Sunteți pe pagina 1din 250

SEMIOLOGIE MEDICALA

SEMIOLOGIA APARATULUI
CARDIOVASCULAR
CORDUL
ANAMNEZA
VARSTA
- nou-nascuti: cardiopatii congenitale
- prescolari/scolari: RAA
- tineri: valvulopatii, HTA secundara,Eb,miocardite inf.,parazitare
- adulti: HTA, valvulopatii decompensate, CPC
boli degenerative (BCI, HTA esentiala),
- varstnici: ATS (arteriopatii, BCI, HTA), IC (sec: HTA, valvulopatii),
complicatii AVC
SEXUL
♂: arteriopatii obliterante, CPC, cardiomiopatie etanolica, BCI,
valvulopatii aortice
♀: DSA, PVM, valvulopatii mitrale,boala varicoasă
ANAMNEZA

LOC DE NASTERE, DOMICILIU


- standard economic scazut: RAA, carente vitaminice,
miocardite infectioase parazitare
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
- boli cu caracter familial: ATS, HTA, BCI, IM
- infectii specifice: TBC, sifilis
ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE
- sarcina: cardiomiopatie decompensata
- menopauza: sd functional, apare BCI
ANAMNEZA
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE
- boli pulmonare cronice → CPC
- amigdalite/RAA → valvulopatii
- TBC – pericardita
- manevre – EB
- boli endocrine: hipertiroidism, feocromocitom – HTA
- nefropatii cronice → HTA
- obezitate/DZ → HTA
CONDITII DE VIATA SI MUNCA
- regim munca/odihna
- tip alimentatie – grasimi saturate, hipercaloric
- consum toxice – cafea, alcool, tutun
- intoxicatii profesionale
- intoxicatii medicamentoase
ANAMNEZA
ISTORICUL BOLII
- momentul debutului
- modalitatea de aparitie a bolii - acut
- lent
- insidios
- simptome subiective - dispnee
- cianoza
- palpitatii
- dureri precordiale
- cefalee, ameteli, tulburari de vedere
- tuse, expectoratie, hemoptizie
- evolutia bolii - de la debut
- sub tratament
SIMPTOME
DISPNEEA
- cauze - cardiace (IVS-caracteristic)
- mecanism: staza, creste rigiditatea pulmonara →
creste efortul respirator
-apare in: HTA, BCI, valvulopatii mitrale, aortice
- pulmonare (in cord pulmonar) - BC, EP, AB
DISPNEEA CARDIACA (legata de efort)
- cu polipnee, superficiala
INITIAL - de efort
- vesperala (se accentueaza spre seara)
APOI - in repaus: dispnee de decubit (ortopnee)
SIMPTOME
DISPNEEA
FORME PAROXISTICE
- dispnee paroxistica nocturna
- astm cardiac
EPA - cea mai severa forma de IVS
- dispnee paroxistica cu ortopnee si tahipnee

- expectoratie aerata, spumoasa,rozata


- + stare generala alterata: transpiratii, cianoza
- agravare
- deces frecvent
EPA
SIMPTOME
DUREREA (precordiala)
CAUZE a. extracardiace
- pulmonare: embolie, pneumotorax,
pleurezie
- toracice: nevralgie intercostala, zona
zoster, cauze articulare/coloana
- diafragmatice: hernie diafragmatica
- abdominale: litiaza biliara
- radiculare(compresie):
semicentura/centura, caracter de arsura
- astenia neurocirculatorie: nevrotica,
caracter de intepatura/arsura, localizata
intr-un punct, nu este legata de efort
SIMPTOME
DUREREA (precordiala)
CAUZE b. cardiace (organice)
- in pericardite, anevrism de aorta, BCI – AP, AI,
IMA
BCI – criza de angina pectorala stabila de efort
- localizare: retrosternala/precordiala
- iradiere: mandibula/membrul superior stang
- localizare: cu palma (suprafata mare)
- conditii de aparitie: efort/mers
- conditii de disparitie: repaus, administrarea de
nitroglicerina
- caracter: constrictiv
- asociata cu: anxietate
- durata: 3-5 minute
ANGINA PECTORALA
SIMPTOME
BCI – SINDROAME CORONARIENE ACUTE
→ ANGINA INSTABILA
→ INFARCT MIOCARDIC ACUT
DUREREA IN AI
- se incadreaza - angina recent aparuta
- angina agravata: intensitate si durata crescute, nu raspunde
la nitroglicerina, apare la eforturi mai mici
- angina de repaus
DUREREA IN IMA
- foarte intensa-atroce
- acelasi sediu/iradieri
- apare frecvent in repaus/noaptea
- durata: ore – zile
- nu cedeaza la nitroglicerina
- apar modificari EKG si enzimatice
SIMPTOME
PALPITATIILE
- batai cardiace – senzatie neplacuta, repetata
CAUZE
- extracardiace - eforturi fizice mari
- febra, anemie, hipertiroidie (sd
hiperchinetic)
- sd nevrotice
- abuz toxice: tutun, cafea, alcool
- medicamente: atropina, efedrina, miofilin,
hormoni tiroidieni
- menopauza
SIMPTOME
PALPITATIILE

CAUZE
- cardiace - tulburari de ritm: ES, TP, FA
- valvulopatii – SM
- HTA/hTA
- BCI
APAR - izolat/in accese
- ritm regulat/neregulat
- la varste > 50 ani
SEMNE
CIANOZA
- coloratia tegumentara
- IC dreapta – cel mai important simptom
- se evidentiaza la nivelul obrajilor, nasului, buzelor, degetelor
CAUZE - centrale: boli pulmonare, cardiopatii congenitale,
staza pulmonara
- periferice: creste diferenta a-v de O2 (staza
periferica)
- mixte: ICC
EDEMUL CARDIAC
- apare la nivel retromaleolar
- este rece
- nu lasa godeu
- este asociat cu cianoza
CIANOZA
CIANOZA
SIMPTOME ASOCIATE
1. SIMPTOME RESPIRATORII
- tuse cardiaca (de efort → decubit)
- hemoptizie (staza)
2. SIMPTOME DIGESTIVE
- dureri epigastrice/hipocondrul drept – staza in IC dreapta
- greturi
- varsaturi
- balonare
3. SIMPTOME NERVOASE
- cefalee, ameteli
- tulburari vizuale: fosfene, scotoame
- tulburari auditive: acufene
- AVC trecatoare/definitive: hemoragii cerebrale – HTA,
tromboza – ATS, embolii – SM, FA → afazie, pareze, paralizii
FACTORI DE RISC CV
OMUL MODERN-FACTORI RISC CV
EXAMENUL OBIECTIV
INSPECTIA
GENERALA
- pozitia bolnavului - ortopnee: DVS
- genupectorala: pericardita
- tegumente si mucoase - paloare: EB, E reumatismala
- cianoza: ICC, CPC
- dansul arterial – IA, hipertiroidie
- turgescenta jugularelor – DVD
- bombare abdomen – ascita: DVD
- edeme periferice – declive, sacrate
- degete hipocratice
REGIUNEA PRECORDIALA
- bombarea regiunii precordiale – la copil
- retractie – simfiza pericardica
- soc apexian
EXAMENUL OBIECTIV
PALPAREA
- socul apexian
NORMAL - spatiul 5 ic stang, linia medioclaviculara
- limitat/punctiform
PATOLOGIC - deplasat - in jos si spre stanga: HVS
- spre stanga: HVD
- freamatul - echivalentul suflurilor cardiace
- vibratii intense, aspre (“torsul pisicii”)
- se percepe prin aplicarea palmei in zona
precordiala
- frecatura pericardica
- pulsul arterial - la nivelul arterelor periferice
superficiale
- compresie pe un plan dur
PALPARE soc apexian,freamat
PULS-a.radiala,a.tibiala posterioara
EXAMENUL OBIECTIV
PERCUTIA REGIUNII PRECORDIALE
- matitate cardiaca – evaluare - dimensiuni
- forme
AUSCULTATIA
- cu stetoscopul
- bolnavul - in decubit dorsal/lateral stang
- in ortostatism
NORMAL – 2 zgomote
- zg I – sistolic - surd, prelungit
- la varful inimii
- inchidere valve a-v + contractie musculara
- zg II – diastolic - mai scurt, inalt
- la baza cordului
- inchidere valve A si P
EXAMENUL OBIECTIV –
FOCARE DE AUSCULTATIE
EXAMENUL OBIECTIV

AUSCULTATIA
NORMAL - pauza sistolica – mica (zg I – zg II)
- pauza diastolica – mare (zg II – zg I)
PATOLOGIC - modificari de zgomote
→ intariri: zg I – SM, zg II – HTA
→ dedublari
- zgomote supraadaugate
→ ritn in 3 timpi = galop: IC
→ sufluri: sistolice/diastolice
• cardiace: organice (leziuni valvulare), functionale
(dilatatie cord)
• extracardiace: anemii, hipertiroidie
- zgomote pericardice
→ frecatura pericardica
NOTIUNI DE SEMIOLOGIE A
VASELOR PERIFERICE

TULBURARI ASOCIATE CU:


- afectiuni organice arteriale: arteriopatie obliteranta
- tulburari functionale arteriale: spasme (sd Raynaud)
- alte boli: reumatice, neurologica
SIMPTOME
1. OBOSEALA LA MERS (semnificativa, precoce)
- carcel
- parestezii – arsura/senzatie de frig/hiperestezie
NOTIUNI DE SEMIOLOGIE A
VASELOR PERIFERICE
SIMPTOME
2. DUREREA – simptomul dominant
→ durere de efort - calmata de repaus
- in gamba (molet)
- crampa
- claudicatie intermitenta
• caracteristica arteriopatiilor periferice
→ durerea de repaus - continua
- stadiul tardiv al arteriopatiilor periferice
obliterante
- precede tulb trofice
- difuza, atroce
- refractara la tratament
- nu permite somnul bolnavului
- se intensifica la caldura si efort fizic
NOTIUNI DE SEMIOLOGIE A
VASELOR PERIFERICE
SIMPTOME
2. DUREREA
→ durerea paroxistica - brusca, intensa
- paloare, raceala, impotenta functionala
- apare in ischemia acuta periferica (embolie,
tromboza arteriala)
→ durerea paroxistica a ambelor maini
- simetrica
- declansata de frig
- initial apare paloare+cianoza, apoi
cianoza+furnicaturi
- apare mai frecvent la femei
- spasm arterial (sd Raynaud)
NOTIUNI DE SEMIOLOGIE A
VASELOR PERIFERICE
EXAMEN OBIECTIV
INSPECTIA
- atrofia musculaturii membrului – arteriopatii obliterante cronice
- paloare tegumentara – obstructie arteriala / spasm
- modificari de tegument si fanere
→ tegument lucios, atrofic
→ par rar, subtire
→ unghii groase, deformate
→ ulceratii
→ gangrena - umeda: suprainfectare bacteriana (edem + limfangita)
- uscata: tegument negru-violaceu, se elimina spontan
- vene varicoase
- dermatita hiperpigmentara
- edem - decliv – IVD
- cordon rosu, dureros - tromboflebita
NOTIUNI DE SEMIOLOGIE A
VASELOR PERIFERICE
EXAMEN OBIECTIV
PALPARE
- se apreciaza temperatura cutanata
• tegumente reci: S de ischemie( arteriala) acuta/cronica
• tegumente calde: tromboflebite
- pulsul arterial
- artera superficiala + plan dur
- degete 2,3,4/police
- simultan cu frecventa cardiaca
- la: arterele carotide – marg ant SCM
artera humerala – plica cotului medial
artera radiala – antebrat interior
artera femurala – trigonul lui Scarpa
artera poplitee – fosa poplitee
artera tibiala post – retromaleolar
artera pedioasa-spatiu I intermetatarsian
NOTIUNI DE SEMIOLOGIE A
VASELOR PERIFERICE

EXAMEN OBIECTIV
PALPARE
- pulsul arterial
- de obicei de la artere mici la cele mari
- se urmaresc pulsatiile/minut
1. FRECVENTA SI RITMUL
N: 60-80/minut regulat
P: ↑ frecventa pulsului = tahisfigmie (>100)
↓ frecventa pulsului = bradisfigmie (<60)
neregulat
FA – deficit de puls
ES bigem – puls bigeminat
NOTIUNI DE SEMIOLOGIE A
VASELOR PERIFERICE

EXAMEN OBIECTIV
PALPARE
- pulsul arterial
2. AMPLITUDINEA SI INTENSITATEA
- puls mic si rapid, imperceptibil – colaps
- puls saltaret si depresibil
3. EGALITATEA BATAILOR
- ritm alternant (regulat)
4. DURITATEA
- dur – HTA
- moale - hTA
SEMIOLOGIA APARATULUI
RESPIRATOR
INSPECTIA

EXAMENUL
OBIECTIV PALPAREA
AL APARATULUI
RESPIRATOR

PERCUTIA

AUSCULTATIA
EXAMEN OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR

REPERE ANATOMICE (1)


ANTERIOR MEDIOSTERNALA
LINIILE STERNALE LATEROSTERNALA

PARASTERNALA

LINIA MEDIOCLAVICULARA
FOSA SUPRACLAVICULARA
FOSA INFRACLAVICULARA
REPERE ANATOMICE (2)

LATERAL
LINIILE AXILARE

POSTERIOR
-LINIA SPINOASA (linia mediana posterioara)
-SPATIUL INTERSCAPULOVERTEBRAL
-SCAPULA MARGINE MEDIANA
VARF
APOFIZA SPINOASA
EXAMEN OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR

PROIECTII ANATOMICE (1)


 VARFURI:
- antero-lateral: depasesc cu 2-3 cm clavicula in 1/3 interna a spatiului
supraclavicular
- posterior: supraspinos intern

 LOBI
- anterior:

- lateral:

- posterior:
PROIECTIA ANATOMICA A
PLAMANULUI
PROIECTII ANATOMICE (2)

 SCIZURI
- antero-lateral:
• marginea inferioara pulmonara - incruciseaza pe LMC coasta 6
si pe LAM coasta 8
• scizura oblica - incruciseaza LAM la coasta 5 si atinge marginea
inf a proiectiei pulmonare pe LMC
• scizura orizontala (dreapta) - LAM coasta 5 parasternal
coasta 4
- posterior:
» marginea inferioara pulmonara – orizontala trecuta prin
apofiza spinoasa T10 in expir si T11-T12 in inspir, cu
1cm mai jos in dreapta
» scizura oblica – spinoasa T3 oblic in jos si in afara
coasta 5 pe LMC
EXAMEN OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR

