Sunteți pe pagina 1din 58

SEMIOLOGIA

SEMIOLOGIA

 Etimologic – semeion = semn + logos = cuvânt, discurs


 Semiologia se folosește de semne, simptome și
sindroame în vederea punerii unui dgn corect.
 Semnul = acele manifestări produse de boală, cu
traducere obiectivă, de care medicul ia cunoștință prin
propriile simțuri.
 Simptomul = totalitatea datelor obținute de la pacient
prin anamneză.
 Sindromul = complex de semne și simptome patologice
Prefixe

La fiecare capitol, veți întâlni


Tulburări cantitative – acestea vor purta prefixul HIPO
(dacă e vorba de deficit) de ex – hipomnezie = capacitate
mnezică redusă sau HIPER (dacă e vorba de exces) de
exemplu HIPERESTEZIE – aestezis (percepere) – a simți
mai mult/mai intens decât este normal.

Și

Tulburări calitative
SEMIOLOGIA
 Semiologia psihiatrică reprezintă studiul simptomelor și al
tulburărilor psihice.
 Stabilește condițiile, succesiunea, interdependența și
dinamica tulburărilor mintale.
 Particularități:
 - relația cu simptomele nu se face direct,nemediat,ci
înmăsura în care ele se exprimă prin comportamente verbale,
 - simptomul este mai fluctuant, mai schimbător,
 - nu face trimitere direct la organ, depinde mai mult de
ritmurile omului,
 - este frecvent determinat istoric și sociocultural,
 - demersul nu poate fi linear, algoritmizat.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 1. Hiperestezia = o coborâre a pragului senzorial,


resimțită de subiect ca o creștere neplăcută a intensității
senzațiilor privind un singur analizator sau ansamblul lor
(hiperestezie generală).
 Se întâlnește în: surmenaj, neurastenii, debutul unor
afecțiuni psihotice, debutul bolilor infecțioase etc.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 2. Hipoestezia = creșterea pragului senzorial, însoțită


de diminuarea intensității senzațiilor.
 Se întâlnește în: stări reactive, depresie, accese
paroxistice isterice, oligofrenii, schizofrenie, tulburări de
conștiință.
 3. Sinestezia = perceperea simultană pe o cale
senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui
alt analizator (de ex.audiție colorată). Apare în intoxicații
cu LSD, cocaină, mescalină etc.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 4. Agnozia (din a "fără" și gnosis "cunoaștere",


"percepție") este o tulburare care constă în incapacitatea
de a recunoaște cele văzute, auzite, pipăite etc.
 Există deci o agnozie vizuală, auditivă, tactilă.
 Agnozia este cauzată de unele leziuni din scoarța
cerebrală sau de unele tulburări funcționale ale acestora,
și nu de alterarea funcțiunilor organelor de simț
corespunzătoare.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 5. Iluzia = percepție cu stimul real și specific,


denaturată/ deformată.
 Iluziile pot fi fiziologice – apar și la subiecți
normali,producându-se prin modificarea condițiilor
perceptive, a mediului perceptiv sau a condițiilor interne.
 Sau
 patologice
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 Iluziile patologice
 A.Vizuale
 1. Falsele recunoașteri – deja văzut, cunoscut sau
trăit. (nu e confuzie de persoană, ca la normali).
 2. Falsele nerecunoașteri – niciodată văzut, cunoscut,
trăit, la care se adaugă iluzia sosiilor.
 Aceasta a fost descoperită de Capgras în 1924 și constă
în aceea că bolnavul consideră sosie o persoană pe care
o cunoaște în mod sigur.
 Stări maniacale, faza maniacală a PMD, schizofrenii,
sindrom Korsakov.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 3. Pareidoliile – o formă de iluzie vizuală patologică


