamino-glucidic)
 Produc cariile dentare
Utilizarea anormala a glucidelor:
-intoleranta la lactoza
-diabetul
-hipoglicemia
Surse alimentare de glucide
 Alimente de origine animala:
-laptele 4,8g/100ml
-iaurtul 3g/100ml
-branza de vaca 4g/100 ml
 Alimente de origine vegetala:
-legumele si fructele 2-20g/100g
-cerealele 42-80g/100g
 Produsele zaharoase includ alimente ce
conțin glucide aproape 100%
(bomboane,zahăr).
Relația consumului de fibre
alimentare cu sănătatea
 Previn constipatia
 Stimuleaza musculatura tractului digestiv
prevenind hemoroizii si diverticuloza
 Reduce incidența cancerului de colon
 Reduc bolile cardiovasculare prin reducerea
colesterolului
 Au efect favorabil in controlul greutatii -
reduc apetitul si cresc satietatea pe termen
scurt, scad greutatea pe termen lung.
Cum promovează fibrele
alimentare sănătatea
• Tulburarile gastro-intestinale si cancerul de
colon sunt prevenite prin consum de fibre
alimentare insolubile (celuloza, lignina).
• Colesterolemia crescuta si glicemia
crescuta sunt reduse prin consum de fibre
alimentare solubile.
• Controlul greutatii
Posibile efecte adverse:
-disconfort abdominal
-depletie de elem minerale(Zn,Ca,Fe,Mg)
-obstructii intestinale in caz de aport excesiv
Lipidele
• Rezultă din esterificarea acizilor graşi cu
diferiţi alcooli.
• Alcoolii: gliceroli, steroli, alcooli superiori.
• Acizii graşi:
 saturaţi: acidul palmitic şi acidul stearic;
 mononesaturaţi: acidul palmitoleic şi oleic;
 polinesaturaţi : acidul linoleic, acidul
linolenic, acidul arahidonic.
Acizi grași esențiali :linoleic si linolenic
Clasificarea lipidelor
 Lipide simple: gliceride,ceride,steride
 Lipide complexe:
- glicerofosfolipide - lecitina
- gliceroaminofosfatide
- glicerosulfolipide
Rolul lipidelor
 Sursă de energie
 Rol antișoc prin învelirea organelor
 Rol în termoglare prin izolarea
organismului de temperaturile
extreme (căptușesc tegumentele)
 Intră în componența vitaminelor
liposolubile (A, D, E, K)
 Constituenți a membranelor celulare
(lecitine și fosfolipide)
Necesarul și rația pentru
nutrienți – Recomandări OMS
 Proteine: 1 - 1,2 g / kg corp/zi
= 10 – 15 % din ratia zilnică
 Glucide: 4 – 5 g /kg corp/zi
= 50 – 60 % din rația zilnică
 Fibrele alimentare: 25-30 g/zi,
0 calorii
 Lipide: 1,5-2 g/kg corp/zi
= 15 - 30% din rația zilnică
Micronutrienți
Elemente minerale
 Macroelemente:
- Calciu, fosfor, sodiu, potasiu, clor,
magneziu
 Microelemente (oligoelemente):
- Fier, zinc, fluor, iod, mangan, crom,
seleniu, cobalt.
Micronutrienți
Vitamine
 Sunt trofine catalitice, biostimulatoare
ale proceselor metabolice necesare
organismului in cantitati foarte mici.