ETAPE TIMPI

INSPECTIE – STATICA
– DINAMICA

– STATICA
PALPARE
– DINAMICA

– DIRECTA
PERCUTIE
– INDIRECTA (MEDIATA)

– DIRECTA
AUSCULTATIE
– INDIRECTA
INSPECTIA

STATICA: A CONTINATORULUI
 TEGUMENTE- culoare, cianoza

 GLANDE MAMARE

 TORACE — FORMA

GENERALIZATE
LOCALIZATE

MODIFICARI

SIMETRICE
ASIMETRICE
INSPECTIA GENERALA
• ZONA ZOSTER INTERCOSTALA – eruptie eritemato-
veziculoasa ce respecta teritoriul de inervatie, cu limitare
evidenta la liniile mediane
• VENECTAZIILE LA BAZA TORACELUI (LACIS) –
bronhopneumopatiile cronice, sdr mediastinal
• VENECTAZII INTERSCAPULOVERTEBRAL LA COPII ( S.
lui TURBAN) - adenopatii mediastinale (tuberculoase)
• CICATRICI – interventii chirurgicale, accidente
• ECHIMOZE- traumatisme (fracturi costale –
pneumotorax/hemotorax , fractura de col humeral- echimoza
intinsa latero-toracica)
• EDEM (dureros)- unilateral- empiem
• METASTAZE – pe coaste/tegumente
INSPECTIA STATICA/MORFOLOGICA(1)
 MODIFICARI DE FORMA GLOBALA(1)
TORACE CIFOTIC - curbura accentuata, convexa posterior,
↑ diametrul antero-posterior (femei cu osteoporoza,
spondilita anchilopoietica)
TORACE CU GIBOZITATE – angulare proeminenta
posterior, proeminarea sternului (tuberculoza vertebrala)
insuficienta respiratorie, CPC
TORACE CIFOTIC (CIFOSCOLIOTIC) – B. Scheuermann
TORACE PLAT – coloana rectilinie
TORACE INFUNDIBULIFORM (DE CIZMAR) –
concavitate in 1/3 inf a sternului
TORACE IN CARENA – proeminarea sternului,
asemanatoare cu carena unei corabii sau cu sternul de pasare
(sechela a rahitismului, modificare constitutionala)
 MODIFICARI DE FORMA GLOBALA(2)
TORACE EMFIZEMATOS – marit de volum, ↑
diametrul antero-posterior, coaste orizontalizate,
spatii intercostale marite, umerii ridicati cu aparenta
scurtare a gatului (BPOC, emfizem pulmonar)
TORACE ASTENIC – aplatizat , coastele
verticalizate, spatiile intercostale ingustate (B.
neurologice, fibroza pulmonara)
 TORACE CONOID – secundara unei mariri
importante de volum a abdomenului (sarcina, ascita)
INSPECTIA STATICA/MORFOLOGICA(2)
 MODIFICARI DE FORMA LOCALIZATE
RETRACTIA UNUI VARF PULMONAR – cancerul
pulmonar, atelectazia, tuberculoza sechelara,
pahipleurita apicala
RETRACTIA UNEI BAZE TORACICE- idem
BOMBAREA UNUI SEGMENT – pleurezii masive,
pneumotorax, tumori
INSPECTIA DINAMICA
 RESPIRATIA NORMALA – tip abdominal la barbat vs tip
toracic la femeie
- 14-18 respiratii/min
 TIPUL DE RESPIRATIE

 FRECVENTA RESPIRATORIE

 Tahipnee- FR>18 resp/min: efort, emotii, febra,


insuficienta cardiaca, insuficienta respiratorie
 Bradipnee- FR<14 resp/min: dispnee prin obstructia
cailor aeriene mari
 RESPIRATIE AMPLA
 RETRACTII

 BOMBARI
PALPAREA(1)

STATICA
(MORFOLOGICA, A CONTINATORULUI) apreciaza:
 TEGUMENTELE

 GLANDELE MAMARE

 TORACE
– FORMA
– DIAMETRE
– ASIMETRII
– MOBILITATE PASIVA
PALPAREA(2)

DINAMICA
 A VIBRATIILOR VOCALE (FREAMATUL
PECTORAL, “33”)
 A AMPLIATIILOR

– VARFURILOR

– BAZELOR
PALPAREA DINAMICA
FREAMATUL PECTORAL
 NORMAL

 ACCENTUAT

 DIMINUAT

 ABOLIT

ACCENTUARE
 In SD. DE CONDENSARE CU BRONSIE LIBERA
(pneumonii, atelectazii, infiltrate bacilare)
 In SD. CAVITARE
PALPAREA VIBRATIILOR VOCALE
DIMINUATE (ABOLIT)
 In SD. DE CONDENSARE CU
BRONSIE NEPERMEABILA

 In SD. de DISTENSIE ALVEOLARA

 EDEMUL PULMONAR

 CAUZE PLEURALE
– PNEUMOTORACE
– SINDR. LICHIDIENE
– PAHIPLEURITE
 AFECTARI LARINGIENE
PALPAREA AMPLEXATIILOR

 VARFURILOR
 BAZELOR

* SE COMBINA CU MODIFICARILE OBSERVATE


LA INSPECTIE SI PALPARE STATICA
PERCUTIA

 DIRECTA — A CLAVICULEI
 INDIRECTA — MEDIATA
– POSTERIOARA

– LATERALA

– ANTERIOARA

– MANEVRA HIRTZ
PERCUTIA — MODIFICARI(1)
a) HIPERSONORITATE
– SD. DE DISTENSIE ALVEOLARA
– SD. CAVITAR
– PNEUMOTORAX
b) TIMPANISM
– SD. CAVERNOS
– PNEUMOTORAXUL MASIV
c) SUNETUL METALIC
– CAVITATI SUPERFICIALE cu diam. > 6cm
FARA COMUNICARE BRONSICA
PERCUTIA — MODIFICARI(2)
d) MATITATE (SUBMATITATE)
– CAUZE PULMONARE – sd. de CONDENSARE
– CAUZE PLEURALE
 Sd. LICHIDIENE PLEURALE
PITRES (dev. ant. stern)
Δ GARLAND(submatitate hil)
 MARI Δ GROCCO-RAUCHFUSS

Curba DAMOISEAU ELLIS


SKODISM (timpanism)
 MEDII Spatiul TRAUBE MAT (spatiul semilunar traube,
corespunzator proiectiei toracice a fornixului gastric la

baza hemitoracelui stang )

 PAHIPLEURITE
AUSCULTATIA DIRECTA(1)
AUSCULTATIA VOCII

 BRONHOFONIE
– Sd. de CONDENSARE cu BRONSIE PERMEABILA
– Sd. CAVITARE cu BRONSIE PERMEABILA
– Sd. MEDIASTINALE

 EGOFONIE
– Sd. de CONDENSARE
– Sd. LICHIDIENE cu CANTITATE MEDIE

 PECTORILOCVIA
– PNEUMOTORAX
PERCUTIA PLEUREZIEI
AUSCULTATIA DIRECTA(2)
AUSCULTATIA VOCII

 VOCEA AMFORICA
– PNEUMOTORAX
– CAVERNE MARI

 PECTORILOCVIA AFONA
– Sd. LICHIDIENE PLEURALE cu
CANTITATE MEDIE
– Sd. de CONDENSARE NERETRACTILE cu
BRONSIE PERMEABILA
– PNEUMOTORAX
AUSCULTATIA MEDIATA

 RAPORTUL INSPIR – EXPIR


 MURMURUL VEZICULAR
(INLOCUITOR DE MURMUR VEZICULAR)
 ZGOMOTE SUPRADAUGATE
 ZGOMOTUL LARINGO-TRAHEAL
RAPORTUL INSPIR – EXPIR
INSPIR PRELUNGIT
 Sd. OBSTRUCTIVE
 LARINGIENE
 TRAHEALE
 BRONSII MARI

EXPIR PRELUNGIT
 Sd. de DISTENSIE ALVEOLARA
 SPASMUL BRONSIC
 EDEM PULMONAR
 BRONHOPNEUMONII
MURMURUL VEZICULAR(1)

EXAGERAT

INASPRIT

DIMINUAT

ABOLIT
MURMURUL VEZICULAR(2)
 EXAGERAT – hiperfunctia compensatorie a unui plaman
– Sd. LICHIDIENE
– ATELECTAZII
– LEZIUNI INFILTRATIVE IMPORTANTE

 INASPRIT
– REDUCERI DE CALIBRU BRONSIC
– EDEM DE MUCOASA BRONSICA
– DEPOZITE BRONSICE ADERENTE
MURMURUL VEZICULAR(3)
 DIMINUAT
– STENOZE LARINGIENE
– STENOZE BRONSICE
– LIMITAREA MISCARILOR PULMONARE
(PLEURITE, PLEUREZII)
– Sd. de CONDENSARE
– Sd. de DISTENSIE ALVEOLARA PERMANENTA
– Sd. LICHIDIENE cu CANTITATE MICA/MEDIE
DE LICHID
MURMURUL VEZICULAR(4)

 ABOLIT (SILENTIUM RESPIRATOR)


– Sd. LICHIDIENE PLEURALE MASIVE
– PNEUMOTORAX
– Sd. de CONDENSARE MASIVE
– CORPI STRAINI INTRABRONSICI
INLOCUITOARELE DE MURMUR VEZICULAR

 SUFLURILE
– TUBAR

– PLEURETIC

– AMFORIC

– CAVERNOS

 RESPIRATIA SUFLANTA
SUFLURILE(1)
SUFLU TUBAR
 Sd. de CONDENSARE in jurul unei BRONSII
MARI PERMEABILE

SUFLU PLEURETIC
 Transmiterea zgomotului LARINGO-TRAHEAL
printr-o CONDENSARE PULMONARA asociata
unui Sd. LICHIDIAN PLEURAL cu
CANTITATE MEDIE
 TIMBRU DULCE
 SE AUSCULTA MAI BINE IN EXPIR
 DE INTENSITATE SLABA
SUFLURILE(2)
SUFLU AMFORIC
– CAVITATI MARI si SUPERFICIALE cu
PERETI NETEZI
– SE AUSCULTA MAI BINE IN INSPIR

SUFLU CAVERNOS
– DE TONALITATE JOASA
– TIMBRU GAUNOS
– CAVERNE cu DIAM. > 6cm situate mai
PROFUND
– INSPIR + EXPIR
RESPIRATIA SUFLANTA

 in ZONE cu MURMUR VEZICULAR NORMAL,


MICI ZONE de CONDENSARE

 TONALITATE INALTA

 INSPIR + EXPIR
ZGOMOTELE SUPRADAUGATE

 DE CAUZA BRONHOPULMONARA
– RALURI

 DE CAUZA PLEURALA
– FRECATURA PLEURALA
RALURILE
RALURI USCATE
– RONFLANTE
– SIBILANTE

RALURI UMEDE
– SUBCREPITANTE
– CREPITANTE
– CAVERNOASE
RALURILE USCATE (CONTINUE)

RALURILE RONFLANTE

 TONALITATE JOASA

 TIMBRU ASPRU, “SFORAIT”

 INSPIR + EXPIR

 SE MODIFICA CU TUSEA
(LOCALIZARE, TIMBRU si INTENSITATE)

 AFECTIUNI ALE BRONSIILOR MARI


RALURILE USCATE (CONTINUE)

RALURILE SIBILANTE

 TONALITATE INALTA

 TIMBRU MUZICAL, “SUIERAT”

 INSPIR + EXPIR

 SE MODIFICA CU TUSEA
(LOCALIZARE, TIMBRU si INTENSITATE)

 AFECTIUNI ale BRONSIILOR MIJLOCII si MICI


RALURILE UMEDE (DISCONTINUE)
RALURILE SUBCREPITANTE
 INEGALE
 TONALITATE INALTA
 TIMBRU “ca suflatul aerului intr-un pahar cu apa”
 MICI (FINE), MIJLOCII, MARI (GROASE)
 INSPIR + prima parte a EXPIRULUI
 SE MODIFICA CU TUSEA
(LOCALIZARE, TIMBRU si INTENSITATE)
 AFECTIUNI ALE BRONSIILOR de ordin IV,
BRONSIOLE
RALURILE UMEDE (DISCONTINUE)

RALURILE CREPITANTE

 Cele mai “USCATE“ dintre ralurile UMEDE

 TONALITATE INALTA

 TIMBRU ~ cu “frecatul firului de par langa ureche”

 In a IIa JUMATATE a INSPIRULUI

 VIN “IN PLOAIE” DUPA TUSE

 Tradeaza AFECTIUNI ALVEOLARE


RALURILE UMEDE (DISCONTINUE)
 CREPITANTELE DE INTOARCERE
– Mai UMEDE
– Mai INEGALE
– Mai GROASE
– OCUPA TOT INSPIRUL
– Se pot confunda cu SUBCREPITANTELE
– Apar in PNEUMONIE – faza de REZOLUTIE

 CREPITANTELE DE DEPLISARE
– DUPA REPAUS PRELUNGIT LA PAT
– DISPAR dupa cateva RESPIRATII MAI AMPLE
RALURILE UMEDE (DISCONTINUE)

RALURILE CAVERNOASE

 ~ cu SUBCREPITANTELE MARI

 MARI

 INEGALE

 PUTIN NUMEROASE
FRECATURA PLEURALA

 SUPERFICIALA (se produce “sub ureche”)


 TIMBRU USCAT
 INSPIR + EXPIR
 NU SE MODIFICA CU TUSEA
 Se accentueaza la APASAREA STETOSCOPULUI
 Uneori poate avea ECHIVALENT PALPATOR
 In AFECTARI INFLAMATORII PLEURALE
ZGOMOTUL LARINGO - TRAHEAL

