Asigurarea hidrografică şi de

navigaţie
 Asigurarea hidrografică şi de navigaţie - crearea unor
condiţii optime, care să permită deplasarea în siguranţă
a navelor pe căile de comunicaţii maritime şi fluviale.
C6 - Loxodroma şi ortodroma. Condiţiile îndeplinite
de o hartă marină. Conţinutul hărţilor marine.
Documentele nautice. Păstrarea şi actualizarea
documentelor nautice
 OBIECTIVE DIDACTICE
- definirea corectă a loxodromei şi a ortodromei;
- cunoaşterea în totalitate a proprietăților unei hărţi marine,
posibilitatea explicării corecte a principiului proiecţiei
Mercator şi definirea exactă a latitudinii crescânde;
- calcularea cu precizie a elementelor canevasului hărţii
Mercator şi rezolvarea corectă a problemelor simple de
navigaţie pe harta Mercator;
- enumerarea şi descrierea exactă a mijloacele pentru
asigurarea navigaţiei;
- descrierea corectă a elementelor componente ale sistemului
de balizaj maritim IALA, regiunea A;
- descrierea amănunţită a documentele nautice utilizate la
bord şi explicarea modului în care se execută corectarea
hărţilor şi a documentelor nautice.
 GENERALITĂŢI PRIVIND
HĂRŢILE MARINE
• Harta este reprezentarea pe un plan a
suprafeței Pământului la o anumită
scară
• Harta marină - detaliile necesare
navigaţiei: conturul coastei, formele de
relief predominante de la uscat, reperele
de navigaţie costieră, pericolele de
navigaţie
• Rețeaua cartografică - Reprezentarea în
planul hărţii a reţelei de meridiane şi
paralele

Procedeul folosit pentru construcţia reţelei cartografice şi de reprezentare în

plan a suprafeței Pământului sau a unui areal limitat se numeşte sistem de
proiecţie cartografică
 Proiecţia cartografică
După natura deformaţiilor pe care le produc, proiecţiile cartografice se pot
clasifica în:
•proiecţii conforme - în care elementele geografice de pe teren sunt asemenea
cu redarea lor pe hartă. În acest caz, direcţiile măsurate pe hartă sunt egale ca
unghi cu cele existente în realitate;
•proiecţii echivalente - în care suprafeţele şi dimensiunile elementelor
geografice de pe tren sunt proporţionale cu cele din hartă. În acest caz, figurile
nu mai sunt asemenea, deci nici direcţiile nu respectă egalitatea unghiurilor;
•proiecţii oarecare - în care nu se respectă nici egalitatea unghiurilor şi nici
echivalenţa suprafeţelor. Ele îndeplinesc alte scopuri decât cele de navigaţie.
Sistemele cartografice care prezintă importanţă pentru navigaţie sunt
următoarele:
- proiecţia centralo-cilindrică dreaptă;
- proiecţia Mercator;
- proiecţia gnomonică (centrală), ecuatorială, polară şi oblică;
- proiecţia stereografică ecuatorială.
 Scara hărţii
• reprezintă raportul dintre lungimea unui segment unitar de pe
hartă (1 mm, 1 cm, 1 m, etc) şi lungimea reală a segmentului
corespunzător de pe teren, exprimată în aceeaşi unitate de
măsură.
• Exemplu scară numerică: scara unei hărţi este 1/250.000.
Aceasta înseamnă că unui centimetru de pe hartă îi corespund
pe teren 250.000 cm/2,5 Km.
• Scara grafică: drepte împărțite în segmente egale deasupra
cărora se înscriu cifrele corespunzătoare lungimilor reale de pe
teren, exprimate în Mm
LOXODROMA ŞI ORTODROMA
Loxodromă - curba de pe
suprafaţa Pământului care
taie toate meridianele sub
acelaşi unghi - Drumul
loxodromic nu este drumul cel mai scurt

Ortodromă - arcul de cerc

mare care uneşte două
puncte de pe sfera terestră -
cea mai scurtă distanță dintre două puncte.
 HARTĂ PROIECȚIE MERCATOR