 Vitamine liposolubile: A, D, E, K
 Vitamine hidrosolubile: complex B, C, P
PRINCIPALELE GRUPE DE
ALIMENTE
• Laptele și produsele lactate
• Carnea si preparatele din carne
• Ouăle
• Legumele și fructele
• Derivatele de cereale
• Leguminoasele uscate
• Dulciurile (zahărul și produsele zaharoase)
• Bauturile alcoolice și nealcoolice
• Condimentele
ALIMENTAȚIA ȘI
IMPLICAȚIA EI
ÎN SĂNĂTATEA DENTARĂ

Motto:
Dinții sunt memoria vie a dietei
consumate de-a lungul vieții.
(Dr.Weston A. Price- supranumit
Charles Darwin al nutriției)
Considerații generale

Dr.Weston A. Price ( medic stomatolog din Cleveland) = studiu:


- dentiția la populațiile izolate (eschimoșii din America de Nord,
arborigenii de Australia, maorii din Noua Zeelanda și indienii din
America de Sud)
- A constatat: dantura sănătoasă - este consecința alimentației ce
conține o cantitate mare de vitamine hidrosolubile (de 4 ori mai
mare decât dozele zilnice), vitamine liposolubile (de 10 ori mai
mult) provenite din alimente de origine animale, calciu și alte
minerale.
- aceste populații primitive nu prezinta nici boli degenerative, spre
deosebire de oamenii civilizației moderne supuși unei alimentații
caracteristice bogată în zahăr, făină albă, lapte pasteurizat, aditivi
alimentari etc.

* O dietă deficitară, la fel ca și o infecție severă poate duce la


hipoplazia dentinei, a smalțului dentar sau a ambelor componente
(in malnutriția proteino-calorică).
CONSECINȚELE PATOLOGICE ORALE
ALE UNEI ALIMENTAȚII
DEZECHILIBRATE

 
 Cariile dentare
 Afecțiunile periodontale ale gingiilor
(pioreea alveolara)
 Xerostomia(uscăciunea gurii) datorată
deficiențelor vitaminice sau abuzului
de medicamente.
ALIMENTAȚIA ȘI CARIA
DENTARĂ
• Caria dentară = consta în distrugera structurii dure a
dintelui.
• Indicele major în evaluarea cariilor = CAO (cariați/ absenți/
obturați).
• Mecanismul patogenic și factorii cariogeni:
- demineralizarea smalțului de către acizii organici rezultați
din degradarea glucidelor, sub actiunea florei microbiene orale;
- proteoliza secundară in ţesuturile decalcificate, sub
acţiunea germenilor proteolitici din salivă;
- microorganismele: streptococii ( Streptococcus mutans);
- factori care ţin de gazdă: saliva, morfologia/compoziţia
dinte;
- substratele din care derivă acizii organici;
- timpul de acţiune a factorilor cariogeni.
Saliva
- rol protector important,prin cantitatea sa
şi conţinutul in fluor, calciu si fosfor, care
fac posibilă remineralizarea suprafeţelor
dentare afectate.
- contribuie la reducerea cariilor prin
acţiunea tampon şi posibilitatea de a
creşte rapid ph-ul.
- Caria dentara apare atunci când
perioada de demineralizare este mai
mare ca cea de remineralizare.
Morfologia
şi compoziţia dinţilor

- Cariile apar in locurile in care smalţul este mai puţin


mineralizat si mai ales unde este sărac in fluor.
- Magneziul previne caria dentară prin reţinerea calciului
in smalţul dentar.
- Necesarul acestor macroelemente creşte in trimestrele
2 si 3 de sarcină, deoarece principala calcifiere a
oaselor si a dintilor primari de realizează in ultimele
doua luni de sarcină.
- In perioada copilăriei si adolescenţei este necesar un
aport adecvat de Ca, P, F, vit.D, şi proteine.
Timpul de acţiune al factorilor
cariogeni

- Consumul carbohidraţilor rafinaţi :


- frecvenţa și durata de timp cât timp rămân
în cavitatea bucală,
- influenţează activitatea cariogenă a
acestora.
- Igiena orala corespunzătoare diminuă
această acţiune.
Substratele din care derivă acizii
organici implicaţi în apariţia cariei
dentare = mult influențate de dietă