având un mare grad de bogăție și vivacitate.
 pacientul ia desenele unui covor, plafon, ori unghiurile
încăperii, norii de pe cer, drept persoane, ochi
înfricoșători, ființe fantastice, animale agresive.
 sunt anxiogene
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI
 B. Auditive
 Constau în impresia că anumite sunete/zgomote sunt
mai apropiate, îndepărtate, mai distincte sau mai
estompate.
 Alteori, modificările pot fi calitative – diferite sunete sau
zgomote reale sunt percepute sub forma unor cuvinte
injurioase, strigăte de deznădejde ale a parținătorilor
etc.
 A nu se confunda cu interpretarea senzorială în care
stimulul e corect identificat, dar i se conferă un înțeles
sui-generis.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 C. Iluziile gustative și olfactive – se deosebesc cu


greu între ele, atât din cauza proximității analizatorilor,
cât și înrudirii embriologice ale acestora.
 Ele constau în perceperea eronată a gustului sau
mirosului normal al diferitelor substanțe sapide sau
odorifice.
 D. Iluzii viscerale = perceperea eronată a funcționării
unor organe sau aparate.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 E. Iluziile de modificare a schemei corporale


reprezintă perceperea denaturată a formei, mărimii,
greutății și poziției propriului corp.
 Poate fi vorba despre o tulburare totală sau parțială
 Corpul “depășește limitele patului”, “picioarele ies pe
geam”, “ajung în tavan” etc.
 Tulburările de modificare a schemei corporale sub forma
unor false percepții(schimbarea topografiei
membrelor,contorsionare,dezmembrare), se întâlnesc
mai ales în schizofrenie, intoxicații și alterările lucidității
conștiinței.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 Ele mai pot fi întâlnite în patologia cu conținut obsesivo-


fobic, sub forma dismorfofobiei = fața este strâmbă,
asimetrică, disproporționată, gura până la urechi etc.
 Unii dintre acești bolnavi se adresează cu insistență
instituțiilor de chirurgie plastică, cabinetelor de
cosmetică, pentru a înlătura defectele, chiar și prin
intervenții chirurgicale repetate.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 În concluzie, iluziile pot fi întâlnite la:


 - oamenii normali,favorizate de circumstanțe ext/int
 - boli febrile, boli infecto-contagioase sau toxice
 - bolnavi cu stări confuzionale
 - nevrotici,mai ales obsesivo-fobici sau isterici
 - psihotici, mai ales în perioada de debut a schizofreniei,
în stări delirante și depresive
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 Percepția mai poate fi tulburată printr-un defect de


integrare gnozică = de transformare a excitației în
senzație și a acesteia în imagine perceptivă= AGNOZIE
 Agnozia vizuală(cecitate psihică)
 - agnozia obiectelor animate = prosopagnozia
 - agnozia simbolurilor grafice = alexie și/sau
agrafie sau dislexie, acalculie = alexia cifrelor
 - agnozia spațială
 - agnozie auditivă(surditate verbală și amuzie) –
întâlnită în leziuni bilaterale ale lobului temporal
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 Agnozia tactilă = incapacitatea de a recunoaște forma