2495 NM
San Diego

OM Ă
TO DR
OR

0 NM
27 3
OM Ă
Oahu OD R
LOX
 CONDIŢII CARE SE CER UNEI
HARŢI MARINE
Probleme rezolvate:
- cunoaşterea în orice moment a poziţiei navei pe glob, exprimată prin coordonatele sale
geografice;
- determinarea drumului de urmat între două puncte de pe glob în condiţii de siguranţă şi de
eficienţă economică.
Condiţii:
a. Harta trebuie să permită stabilirea cu ușurință şi precizie a coordonatelor
geografice ale unui punct oarecare - reţeaua cartografică este realizată în sistem
ortogonal, deci paralelele şi meridianele sunt linii drepte şi perpendiculare unele pe
altele.
b. Loxodroma să apară pe hartă ca o linie dreaptă - meridianele reţelei cartografice
să apară ca nişte verticale paralele între ele. În acest fel, loxodroma, reprezentată pe
hartă sub forma unei linii drepte, va putea intersecta meridianele sub un unghi egal –
vezi cazurile particulare
c. Harta să fie conformă - unghiurile măsurate pe mare sub forma relevmentelor sau
a unghiurilor orizontale să fie egale cu unghiurile care se trasează pe hartă.
d. Harta trebuie să permită măsurarea distanţelor cu uşurinţă şi precizie - canevas
Rețeaua cartografică - concluzii
• ecuatorul, meridianele şi paralelele să
apară ca linii drepte;
• meridianele să fie paralele între ele şi
perpendiculare pe paralele;
• paralelele de latitudine să fie paralele
cu ecuatorul.
harta Mercator
 Conţinutul hărţilor marine.
• Conţinutul hărţilor marine este tip şi are,
de regulă, următoarele elemente:
– seria hărţii - este elementul care diferenţiază o hartă
de alta. Numărul hărţii care este expresia cifrică a
seriei hărţii este conţinut şi de „Atlasul de hărţi”
împreună cu indexul de zonă de navigaţie care
facilitează individualizarea ei. Acest număr se înscrie
în colţul din stânga sus şi dreapta jos. Exemplu: 2449;
– titlul hărţii - este trecut pe hartă astfel încât să nu
ocupe detaliile necesare navigaţiei şi indică zona
geografică pe care o cuprinde harta.
 Conţinutul hărţilor marine.
• data publicării - este tipărită pe marginea de jos a
hărţii sub forma următoare: ”Publicată de DHM
Constanța, România, 2003” sau ”Published at
Taunton 22nd August 1986 under the
Superindence of Rear Admiral...., Hydrografer of
the Navy”;
• data tipăririi - este înscrisă tot în partea de jos a
cadrului hărţii , sub forma următoare: „New
Editions 4th Sept 1987, 10th June 1994”;
• dimensiunile hărţii - sunt înscrise în colţul din
dreapta jos sub forma următoare: 921,27 x 637,21
mm
 Conţinutul hărţilor marine.
• scara grafică a latitudinilor crescânde - delimitează
suprafaţa reprezentată spre est şi spre vest;
• scara grafică a longitudinilor - delimitează suprafaţa
hărţii spre nord şi spre sud;
• reţeaua cartografică - este reprezentată de meridiane şi
paralele trasate din grad în grad, multipli sau subdiviziuni
ai acestuia, funcţie de scara numerică a hărţii şi
extinderea zonei reprezentate;
• scara numerică a hărţii - este indicată sub titlul hărţii - se
indică şi latitudinea de referinţă.
• scara grafică a hărţii - este trecută numai pe hărţile la
scară mare;
 scara grafică a longitudinilor

scara numerică a hărţii

reţeaua cartografică

scara grafică a latitudinilor crescânde

PROIECŢIA CENTRALO-CILINDRICĂ
DREAPTĂ. PROIECŢIA MERCATOR

Obiective operaţionale

1. să prezinte proiecţia centralo-cilindrică dreaptă şi

să o analizeze prin prisma cerinţelor ce se impun
unei hărţi marine;
2. să prezinte modul în care Mercator a adaptat
principiile proiecţiei centralo-cilindrice la proiecţia
care îi poartă numele.
 PROIECŢIA CENTRALO-
CILINDRICĂ DREAPTĂ
Acest sistem de proiecţie
cartografică presupune
proiecţia reţelei cartografice
pe un cilindru imaginar care
tangentează sfera terestră la
ecuator sau care este secant
la sfera terestră după două
paralele egale şi de sens
contrar. În ambele cazuri axa
cilindrului este aceeaşi cu
axa Pământului.
 PROIECŢIA CENTRALO-
CILINDRICĂ DREAPTĂ
Proiecţia se numeşte
centralo-cilindrică dreaptă
deoarece proiecţia se face:
-din centrul Pământului -
deci este centrală,
-pe un cilindru - deci este
cilindrică
-cilindrul având axul
longitudinal coaxial cu cel
al Pământului înseamnă că
este în poziţie dreaptă faţă
de Pământ.
 Reţeaua cartografică se prezintă
astfel:

AE = QH x cosφA
ae = QH = AE x secφA
Reţeaua cartografică se prezintă
astfel: • paralelele - apar ca linii drepte,
paralele între ele, paralele cu
ecuatorul terestru şi perpendiculare
pe meridiane.
• Pe sfera terestră, distanţa dintre
paralele şi ecuator creşte
proporţional cu latitudinea iar
paralelele sunt echidistante pentru o
aceeaşi diferenţă de latitudine.
• În proiecţia centralo-cilindrică
dreaptă, paralelului AA’ îi
corespunde dreapta aa’, paralelă cu
ecuatorul şi situată la distanţa:

• Qa = R·tgφ A
• Qb = R·tgφ B
• ab = Qb −Qa = R(tg φ B − tg φ A)
loxodroma în proiecţia centralo-cilindrică
dreaptă.
Triunghiul ACF este determinat de următoarele
elemente:
•AF = dm = arc loxodromic infinit mic;
•AC = arc de meridian infinit mic, cuprins între
paralelele celor două puncte, între care există
diferenţa de latitudine dφ . Mărimea arcului AC
este dată de relaţia: AC = R· dφ în care R este raza
Pământului;
•CF = R· dλ · cosφ = arcul paralelului φ cuprins
între meridianele punctelor A şi F, infinit
apropiate;
•D = drumul navei, determinat de loxodroma AF şi
meridianul punctului A.
tgD' = tgD·cosφ
în proiecţia centralo-cilindrică
dreaptă drumul loxodromic
scade cu cosφ, devenind egal cu
zero la polii tereştri - loxodroma
apare sub forma unei curbe cu
concavitatea spre poli
rezultă că proiecţia centralo-cilindrică
dreaptă nu satisface două cerinţe de
bază impuse hărţilor marine

– proiecţia nu este conformă

• distanţele de-a lungul paralelelor cresc proporţional
cu secφ
• distanţa de la ecuator la un paralel oarecare crește
proporţional cu tgφ
– loxodroma nu apare în linie dreaptă. apare sub
forma unei curbe cu concavitatea spre poli
 PROIECŢIA MERCATOR
• a preluat poziţia meridianelor din proiecţia centralo-cilindrică
dreaptă neconformă, astfel că şi în proiecţia lui, distanţele de-a
lungul paralelelor cresc proporţional cu secφ;
• a calculat poziţia paralelelor în raport cu ecuatorul, astfel încât
distanţa de la ecuator la un paralel oarecare să crească
proporţional tot cu secφ şi nu cu tgφ.

deformaţiile de-a lungul meridianelor şi de-a

lungul paralelelor în proiecţie Mercator sun
proporţionale cu aceeaşi mărime, secφ . Acest
lucru face ca harta să fie conformă
 ABCF determinată de intersecţia a două meridiane cu
două paralele infinit apropiate, care se proiectează pe un
cilindru tangent la ecuator.
Figura ABCF est formată din următoarele elemente:
- AB - arcul paralelului de latitudine φ şi rază r, cuprins
între meridianele PE şi PQ, infinit apropiate, separate de
diferenţa de longitudine dλ . Mărimea acestui arc este AB
= r · dλ;
- AC = BF - arce de meridian infinit mici, cuprinse între
aceleaşi paralele separate de diferenţa de latitudine dφ .
Mărimea lor este: AC = BF = R·dφ .
Desfăşurând proiecţia figurii ABCF pe cilindrul tangent
la ecuatorul terestru se obţine figura plană abc care este
un dreptunghi ale cărui laturi pot fi definite astfel:
- latura ab este proiecţia segmentul paralelului de
latitudine φ cuprins între punctele A şi B şi a cărui
mărime pe sfera terestră este r · dλ . Mărimea laturii ab
este egală cu mărimea arcului de ecuator EQ şi cu
desfăşurat acestuia în planul proiecţiei. Aşadar, ab = EQ
= R·dλ ;
- latura ac = bf , reprezintă creşterea infinit mică ale
distanţelor Ea şi Qb de la ecuator la paralelul de
latitudine φ. În proiecţie vom nota cu φc distanţa de la
ecuator la paralelul de latitudine φ şi cu dφ c creşterile
infinit mici ac = bf .

