Evolutia formelor de

viata
Evolutia

 Evoluția este fenomenul prin care o populație de organisme vii

își transformă treptat caracterele fizice și comportamentul,
pierzând anumite caractere sau obiceiuri sau căpătând caractere și
obiceiuri noi, ceea ce modifică specia, și uneori creează, dintr-o
populație unică, două populații diferite (noi varietăți sau specii:
acest fenomen este denumit speciație, iar fenomenul invers,
hibridarea naturală, contopește varietăți diferite într-o populație
unică).
Charles Darwin

 Charles Darwin (n. 12 februarie 1809, Shrewsbury, Shropshire - d. 19 aprilie

1882, Down, lângă Beckenham, Kent) este cel mai celebru naturalist britanic,
geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția
speciilor (teoria evoluționistă). A observat că toate speciile de forme de viață
au evoluat de-a lungul timpului din anumiți strămoși comuni, ca rezultat al
unui proces pe care l-a numit „selecție naturală”, toate acestea fiind publicate
în cea mai celebra scriere a sa, „Originea speciilor”, (1859)
Unitatea lumii vii

 Reprezintă trăsăturile fundamentale comune tuturor viețuitoarelor și a fost asigurată

de mecanismele transmiterii ereditare.
• Diversitatea lumii vii(deosebirile dintre indivizi) este determinată de variabilitate.
Unitatea și diversitatea lumii vii sunt consecințe ale evoluției.
• Evoluția reprezintă un proces complex prin care caracteristicile organismelor vii
suferă transformări pe parcursul mai multor generații.
• Dacă transformarea culminează cu apariția unei noi specii, se vorbește de
macroevoluție dacă apar variații ale unor membri ai unei specii, prin modificarea unor
caracteristici, fără ca aceasta transformare să reprezinte apariția unor noi specii, se
vorbește de microevoluție
Teoria sintetica

 Teoria sintetică modernă a evoluţiei este rezultatul a numeroase observaţii şi

generalizări din domeniul geneticii populaţiilor, geneticii moleculare, biogeografiei
etc., care au permis o explicaţie modernă a evoluţiei, plecând de la teoria selecţiei
naturale a lui Charles Darwin.
 Conform teoriei sintetice, unitatea de bază a evoluţiei este populaţia. Aceasta reprezintă
obiectul asupra căreia acţionează selecţia şi, în general, toţi factorii evoluţiei. Potrivit
noii teorii, nu este importantă în primul rând supravieţuirea indivizilor purtători de
variaţii utile, ci participarea diferitelor genotipuri individuale la procesul de
reproducere. Perspectiva evolutivă sau adaptativă a unei populaţii sau specii este dată,
în primul rând, de acele combinaţii de gene şi genotipuri care, datorită valorii lor
adaptative, îşi impun descendenţii.
Teoria sintetica

 TEORIA SINTETICĂ
• De-a lungul istoriei, oamenii de știință, filosofi, au încercat să explice originile
și varietatea speciilor de pe Pământ.
• Charles Darwin este cel care a pus bazele teoriei evoluționiste.
• După Darwin formele de viață au evoluat datorită proceslui de selecție
naturală.
• El a demostrat primul pe baze experimentale materialitatea lumii vii și a
susținut orginea animală a omului.
Teoria sinergică a evoluției

 Teoria sinergică a evoluției se bazează pe existența unei selecții

multipolare care îmbogățește procesul selecției naturale a lui
Darwin și pe teoria sintetică a evoluției având ca punct de plecare
vechea ideea lui Aristotel după care întregul este mai mult decât
suma părților
Eugenia

 Eugenia, denumită și eugenism, este o teorie socială care susține îmbunătățirea

geneticii umane prin diferite mijloace de intervenție. Scopurile declarate sunt
acelea de a crea oameni mai sănătoși, mai inteligenți, economisirea resurselor
societății și curmarea suferinței umane. Metodele inițiale de atingere a acestor
scopuri se bazau pe alimentație selectivă, dar cele moderne se concentrează pe
controale parentale, analizele fetușilor, consiliere genetică, controlul sarcinilor,
fertilizare in vitro și inginerie genetică.