și volumul obiectelor (amorfognozie) sau a obiectelor
înseși (astereognozie) prin explorarea lor tactilă – se
întâlnește în leziuni ale lobului temporal.
 Asomatognozia = ignorarea (nerecunoașterea) unuia
sau a mai multor segmente ale corpului sau a corpului în
întregime.
 Hemisomatognozia = negarea a jumătate din corp,
asociat de obicei cu idei delirante
 Anosognozia = nerecunoașterea bolii proprii
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 6. Halucinațiile
 Îndreptând formula clasică percepție fără obiect, H.Ey
propune H = percepție fără obiect de perceput.
 A. Halucinațiile funcționale
 B. Halucinoidele
 C. Imaginile eidetice
 D. Halucinozele
 E. Halucinațiile propiuzise,psihosenzoriale.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 A. Halucinațiile funcționale
 Definesc fenomenul psihopatologic prin care percepția
unor excitanți obiectivi determină și apariția unor
percepții false, de tip halucinator. (percep corect zgomotul apei
la robinet și concomitent aud voci care-i injuriază)
 Caracteristic ! sunt percepute atâta timp cât există excitantul
real.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 B. Halucinoidele
 Sunt fenomene psihopatologice cu aspect halucinator,
situate între reprezentări vii și halucinații vagi, care nu
izbutesc să convingă deplin bolnavul de existența lor.
 Sunt forme prehalucinatorii care apar în perioade de
dezvoltare sau dispariție a halucinațiilor.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 C. Imaginile eidetice
 Eidetism = facultatea pe care o prezintă unii subiecți de
a putea revedea, reproiectând în exterior, un obiect, o
fotografie care le-a fost expusă doar câteva clipe.
 Aceste imagini sunt deci reproiectări în exterior ale
percepțiilor unor obiecte, ființe etc., apropiate de prezent
ca desfășurare în timp și strâns legate de trăiri afective
intense.
 Pot să nu posede semnificație patologică, apar și la ind
normal înainte de instalarea somnului sau la trezire.
Apar și la copii.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 D. Halucinozele.
 Halucinații a căror semnificație patologică este
recunoscută de bolnav, astfel încât se raportează la ele
cu o atitudine critică.
 Deși realizează că cele percepute nu corespund realității,
se pot manifesta atât de viu, încât bolnavul caută să le
verifice autenticitatea, pe care de altfel, o neagă.
 Apar mai ales la pacienții cu leziuni ale diferitelor
segmente ale analizatorilor, în unele stări toxice,
infecțioase și în arterioscleroza cerebrală
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 E. Halucinațiile propriu-zise (psihosenzoriale).


 Se caracterizează prin:
 - proiecție spațială – sunt situate de bolnav în spațiul
perceptiv sau dincolo de limitele acestuia
 - convingerea bolnavului asupra realității lor
 - perceperea lor prin modalitățile senzoriale obișnuite
 - grade variabile de intensitate, claritate, complexitate
 - o anumită durată – pot fi intermitente sau continue
 - o anumită rezonanță afectivă
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 F. Pseudohalucinațiile (halucinațiile psihice) sunt


definite ca o exacerbare a reprezentărilor până la
intensitate perceptuală, care apar spontan, incoercibil,
fără proiecție spațială, cu un caracter de exogenitate și
de impus din afară.
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 Halucinații propiuzise
 Exteroceptive – auditive
 vizuale
 olfactive și gustative
 tactile
 autoscope
 Interoceptive
 Proprioceptive (motorii sau kinestezice)
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 Halucinații propiuzise
 Exteroceptive – auditive
 vizuale
 olfactive și gustative
 tactile
 autoscope
 Interoceptive
 Proprioceptive (motorii sau kinestezice
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 Halucinațiile auditive (cele mai frecvente la adult)


 Se pot situa în câmpul auditiv perceptibil (campin) sau în
afara lui (extracampin)
 Sunt variabile ca intensitate - șoapte sau extrem de
intense
 Complexitate - elementare (acoasme, foneme)
 comune
 verbale – percepe cuvinte, fraze, voci pe care le aude
sau înțelege,ori altele pe care deși le aude distinct, nu le
poate înțelege (verbigerație halucinatorie)
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 Halucinațiile vizuale – percepții ale unor obiecte, ființe


sau imagini inexistente, în acel moment, în realitate.
 Sunt trăite cu intens dramatism și au caracter terifiant
 Pot fi de dimensiuni macroscopice sau microscopice
 Pot fi situate în plan sau relief, campin sau extracampin
 Dpdv al complexității - elementare (fosfene, fotopsii)
 - complexe – figuri și obiecte
 - scenice – statice (panoramice) sau cinematografice
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 Halucinațiile vizuale – percepții ale unor obiecte, ființe


sau imagini inexistente, în acel moment, în realitate.
 Sunt trăite cu intens dramatism și au caracter terifiant
 Pot fi de dimensiuni macroscopice sau microscopice
 Pot fi situate în plan sau relief, campin sau extracampin
 Dpdv al complexității - elementare (fosfene, fotopsii)
 - complexe – figuri și obiecte
 - scenice – statice (panoramice) sau cinematografice
TULBURĂRILE PERCEPȚIEI

 Halucinațiile interoceptive – bolnavii trăiesc senzația


existenței unor ființe în corp sau a schimbării poziției
unor organe, a obstruării sau perforării lor.