 MODIFICARI INSPIRATORII
 MODIFICARI EXPIRATORII
SEMIOLOGIA APARATULUI
URINAR
Cuprins
• Anamneza: Vârsta, AHC, APP
• Simptome: durere, tulburări de micţiune
• Examen obiectiv general: st generală,tegumente,ţes.cel. sc
• Examenul obiectiv al aparatului urinar
• Examenul urinii : - macroscopic (volum, culoare, miros)
- microscopic (hematii, leucocite, celule
epiteliale, cilindrii, cristale)
- fizico chimic (pH, densitate, proteinurie,
piurie, glicozurie, cetonurie
bilirubinurie, UBG)
- bacteriologic- urocultura
Cuprins
• Explorări funcţionale renale
- Sânge : uree, creatinina, acid uric, electroliţi
- Urină: densitate, pH, electroliţi, clearence
Alte explorări
- Radiografia renală simplă
- Urografia
- Ecografia
- CT, RM
- Angiografia
- Scintigrafia renală
- Endoscopia căilor urinare
- Puncţia biopsie renală
Vârsta
• La naştere- malformaţii: hipospadias,epispadias,
fimoza
• Copii mici- boli ereditare (sdr Fanconi)
tumora Wilms
• Copilărie – GNac poststreptococică
sdr de joncţiune
• Pubertate – uretrite, rinichi polichistic
• Adult – litiaza, infecţii urinare
• Vârstnici – adenom de prostată, tumori
AHC

• Ereditare : hipoplazie renală, agenezia renală,


rinichi polichistic

• Predispoziţii : litiaza urinară


Antecedente personale patologice
• Boli infecţioase acute: scarlatina, angina cu
streptococ grup A, RAA, erizipel, endocardita,
leptospiroza
• Infecţii cronice de focar: ORL, bronhopulmonare,
osteo-articulare
• Consum cronic de analgezice: AINS, paracetamol
• Boli metabolice: DZ, guta
• Boli cardiovasc: HTA, ATS
• Colagenoze : LES, vasculite
Simptome
• Durerea

• Tulburări de micţiune
Durerea
1. !!! Colica renală
– distensia bruscă a bazinetului şi calicelor datorată obstruării ureterului cu
• Calcul
• Cheag de sânge, dop de cazeum, sfacel tisular
– Caractere semiologice
- Localizare
- Caracter
- Intensitate
- Iradiere
- Durată
- Cond de apariţie
- Cond de dispariţie
- Simptome de acompaniament
Durerea
2. Durerea lombară difuză
– nefropatii uni sau bilaterale
3. Durerea hipogastrică
• cistite acute, cronice, litiază veziculară,
retenţie de urină
4. Durerea pelviperineală
• uretrite, prostatite
Tulburări de micţiune
1. Polakiuria = creşterea frecvenţei micţiunilor >3-
5/24h, volum urinar redus
– Reducerea complianţei vezicii urinare
• Inflamaţii, scleroză parietală, infiltraţie tumorală,
fibroză pelvină etc.
– Obstrucţia joncţiunii uretrovezicale
• adenom prostată, inflamaţii locale sau regionale
Polakiuria nocturnă – DD nicturia
Tulburări de micţiune
2. Disuria - senzaţia de eliminare dificilă a urinii +/-
durere
– iniţială – prostatite
– terminală (după încheierea actului micţional)- cistite
– pe tot parcursul- uretrite
• Modificări ale jetului urinar
– presiune (jet slab),
– deformat (în spirală, bifid) patologia uretrala si
– oprire bruscă prostatică
• calculi
Tenesm vezical • inflamaţii: uretrite,
prostatite
•tumori:
adenomprostată !
Tulburări de micţiune
3. Retenţia urinară – incapacitatea de golire a VU printr-o
micţiune normală → “ glob vezical”
DD ! Oligoanurie
• Acută/cronică
– obstrucţia uretrală
• adenom sau neoplasm prostatic, stricturi, calculi, tumori
invadante, compresii exterioare - adenopatii, tumori
rectale
– tulburarea reflexului micţional
• disectazia colului vezical, leziuni medulare, stări toxice
sau infecţioase grave, intervenţii chirurgicale abdominale
Tulburări de micţiune
4. Incontinenţa urinară sau enurezis
• Pierderea controlului sfincterian vezical
• Conştient/inconştient
• permanent sau ocazional (tuse, râs, ridicare de greutăţi)
– vezicale
• insuficienţa sistemului sfincterian - sarcină, > naşteri, intervenţii
pe micul bazin, inflamaţii locale grave;
– neurologice
• leziuni ale neuronului motor central, medulare, nervului ruşinos;
– psihiatrice
• psihoze, neuroza isterică;
Examen obiectiv general
ATITUDINEA, STAREA PSIHICĂ – colică, IRC
Sincopa micţională
TEGUMENTE
• Paloare – anemie
• Uremie: - brun-cenusii, palide, escoriatii, uscate, uremide
( “chiciura uremică”)
- depozit brun pe fata dorsala a limbii
EDEM
• Alb, moale
• Bilateral, simetric
• Initial palpebral, facial, retromaleolar
• Tendinta de propagare ascendenta
TESUT MUSCULAR SI ADIPOS
• Redus in IRC
• Crampe, fasciculatii musculare
Examen obiectiv general
APARAT RESPIRATOR
• Uremie: halena, respiratie acidotica, tuse si expectoratie
• Sindrom nefrotic: transudat pleural
AP. CARDIO-VASCULAR
• Tulburări de ritm si conducere ( HTA, uremie)
• Pericardita uremică
• Suflu sistolic abdominal cu iradiere lombara - stenoza arteră
renală
AP. DIGESTIV
• Uremie: stomatite, faringita, inapetenţă, vărsături, dureri
epigastrice
SITEMUL NERVOS
• Encefalopatie uremică: cefalee, insomnie, tulburări psihice şi
senzoriale
• Contracturi, fasciculatii, convulsii
Examenul ap. reno-urinar
INSPECŢIE
• Cicatrice postoperatorie
• Eritem, căldură, tumefiere dureroasă = proces supurativ perinefritic
• Bombări lombare, hipogastru
PALPAREA
• Rinichi mărit unilateral: hidronefroza, pionefroza, tumori
• Nefromegalie bilaterala: polichistoza renala
• Ptoza renala
PERCUŢIA
• Manevra Giordano: durere in fenomene inflamatorii, litiaza, staza
urinara
AUSCULTAŢIA
• Suflu sistolic de-a lungul axului aortic si paraombilical
- ateromatoza aortica
- stenoza art renale
EXPLORAREA RENO-URINARA
• Examenul de urină
• Explorarea funcţională renală
• Explorarea metabolismului hidroelectrolitic
• Explorarea echilibrului acido-bazic
• Explorarea imunologică
• Explorarea imagistică
• Explorarea endoscopică
• Biopsia renală
EXAMENUL URINII
I. Examenul macroscopic

1.Volumul urinar (diureza)


2. Culoare şi aspectul
3. Mirosul
EXAMENUL URINII
II. Examenul fizico chimic
1. pH-ul
2. densitatea
3. proteinuria
4. piuria
5. glicozuria
6. cetonuria
7. bilirubinuria
8. urobilinogenuria
EXAMENUL URINII
III. Examenul microscopic (sedimentul urinar)
1. hematii
2. leucocite
3. celule epiteliale
4. cilindrii
5. cristale
IV. Examenul bacteriologic (urocultura)
EXPLORAREA
FUNCŢIONALĂ
I. Plasmatice
1. Uree
2. Creatinina
3. Acid uric
4. Electroliţi
II. Urinare
1. densitate
2. pH
3. electroliţi
4. clearence
EXPLORAREA IMAGISTICĂ
1. RGR renală simplă
2. Urografia iv, urografia ascend.
3. CT
4. RM
5. Angiografia
6. Scintigrafia
7. Ecografia
EXAMENUL URINII- diureza
1. Poliuria > 2000 ml/24 h
– creşterea FG şi/sau scăderea reabsorbţiei tubulare
– Cauze (poliuria permanentă):
• IRC de orice cauza in faza compensata
• IRA in faza de reluare a diurezei
– DD poliuria ocazională!:
• ! fiziologică (ingerare de lichide, alimente diuretice: alcool,
pepene, ceai, cafea, după emoţii, după frig);
• ! patologică (după evenimente acute: crize de angină pectorală,
tulburări de ritm, colică renală; după medicamente diuretice,
cardiotonice)
EXAMENUL URINII- diureza

2. Oliguria < 500 (1000)ml/24h


– reducerea FG, cresterea reabsorbţiei tubulare şi/sau
obstrucţia ureterală
– Cauze:
• IRA de orice cauză
• IRC în stadiul tardiv de decompensare
• Glomerulonefrite acute sau cronice, nefropati interstitiale sau
tubulare
– DD oliguria fiziologică !:
• ! neingerare de lichide, transpiratii abundente, diaree, etc
EXAMENUL URINII- diureza
3. Anuria < 50 ml/24h
– Încetarea formării urinii renal (anurie secretorie) sau
imposibilitatea drenării urinii (anurie excretorie)
– Urina lipseşte în VU
– Cauze:
• IRA de orice cauză
– Prerenală
– Renală
– Postrenală
• IRC în stadiul tardiv de decompensare
• Glomerulonefrite acute sau cronice, nefropati interstitiale sau
tubulare
– DD :! Globul vezical
4. Nicturia – IC, IRC, HTA, consum de lichide seara
EXAMENUL URINII- culoarea şi
aspectul
• Limpede, transparentă, galben deschis
1.Roşie: hematurie, hemoglobinurie, mioglobinurie
2. Brun închisă, neagră - melanurie, alcaptonurie,
metronidazol
3. Galben verzuie, brună, ca “berea” –colurică ictere
hepatice şi posthepatice
4. Portocaliu - medicamente (nitrofurantoin, rifampicină,
sulfasalazină)
5. Tulbure: piurie, lipidurie
Hematurie macroscopică
Hemoglobinurie, mioglobinurie
Alcaptonurie
EXAMENUL URINII- mirosul
• Fad, discret
1. Hidrogen sulfurat: consum exagerat de hrean,
usturoi
2. Fetid, amoniacal: infecţii urinare
3. Acetona: DZ cu acidocetoza
Ex. Fizico chimic
Densitatea 1015–1022 (1003-1035)
Osmolaritatea 800–1.200 mOsm/l (nr. mol.
dizolvate in 1 litru solvent)
pH 5–6 (4,5–8)
Urobilinogen absent
Glucoza absenta
Proteine absente
Sange absent
1. Densitate, osmolaritate
Densitate Osmolaritate
(mOsm/1000 ml)
1004 100
1008 200  Subizostenurie
1011 300  Izostenurie
1017 500
1024
 Hipostenurie
1026 800  Eustenurie
1035 1200  Hiperstenurie
mari variaţii fiziologice - dietă, hidratare, vârstă;
- ! o singură determinare insuficientă - exc. > 1024 rinichiul concentrează
- DMS - densitatea micţiuni separate
Hiperstenurie > 1024 - glomerulonefrite, sindroame nefrotice, DZ, etc. - corectată !
Hipostenurie < 1024 - IRC compensată şi decompensată; pielonefrite cronice,
tubulopatii; HTA, vârstnici;
Izostenurie sau subizostenurie < 1011 - IRA, IRC uremică;
2. pH-ul
• 4,5-8
• Urina alcalină (7,5-8)– alcaloza metabolică, după
vărsături, infecţii, regim vegetarian
• Urina acidă (sub 5)- acidoza diabetică, IRC
decompensată, după efort excesiv
3. Proteinuria
Dozabilă peste 50 mg/dl
- Fiziologic sub 150 mg/24 ore
• Pasageră - de efort, ortostatism, stază (IC) din boli febrile
• Patologică (permanentă)
● Prerenală – GM < 70.000 d - mielom multiplu,
(proteina Bence Jones), pancreatită acută(amilazurie),
hemoliză (hemoglobinurie), rabdomioliză (mioglobinurie)
● Renală 3.Proteinuria
• Glomerulară:
– proteine plasmatice, GM mare > 70.000 d, şi albumine şi
globuline;
– Selectivă/neselectivă
– in glomerulonefrite; sindroame nefrotice > 3,5 g/zi

• Tubulare
– scăderea capacităţii de reabsorbţie tubulară a proteinelor
cu GM mică (< 70.000); lizozimul, ß2 microglobulina;
– nefropatii tubulointerstiţiale
• Piuria – puroi
4. Piuria
• aspect tulbure
• leucociturie sediment
– pielonefrită, pionefroză, abces renal, TBC; cistite;
uretrită, prostatită;
– Proba celor 3 pahare uretră iniţial, vezică tardiv,
rinichi toate paharele
– Cauze extrarenale: fistulizarea unor colecţii din
vecinătate
5. Glicozuria
• glucoză
– Hiperglicemie: diabet zaharat (valori serice > 180
mg%)- depăşită capacitatea de reabsorbţie tubulară a
glucozei
– Normoglicemie: diabet renal - scăderea capacităţii de
reabsorbţie tubulară a glucozei

• Pasageră – alimentaţie, stress, sarcină, febră


6. Cetonuria
• corpi cetonici
- DZ
- Vărsături repetate
- Alcool
7. Bilirubinuria, urobilinogenuria
• Bilirubina- urina colurică
• UBG – urina roşie portocalie

- Icter hepatic şi posthepatic


Ex. microscopic al sedimentului
urinar
• Structuri organizate – cel. epiteliale
– leucocite
– hematii
– cilindrii
– bacterii
• Structuri neorganizate – organice (acid uric)
– anorganice (oxalati,
fosfati, carbonati)
1. Hematii
• normal: absente sau 1-2/ câmp microscopic
• substrat organic !
Tipuri – hematurie microscopică(1-3 hematii/câmp)
- hematurie macroscopică
- permanentă sau intermitentă
– izolată sau însoţită de alte manifestări
– iniţială (cervico-prostatică), terminală (vezicală),
totală (renală) → proba celor 3 pahare
• Cauze – glomerulonefrita
– litiaza
– tumori
– tbc
– necroza corticala sau papilară
– malformaţii
– boli generale: vasculite, hemopatii, nefroangioscleroze,
tratament cu anticoagulante
2. Leucocite
• Leucocite – normal: 1-2/ camp microscopic
– creşteri: infecţii, inflamaţii,hemoragie, contaminare
– leucociturie + bacteriene = infectie urinară
– leucociturie + uroculturi negative = tbc renală
– leucociturie + hematurie = nefropatie lupică
3. Cilindrii
• mulaje ale tubilor renali formaţi din precipitarea unor proteine
!! Afecţiune la nivel renal şi nu în căile urinare inferioare
• Hialini: normal (flux urinar redus - efort, febră, anestezie; );
glomerulonefrite, nefroangioscleroză;
• Hematici : GN
• Leucocitari: PN
• Epiteliali : nefropatii tubulare acute, sdr nefrotice
• Ceroşi: IRC avansată, amiloidoza renală;
• Granuloşi: în boli renale asoc. cu proteinurie
( glomerulonefrite acute şi cronice, sindrom nefrotic)
• Grăsoşi:Sindroame nefrotice
• Pigmentari: roşu bruni (Hb, Mb); brun gălbui (BR)
Cilindrii hematici
Cilindrii ceroşi