Carbohidraţii rafinaţi:
- Sucroza (zaharoza) in soluţie= are efect cariogen slab
- Dulciurile solide consumate intre mese, care persistă mai mult
la nivelul dinţilor= efect cariogen intens
- Xiluloza ( pentoză din legume și fructe)= mai puţin cariogenă.
- Produsele alimentare gătite ce conţin amidon= predispun la
apariţia mai frecventă a cariei dentare, deoarece amidonul persistă
mai mult timp în cavitatea bucală şi serveşte ca hrană pentru
bacteriile cariogene.
- Băuturile nealcoolice ce conţin carbohohidraţi fermentescibili,
permit acizilor să demineralizeze suprafaţa dentară.
• Băuturile gazoase răcoritoare, puternic
acidulate, dulciurile, guma de mestecat-
alimente preferate de tineri şi adesea utilizate de
părinţi ca deserturi şi gustări, au acțiune
cariogenă prin dizolvarea smalțului (în plus taie
pofta de mâncare pentru alimente mai hrănitoare ,
favorizează obezitatea şi diabetul, produc un deficit
relativ de vitamina B1 cu apariţia neurasteniei).
• Consumul de suc de portocale și cafea crește
cantitatea de acid din cavitatea bucală, care
afectează în profunzime smalțul dinților și dentina,
având efect cariogen.
Cariogenitatea unui aliment

depinde de mai mulţi factori:


- compoziţia dietei totale,
- frecvenţa consumului alimentului
respectiv,
- aderenţa si remanenţa acestuia
in cavitatea bucală.
FACTORII DE RISC CE DETERMINĂ
CARIOGENITATEA DIETEI

 Starea de agregare a alimentului( lichidă, solidă


sau gel)
 Frecvenţa consumului de carbohidraţi
fermentescibili
 Ordinea in care se ingera alimentele
 Combinaţiile rezultate între alimente
 Băuturile puternic acidulate- ce dizolvă smalţul
 Compoziţia chimică a alimentelor- influenţează
placa dentară şi secreţia salivară.
ALIMENTE CU ACTIUNE
ANTICARIOGENA
 Alimentele alcaline – peştii de mare
 Grăsimile alimentare – acoperă dinţii si astfel acizii
nu pot ajunge la nivelul lor.
 Alimentele ce conţin fibre alimentare- au acţiune
de curăţare a dinţilor şi consumate după masă reduc
formarea plăcii dentare bacteriene.
 Brânza – este carioprotectivă deoarece creşte
cantitatea de salivă şi inhibă placa dentară, prin
creşterea pH-ului şi a conţinutului de calciu.
 Fluorul – efect carioprotectiv (numeroase studii)
 
MANIFESTARILE CARIEI DENTARE LA
VÂRSTE DIFERITE, ÎN LEGATURĂ CU
ALIMENTAȚIA
 DISTROFIILE DENTARE = stări patologice datorate
perturbărilor din perioada de formare a dinților.
 DISTROFIILE DENTARE PRIMARE
Cauze: - alimentația deficitară, carențială din primul
an de viață al copilului,
- rahitismul, dispepsiile, dereglări ale
paratiroidelor,
- intoxicația cronică cu fluor (posibilă în
regiunile cu apă potabilă cu exces de fluor).
Constau în deficiențe ale mineralizării părții
coronare a molarilor de 6 ani, frontalii inferiori,
centralii superiori, caninii inferiori și superiori.
DISTROFIILE DENTARE
SECUNDARE
• calitatea structurilor dentare este modificată,
• vulnerabilitate excesivă la atacul factorilor cariogeni
• capacitate de apărare limitată a organului pulpar dentar.
SUGARI:
Caria circulară a frontalilor superiori (caria de biberon):
• Apare la sugarii alăptați timp îndelungat cu biberonul/
suzete;
• Apare imediat după erupția dinților.
• Intervin în producerea bolii:
- lactoza din lapte;
- obiceiul unor mame de a da sugarilor prea timpuriu
sucuri de fructe, apă cu zahăr sau gelatină sau suzete
înmuiate în miere de albine, în încercarea de a-i face să nu
mai plângă;
Distrofiile dentare ale sugarului