 Halucinațiile proprioceptive – sunt percepute ca


impresii de mișcare sau de deplasare ale anumitor
segmente sau ale corpului în întregime.
TULBURĂRILE ATENȚIEI

 Atenția – FUNCȚIE sintetică a psihismului


 Presupune activare, tonificare, mobilizare, orientarea
selectivă și concentrarea focalizată a proceselor
psihocomportamentale.
 Atenția depinde de interacțiunea dintre 4 procese:
 - capacitatea ei
 - selectivitatea
 - controlul execuției
 - susținerea atenției
TULBURĂRILE ATENȚIEI

 Tulburările atenției se numesc DISPROSEXII


 Pot fi:

 - HIPOPROSEXII
 - HIPERPROSEXII
TULBURĂRILE ATENȚIEI

 HIPOPROSEXIILE

 - se manifestă, în grade variabile în toate stările


confuzionale și evoluează paralel cu intensitatea
acestora.
 - În stări confuzionale grave, vorbim despre APROSEXIE
TULBURĂRILE ATENȚIEI

 Hipoprosexiile se întâlnesc în stările de surmenaj,


irascibilitate și anxietate.
 Se constată, de asemenea, la toți cei cu stări sub nivel
optim cognitiv, cerut de desfășurarea corectă a funcției
prosexice.
 Ex: stări de dezvoltare cognitivă insuficientă
(oligofrenii), stări de deteriorare cognitivă (predemențe
și demențe).
 Apar și în schizofrenii, unde au însă un caracter
particular prin comutările motivaționale
incomprehensibile ale acestor bolnavi.
TULBURĂRILE ATENȚIEI

 Au aspect general în stările maniacale, reflectându-se în


întreg comportamentul.
 Au amplitudine mai mică în stările de excitație și de
ușoară intoxicație.
 În majoritatea cazurilor se manifestă selectiv, cu
predilecție într-un anumit sector al vieții psihice sau sub
un anumit conținut ideativ.
TULBURĂRILE ATENȚIEI

 La melancolici hiperprosexia este îndreptată în special


asupra ideilor depresive de culpabilitate, ruină, etc.
 La hipocondrici este îndreptată în special asupra stării de
sănătate a organismului, asupra funcționării sale, a
fenomenologiei somatice pe care acești bolnavi o
dezvoltă.
 La deliranți (mai ales paranoici), hipoprosexia este
strâns legată de tema delirantă și orientată asupra
tuturor evenimentelor, situațiilor și persoanelor implicate
în respectivul delir.
 Bolnavii fobici și obsesionali – cel mai înalt grad de H.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Dismnezii cantitative (hipomnezii, amnezii,


hipermnezii)

 Hipomnezia semnifică scăderea, de diferite grade, a


forței mnezice.
 Sunt frecvent întâlnite în viața cotidiană în stări de
surmenaj, stări nevrotice, datorită unui deficit prosexic,
iar în patologia psihiatrică mai ales în stări de dezvoltare
insuficientă a funcțiilor cognitive
( oligofrenii, stări de involuție etc.)
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Amneziile în sens strict semnifică pierderea totală a


capacității mnezice, prăbușirea forței mnezice.
 După K. Schneider, termenul este inadecvat întrucât
anularea totală a urmelor de memorie nu există decât în
imaginația romancierilor.
 Amneziile pot fi:
 - de fixare (anterograde)
 - de evocare (retrograde)
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Amneziile anterograde se referă la evenimentele trăite


după debutul bolii și survin mai ales ca o consecință a
scăderii capacității de fixare a imaginilor și
evenimentelor noi, de aceea numindu-se și amnezii de
fixare.
 Insul nu poate reda un eveniment trăit recent, în timp ce
amintirile fixate anterior rămân relativ bine conservate și
pot fi încă redate.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Korsakov descrie pentru prima oară contrastul frapant