Cilindrii granuloşi

128
Cilindrii hialini

Cilindrii leucocitari

129
4. Cristale
Apar şi la persoane normale -
alimentaţie, diureză, pH urinar
– Litiază renală - cantitate mare !
– Acid uric : - Hiperuricemie primară
(gută) sau secundară (leucoze,
limfoame, boli cutanate extinse,
medicamente uricosurice,
alimentaţie)
– Oxalat de calciu: - oxalurie, consum
excesiv ciocolată, spanac, sfeclă,
cacao, cafea, ceai, etc;
4. Cristale
– Fosfatice: - Infecţii urinare

– Colesterol: - Hipercolesterolemie
familială, consum excesiv grăsimi
animale, sindroame nefrotice;
EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ
RENALĂ
- Indirectă: concentraţia serică a produselor de catabolism proteic
(uree, creatinina, acid uric)
- Explorarea mecanismului de diluţie şi concentrare (densimetria)

– densimetrie fracţionată /24 ore DMS (hipoto/hipertonie)


– proba de concentraţie la 4 ore, aport 500 ml =>
=> diureza 800 ml, densitate > 1024

- Filtratul glomerular = clearence-ul creatininei endogene


( b = 135 +/- 35 ml/min; femei 115 +/- 25 ml/min)
• Ureea - 20-40 mg% (50% din produşii azotaţi ai sângelui; în
IR - 90%)
  = azotemie -  FG < 50%
• orice boală renală cu oligurie (fără semnificaţie de IR) -
glomerulonefrită acută difuză;

  IRA - cu 20-30 mg% pe zi


  IRC compensată "fixă" 80 -100mg%;
  IRC decompensată > 300 mg%;
– cauze extrarenale
• metabolice: alimentaţie hiperproteică, hipercatabolice -
febră, infecţii, HDS, medicamente: CS, propranolol,
tetracicline, diuretice, vărsături;
• vasculare: colaps - hipovolemie, hTA, ICC cu debit
mic
• Creatinina - 0,8-1,2 mg%
  creatininei -  FG < 50%
 orice boală renală
 IRA - cu 2-3 mg% pe zi
 IRC compensată "fixă" 3 mg%;
 IRC decompensată > 10 mg%;
• cauze extrarenale : miopatii hipertrofice

• Acidul uric - 4-6 mg%


– boli renale cu IR - semn precoce, creşte înaintea ureei
– !!! cauze extrarenale : gută primară, alimentaţie bogată în
nucleoproteine, secundară proliferărilor maligne, boli
cutanate extinse;
• Electroliţi
– Na - 135-140 mEq/l - scade
– K - 3,5 - 4 mEq/l- creşte
– Cl - 105-115 mEq/l
• Mai ales în tubulopatii, nefropatii interstiţiale, IR , factori
extrarenali (aport, pierderi)
Explorarea echilibrului acido-bazic
Acidoza = scăderea ph-ului sanguin sub 7,35
Alcaloza = creşterea ph-ului sanguin peste 7,35
Acidoza metabolică – incapacitatea rinichiului de a excreta acizi (ex:
insuficienţa renală)
– pierderea de baze (acidoze tubulare)
Explorarea imunologică
- complexe imune circulante
- Sistemul complementului (C3 scăzut)
- Ac anti membrană bazală glomerulară
Sistemul Limfatic
Patologia Sistemului Limfatic
• Functii limfa:
– Absorbtia lichidului int.
– Raspuns la inf.
• Celule
– Macrofage
• Dilatatie-Varice limfatice, – Celule dendritice
limfangioame cavernoase – Li B
• Inflamatie- limfangita – Li T
reticulara/ tubulara
• Limfedem
• Adenopatii
• Splenomegalia
Adenopatiile apar prin:
• Infiltrare cu celule inflamatorii
• Infiltrare cu celule neoplazice Li/
Macrofage- leucemii, limfoame
• Infiltrare cu celule neoplazice- metastaze
• Infiltrarea macrofagelor cu metaboliti -
tezaurismoze
Descrierea adenopatiei
• localizarea
• marimea, forma
• sensibilitatea, durerea
• consistenta
– duri, lemnosi
– fermi, cauciucati
– scazuta
– fluctuenti
• mobilitatea, tegumentele invecinate
• gruparea
Extremitatea cefalica
• Suboccipitali
• Preauriculari
• Retroauriculari
• Parotidieni
• Submandibulari
• Submentonieri
In zona cervicala

• Lant jugular intern


• Lant jugular extern
• Supraclavicular (pe stanga Virchow-
Troisier)
La membrul superior
• Axilari (apicali, centrali, pectorali, toracali
si dorsali)
• Supraepitrohleeni
Adenopatii axilare
La membrul inferior
• Inghinali: lant vertical si lant orizontal
• Poplitei
Localizate - o singura zona

• infectia cu streptococ,
• sifilis primar
• antrax
• “boala ghearelor de pisica”= limforeticuloza
benigna de inoculare
Regionale

• cuprind mai multe zone vecine , dar grupate


intr-o regiune anatomica;
Generalizate: grupe de ganglioni din
regiuni anatomice diferite

• infectioase: HIV, Mononucleoza infectioasa,


infectia cu CMV, toxoplasmoza, VHB, sifilisul
secundar;

• leucemii, limfoame, hiperplazii benigne

• boli de colagen artrita reumatoida, lupus


eritematos sistemic, dermatomiozita;
• sarcoidoza
• hipertiroidie
• tezaurismoze B. Gaucher, Nieman Pick
• amiloidoza
• reactii la medicamente: alopurinol, atenolol,
captopril, carbamazepina, cefalosporine,
hidralazina, penicilina, fenitoin, chinidina
Etiologie
Adenopatiile inflamatorii: localizate initial,
dimensiuni moderate, aderente, dureroase, cu
periadenita si treneu de limfangita; uneori supureaza
• Adenopatii care pot supura:
– infectii streptococice,
– stafilococice,
– tuberculoza,
– antraxul,
– ciuma
Etiologie
• Adenopatiile metastatice: localizate in
teritoriul de drenaj al cancerului, nedureroase,
dure (lemnoase), aderente, formand blocuri
ganglionare
• Ex: Vichow- Troisier, Sister Marie Joseph
• sta la baza clasificarii TNM a cancerelor
Etiologie
• Adenopatiile din limfoproliferari si
mieloproliferari- initial localizate, tipic devin
regionale si apoi se generalizeaza, nedurerosi,
fermi (consistenta cauciucata- elastici), izolati.
• limfoproliferari benigne / granita
• limfoproliferari maligne:
– leucemii
– limfoame Hodgkin, non- Hodgkin
Boala Castleman
Hiperplazia ganglionara angiofoliculara
• Adenopatii localizate
• Revarsate lichidiene pleurale, pericardic
• Suferinta sistemica: febra, transpiratii
nocturne, scadere in greutate, astenie
• Poate evolua spre limfom
Tuberculoza

• frecvent submandibular si laterocervical-


scrofuloza,
• mare, putin dureroasa, initial ferma si fara
aderenta la tegumente invecinate sau
modificarea culorii lor;
• devine fluctuenta, poate fistuliza si la
suprafata pielii se elimina cazeum.
Scrofuloza
Sifilis

• primar: de obicei adenopatii inghinale, din


care un ganglion e mai mare decat ceilalti
(luna cu stelele, closca cu puii), fermi,
nedurerosi, cedeaza spontan;
• luesul secundar: adenopatie generalizata,
ganglioni nu foarte mari, mobili, nedurerosi
Limfogranulomatoza veneriana (b.
Nicolas Favre)
• Chlamidia trachomatis
• Incubatie 3-12 zile
• Leziune veziculara, tranzitorie, neindurata- ulcer-
cicatrizare
• Adenopatie inghinala dureroasa, unilaterala, cu
volum mare- fluctuenta- fistule multiple din
care curge lichid purulent si sanguinolent
abces “in stropitoare”
• Semne generale: febra, cefalee, artralgii, anorexie,
greata
Adenopatie inghinala
Mononucleoza infectioasa

• v. Ebstein Barr
• generalizata, cu prindere ganglioni cervicali,
caracteristic suboccipitali,
• durerosi, mobili, elastici,
• precedata de angina
• insotita de febra si splenomegalie
Citomegalovirus

• febra,
• este posibila hepatita acuta
• pneumonie
• encefalita, retinita la nou nascut
Toxoplasmoza

• dureri musculare
• subfebra saptamani
• infectia gravidei e periculoasa (TORCH)
HIV

• acuta: initiala, febra, sindrom pseudogripal,


rash; simptomele dispar
• cronica:scadere in greutate, febra
intermitant, diaree cronica, infectii
frecvente, TBC, neoplazii
Boala ghearelor de pisica
• Bartonella henselae
• Zgarietura de pisica= inocul
• Incubatie 1-3 zile
• Papula eritematoasa, pustula, crusta, rezolutie
spontana in 1-3 saptamani
• Cateva saptamani; adenopatie regionala,
dureroasa, febra, anorexie, astenie, care
cedeaza spontan dupa luni
• De obicei evolutie benigna

Ciuma/ Pesta
Yersinia pestis, transmisa de purici
• 3 forme: bubonica, septicemica, pneumonica
• Incubatie 2-6 zile
• Buboni= adenopatii dureroase initia in zona
de inoculare
• Manifestari generale: febra, frisoane, mialgii,
artralgii, prostatie, apoi tahicardie, agitatie, delir,
convulsii
• Diagnostic serologic/ bacteriologic
• Raspunde prompt la tratament antibiotic
Antraxul/ Carbunele
• Bacillus anthracis
• 4 manifestari posibile: cutanata, inhalatorie, gastro-
intestinala, meningiana
• Cutanata: incubatie 1-12 zile, papula pruriginoasa-
leziune veziculara/ buloasa centrala cu edem inconjurator-
zona centrala hemoragica/ necrotica, cu adenopatie
“satelita”
• Inhalatorie: infiltrate pulmonare, pneumonie, pleurezie
hemoragica, adenopatii mediastinale
Grupele ganglionare profunde
• Inel Waldayer
• Mediastinali
• Abdominali
– intraabdominali
– retroperitoneali
Grupele ganglionare profunde
• sd. de vena cava superioara
• circulatie colaterala
• edem
• dispnee
• modificari SNC
• sd. Claude- Bernard- Horner
» enoftalmie
» mioza
» ptoza palpebrala
• disfagie
• dispnee
• voce bitonala
• icter colestatic
CT toracic
Adenopatii mediastinale
tuberculoase

RX cord-pulmon
Adenopatii hilare
drepte
EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA
SISTEMULUI NERVOS
EXAMINAREA ŞI SEMIOLOGIA
SISTEMULUI NERVOS
• Examinarea funcţională a sistemului nervos
central
• Examinarea fizică a craniului şi coloanei
vertebrale
• Examinarea şi semiologia sistemului nervos
vegetativ
Examinarea funcţională a sistemului
nervos central
• Examenul şi semiologia comportamentului
• Examenul şi semiologia motilităţii
• Examenul şi semiologia excitabilităţii
neuromusculare
• Examenul şi semiologia sensibilităţii
Examenul şi semiologia comportamentului
• Comportamentul • Etologia
= totalitatea activităţilor = ştiinţa care se ocupă cu studiul
senzoriale şi motorii comportamentului.
coordonate, prin care - Consideră animalul o entitate
animalul acţionează în dinamică plasată în trei
vederea menţinerii integrităţii dimensiuni spaţio-temporare
sale ca sistem individual, dar (Cociu,1999):
şi a menţinerii integrităţii - dimensiunea filogenetică,
sistemului populaţional căruia rezultantă a programelor
îi aparţine, în condiţiile unui genetice moştenite;
mediu în permanentă - dimensiunea ontogenetică
schimbare. rezultantă a creşterii, dezvoltării
- Modul de manifestare în relaţie şi experienţei de viaţă a
cu mediul înconjurător individului;
(adaptarea la mediu) - dimensiunea ecologică,
rezultantă a interacţiunii dintre
animal şi mediul său de viaţă.
Examenul şi semiologia comportamentului
• Trebuie să aibă în vedere:
– gradul de instruire sau de dresaj al animalului;
– temperamentul animalului;
– reacţia comportamentală a animalului.
• Presupune aprecierea următoarelor elemente:
– orientarea în spaţiu şi timp, în mediul înconjurător: modul în care
ocoleşte obstacolele, modul în care găseşte uşa şi locul său în
adăpost, semnalarea senzaţiei de foame, de sete sau nevoia de a fi
muls;
– modul de răspuns: la chemarea stăpânului (semn că îl recunosc);
– modul de redresare când li se impun atitudini nefireşti (controlul
echilibrului);
Semiologia tulburărilor de comportament se
exprimă prin:
• Tulburări de inhibiţie corticală:
– Apatia (obnubilaţia sau abaterea): mişcări încete, facies trist, interes scăzut
pentru mediul înconjurător;
– Torpoarea (indolenţa sau starea tifică): tonusul reactiv scăzut, indiferenţă faţă
de mediu, deplasare anevoioasă;
– Somnolenţa: facies imobil, animalul semi-adormit permanent, apare frecvent
în: stări febrile, intoxicaţii, inflamaţii encefalice;
– Starea soporifică (sopor = somn): somn profund sau stare de nesimţire din care
animalul poate fi scos doar cu ajutorul unor excitanţi foarte puternici (lovire,
ciupire, apă rece);
– Coma = inhibiţie corticală profundă: pierderea progresivă şi de durată,
completă sau parţială, a cunoştinţei, a mobilităţii voluntare şi sensibilităţii, dar
cu păstrarea reflexelor palpebral şi cornean;
– Sincopa = sindrom paroxistic de pierdere a cunoştinţei, sensibilităţii şi
motilităţii, cu întreruperea respiraţiei şi a circulaţiei, ce durează câteva secunde
sau minute;
Semiologia tulburărilor de comportament se
exprimă prin:
• Tulburări de inhibiţie corticală:
– Lipotimia sau leşinul = pierderea cunoştinţei, o durată scurtă de timp, cu
relaxarea musculaturii şi reducerea marilor funcţii;
– Apoplexia sau ictusul apoplectic (ictus = lovitură) = cădere fulgerătoare, cu
pierderea totală a cunoştinţei, a sensibilităţii şi motilităţii (15 min. - 1 oră), cu
bradicardie, însă cu păstrarea funcţiilor vitale, apare în hemoragii encefalice sau
meningiene;
– Accesul epileptiform sau epilepsia = pierderea bruscă a cuno-ştinţei şi
sensibilităţii, însoţită de contracţii tonice, urmate de contracţii clonice, după
care se instituie starea stertoroasă şi apoi revenirea la normal, putând fi
generalizat sau parţial;
– Catalepsia = stare de pierdere a cunoştinţei, determinată de o hiperexcitaţie
cerebeloasă, însoţită de contractură tonică a musculaturii (“animal împietrit”);
– Stupoarea (stupor = încremenire), stare de lungă durată, ce se manifestă prin
reacţii întârziate la excitanţi puternici, datorată reducerii activităţii nervoase
superioare: meningită, hidrocefalie
– Imobilitatea = stare de inhibiţie profundă şi prelungită, care se exprimă clinic
prin dificultăţi de: orientare, deplasare, oprire.
Semiologia tulburărilor de comportament se
exprimă prin:
• Tulburări de excitaţie corticală:
– Halucinaţia, constă în manifestări de apărare sau de atac faţă de duşmani
(excitanţi) imaginari, determinată de: tulburări ale analizatorilor, meningite,
meningoencefalite, intoxicaţii;
– Accesele rabiforme = manifestări agresive, precedate sau însoţite de stări
halucinogene şi comatoase, consecinţa unor dureri puternice renale, procese
inflamatorii sau toxice;
– Răutatea = agresivitate permanentă, ca o consecinţă a unor sechele nervoase
sau ca un viciu (nărav);
– Retivitatea = refuzul de a executa comenzile (pasivă) sau reactii de atac
(activă), permanentă (absolută) sau relativă;
– Fobia = frica exagerată sau obsedantă faţă de obiecte sau de situaţii concrete
(hidrofobie, claustrofobie, autofobia), ca formă temporară sau ca manifestare
anxioasă colectivă, în: intoxicaţii hipovitaminoză B, anemii, stări febrile,
afecţiuni ale scoarţei;
– Isteria sau starea isteriformă = nervozitate exagerată şi reacţii disproporţionat
de mari la excitanţi obişnuiţi, ajungând la stări de fobie sau accese
epileptiforme.
Examenul şi semiologia motilităţii

