RESUSCITAREA CARDIO-

RESPIRATORIE LA SUGAR ŞI
COPIL
SVBP (PBLS)
 Suportul vital de bază pediatric
 Suport vital de bază (SVBP) - menţinerea
deschisă a căilor aeriene, asigurarea
respiraţiei şi a circulaţiei fără a folosi
echipamente
 Suport vital avansat (SVAP) - asigurarea
căii aeriene, a respiraţiei şi a circulaţiei cu
ajutorul echipamentelor
 Suportul vital de bază în spital - diferenţa
dintre BLS şi ALS nu este atât de netă,
resuscitarea desfăşurându-se ca un proces
continuu
 OBIECTIVE:
 CRESTEREA SUPRAVETUIRII
 SECHELE NEUROLOGICE MINIME
 CALITATEA BUNA A VIETII
RCP ASIGURĂ:
 OXIGENARE SI VENTILATIE
 FLUX SANGVIN SPRE ORGANELE VITALE(CORD,
CREER) PINA LA RESTABILIREA CIRCULATIEI
SPONTANE.
SEMNE DE VIATA:
 ORICE MISCARE ACTIVA

 TUSE

 RESPIRATIE NORMALA
 SEMNE CLINICE DE STOP CARDIAC:
1. PACIENT CE NU RASPUNDE LA STIMULI
DUREROSI(AREACTIVITATE)
2. APNEE SAU GASPING(RESPIRATII ANORMALE)
3. APSENTA CIRCULATIEI- PULS CENTRAL
ABSENT(a.carotida,femurala ,brahiala)
4. PALOARE SAU CIANOZA

 !Nu decidem initierea RCP doar in functie de palparea pulsului

 !Daca nu exista semne de viata iar palparea pulsului central
nu este certa se initiaza RCP imediata.
Scopul suportului vital de bază
pediatric
 Asigurarea substratului energetic la
nivel tisular – mai ales miocard şi creier
→ Aport de oxigen
→ Debit cardiac corespunzător
Epidemiologia stopului cardio-
respirator la copil/sugar
Cauze multiple

Insuficienţă Insuficienţă cardio-

respiratorie circulatorie (şoc)

Hipoxemie
Insuficienţă cardio-respiratorie Acidoză

STOP CARDIO-RESPIRATOR
 Suportul vital de bază pediatric
Salvatorul cunoaşte doar protocolul de SVB la
adult
 Utilizează protocolul de la adult, cu unele
modificări:
 Efectuează iniţial 5 ventilaţii urmate de
protocolul de la adult
 Efectuează 1 minut de RCP înainte de a
solicita ajutor
 Suportul vital de bază pediatric
1. Se asigură securitatea salvatorului şi a
victimei
2. Se evaluează starea de conştienţă a
pacientului
 Se mişcă uşor victima şi se vorbeşte cu
aceasta
 Există mişcări active ale victimei? Plânge
sau respiră spontan?
 a) Pacient conştient, dar cu stare generală
alterată:
 Oxigenoterapie – pe mască
 Copilul cu detresă respiratorie:
→sugarul se aşează în poziţie neutră
→copilul mic se lasă în braţele mamei
→ copilul mare va adopta spontan poziţia
în care căile aeriene au cel mai mare diametru
→ se lasă în poziţia care îi este cea mai
confortabilă
 monitorizare ( SatO2, FR, AV, TRC, TA, t°C)
 montarea unei linii venoase
 b) Pacient inconştient
 Se începe SVBP şi se continuă cu SVAP
 Se aşează pacientul în decubit dorsal –
atenţie la pacienţii cu suspiciune de
traumatism cervical
3. Deschiderea căilor aeriene

 Extensia capului
 Ridicarea mandibulei
 Deschiderea gurii
 La pacientul traumatizat – subluxaţia
mandibulei
 Sugar – poziţie neutră (sul sub umeri)
 Extensia capului + ridicarea
mandibulei
 Plasaţi o mână pe fruntea copilului şi
basculaţi uşor capul pe spate până ajunge
în poziţie neutră.
 Hiperextensia capului produce obstrucţia
traheei
 Plasaţi degetele celeilalte mâini ( cu
excepţia policelui ) sub bărbie şi ridicaţi
mandibula în sus şi în afară
 Extensia capului + ridicarea
mandibulei