- abuz de sucuri de fructe in perioada


alăptării la sân sau cu preparate de
lapte humanizate (ce conțin fier în doze
optime);
- deficiențe în diversificarea
alimentației sugarilor
(momentul diversificarii încă controversat,
mai ales in privința alimentelor solide)
Copilul mic (1-3 ani)

Dieta – caracteristici:
 este deficitară în fier, vitamina A și vitamina C,
necesitând compensator un regim alimentar bogat
în fructe, legume, carne, ouă.
 refuzul unor alimente (lapte) necesitând un aport
de calciu din alte surse;
 Părinții sunt sfătuiți să nu forțeze copilul deoarece
rădăcinile obezității de mai târziu se pot afla la
acestă grupă de vârstă.
 Consumul de dulciuri în exces favorizează
acțiunea cariogenă.
Preșcolarul (3-6 ani)

Dieta se caracterizează prin:


 refuzul de a respecta orarul meselor
 preferință pentru anumite feluri de
mâncare
 gustările intercalate între mesele
principale au rol benefic
Școlarul (6-12 ani)
Dieta- caracteristici:
 se menține atracția, respectiv refuzul pentru
anumite alimente.
 apetitul crește odată cu intensificarea exercițiilor
fizice.
 la gustări- tendința de a consuma alimente bogate
în glucide, dar sărace in alți nutrienți.
 obiceiul prost de a consuma cantități mari de
mâncare și snacks-uri în fața calculatorului și
televizorului.
 tendința spre supraponderabilitate/obezitate, cu
consecințe asupra sănătății și a integrării sociale
(adolescentul supraponderal de mai târziu).
Adolescentul