• Motilitatea = capacitatea organismului de a efectua mişcări în mod


activ sau pasiv, dependent de integritatea morfofuncţională a
centrilor nervoşi motori, a receptorilor musculari şi a fibrei
musculare în sine.
• Examinarea motilităţii presupune:
– Examinarea motilităţii pasive (tonusul muscular şi starea muşchilor);
– Examinarea contractibilităţii musculare;
– Examinarea coordonării mişcărilor.
Examenul şi semiologia motilităţii pasive
– Tonusul muscular = starea de tensiune musculară permanentă
care permite menţinerea corpului în poziţie normală şi efectuarea
funcţiilor sale vitale.
– Aprecierea tonusului se face prin:
• Inspecţie - date despre proeminarea sau reducerea unor mase
musculare în repaus şi despre rezistenţa opusă de muşchi la
mişcările de flexie sau extensie.
• Palpaţie – apreciază tonusul muscular pe baza rezistenţei opuse de
muşchi la apăsare sau mişcare; Tonusul poate fi:
– normal (normoton);
– crescut (hiperton): proeminare musculară evidentă, extensie forţată a
articulaţiilor (tetanos, intoxicaţii etc);
– scăzut (hipoton): muşchi flasc, articulaţiile semiflexate deplasare
greoaie (leziuni motorii corticale, leziuni periferice ale neuronilor,
degenerescenţă nervoasă);
– abolit (atonie), echivalent cu paralizia musculară.
Examenul şi semiologia contractibilităţii
musculare
• Examinarea constă în aprecierea prin inspecţie a reacţiei musculare
(contracţie sau relaxare) în ceea ce priveşte promptitudinea,
intensitatea şi durata.
• Contractibilitatea poate fi
– normală = normokinezie
– anormală = diskinezie (contracţie anevoioasă), care se poate manifesta
prin:
• Hipokinezii (parezele) = mişcări sau contracţii musculare slabe, care se
pot manifesta ca şi contracţii lungi, rare = bradikinezii, ori complet
abolite = akinezii;
• Hiperkinezii = mişcări sau contracţii musculare intense, involuntare,
automate, stereotipe, care se exprimă semiologic prin creşterea tonusului,
a duratei, frecvenţei şi intensităţii contracţiei musculare în urma unei
excitaţi obişnuite: crampa, contractura, convulsia, mioclonia, coreea,
tremurătura şi fibrilaţia musculară.
Examenul şi semiologia contractibilităţii
musculare. Hipokineziile.
Hipokineziile sau parezele (gr.paresis = slăbire, relaxare) sunt stări în
care capacitatea de contracţie a unui muşchi sau grup de muşchi este
diminuată. Apare, ca urmare, o reducere a capacităţii funcţionale a
acestuia, însoţită şi de întârzierea reacţiei faţă de excitant (bradi-
kinezie).
Parezele se pot manifesta ca atare, având caracter de durată ori
permanent, sau pot fi faze premergătoare paraliziilor.
Sunt determinate de: intoxicaţii, avitaminoze, deminera-loze, tulburări de
metabolism, procese inflamatorii sau traumatisme.
Clasificarea şi sistematizarea lor este identică cu cea a paraliziilor.
Examenul şi semiologia contractibilităţii
musculare. Akineziile.
Akineziile sau paraliziile reprezintă dispariţia funcţiei motorii, fiind
caracterizate prin imposibilitatea de contracţie a unui muşchi sau grup
de muşchi, urmare a lipsei influxului nervos. Disfuncţia musculară
poate fi definitivă sau pe o perioadă lungă de timp, având drept
consecinţă amiotrofia (= micşorarea masei musculare şi pierderea
tonusului).
Se pot institui brusc, fără un semn prodromic, sau apar progresiv,
trecând iniţial prin faza de parezie.
Paraliziile, ca şi parezele, pot fi: spastice (muşchii sunt duri la palpare şi
contractaţi, regiunea afectată opune rezistenţă făcând imposibilă flexia sau
extensia) sau flasce (hipotonie sau atonie musculară, regiunea afectată este
moale, nu opune nici un fel de rezistenţă, atitudine “de focă”).
Examenul şi semiologia contractibilităţii
musculare. Akineziile.

După gradul lor de intindere, paraliziile şi parezele pot fi:


- difuze, cuprind toţi muşchii unei regiuni (inervaţi de un nerv motor);
- parţiale, afectează doar o parte din muşchii inervaţi de un nerv şi
anume: pot afecta un singur membru (monoplegii), ambele membre,
anterioare sau posterioare (displegii sau paraplegii), trei membre
(triplegii) sau toate cele patru membre (tetraplegii); când este afectată
doar o jumătate a corpului vorbim de hemiplegie (homolaterală sau
heterolaterală).
Paralizia totală presupune afectarea întregului corp, atât capul cât şi
trunchiul şi membrele.
Examenul şi semiologia contractibilităţii
musculare. Akineziile.
După sediul leziunii, paraliziile şi parezele, se clasifică în:
- centrale sau supranucleare, leziunile sunt localizate la centrii motori
corticali ori subcorticali, sau impulsul motor este întrerupt între
neuronul cortical şi cel periferic;
- periferice, nucleare = leziunile sunt localizate la nivelul neuronilor
motori, sau infranucleare = leziunea nervului motor este localizată
între originea nervului şi distribuţia sa.
După fenomenul care le determină, paraliziile şi parezele, pot fi
sistematizate ca:
- paralizii organice (adevărate sau definitive), leziunile sunt definitive
la nivelul muşchilor sau a mervilor;
- paralizii false (pasagere), determinate de factori care afectează
transmiterea sau formarea influxului nervos.
Examenul şi semiologia contractibilităţii
musculare. Hiperkineziile.
• Crampa = contracţie involuntară spastică, localizată sau
generalizată, temporară, dureroasă şi recidivantă; apare în
microleziuni ischemice, nevralgii sau nevrite, determinate de factori
infecţioşi, toxici, miodistrofii sau hipovitaminoze B, A, F.
• Contractura = contracţie tonică permanentă a unui muşchi sau grup
de muşchi, de obicei la membre, determină modificări de atitudine
şi evidenţierea prin traversul pielii a muşchiului contractat: tulburări
endocrine şi de metabolism, tetanos, scleroze medulare,
meningoencefalite; poate fi localizată la: maseteri = trismus, la
muşchii cefei = opistotonus, musculatura abdomenului = “pântec de
lemn” sau “apărare abdominală”.
Examenul şi semiologia contractibilităţii
musculare
• Convulsia = contracţii involuntare succesive, puternice temporare,
ale unui muşchi sau ale unui grup de muşchi, ori generalizată; se
manifestă sub formă de secuse, convulsii clonice, sau convulsii
clonicotonice, în intoxicaţii, ictus apoplactic, epilepsie, anemie
gravă.
• Mioclonia propriu-zisă = contracţie musculară bruscă, involuntară,
ritmică, cu amplitudine constantă, tempo-rară sau permanentă; mai
frecvent sunt întâlnite mioclonia frenică şi cea abdominală, în:
traumatisme, intoxicaţii, intervenţii operatorii brutale.
• Coreea (gr. choreia = dans) = mişcare involuntară cu caracter
fragmentar, aritmic, rapidă, dezordonată şi lipsită de finalitate,
dispare când animalul se linişteşte; poate fi consecinţa leziunilor
ganglionilor bazali ai creierului sau ca urmarea isteriei.
Examenul şi semiologia contractibilităţii
musculare
• Tremurătura = contracţie involuntară, de intensitate mică, ritmică şi
uniformă, localizată sau generalizată. Poate fi pasageră, repetată sau
de durată şi se poate manifesta în staţiune (tremurătură statică) sau
în mişcare (tremurătură kinetică). Apare în sindromul febril,
surmenaj, intoxicaţii, boli infecţioase sau degenerative, în
avitaminoze.
• Fibrilaţia musculară = contracţie involuntară, de mică amplitudine,
fină, rapidă şi ritmică, localizată la un grup mic de fibre (inervate de
ramificaţiile unui singur neuron). Poate fi întâlnită în intoxicaţii,
degenerescen-ţe sau inflamaţii neuronale, miodistrofii, avitaminoze
sau unele boli infecţioase.
Examenul şi semiologia coordonării mişcărilor
• Mişcări anormale pasive sau • Mişcări anormale active sau
inerte: forţate:
- ataxia cerebrală = mers anevoios - mişcări în manej = deplasare
neadaptat terenului; circulară persistentă, obsedan-tă, cu
păstrarea direcţiei;
- ataxia cerebeloasă = dimen-sionarea
greşită a mişcărilor, Romberg negativ;
- piruetarea = trenul posterior rămâne
pe loc şi rotire în cerc;
- ataxia labirintică = deplasare dificilă,
Romberg pozitiv;
- pulsiunile = tendinţa de a se deplasa
într-o anumită direcţie involuntar:
- ataxia bulbară = tulburări ale antero, retro, sau lateropulsie;
mişcărilor, respiratori, fonatorii;
- rostogolirea = răsucirea în jurul
- ataxia medulară = mers dez-organizat, axului longitudinal, întot-deauna pe
dismetric, talonat; partea bolnavă;
- vertijul (ameţeala) = dezechi-libru, - dromomania = tendinţa irezistibilă,
titubări, deplasări în cerc; periodică sau permanentă de a merge,
- astazia = imposibilitatea men-ţinerii fără o direcţie anume.
echilibrului în staţiune.
Examenul şi semiologia excitabilităţii
neuromusculare (a reflexelor)

= verificarea răspunsului neuromuscular la diferite excitaţii


(mecanice sau electrice) aplicate pe o zonă receptivă a unui arc
reflex simplu.(Papuc 2009)

În cadrul examenului clinic se verifică:


- reflexele profunde (periostale, tendinoase, musculare);
- reflexele superficiale (cutanate, ale mucoaselor, pupilare);
- excitabilitatea mecanică şi electrică.
Examenul şi semiologia excitabilităţii
neuromusculare
• Reflexele profunde se verifică prin percuţie aplicată pe tendoanele
muşchilor ori pe inserţia acestora pe periost. Se verifică următoarele
reflexe (tendinoase, musculare sau periostale):
- reflexul rotulian (patelar) = percuţia ligamentului rotulian median;
- reflexul anconaţilor (al tricepsului brahial) = percuţia tendoanelor anconaţilor
deasupra olecranului;
- reflexul ahilian = percuţia tendonului lui Achile deasupra calcaneului;
- reflexul supracarpian = percuţia tendoanelor muşchilor extensor carporadial şi
extensor digital comun;
- reflexul supratarsian = percuţia tendonului mușchiului tibial cranial şi
extensorului digital lateral;
- reflexul metatarsian = percuţia metatarsului şi a tendonului extensor digital;
- reflexul calcaneului = percuţia vârfului calcaneului;
- reflexul osului copitei = palpaţia cu cleştele de încercat copita.
Examenul şi semiologia excitabilităţii
neuromusculare

• Exagerarea reflexelor profunde se datorează:


– paraliziilor centrale, progresive sau bruşte;
– leziunilor cerebeloase, bulbare sau medulare.
• Abolirea reflexelor profunde apare în cazul:
– paraliziilor nervoase periferice nucleare;
– paraliziilor rădăcinilor medulare dorsale;
– stări de comă, colaps sau sincopă.
Examenul şi semiologia excitabilităţii
neuromusculare