Rezultă că D = D’ => este conformă iar loxodroma apare ca o dreaptă,

PROIECŢIA MERCATOR
• În proiecţia Mercator, distanţa măsurată pe
meridian între două paralelele se numeşte
diferenţă de latitudine crescândă. Ea se
exprimă în mile ecuatoriale şi se determină
făcând diferenţa dintre latitudinile crescânde
ale punctelor respective, cu ajutorul relaţiei:
• în care, semnul este plus (+) dacă
latitudinile sunt de semne contrare şi
minus (-) dacă latitudinile sunt de acelaşi
semn. Interpretarea practică a regulii de
mai sus este următoarea:
• cele două latitudini crescânde se adună
dacă sunt de semne contrare şi se scad,
cea mai mică din cea mai mare, dacă sunt
de acelaşi semn.
• Pe baza relaţiei latitudinii crescânde a fost
întocmită tabla 4 din „Table nautice DH-
90” denumită „Latitudini crescânde pentru
elipsoidul internaţional”. Această tablă
foloseşte la rezolvarea relaţiei utilizată în
construcţia expeditivă a canevasului hărţii
Mercator precum şi în rezolvarea unor
relaţii folosite în navigaţia estimată.
 PROIECŢII GNOMONICE,
PROIECŢIA GNOMONICĂ
ECUATORIALĂ, POLARĂ ŞI
OBLICĂ. PROIECŢIA UTM
• În proiecţiile gnomonice proiecţia suprafeţei terestre se face din centrul
Pământului pe un plan care este tangent la sfera terestră într-un punct.
Funcţie de poziţia acestui punct de tangenţă se cunosc trei feluri de
proiecţii gnomonice:
– proiecţii gnomonice ecuatoriale - pentru care punctul de tangenţă al
planului de proiecţie se găseşte pe ecuator;
– proiecţii gnomonice polare - pentru care punctul de tangenţă al
planului de proiecţie se găseşte pe unul din polii tereştri;
– proiecţii gnomonice oblice (zenitale sau orizontale) - pentru care
punctul de tangenţă al planului de proiecţie este un punct oarecare
situat între ecuator şi poli.
• Proprietatea de bază a acestei proiecţii este că ea prezintă ortodroma
ca o linie dreaptă.
• Proiecţia gnomonică nu este nici conformă nici echivalentă. Pentru faptul
că menirea ei principală este aceea de a reprezenta ortodroma ca o
linie dreaptă, deci un scop pur imagistic, se va folosi pentru proiecţia
sferei terestre şi nu elipsoidul de rotaţie.
 PROIECŢIA GNOMONICĂ
ECUATORIALĂ
Planul de proiecţie este tangent la sfera
terestră într-un punct situat pe ecuator
Deducem că în proiecţia gnomonică
ecuatorială:
- meridianele apar ca drepte paralele între ele
şi perpendiculare pe ecuator;
- distanţa de la meridianul principal la un
meridian oarecare creşte proporţional cu
tangenta diferenţei de longitudine dintre
acestea;
- meridianele situate la 90° spre est şi spre
vest de meridianul principal nu sunt
reprezentate în proiecţie deoarece tg 90°
plasează proiecţia lor la infinit ( tg90° = ∞ ).
 PROIECŢIA GNOMONICĂ
ECUATORIALĂ ȘI POLARĂ
 Proiecţia UTM - Universal
Transverse Merctor projection
ZONELE UTM
determinarea zonei UTM
Caracteristice pentru acest sistem de proiecţie sunt
următoarele:
- reprezentarea în proiecţie este o reprezentare conformă;
- meridianul central în proiecţie apare ca o linie dreaptă, faţă de
care proiecţia este simetrică;
- valoarea scării în lungul meridianului central este k0 = 0,9996
fapt datorat secantei cilindrului la elipsoidul de rotaţie;
- fiecare zonă (sau fus) are sistemul său propriu de coordonate;
- reţeaua cartografică este improprie pentru navigaţie,
meridianele şi paralele nefiind paralele între ele şi
perpendiculare unele pe altele. În plus reţeaua cartografică nu