 Aveţi grijă să nu închideţi gura victimei sau

să comprimaţi ţesuturile moi din regiunea
submentonieră
 Dacă vedem - un corp străin
- secreţii se îndepărtează
- lichid de vărsătură
 Nou-născut, sugar: extremitatea
cefalică este proeminentă → sul sub
umeri pentru a-l pune în poziţie neutră
 La pacientul traumatizat – subluxaţia
mandibulei – poate fi completată cu uşoara
extensie a capului dacă un al doilea
resuscitator stabilizează coloana cervicală
 4. Verificarea respiraţiei
 Căile aeriene se menţin deschise
 Evaluarea se face în maxim 10 sec
 Vezi - mişcările ritmice ale toracelui şi
abdomenului
 Auzi – zgomotele produse de victimă în expir la
nivelul nasului şi cavităţii bucale
 Simţi – aerul expirat pe obrazul salvatorului
4. Verificarea respiraţiei
a) Copilul respiră şi nu există suspiciune de
traumă:
→ Poziţia de siguranţă
Menţine căile aeriene deschise
 Scade riscul de aspiraţie
Lichidele din cavitatea bucală drenează
liber
Stabilă
Nu se va aşeza nimic pe toracele
victimei pentru a nu împiedica respiraţia
Reevaluarea periodică a pacientului.
 Poziţia de siguranţă la sugar

 Poziţia trebuie să fie stabilă

 Necesită un suport (pătură sau scutec rulat)
aşezat în spatele sugarului pentru a-şi putea
menţine poziţia
 b) Copilul nu respiră sau prezintă gasp-uri

 Se menţin deschise căile aeriene

 Se aspiră secreţiile din cavitatea bucală
 Se îndepărtează corpii străini vizibili din
cavitatea bucală
 Se utilizează adjuvanţi ai căilor aeriene
 Se efectuează 5 ventilaţii iniţiale
 Ventilaţiile produc reflex de vărsătură sau
tuse?
ASPIRAREA SECREŢIILOR DE LA NIVELUL
CAVITĂŢII BUCALE
→ Cu sondă de aspiraţie
rigidă Yankauer –
permite aspirarea
rapidă a secreţiilor
vâscoase, sânge,
lichid de vărsătură
care pot obstrua calea
aeriană
Îndepărtarea corpilor străini vizibili –
pensa Magill
 Adjuvanţi ai căilor aeriene
Canula orofaringiană
 Doar la pacientul inconştient
 Ridică limba de pe peretele posterior al
faringelui menţinând deschise căile aeriene
 Dimensiunea = cu distanţa dintre comisura
bucală şi unghiul mandibulei
 Poziţionare – se introduce în cavitatea bucală
în poziţia definitivă, cu convexitatea în sus
urmând convexitatea palatului
 Permite aspirarea secreţiilor – cu sonda
flexibilă
 6. Verificarea circulaţiei → 10sec
 Personal medical antrenat – palpează pulsul
la:
 artera brahială(sugar)
 artera femurală
 artera carotidă (copil)

 Monitorizare: SatO2, FR, AV, TRC, TA, t°C

 Linie venoasă periferică
 Verificarea pulsului
 La artera brahială
 Pe faţa medială a braţului
 Se palpează cu indexul şi mediusul

 La artera carotidă
 Localizaţi cartilajul tiroid cu 2 degete
 Deplasaţi uşor degetele lateral
 Artera carotidă se palpează în şanţul dintre
trahee şi muşchiul sternocleidomastoidian
 Se caută semnele prezenţei circulaţiei:
 mişcări active prezente
 respiraţie normală
 tuse declanşată de tentativa de ventilaţie
 Verificarea circulaţiei