• Reflexele superficiale se declanşează fie prin excitarea


pielii (înţepare, ciupire, rulare, atingere), ceea ce
determină contracţi reflexe ale muşchiului pielos, fie prin
excitarea mucoaselor, fapt care declanşează reacţii diferite
ale organelor.
Leziunile corticale reduc sau abolesc reflexele
superficiale.
Examenul şi semiologia excitabilităţii
neuromusculare
• Reflexele cutanate:
– Reflexul grebănului = percutarea uşoară sau înţeparea pielii determină o reacţie
de contracţie repetată a muşchiului pielos, unilateral sau bilateral, constant la
eq şi slab la bo.
– Reflexul dorsal = ciupirea pielii caudal de grebăn provoacă lordozarea
animalului. Demonstrează itegritatea segmentului medular C6-C8 şi T1-T2.
– Reflexul abdominal = atingerea pielii sau a părului în regiunea abdominală
laterală, latero-ventrală şi a hipocondrului, fapt care provoacă contracţia
pielosului abdominal.
– Reflexul de scărpinare la câine = scărpinarea regiunii lombare la animalul aflat
în decubit lateral provoacă mişcări de pedalare.
– Reflexul gluteal (fesier) = excitarea pielii din regiunea feselor urmată de
contracţia muşchilor fesieri.
– Reflexul cvadricepsului = atingerea articulaţiilor coccigiene determină
contracţia muşhiului cvadriceps.
Examenul şi semiologia excitabilităţii
neuromusculare
• Reflexele cutanate:
– Reflexul anal = atingerea anusului este urmată de contracţia sfincterului anal.
– Reflexul codal = atingerea feţei ventrale a cozii determină coborârea cozii şi
lipirea ei de regiunea perineală.
– Reflexul perineal = atingerea pielii din regiunea perianală provoacă aceeaşi
reacţie ca şi în cazul reflexului codal.
– Reflexul cremasterian = atingerea pielii de pe faţa internă a coapselor provoacă
contracţia muşchiului cremaster.
– Reflexul scrotal = excitarea scrotului (agenţi termici sau prin înţepare)
determină contracţia acestuia.
– Reflexul mamar (la vacă) = atingerea feţei posterioare a mamelei sau coapselor
urmată de flexarea membrelor pelvine.
– Reflexul plantar (interdigital sau Babinski) = atingerea sau înţeparea uşoară a
pielii interdigitale provoacă flexarea degetelor sau chiar şi a jaretului. În cazul
leziunilor corticale sau de compresiune intracerebrală, animalul răspunde prin
extensia degetelor (hiperrefelxivitate) = “semnul Babinski”.
Examenul şi semiologia excitabilităţii
neuromusculare
• Reflexele mucoaselor:
– Reflexul palpebral sau cornean = închiderea pleoapelor la atingerea cililor,
pleoapei, corneei sau scleroticii. Demonstrează integritatea căii senzitive a
nervului trigemen şi a căii motorii a nervului facial.
– Reflexul pupilar = reacţia pupilei la excitaţia luminoasă. Lumina puternică
determină mioză (n. oculomotor), iar întunericul determină midriază
(ortosimpaticul). Reacţia reflexă este consensuală (apare la ambii ochii)
indiferent dacă excitaţia este unilaterală sau bilaterală.
– Reflexul deglutiţiei = atingerea limbii sau a faringelui provoacă declanşarea
deglutiţiei. Reflexul dispare în paralizia faringelui.
– Reflexul de masticaţie = atingerea bucelor induce declanşarea masticaţiei.
– Reflexul de strănut = excitarea mucoasei nazale (mecanic sau chimic), urmată
de strănut.
– Reflexul palatin = apăsarea cu degetul pe palatul dur, pe bare sau ciupirea
frâului limbii provoacă deschiderea gurii.
Examenul şi semiologia excitabilităţii
neuromusculare

• Excitabilitatea neuromusculară mecanică şi electrică


- Se verifică prin percuţie sau cu ajutorul curenţilor galvanici, care
interceptează căile senzitive şi motorii ale reflexelor.
- Excitaţiile se aplică pe traiectul nervilor, unde aceştia sunt dispuşi
superficial.
- Reacţiile sunt specifice nervului excitat: nervii motori induc contracţii
musculare, nervii senzitivi determină manifestări ale sensibilităţii.
- Degenerescenţele totale, nervoase sau musculare, au ca rezultat abolirea
excitabilităţii, în timp ce formele parţiale ale degenerescenţelor provoacă
reducerea excitabilităţii.
Examenul şi semiologia sensibilităţii
• Vizează verificarea capacităţii de recepţie a excitaţiei de către
terminaţiile senzitive (receptorii senzitivi) şi integritatea
componentelor unui analizator (recepto-rul, calea senzitivă, cetri de
recepţie corticali, sub-corticali sau medulari). Verificarea constă în
aplicarea unui excitant adecvat receptorului şi aprecierea
răspunsului dat de animal la reacţia provocată.
• Trebuie ţinut cont de faptul că sensibilitatea cutanată şi a
mucoaselor nu este uniform repartizată pe toată suprafaţa corpului
(sunt zone mai sensibile, zone mai puţin sensibile, iar altele
insensibile). De asemenea, uneori excitanţii utilizaţi pot fi
recepţionaţi concomi-tent de mai mulţi receptori senzitivi (vizuali,
olfactivi, auditivi, tactili sau dureroşi), reacţia fiind modificată.
• Examenul sensibilităţii cuprinde: sensibilitatea extero-ceptivă,
sensibilitatea proprioceptivă (profundă) şi sensibilitatea
interoceptivă (viscerală).
Examenul şi semiologia sensibilităţii

Sensibilitatea exteroceptivă poate fi:


- superficială sau protopatică
la piele: tactilă, termică, dureroasă;
la mucoase: tactilă, termică, dureroasă, gustativă;
- telereceptivă sau senzorială:
- vizuală,
- auditivă,
- olfactivă.
Examenul şi semiologia sensibilităţii
• Sensibilitatea superficială a pielii şi mucoaselor,
are în atenţie excitanţi de tip:
- tactil: atingerea firelor de păr de pe corp sau din pavilionul urechii
urmărindu-se reacţia animalului (contracţia pielosului);
- termic: aplicarea unor bucăţi de gheaţă sau a unor obiecte calde pe piele şi
urmărirea reacţiei pielii;
- dureroşi: ciupirea sau înţeparea pielii, ori smulgerea unui fir de păr şi
urmărirea reacţiei de apărare a animalului.
Tulburările sensibilităţii superficiale – disesteziile – se pot
manifesta sub formă de:
- hiperestezii = creşterea (exagerarea) sensibilităţii;
- hipoestezii = scăderea sensibilităţii;
- anestezii = abolirea sensibilităţii;
- parestezii = modificări calitative ale sensibilităţii.
Examenul şi semiologia sensibilităţii
• Hiperestezia sau hiperalgia (hiperalgezia) poate fi clasificată, în
funcţie de modul de manifestare raportat la locul de aplicare a
excitaţiei, astfel:
– locală, se percepe doar la locul de aplicare a excitaţiei;
– proiectată, se percepe pe o zonă situată la distanţă de locul excitaţiei (zonă
deservită topografic de acelaşi nerv);
– iradiată, se percepe pe o zonă deservită senzitiv de ramuri îndepărtate ale
aceluiaşi nerv (ex: durerea de urehi în afecţiuni laringiene);
– reflectată, sensibilitatea este proiectată la un dermatomer (zonele
Kalchschmidt, clavirul Roger).
Hiperestezia şi hiperalgia sunt întâlnite în caz de: nevralgii
(hiperestezie periodică şi hiperalgie exagerată la apăsare), nevrite
(hiperestezia se instalează la debutul bolii pentru ca ulterior să se reducă sau
să dispară), sindromul radicular sau senzitiv (hiperestezia este
distribuită doar la zona deservită de nervul respectiv), sindrom cortical şi
talamic (hiperestezie generalizată, tulburări de motilitate).
Examenul şi semiologia sensibilităţii
• Hipoestezia (hipoalgia) şi anestezia se instalează în cazul distrugerii
parţiale, respectiv totale, a nervului somatic senzitiv.
Apare sub formă de hemihipoestezie (hemianestezie) în cazul unor
leziuni interne ale encefalului, leziuni unilaterale ale pedunculilor
cerebrali, ale bulbului sau ale substanţei albe medulare. Este alternă
(pe o latură a capului şi pe partea opusă a corpului) dacă leziunea
encefalică este situată înaintea bulbului. Când leziunea este situată
retrobulbar, hipoestezia poate fi ori pe aceeaşi parte cu leziunea ori pe
partea opusă, dar afectează întotdeauna regiunile corporale situate
posterior localizării leziunii medulare. Este denumită heterolaterală
(când e situată pe partea opusă leziunii) sau homolaterală (când este
situată pe partea leziunii).
Examenul şi semiologia sensibilităţii
• Hipoestezia şi anestezia de origine medulară pot prezenta diferite
forme:
– anestezia de tip global (sindrom medular total): secţionarea transversală a
măduvei;
– de tip Brown-Sequard (sindrom medular lateral): secţionarea transversală a
jumătăţii laterale a măduvei;
– de tip leucomedular lateral (sindrom leucomedular lateral): în cazul unor
leziuni care afectează doar substanţa albă laterală;
– de tip leucomedular dorsal (sindrom leucomedular dorsal): e afectată substanţa
abă dorsală;
– de tip leucomedular ventral (sindrom leucomedular ventral): în discopatii
vertebrale;
– de tip medular dorsal (sindrom poliomedular dorsal): în cazul lezionării
jumătăţii dorsale a măduvei;
– de tip medular ventral (sindrom poliomedular ventral): când e afectată
jumătatea ventrală a măduvei;
– de tip “coadă de cal” (sindromul cozii de cal);
– de tip periferic sau inframedular: leziuni la nivelul rădăcinilor (sidrom radicular
senzitiv sau motor) şi trunchiurilor nervoase.
Examenul şi semiologia sensibilităţii

• Parestezia sau pruritul = modificare calitativă a sensibilităţii


exprimată prin scărpinare, determinată de iritaţii locale cutanate,
tulburări endocrine, infecţii, degenerescenţe ale nervilor senzitivi
sau ale ganglionilor nervoşi.
Examenul şi semiologia sensibilităţii

• Sensibilitatea telereceptivă sau senzorială


Are în atenţie analizatorii, adică organele de simţ.
Pentru examinarea acestora este necesar iniţial un examen fizic
al receptorului urmat de un examen funcţional al senzorului.

– Examinarea şi semiologia văzului


– Examinarea şi semiologia auzului
– Examinarea şi semiologia mirosului
– Examinarea şi semiologia gustului
Examenul şi semiologia sensibilităţii
• Examinarea şi semiologia văzului
– Examenul fizic
- se face prin: inspecţie, palpaţie şi examen oftalmoscopic;
- se examinează: regiunea perioculară, fanta palpebrală, pleoapele, corneea,
sclerotica, conjunctiva, pleoapa a III-a, corpul vitros, canalul lacrimal
(sondaj), camera anterioară, cristalinul, fundul de ochi (oftalmoscop);
- pot fi evidenţiate diferite aspecte semiologice: tumefacţii, plăgi, depilaţii,
cicatrici, secreţie lacrimală în exces (epiforă) sau mult diminuată (xeroză),
blefarită, blefaroptoză, ectro- sau entropion, discromii, alopecii, enoftalmie
sau exoftalmie, avulsie de glob, nistagmus, strabism, keratită, cataractă etc.
– Examenul funcţional
- vizează verificarea capacităţii funcţionale a acestui analizator
- semiologic pot fi descrise următoarele aspecte:
- amauroza sau cecitatea, totală sau parţială, reprezintă lipsa sau pierderea
văzului, ca urmare a unor tulburări nervoase;
- tulburări de acomodare: viciu de acomodare (ametropie), cecitate nocturnă
(nictalopie) sau diurnă (hemeralopie).
Examenul şi semiologia sensibilităţii
• Examinarea şi semiologia auzului
– Examenul fizic
- se face prin: inspecţie, palpaţie, otoscopie, sondaj, examen radiologic al
urechii şi conductului auditiv extern;
- poate releva: imobilitatea conchiei auriculare, contracturi ale muşchilor
auriculari, mialgii, nevrite sau obstruări ale canalului auditiv extern cu
cerumen, pământ, corpi străini.
– Examenul funcţional
- se face prine emiterea unor zgomote din direcţii diferite şi de intensitate
variabilă, urmărind mobilitatea pavilioanelor urechii şi mişcarea capului;
- tulburările de auz se pot manifesta sub formă de:
- Hipoacuzie = reducerea percepţiei auditive datorată lezionării căii de
transmitere a sunetului sau a centrului de recepţie;
- Anacuzie (cofoza sau surditatea) = auzul abolit ca urmare a leziunilor profunde
(uneori definitive) ale analizatorului acustic, poate fi unilaterală (parţială) sau
bilaterală (totală);
- Hiperacuzie = creşterea sensibilităţii auditive, ca urmare a
meningoencefalitelor sau intoxicaţiilor.
Examenul şi semiologia sensibilităţii
• Examinarea şi semiologia mirosului
– Examenul fizic
- se face prin metodele generale şi speciale descrise la examenul
aparatului respirator.
– Examenul funcţional
- este destul de dificil de efectuat la animale;
- se poate recurge la următorul test: acoperirea ochilor animalului,
îndepărtarea oricărei surse de zgomot şi depunerea unui aliment cu
miros specific în faţa acestuia, urmărind apoi modul său de reacţie
(acceptare sau refuz)
- diminuarea sau pierderea mirosului (anosmia) poate fi întâlnită în
degenerări ale celulelor senzoriale din cavitatea nazală şi de la nivelul
organului vomero-nazal, sau în cazul unor leziuni corticale.
Examenul şi semiologia sensibilităţii