între imposibilitatea de fixare a evenimentelor
prezentului și conservarea celor din trecut.
 Este vorba despre cazul unui bolnav care-și prezenta
logic și cu vivacitate călătoriile, dar uita faptul că
povestea același lucru de 10 ori în cadrul aceleiași
conversații.
 Un alt bolnav reda excelent conținutul creațiilor sale
literare din trecut dar nuvela recent începută nu putea fi
terminată, deoarece pacientul nu-și amintea acțiunea.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Amneziile retrograde (de evocare) sunt amneziile în


care tulburarea memoriei se întinde progresiv spre
trecut, în sens retrograd, dinaintea debutului bolii până
în copilărie.
 În aceste situații destructurarea funcțiilor psihice nu este
atât de accentuată încât să împiedice orice fixare
sau memorare.
Uneori, amneziei retrograde i se adaugă caracterul
anterograd, realizându-se, deci, amnezia antero –
retrogradă.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Amneziile retrograde (de evocare) sunt amneziile în


care tulburarea memoriei se întinde progresiv spre
trecut, în sens retrograd, dinaintea debutului bolii până
în copilărie.
 În aceste situații destructurarea funcțiilor psihice nu este
atât de accentuată încât să împiedice orice fixare
sau memorare.
Uneori, amneziei retrograde i se adaugă caracterul
anterograd, realizându-se, deci, amnezia antero –
retrogradă.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Uitarea mai accentuată a faptelor recente se explică


printr-o mai mare complexitate a amintirilor recente, ca
și prin încărcarea afectivă a acestor amintiri.
 În acest trecut apropiat este încă dificil de operat,
deoarece evenimentele sale se intrică într-o rețea de
relații pe care timpul scurt nu le-a descărcat și
sistematizat.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Un alt model de amnezie retrogradă se întâlnește în


instalarea afaziei Wernike.
 Aici e vorba de uitarea vocabularului însuși, de uitarea
cunoștințelor, deoarece în ontogeneza insului
cunoașterea asupra trecutului nu este realizată doar de
amintiri propriu-zise ci și de cunoștințe.
 Cuvintele sunt uitate în următoarea ordine: numele
proprii, apoi numele comune, adjectivele și în fine,
verbele.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Revenind la metafora lui Delay, constatăm că la unii


bolnavi există, în aparență, un jurnal mai bine
întreținut, dar cu foi albe, din loc în loc.
 Aceasta este amnezia lacunară
 Se întâlnește cu ocazia unor stări confuzionale,
traumatisme craniocerebrale, stări de beție patologică.
 Alți dismnezici au șters pasaje care se referă la anumite
evenimente sau persoane.
 Este vorba despre amneziile tematice. (caz)
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Hipermneziile – sunt tulburări cantitative ale funcției


mnezice, caracterizate prin exagerarea evocărilor care
apar multiple, tumultoase și mai ales involuntar,
îndepărtând subiectul de preocupările principale, impuse
de conjunctura prezentă.
 Deși sunt prezente și la normali, acest gen de dsimnezii
sunt frecvent întâlnite în patologia psihiatrică în afecțiuni
caracterizate prin îngustarea marcată a câmpului
preocupărilor, cum ar fi psihopatia paranoiacă sau
psihoza paranoiacă.(V. Predescu)
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Pot fi urmate de hipermnezie:


 - stările febrile, narcoza cu eter, cloroform, barbiturice,
șocurile cu insulină, diferite psihodisleptice sau
psihedelice.
 - la unii oligofreni s-au constatat posibilități excepționale
de reținere a datelor, cifrelor etc. – memorarea fiind însă
pur mecanică.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Mentism = situația în care subiectul devine un veritabil


spectator la desfășurarea incoercibilă și tumultoasă a
ideilor și amintirilor sale.
 Nu este vorba de a rememora, întrucât orice efort
prosexic este împiedicat de derularea caleidoscopică a
unor imagini pe ecranul conștiinței.
 Poate fi expresie a unor stări de surmenaj, fiind trăit
penibil,cauză a insomniilor de adormire.
 În sindroamele de automatism mental – mentism
hipermnezic exogen.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 B. Dismneziile calitative (paramneziile)

 Sunt amintiri deformate, false, neconcordante cu


realitatea, fie sub aspectul desfășurării lor cronologice,
fie sub aspectul lipsei de legătură cu realitatea obiectivă
trăită în prezent sau trecut de către bolnav.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 1. Tulburările sintezei mnezice imediate