Dieta - caracteristici:
 obiceiuri alimentare: gustări repetate fără
orar fix, diete vegetariene sau preferință
pentru alimente tip fast-food cu risc
crescut pentru obezitate .
 refuzul alimentației la unele adolescente
(anorexia nervoasă)
 carență in calciu, fier, vitamina Cși A cu
repercursiuni in starea de sănătate orală.
AFECȚIUNILE PERIODONTALE
ALE GINGIILOR
 Principalii agenți etiologici: Actinobacillus,
Prophyromonas gingivalis, Proctella
intermedia, Eikenella corrodens,
Fusobacterium nucleatum.
 Deficiențele nutriționale se asociază
reacției inflamatorii gingivale
 influențează negativ proprietățile fizico-
chimice și antibacteriene ale salivei,
 modificări de structura smalțului și de
masticație.
PERIODONTITA
 Apare înainte de 10 ani și se agravează cu
vârsta;
 Este influențată de igiena dentară
deficitară, fumat, imunosupresie,
dezechilibre nutriționale și hormonale,
diabet zaharat, leucemie;
 Se asociază cu placa dentară bacteriană
(germenii cauzatori sunt diferiți de cei care
intervin în etiologia cariei dentare).
CANCERUL ORAL
 Maladie ce poate fi influențată de o alimentație
dezechilibrată;
 Alcoolul are efect carcinogenetic;
 Consumul mare de fructe are efect protectiv;
 Se insoțește de complicații: edentația, stomatite
dureroase, reducerea fluxului salivar, xerostomia,
fibroza mușchilor masticatori, pierderea simțului
gustativ, ulcer oral;
 Factori favorizanți: abuz de medicamente:
antivirale, antifungice, antiparazitare,
antihipertensive, antihistaminice, sedative,
narcotice, antineoplazice.
OBICEIURILE ALIMENTARE –
COMPORTAMENTE CU RISC
 problemă imp.de sănătate populațională=
anumite comportamente alimentare ale
copiilor şi tinerilor,
 fie prin aport insuficient de alimente (ţări
sărace), fie ca urmare a unui regim
alimentar neechilibrat (în ţările bogate,
industrializate).
 Obiceiurile și gusturile alimentare
transmise prin tradiție sunt uneori aproape
imposibil de schimbat într-o singură
generație.
Cauze ale obiceiurilor alimentare
necorespunzătoare
 Sărăcia (lipsa alimentelor)
 Tradiţii familiale, religioase
 Lipsa unor noţiuni elementare despre alimentaţia
sănătoasă
 Nesupravegherea de către părinţi a alimentaţiei
copiilor
 Industria alimentară modernă care promovează
produse alimentare prelucrate şi rafinate
(bogate în grăsimi şi zahăr, sărăcite în
micronutrienţi şi vitamine)
 Reclamele publicitare
 Teama de obezitate
Riscurile alimentaței
dezechilibrate pentru sănătate
• Obiceiurile alimentare dobândite în adolescenţă au
repercursiuni importante asupra stării de sănătate, atât pe
termen scurt, cât şi pe termen lung.
• Carenţa de fier (prin aport scăzut de carne) provoacă
oboseală şi conduce la anemie (în special la fete).
• Carența de calciu (prin aport scăzut de lapte şi produse
lactate) în copilărie poate fi la originea osteoporozei de mai
târziu (mai ales la femei) şi o eventuală suplimentare
ulterioară va rămâne fără rezultate.
• O alimentaţie săracă în proteine de calitate superioară (din
ouă, lapte,carne) poate determina un deficit de creştere şi
dezvoltare, precum şi performanţe intelectuale scăzute (mai
ales în perioadele de solicitare maximă, de exemplu
examene).
• Dacă aportul energetic (în special pe seama
grăsimilor şi dulciurilor) depăşeşte consumul din
timpul activităţilor fizice, acesta va duce la
creşterea greutăţii corporale cu repercusiuni
grave; obezitatea este un factor de risc pentru
bolile cardio-vasculare, diabetul zaharat, artrite,
litiaza biliară, anumite cancere, disfuncţia
respiratorie şi diverse afecţiuni cutanate.
• Reducerea aportului de grăsimi sub 30% din
aportul caloric prin eliminarea de alimente cu mare
valoare nutriţională precum carnea, ouăle şi
lactatele (ce conţin proteine de calitate superioară,
elemente minerale) crează alte dezechilibre
funcționale organice. Restricţia privind grăsimile şi
colesterolul trebuie făcute cu prudenţă în primele
două decade de vârstă.
• O mare parte din dorinţa nestăpânită de a mânca dulciuri în
cantitate mare este provocată de lipsa de înţelepciune a
părinţilor și de comporatmentul alimentar al familiei (exces de
cartofi prăjiți, înghețată, bomboane, băuturi carbogazoase,
snacksuri, în special seara).
• Studiile nutriţionale arată că gustările (snack) constituie un
model alimentar frecvent întâlnit la copilul şcolar, adolescenţi
şi studenţi, iar folosirea de fast-food-uri (hamburgeri, pizza) a
înregistrat o impresionantă creştere. Aceste produse sunt
bogat calorigene (40-50% din calorii provin din grăsimi, în
marea majoritate saturate), constituind risc pentru obezitate;
au conţinut scăzut de calciu şi vitamina A şi sunt bogate în
sodiu.
• Produsele din carne (mezelurile) sunt mult folosite în
alimentaţie datorită gustului plăcut, saţietăţii crescute şi
uşurinţei procurării. Unele dintre aceste produse sunt
considerate de către părinţi chiar dietetice (parizer,
crenwurşti).
• Acestea conţin aditivi alimentari (nitriţi/nitraţi de
sodiu), sare, hidrocarburi policiclice aromatice (în
afumături), cu efect methemoglobinizant și
carcinogenetic.
• Renunţarea la mese, în special la micul dejun, a
devenit o obişnuinţă la copiii şcolari şi la
adolescenţi datorită lipsei de timp, priorităţii altor
activităţi, nesupravegherii de către adulţi sau
teama de obezitate. Aceasta reprezintă un obicei
nesănătos.
• Micul dejun trebuie să fie consistent, cu un
conţinut crescut de proteine, având în vedere
faptul că în cursul dimineţii solicitarea fizică şi
psihică este maximă.
Riscurile alimentației
dezechilibrate pentru sănătatea
buco-dentară = risc cariogen
 Alimentaţia deficitară în calciu, fosfor, vitamina D şi C
 Consumarea frecventă între mese a dulciurilor şi a
siropurilor
 Obiceiul de a sparge între dinţi nuci, alune
 Curăţare buco-dentară insuficientă (periaj deficitar)
 Consumarea de mâncăruri fierbinţi sau prea reci, dar mai
ales trecerea de la una la alta
 Asocierea dintre o alimentaţie deficitară şi o igienă buco-
dentară mediocră conduce la o degradare a dinţilor şi
gingiilor
 constituie o problemă imp. de sănătate, dar şi o cauză de
îngrijorare pentru tineri dacă le afectează aspectul fizic.
 Igiena buco-dentară deficitară în adolescenţă poate provoca
gingivopatii şi edentație prematură.
 Măsurile de profilaxie și
igiena buco - dentară
 Educaţie igienico-sanitară privind alimentaţia
• Copiii trebuie să înveţe să consume alimente
complete şi echilibrate, adică legume, fructe,
cereale integrale, carne slabă şi produse lactate.
De asemenea, este important ca ei să fie obişnuiţi
cu un orar al meselor, cu accent pe micul dejun
complet.
 Control riguros al meniului pus la dispoziţie de
către cantinele unităţilor şcolare.
 Monitorizarea conţinutului alimentelor în aditiv,
coloranti, conservanti.
Educaţia igienico-sanitară a
populaţiei