• Examinarea şi semiologia gustului


– Examenul fizic
- se face examenul gurii şi al limbii, ca organe purtătoare de receptori
gustativi, prin metodele descrise în cadrul semiologiei aparatului
digestiv.
– Examenul funcţional
- se administrează animalului alimente cu gust amar, dulce, sărat, acru şi
se urmăreşte modul de acceptare a alimentului şi preferinţa pentru un
anumit gust;
- atenţie deosebită trebuie acordată tulburărilor calitative ale apetitului
(alotriofagia sau parorexia);
- reducerea sensibilităţii gustative (hipogeuzie) sau abolirea ei (ageuzie)
sunt întâlnite în tulburări ale SNC.
Examenul şi semiologia sensibilităţii
• Sensibilitatea proprioceptivă (profundă)
- numită şi mio-artro-kinetică sau chinestezică, se referă la
sensibilitatea musculară, tendinoasă, periostală şi articulară;
- asigură echililbrul permanent al staţiunii (atitudinii) şi mişcării
animalului;
- verificarea acesteia se face urmărind capacitatea de redresare a
animalului şi promptitudinea cu care se face restabilirea
echilibrului (încrucişarea membrelor animalului, impunerea
unor atitudini nefireşti care să determine dezechilibrul);
- scăderea sensibilităţii profunde (hipochinestezia) sau abolirea ei
(achinestezia) apar în encefaloze, leziuni profunde ale
cordoanelor medulare dorsale şi laterale, la animalele
surmenate, caşectice sau supuse inaniţiei.
Examenul şi semiologia sensibilităţii
• Sensibilitatea interoceptivă (viscerală)
- animalul sănătos nu manifestă sensibilitate viscerală, ea poate
apare în cazul stărilor nervoase de hipercontracţie (spasme),
tulburărilor circulatorii (tromboze, embolii), tulburărilor
inflamatorii sau de natură topografică;
- se exprimă în trei moduri:
- sensibilitate locală (a organului), slabă ca intensitate, greu de localizat
calitativ şi topografic;
- sensibilitate proiectată pe aria de proiecţie a organului pe suprafaţa
corporală;
- sensibilitate reflectată (la distanţă), realizează reflexele viscerale şi cutanate
pe zonele reflexogene sau pe dermatomere (dermatomerele Head-Zaharin şi
clavirul Rojer). Se manifestă sub formă de horipilaţie, efidroză,
hiperestezie, tremurături sau contracturi musculare.
Nr. Dermatomerul Organul care Sectorul nervos
crt. produce de care depinde
reflectarea
1. Zona brahio-cefalică anterioară Stomac – Ficat N. vag sau
stângă parasimpaticul
2. Zona brahio-cefalică anterioară Cord N. vag sau
dreaptă parasimpaticul
3. Versantul posterior al grebănului Stomac N. vag sau
parasimpaticul
4. Zona toracală între coastele Stomac – Duoden Plexul solar anterior
5 – 10 stânga
5. Zona toracală între coastele Ficat – Pancreas Plexul solar anterior
5 – 10 dreapta
6. Zona toracală între coastele Intestinul subţire, Plexul solar
10 - 13 cecum, colon posterior
7. Zona sterno-abdominală între Porţiunea terminală Plexul mezenteric
coastele 13 - 16 a colonului cranial
8. Zona hipocondrului între coastele Rinichi – Aortă Plexul lomboaortic
16 – 18
9. Zona lombară Rinichi – Aortă Plexul lomboaortic

10. Regiunea flancului şi zona sacrală Colon flotant, rect, Plexul mezenteric
organe pelvine caudal
SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Introducere in bolile digestive


• bolile digestive – componenta majora a morbiditatii generale
• SUA – aprox 40 milioane pacienti cu afectiuni digestive
• Anglia – afectiuni digestive – 1/10 decese, 1/6 internari, 2/10
consultatii
• neoplaziile digestive – cea mai frecventa forma de neoplazie
• pandemie – 200 milioane bolnavi cu diaree (zilnic)
SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV
FOAIA DE OBSERVATIE A UNUI BOLNAV DIGESTIV
Datele de ordin
general
Varsta
• nou nascuti, sugari mici
• icterele nou nascutului si sugarului,
• sdr. dispeptic, sdr. de malabsorbtie
• afectiuni congenitale (stenoza hipertrofica de pilor, fibroza
chistica a pancreasului, megadolicocolonul congenial, atrezie cai
biliare, glicogenoze)
• copil prescolar si copil mare – boala celiaca, boli inflamatorii (b.
Crohn, RUH), parazitoze intestinale, UG, UD, polipoza intestinala,
colestaza familiala, glicogenoze
• adulti tineri – colon iritabil, RUH, b. Crohn, manifestari digestive
Sexul Rasa
• afectiuni cu androtropism • asiatici – TBC intestinal
• cancer (esofagian, gastric, • japonezi – cancer gastric
colonic)
• evrei – boli inflamatorii
• UD intestinale
• hemocromatoza • populatia celtica – boala
Profesia
celiaca
• pancreatite acute si cronice
-• industria alimentatiei
rase necaucaziene – si
• afectiuni cu ginotropism vinificatiei
intoleranta la lactoza
• UG - expunerea la policlorura de
Domiciliul
vinil
• colecistopatie cr. litiazica si
alitiazica -- mediu urban
alcol alilic si –tetraclorura
patologie de
digestiva
carbon mai frecventa
• ciroza biliara primitiva
- zone cu infectie importanta
• hepatita cr. autoimuna
Anamneza

Motivele internarii: cel mai frecvent, consecintele dispepsiei;


alaturi de ele se individualizeaza: durerile abdominale, tulburarile
de tranzit sau simptomele si semnele generale

Istoricul bolii
• prezenta simptomelor functionale
• succesiunea simptomelor in nictemer
• legatura cu orarul meselor si natura alimentelor ingerate
• factori de agravare si de ameliorare

Excluderea unor afectiuni extradigestive ce se pot exprima prin


simptome digestive:
 embolia pulmonara → durere epigastrica
 pneumonia lobara inferioara → junghiul Meran
 pleurezia → mimeaza afectiuni de colecist, pancreas, duoden,
splina
Suferinta unui segment poate mima simptomatologia altui
segment digestiv
• diaree foarte abundenta → suferinta esofagiana/gastrica
• sindromul de staza duodenala/gastrica → suferinta bilio-
ecedente personale patologice
pancreatica/hepatica
patite virale sau antecedente transfuzionale
i infectioase (dizenterie, febra tifoida, malarie, tuberculoza, lues)
i renale cronice
Z
a, pelagra
Antecedente heredo – colaterale
- boli cu potential familial sau cu transmitere ereditara
(UG, UD, polipoza digestiva, megacolon congenital,
diverticuloza, cancer gastric si colonic)
-Conditii
contaminare intrafamiliala
de viata si munca (tbc, unele parazitoze)
- orar neregulat al meselor, stress → UG, UD, RUH,
colon iritabil
- alimentatie saraca in fibre → constipatia cronica, cancer
Simptomatologia functionala a aparatului digestiv –
clasificare

• TULBURARI DE APETIT: anorexia, polifagia, polidipsia,


pervertiri ale gustului

• DISPEPSIA: gastrica, bilioduodenala, intestinala, pancreatica

• DURERI ABDOMINALE: acute/cronice

• METEORISMUL ABDOMINAL

• TULBURARI DE TRANZIT: esofagian, gastric, intestinal


TULBURARI DE APETIT

A. Tulburari de apetit care conduc la scaderea ingestiei de


alimente

Anorexia

 Anorexia totala
– scaderea pana la disparitie a apetitului → cauze:
 gastrita etilicului  neoplasme digestive
(gastric)/extradigestive
 boli infectioase  DZ decompensat
(cetoacidoza)
 IRC decompensata  boli endocrine
 boli psihice – anorexia mentala
Anorexia mentala (nervoasa)
- forma speciala de anorexie psihica, ce apare aproape exclusiv la
sexul feminin, cel
Caracteristici mai frecvent sub 25 ani.
clinice: Examene de laborator:
• scădere în greutate; • anemie şi leucopenie;
• amenoree secundară • hipoalbuminemie;
(revenirea în greutate cu peste • hipokaliemie;
10% duce la reapariţia • creşterea beta-carotenului şi a
menstrelor); azotului ureic;
• bradicardie sub 60/minut; • scăderea capacităţii de
• episoade bulimice urmate de concentrare renală;
vărsături autoprovocate; • alterarea testului de toleranţă
• lipsa generalizată a ţesutului orală la glucoza prin scăderea
adipos, dar cu conservarea răspun­sului muscular;
glandei mamare; • scăderea zincului şi cuprului
• •Diagnosticul
hirsutism cuseaspect
stabileşte,
de părîn cazul nedecelării
în plasmă; unei alte cauze de slăbire
înlanugo;
greu­tate sau a altei afecţiuni psihice, prin evidenţierea
• creşterea amilazemiei;
comportamentului alimentar abe­rant (frica
• piele aspră, de culoare de alimentaţie).
• scăderea hormonilor sexuali
Evoluţie:
• 50% revin la normal;
• 20% - tulburările se ameliorează dar cu păstrarea unui
deficit ponderal;
• 20% menţin anorexia;
• 5% evoluează spre obezitate;
• 5% deces (suicid, aritmii cardiace fatale).

 Anorexia selectivă:
• carne (neoplazii);
Sitofobia – anorexie conditionata pentru alimentele solide, din
• grăsimi,
teama de a alimente prăjite
nu produce (afecţiuni
durere pancreatice
(bucala, şi ale
esofagiana, căilor →
gastrica)
biliare);
cauze:
• stomatita
alimente solide (sitofobia).
aftoasa/ulceroasa  diverticuli esofagieni
inflamati
 cancer esofagian  cancer gastric

Fagofobia – anorexie impusa, in absenta unei patologii digestive


B. Exagerarea ingestiei de alimente

1. Hiperorexia – exagerarea senzatiei de foame


 fiziologica (copii, tineri, convalescenta unor boli infectioase)
 patologica - UD - parazitoze - psihoze senile
- hipertiroidie - DZ - paralizie
generalizata progresiva

2. Polifagia (hiperfagia) – hiperorexie si comportament alimentar


aberant
 gastropareza diabetica  leziuni hipotalamice 
encefalita

3. Bulimia – hiperorexie cu lipsa senzatiei de satietate


- apare periodic in anorexia mentala
- criza bulimica (1-8 ore)
- prognostic evolutiv rezervat, mai ales in bulimia ce insoteste
C. Pervertirea apetitului (parorexia) – dorinta de a consuma
substante/alimente neobisnuite
 malacia – foame de alimente acide si excitante
 pica – dorinta de substante nealimentare (var, nisip)
 geofagie - pamant
 pagofagie – gheata
 alotriofagie – substante dezgustatoare

Cauzele parorexiei
 afectiuni psihice  deficiente mintale  deficit
vitaminic/microelemente
D. Setea – senzatie de uscaciune a mucoaselor, legata de perceptia
constienta a nevoii de a ingera lichide (↑ osmolaritatea
mediului intern)

Modificari cantitative
• polidipsia - ↑ exagerata a nevoii de a ingera lichide
• episodica: alimente sarate, alcool, DZ (↑ osmolaritatea),
tensiune nervoasa
• permanenta:
- primitiva: centrala, stari nevrotice, potomanie
- secundara: boli cu pierderi ↑ de lichide (renale/extrarenale)
• oligodipsia – consum redus de lichide
- fiziologica (rinichi cu functie foarte buna)
- patologica: hiperhidropexie, hiperhidratare extracelulara,
excedent de functionare a retrohipofizei (secretie ↑ de ADH ),
producere de subst. ADH –like (sdr. paraneoplazice)
DISPEPSIA

Definitie: descrierea si asociereamajoritatii tulburarilor de


digestie
• senzatia de plenitudine gastrica
• durere situata in jumatatea dreapta a epigastrului sau in
hipocondrul drept, asociata uneori cu balonari importante si
zgomote hidroaerice

- functie de originea spt. dominante, dispepsia poate fi:


gastroduodenala, biliara, intestinala, pancreatica)

SENZATIA DE GREATA – repulsie fata de alimente +


disconfort faringian si/sau epigastric
• simptome de insotire: hipersalivatie, paloare, transpiratii,
VARSATURA - evacuarea brusca a continutului gastric sau
intestinal, pe cale bucala, datorita contractiei simultane a
musculaturii peretelui abdominal, diafragmului, pilorului,
musculaturii stomacului, inchiderea epiglotei si deschiderea
concomitenta a cardiei

Mecanism: arc reflex


stimuli centrali sau periferici centrul vomei
 (aripa
centrale:
cenusie din bulb)  periferice:
•cai
nu sunt precedate
aferente de IX,
(nv. V, greaţă;
cai corticobulbare) cai eferente
• sunt precedate (nv. X,
de greaţă;
• apar spontan,
frenic, fără efort;
rahidieni) • se însoţesc de efort de
• au un caracter exploziv
vărsătură;
(expulzia
Clasificareaconţinutului
varsaturilorgastric
(dupa originea stimulilor)
• cauze:
este brusca şi la distanţă); • extradigestive – sdr.
• apar în afecţiuni ce evoluează
vestibulare, varsaturi
cu hipertensiune intracraniană, reflexe din colici
după administrare de substanţe • digestive
sau medicamente (apomorfina,
Varsaturile cu punct de plecare digestiv

 esofagian
• falsa “varsatura”, fara greata, fara efort (= regurgitatie)
• contine lichid (mucus, saliva, alimente putin modificate)
• cauze esofagiene (stenoze cardiospasm, diverticuli)
• incompetenta sfincterului esofagian inferior (UG, HH) →
regurgitatii gastrice

 gastric
• precedata de greata, cu efort
• calmeaza/diminueaza durerea epigastrica
cauze: UG, UD, gastrite, uremie, dupa administrarea de
medicamente

 intestinal
• precedate de greata, cu efort, continut sugestiv pentru localizare
Caractere semiologice ale varsaturilor

 frecventa
• sporadice: digestive (indigestii) si extradigestive (IMA, morfina,
digitala)
• frecvente: digestive (UGD, stenoza pilorica, colecistopatii cronice)
si extradigestive (sarcina, IRC)
• incoercibile: pancreatita acuta (varsatura nu usureaza durerea, isi
schimba treptat culoarea si continutul), criza gastrica tabetica,
holera, gastroenterite acute, ocluzii intestinale, toxiinfectii
alimentare

 orarul
• matinala: alcoolici, IRC, stenoza pilorica, la gravide
• precoce dupa ingestie: gastrite acute, nevropatii
• la 1-4 ore postprandial: gastrite hiperacide, UG, cancer gastric
• tardiv postprandial (4-6 ore): UD, staza duodenala,
ptoza/dilatatie gastrica
 cantitatea
• abundente: stenoza pilorica, criza gastrica tabetica,
stenoze/volvulus intestinal, uremie, sarcina toxica
• regurgitatii importante: megaesofag congenital/dobandit

 mirosul
▪ fad (hipoaciditate, achilia gastrica)
▪ acru (UG/UD cu hipersecretie acida)
▪ ranced (stenoza pilorica, atonia gastrica)
▪ fecaloid (ocluzia intestinala depasita, fistula gastro-colica)
▪ acetona (patognomonic pentru DZ decompensat)

 compozitia (depinde de timpul scurs de la ingestie si de tipul


suferintei gastro-duodenale)
• particule fine cu miros acru (varsaturi gastrice)
• varsaturi abundente + resturi alimentare vechi (stenoza pilorica,
staza gastrica)
Tipuri particulare de varsatura

 Hematemeza

origine: sangerare din tubul digestiv pana la unghiul


duodenojejunal Treitz
diagnostic diferential: sange inghitit si apoi varsat
(tonsilectomie, epistaxis), hemosialhemeza/stomatoragie, varice
sangerande ale limbii, ulceratii bucale
aspect: “zat de cafea” (in hemoragii mici), sange rosu (hemoragii
masive)

simptome si semne asociate hematemezei:


• 400-500 ml sange  bine suportata
• 500ml sange  astenie, semne de hipoxie incipienta, soc
compensat
• 1000ml sange  soc hemoragic, sete, anxietate
• hemoragii abundente  soc hemoragic rapid instalat, IRA,
etiologie:

• esofagiana: varice, esofagite, ulcer esofagian, tumori, diverticuli,


sdr.Mallory-Weiss (generat de varsaturi repetate ce provoaca
leziuni in mucoasa esogastrica; apare frecvent la alcoolici;
diagnostic endoscopic)

• gastroduodenala:
• UG, UD (80% din HDS sunt date de UG si UD si se
exteriorizeaza prin hematemeza si melena; hemoragia se
produce prin erodarea arterei micii curburi gastrice in UG sau a
arterei gastroduodenale in UD)
• cancer gastric, gastrite, diverticuli, polipoza gastrica

• tulburari de hemostaza:
• afectiuni hematologice (sdr. purpurice, hemofilii,
hipoprotrombinemii, fibrinogenopenii)
 varsatura purulenta
cauze: perforatia in stomac a unui abces al peretelui gastric sau al
organelor de vecinatate
diagnostic diferential: puroi inghitit si eliminat prin varsatura

varsatura cu paraziti: ascarizi, strongiloides, proglote de tenie;


mai frecventa la copii

 varsatura cu calculi biliari: fistule intre coledoc-duoden, vezicula


biliara-duoden/stomac

 varsatura din sdr.ocluziv: alimentara → suc gastric → bilioasa →


poracee (verde) → fecaloida
MERICISMUL (ruminatia) – regurgitatia voluntara a alimentelor
consumate
- apare la nevropati si psihopati

HALENA – modificarea mirosului aerului expirat

 cauze digestive
• - igiena deficitara a cavitatii bucale - carii dentare
- amigdalita cronica criptica - faringite
- stomatite infectioase - toxice (Bi, Pb, Hg)
- scorbut - gingivite

• diverticul esofagian, stenoza esofagiana, staza gastrica cu


relaxarea cardiei, staza duodenala, stenoze proximale ale
intestinului subtire

 cauze extradigestive: DZ, afectiuni renale, hepatice, respiratorii,


MODIFICAREA GUSTULUI

• ageuzie – pierderea gustului pentru alimente; apare in tumori


cerebrale sau nevroze
• hipergeuzie – exagerarea senzatiilor gustative: fiziologic
(degustatori, bucatari, etc); patologic (nevropati, graviditate)
• gust amar – afectiuni hepatobiliare, nevrotici
• gust acru (acid) – gastrita hiperacida, UD
• gust dulce – DZ, intoxicatia cu Pb
• gust metalic – nevrotici, anemia Biermer, dantura protezata
cu aliaje metalice
• gust metalic + iute – debutul bolii neoplazice
DUREREA LINGUALA (glosodinie/glosalgie) – arsura/durere
- traumatisme ale limbii - cancer lingual - anemia Biermer
- febra aftoasa - tbc linguala - intoxicatii
- nevroze - sdr. Plummer-Vinson, Paterson-Kelly

ERUCTATIILE – eliminarea, pe cale bucala, a gazelor din


stomac
precedate de tensiune epigastrica, aparitie postprandial
diagnostic diferential cu criza anginoasa
miros fad/neplacut
cauze: staza gastrica/duodenala, atonie gastrica, pilorica

SUGHITUL – zgomot inspirator dat de vibratia glotei consecutiv


contractiilor clonice spasmodice ale diafragmului
mecanism: reflex (centru bulbar, cale aferenta – nv.X, cale
eferenta – nv.frenic)
cauze fiziologice: ingestie de alcool, bauturi gazoase, mese
copioase
METEORISMUL ABDOMINAL

Definitie:prezenta excesiva de gaze la nivel gastric si intestinal


(N: 150ml gaz in tot tubul digestiv: 50 ml in camera cu aer a
stomacului si 100ml in intestin)

Rolul gazului intestinal


- atenuarea contractiilor spastice
- favorizarea progresiei bolului alimentar

 Simptome secundare
 distensia unghiului hepatic al colonului → tensiune in
hipocondrul drept → mimeaza afectiune colecistica sau
hepatica
 distensia unghiului splenic → tensiune in hipocondrul stang
DUREREA ABDOMINALA

A. Semiologia durerii abdominale acute

Debut – brusc, ajunge rapid la paroxism, cu potential socogen

Cauze: - perforarea unui organ abdominal - debutul


pancreatitei acute
- ruptura unui abces visceral - strangularea unui
organ abdominal
- infarct mezenteric

Caracterele durerii
durere lancinanta + hiperestezie abdominala + contractura
(UG/UD perforat)
durere intensa in fosa iliaca dreapta/epigastru (apendicita acuta)
fond dureros continuu, cu paroxisme (colica biliara, renala)
perioade de liniste alternand cu dureri colicative, cu intensitate
Iradierea durerii abdominale
spate, umar drept (colica biliara, colecistita acuta)
hipocondru si lomba stanga (pancreatita acuta)
coloana dorsala (T6-T10), umar drept (UD perforat)
regiunea sacrata (dureri de la rect, uter)
dureri iradiate spre organele genitale externe (colica renala)

Factorii asociati care influenteaza durerea si orienteaza asupra


diagnosticului
efortul (durerea vasculara) modificarea pozitiei corpului
(iritatia peritoneala)
orto- si clinostatismul (H.H) trepidatii (diverticuloze colice,
litiaza)

Alte simptome si semne de insotire


varsaturi, tranzit incetinit (ocluzia intestinala) febra
(peritonita, infectii biliare)
B. Durerea abdominala cronica

 Dureri abdominale difuze se întâlnesc în: enterocolopatia


cronică nespecifică, enterocolonul iritabil, neuropatia diabetică,
porfiria acută, parazitoze intestinale.
 Durerile localizate aparţin zonelor topografice ale abdomenului.
Aceste zone topografice, în număr de 9 (hipocondru drept,
epigastru,
Durereahipocondru
epigastrică: stâng, flancul drept, mezogastru, flancul
stâng, fosa iliacă
• cauză dreaptă, ulcerul
abdominală: hipogastru, fosa iliacă
gastric şi stângă), se
delimitează
duodenal, prin intersecţia
gastrita acutăa două
sau orizontale
cronică, duse prin rebordul
costal şi creasta
cancerul iliacă,
gastric, cu două
volvulusul verticale
gastric, prin
ptoza şi mijlocul arcadelor
crurale.
atonia gastrică, nevroze cu tulburări
funcţionale gastrice, neoplasm de lob stâng
hepatic, decompensare cardiacă acută (mai
ales cord pulmonar acut), afecţiuni ale
căilor şi veziculei biliare (colecistita,
litiaza), boli pancreatice, hernia
Durere în hipocondrul drept:
• afecţiuni ale veziculei biliare, căilor biliare
• ficatul de stază venoasă din insuficienţa cardiacă dreaptă şi
globală
• hepatite acute şi cronice, chistul hidatic hepatic
• abcesul subfrenic drept şi abcesul subhepatic
• ulcerul duodenal (mai ales penetrant)
• aerocolia unghiului colic hepatic
• afecţiuni ale bazinetului şi rinichiului drept.

Durere în hipocondrul stâng:


• aerocolia flexurii stângi a colonului
• ulcerul gastric penetrant în pancreas
• procese de perisplenită
• tromboflebită a venelor splenice sau anevrism disecant al arterei
splenice
• abces splenic, abces subfrenic stâng, infarct splenic
• afecţiuni ale cozii pancreasului (mai ales neoplasm)
Durere în fosa iliacă dreaptă:
• apendicita acută şi cronică
• inflamaţia cecului (tiflita) şi a ţesuturilor din jur (peritiflita)
• diverticuloza colonică dreaptă şi cecală, invaginaţia ceco-colică,
tuberculoza cecală, actinomicoza cecală, ileita terminală (boala
Crohn);
• afecţiuni ale aparatului genital (la femei: salpingita, chistul
ovarian, anexita, tumorile ovariene, sarcina extrauterină; la
bărbaţi: orhite, deferentite);
• afecţiuni ale aparatului urinar: calcul ureteral inferior, stenoză
de ureter inferior, ptoză renală, hidronefroză, inflamaţia
bazinetului

Durere în fosa iliacă stângă: enterocolon spastic sau iritabil (mai


ales rectosigmoid),
perisigmoidite, diverticuloze de colon stâng, cauze urogenitale.
CARACTERISTICI ALE PRINCIPALELE TIPURI DE
DURERE IN AFECTIUNILE DIGESTIVE

Odinofagia – dificultate la deglutitie insotita de spasm


esofagian, localizata la baza gatului, retrosternal, epigastric
superior
• cauze: spasm idiopatic esofagian, stenoza esofagiana,
megaesofag, cancer esofagian
• tipuri de disfagie asociata (incompleta, completa,
paradoxala)
• topografie (inalta - orofaringiana, mijlocie – de parcurs,
joasa)

Pirozisul – durere cu caracter de arsura in regiunea epigastrica


superioara si retrosternal
• cauze multiple – gastrita hipersecretorie, ingestia de
alimente puternic condimentate, bauturi alcoolice,
Durerea ulceroasa – durere cu caracter de crampa, distensie,
torsiune, apasare (hipertonia musculaturii gastrice si spasm
piloric) sau cu caracter de arsura, cu greata (gastrite antropilorice
si bulbite asociate ulcerului)

 intensitatea durerii - depinde de sediul leziunii, dimensiuni,


penetratia in peretele digestiv, reactia inflamatorie periulceroasa,
interesarea peritoneului

 sediul durerii - epigastric - hipocondrul drept -


vertebrele T6-T10 (Boas)
- retrosternal - hipocondrul stang -
paraombilical

 iradiere - subcostal si paravertebral stang (UG) - in


hipocondrul drept (UD)
- precordial (ulcerul micii curburi, din treimea
superioara)
 periodicitatea – marea periodicitate (legata de anotimp:
primavara si toamna exista perioade dureroase de 2-3 saptamani,
care se remit complet, cu sau fara tratament)

 simptome de insotire a durerii:


- greata, varsaturi - modificarea apetitului
- pierdere ponderala - constipatie - pirozis,
eructatii (prin RGE)

 factori de calmare a durerii – lapte si alcaline, specatculos


prin inhibitori H2 sau inhibitori ai pompei de protoni
Colica biliara

 debut: in prima jumatate a noptii

 circumstante de aparitie: pranzuri copioase, alcool, efort, stres


psihic

 caracter: permanent, cu paroxisme (apasare, strivire, sfasiere)

 sediu si iradiere: hipocondrul drept → la baza hemitoracelui


drept, interscapulovertebral drept, umar drept
 durerea este accentuata in inspirul profund
 tablou clinic:
- respiratie superficiala - anxietate
- flexie anterioara a trunchiului - greata, varsaturi
- meteorism - febra, frisoane
- manevra Murphy+ - hidrops vezicular
Durerea pancreatica – semnul major al pancreatitei acute (apare in
95% din cazurile de pancreatita acuta)
• caracter: continua, violenta, senzatie de torsiune, arsura,
compresiune
• sediu si iradiere: epigastric/paraombilical → iradiere “in
bara”(tipic), in semicentura la baza hemitoracelui stang sau
iradiere atipica
• fenomene de insotire: varsaturi incoercibile(alimentare
→bilioase→poracee→zat de cafea); hTA, dispnee, tahicardie
(D.D cu IMA!)

Dureri colicative din suferinte intestinale (colici intestinale)


• caracter: crampe periombilicale, la intervale scurte, calmate de
apasare, caldura
• fenomene de insotire: greata, varsaturi, emisie de gaze, fecale
lichide/semisolide
• cauze: toxiinfectii alimentare, ocluzia intestinala,
Durerea din ocluzia intestinala
• caracter: intensa, progresiva, caracter periodic
• sediu si iradiere: sediul obstructiei → difuzeaza in tot
abdomenul
• fenomene de insotire: meteorism, suprimarea tranzitului,
varsaturi caracteristice

Colica apendiculara
• caracter: durere brusc instalata in fosa iliaca dreapta, iradiata
epigastric
• fenomene de insotire: hiperestezie cutanata, contractura
musculara reflexa, greata, varsaturi, febra

Durerea din diverticulita colonica


- durere continua sau cu caracter de crampa
- 70% din cazuri peste varsta de 60 de ani
Durerea din afectiunile vaselor mezenterice (origine vasculara)

 cauze: tromboembolii ale v. mezenterice, stenoze ale art.


mezenterice si colice
 procese acute: - durere brutala, foarte intensa, paraombilicala
- varsaturi, melena, semne de iritatie peritoneala
- DD: pancreatita acuta
 procese cronice: - intensitate mai mica, debut la efort, dupa
mese
- caracter de crampa, iradiere dorsala
- constipatie cronica, ↓ ponderala,
melena/hemoragii oculte

Colica saturnina
• apare in intoxicatia cu Pb
• caracter: dureri intense periombilicale, semne clinice ca in
Colica din porfirie
• tablou clinic:
- dureri colicative abdominale - astenie generala
- urina bordo, ce se inchide la culoare in contact cu aerul (oxidarea
coproporfirinelor)
- fotodermatoza - pilozitate malara

Tenesmele rectale – senzatie de tensiune si constrictie in regiunea


anala, cu necesitatea imperioasa de defecatie, fara realizarea
acesteia/eliminare de mucus
• cauze: rectita, rectosigmoidita, fisuri anale, boli prostatice si de
uretra posterioara

Rectalgia (proctalgia)
• caracter: accese de arsura, in afara defecatiei, iradiata in
coccis,fese, radacina coapsei
• cauze: neoplasm rectal, tromboflebita hemoroidala, fisura anala
MELENA

• Definitie: eliminarea de sange digerat, cu aspect de “pacura”,


semiconsistent
• Cauza: sangerare intre orofaringe si hemicadrul colic drept
(min.80ml, min.8 ore):
• efractia varicelor esofagiene si gastrice
• UG/UD
• diverticuli cu eroziuni sangerande
• polipi ulcerati
• cancer
• Diagnostic diferential: consumul anumitor alimente,
medicamente cu Fe, Bi
• Hematochezis - eliminarea de sange prin scaun (rosu/rosu-
maroniu)
- sangerare sub unghiul Treitz/sangerare masiva
• Rectoragia - sangele coafeaza scaunul