este o reţea în coordonate geografice ci este o reţea
kilometrică, astfel că poziţia unui punct este exprimată în
kilometri faţă de ecuator şi faţă de meridianul central al zonei.
EXERCIŢII:
Să se determine zona UTM în care este inclus punctul
de coordonate: 52o17’N; 015o23E.
Să se determine zona UTM în care este inclus punctul
de coordonate: 24o28’S; 116o43’E.
Să se determine zona UTM în care este inclus punctul
de coordonate: 27o19’N; 058o14’W.
Să se determine zona UTM în care este inclus punctul
de coordonate: 51o14’S; 148o21’E.
Să se determine zona UTM în care este inclus punctul
de coordonate: 42o29’S; 027o19’W.
SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR:
1.33 U;
2.50 K;
3.21 R;
4.55 F;
5.26 G.
 ÎNTREBĂRI DE CONTROL
1. Ce este harta marină?
2. Ce este o reţea cartografică?
3. Ce este un sistem de proiecţie cartografică?
4. Cum se clasifică proiecţiile cartografice?
5. Enumeraţi principalele proiecţii cartografice.
6. Ce este scara hărţii şi de câte feluri poate fi ea?
7. Ce este scara numerică şi cum se reprezintă?
8. Ce este scara grafică şi cum se reprezintă?
9. Cum se clasifică hărţile marine funcţie de scară?
10. Definiţi loxodroma.
11. Definiţi ortodroma.
12. Care este diferenţa dintre loxodromă şi ortodromă ca formă şi mărime?
13. Enumeraţi condiţiile care se cer unei hărţi marine.
14. Explicaţi ce înseamnă ca o hartă să fie conformă.
15. Ce este seria hărţii, care este forma sa de redare şi unde este înscrisă pe hartă?
16. Ce este titlul hărţii?
17. Ce este scara grafică a longitudinilor?
18. Ce este scara grafică a latitudinilor crescânde?
19. În baza cărui standard se fac înscrisurile, reprezentările şi abreviaţiile pe harta marină?
20. Ce alte elemente conţine o hartă marină?
 EXERCIŢII
Pe o hartă la scara 1/250.000 se măsoară între două puncte distanţa de 2
cm. Ce distanţă corespunde în realitate?
Pe o hartă la scara 1/300.000 se măsoară între două puncte distanţa de 3 cm.
Ce distanţă corespunde în realitate?
Pe o hartă la scara 1/500.000 se măsoară între două puncte distanţa de 4 cm.
Ce distanţă corespunde în realitate?
Pe o hartă la scara 1/750.000 se măsoară între două puncte distanţa de 5 cm.
Ce distanţă corespunde în realitate?
Pe o hartă la scara 1/1.000.000 se măsoară între două puncte distanţa de 6
cm. Ce distanţă corespunde în realitate?
Folosind imaginile extrase din „Standardul Internaţional 57” identificaţipe hartă
elementele principale care redau:
factori naturali;
factori culturali;
obiecte costiere;
adâncimi;
stânci, epave, obstrucţii;
lumini, faruri;
mijloace de semnalizare pe timp de ceaţă;
zone, limite.
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR

1.5 km;
2.9 km;
3.20 km;
4.37,5 km;
5.60 km.
 EXERCIŢII
1. Să se determine diferenţa de latitudini crescânde între
paralelele: φ1 =14°28'.3N şi φ 2 = 28°14'.6N .
2. Să se determine diferenţa de latitudini crescânde între
paralelele: φ1 = 27°29'.3N şi φ 2 = 07°16'.1S .
3. Să se determine diferenţa de latitudini crescânde între
paralelele: φ1 = 46°31'.9N şi φ 2 = 32°07 '.5N .
4. Să se determine diferenţa de latitudini crescânde între
paralelele: φ1 = 31°12'.7S şi φ 2 =12°18'.3N .
5. Să se determine diferenţa de latitudini crescânde între
paralelele: φ1 = 09°12'.4S şi φ 2 = 04°13'.5N
 SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR
1. Δφ c = 884,7 Me;
2. Δφ c = 2140,2 Me;
3. Δφ c = 1119,9 Me;
4. Δφ c = 2700,0 Me;
5. Δφ c = 803,1 Me;