(pseudomnezii)
 Prin analogie cu iluziile perceptive, în cazul iluziilor de
memorie este vorba de evocări eronate ale unor
fenomene sau acțiuni trăite în realitate de către bolnav,
dar care nu sunt încadrate în timpul și spațiul real în
care s-au petrecut sau nu sunt recunoscute de bolnav ca
trăite/ netrăite.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Criptomnezia = nerecunoașterea, ca fiind străin, a unui


material literar, artistic, muzical sau științific, pe care
bolnavul l-a citit sau auzit în realitate, dar pe care, în
mod iluzoriu, îl consideră al lui.
 Se întâlnește mai frecvent în schizofrenie și în delirurile
sistematizate, ca și în unele demențe.
 Situația inversă, în care bolnavul consideră că
evenimentele trăite sunt doar citite, auzite sau văzute,
poartă denumirea de înstrăinarea amintirilor.
TULBURĂRILE MEMORIEI
 Falsa identificare sau falsa recunoaștere – variantă a
criptomneziei constând în a recunoaște ceea ce de fapt
bolnavul nu cunoaște.
 Se întâlnește în stări de surmenaj, de omnubilare a
conștiinței, stări maniacale, schizofrenii.
 Este probabil premergătoare fenomenelor deja vu, deja
connu.
 Opusul ei este iluzia de nerecunoaștere.
 Altă tulburare – paramneziile de reduplicare (Pick)
caracterizate prin dedublarea perpetuă a obiectelor și
situațiilor trăite.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 2. Tulburările rememorării trecutului (allomneziile)


 Sunt falsificări mnezice retrospective sau reproduceri ale
unor evenimente reale din trecut, pe care bolnavul le
situează în mod fals în prezent.
 a.Pseudoreminiscențele
 b.Confabulațiile
 c.Ecmnezia
 d.Anecforia
TULBURĂRILE MEMORIEI

 a.Pseudoreminiscențele
 Reproducerea unor evenimente reale din trecutul
pacientului, pe care acesta le trăiște ca evenimente
prezente.
 De ex, o bolnavă cu sindrom amnestic Korsakov
povestește cum, după ce a luat masa de dimineață, și-a
dus fiul la școală. Rudele au confrimat faptul că, înainte
de traumatismul suferit, bolnava chiar își condusese fiul
la școală.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Confabulațiile (Pick) sau halucinațiile de memorie


 Se manifestă prin reproducerea unor evenimente
imaginare, pe care bolnavul nu le-a trăit, el fabulând
asupra trecutului, cu convingerea că îl evocă.
 Bolnavul nu spune adevărul, dar nici nu minte, neștiind
că o face.Este în afara adevărului, dar și a falsului.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Confabulațiile pot fi și de jenă, de perplexitate atunci


când bolnavul mai are o urmă de critică asupra condiției
sale și încearcă să umple golurile din memorie.
 Atunci când evenimentele relatate sunt verosimile,deși
netrăite, le numim confabulații mnestice.
 Atunci când sunt relatate evenimente fantastice –
confabulații fantastice
 Când apar sub forme asemănătoare celor din vis le
numim confabulații onirice.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Ecmnezia
 Reprezintă o tulburare mai globală a memoriei, prin
aceea că bolnavul confundă trecutul cu prezentul.
 Dacă în cazul pseudoreminiscențelor era vorba despre un
anumit eveniment pe care bolnavul îl plasa în prezent,
acum e vorba de o întoarcere cu totul în trecut.
 În demențe, bolnavul își poate retrăi tinerețea.
TULBURĂRILE MEMORIEI

 Anecforia
 O tulburare mai ușoară a memoriei, care poate fi
întâlnită în stările de surmenaj, cât și în unele stări
predemențiale și demențiale.
 Constă în posibilitatea reproducerii unor amintiri pe care
pacientul le credea uitate.
 Poate ficomparată plastic cu ridicarea unui văl care
acoperea amintirile respective.(V. Predescu)