• Îngrijirea dinţilor prin periaj corect, complex


• Uneori se recomandă să se perie dinţii copiilor
încă de la vârsta când apar premolarii, cam pe la
un an şi jumătate. Totuşi, este bine să se aştepte
până la 2 ani când copii au o plăcere deosebită să
copieze comportamentul adulţilor.

• Examinarea danturii cel puțin o dată pe an


Scopul periajului dentar

• a se îndepărta resturile de mâncare de pe dinţi.


• după mese, de trei ori pe zi.
• cel mai important periaj este seara astfel ca
dinţii să fie curaţi pe lunga perioadă din timpul
nopţii.
• Cercetatorii (studiu, 2004) recomandă periajul
dentar după 30 minute de la consumul sucurilor de
fructe, cafea, vin, pentru a oferi salivei răgazul să
neutralizeze pH-ul acid din cavitatea bucală și de a
remineraliza smalțul dentar.
Tehnica periajului
 Dinţii se freacă cu peria pe toate
feţele.
 Clătitul se face cu gura închisă,
prin contractarea pe rând a
musculaturii obrazului drept şi a celui
stâng pentru ca apa să spele spaţiul
dintre dinţi.
Examinarea dinţilor cel puţin
o dată pe an – recomandări
• Copilul să fie dus la medicul stomatolog pedodont
la fiecare 6 luni, de la vârsta de 1 an.
• Părinţii cred uneori că nu trebuie să-şi facă griji în
ceea ce priveşte afectarea dinţilor de lapte pentru
că aceştia oricum urmează să cadă.
• Un dinte cariat provoaca durere şi uneori infecţie,
trebuind să fie scos.
• În locul rămas liber vor putea să se deplaseze
dinţii alăturaţi, nemailăsând loc pentru dintele
definitiv când acesta va creşte (ultimii dinţi de lapte
cad la vârsta de12 ani şi ca urmare au nevoie de
o îngrijire atentă la fel ca şi cei definitivi).
Igiena buco-dentară

Instrucţiuni şi sfaturi în materie de


igienă dentară şi bucală
recomandate părinţilor
sau persoanelor care se ocupă de
educarea şi formarea copiilor şi
adolescenţilor.
Programe de sănătate buco-
dentară în şcoli
În numeroase ţări, acestea sunt axate
asupra şcolilor,
vizând educaţia sanitară a copiilor,
 tratamentul afecţiunilor dentare,
precum şi măsuri complementare
(limitarea consumului de dulciuri).
Vă mulțumesc!