 Dacă nu există puls – se efectuează

compresiuni toracice
 Dacă există dubii în ceea ce priveşte
prezenţa pulsului şi nu există semne ale
prezenţei circulaţiei – se continuă
resuscitarea cu compresiunile toracice
 Absenţa pulsului sau puls<60/min cu semne
clinice de perfuzie deficitară –iniţierea
compresiunilor toracice
 Compresiunile toracice
 Se localizează unghiul dintre apendicele
xifoid şi ultima coastă
 Compresiunile se efectuează pe stern, la 1
deget deasupra acestui reper (se evita
compresiunile la nivelul abdomenului)
 În 1/3 inferioară a sternului
 Frecvenţa = 100/min
 Profunzimea compresiunilor = 1/3 din
înălţimea toracelui
 Între compresiuni, toracele trebuie să
revină la poziţia iniţială
 Compresiunile toracice

 Copilul trebuie poziţionat în decubit

dorsal, pe o suprafaţă tare şi plană
 Alte suprafeţe de compresiune:
 Antebraţul şi palma resuscitatorului
(capul copilului este lăsat să cadă puţin
pe spate deschizând căile aeriene)
 Degetele resuscitatorului de la ambele
mâini
 Compresiunile toracice la sugar

 Compresiunea cu 2 degete – 1
resuscitator
 În 1/3 inferioară a sternului → sub linia
intermamelonară
Compresiunile toracice la sugar,
1 resuscitator
Compresiunile toracice la sugar,
1 resuscitator
Compresiunile toracice la sugar,
2 resuscitatori
 Se cuprinde toracele cu ambele mâini astfel
încât:
 Policele ambelor mâini, unul lângă celălalt, cu
degetele îndreptate spre cap, comprimă
toracele
 Celelalte degete, situate pe toracele posterior
constituie planul dur pe care se efectuează
compresiunile
 Manopera produce o perfuzie coronară mai bună
decât cea cu 2 degete
 Profunzimea şi forţa compresiunilor este mai
mare
Compresiunile toracice la sugar,
2 resuscitatori
 Compresiunile toracice la copil

 Cu podul unei palme, cu braţele întinse

vertical, perpendicular pe toracele
pacientului
 Se folosesc una sau două mâini
suprapuse, indiferent de vârstă
 Profunzimea compresiunilor → 1/3 din
înălţimea toracelui
 Compresiunile toracice la copil

 Toracele trebuie să revină la dimensiunile

iniţiale după fiecare compresiune - asigură
întoarcerea venoasă
 Revenirea incompletă a toracelui este
asociată cu:
 Presiune intratoracică crescută
 Scăderea perfuziei coronare
 Scăderea perfuziei cerebrale
 Compresiunile toracice la copil

 Întreruperea compresiunilor toracice trebuie

să fie minimă deoarece:
 Este asociată cu scăderea presiunii de perfuzie
în arterele coronare
 Nu trebuie să fie mai mare de 10 sec – pentru
evaluare
 Compresiunile toracice la copil
 Frecvenţa compresiunilor → 100/min
 Oboseala resuscitatorului este urmată de:
 Scăderea frecvenţei compresiunilor
 Scăderea profunzimii acestora
 2 resuscitatori – vor schimba rolurile la 2 min,
schimbul se va face în maxim 5 sec. şi este mai
facil dacă aceştia stau de o parte şi de alta a
victimei
Compresiunile toracice la copil
Compresiunile toracice la copil
Compresiunile toracice la copil
Compresiunile toracice la copil
 Raportul compresiuni/ventilaţii

 15 compresiuni : 2 ventilaţii
1 resuscitator - posibil şi 30:2
2 resuscitatori – unul asigură
ventilaţiile, celălalt compresiunile,
rolurile se schimbă după 2 min, 15:2
Ventilaţia pe mască şi balon nu se
efectuează în acelaşi timp cu
compresiunile toracice
 Se continuă RCP 15:2 timp de 1 min,
apoi se reevaluează
 Continuă RCP 15:2 până la instituirea
suportului vital avansat pediatric
 Monitorizare SatO2, FR, AV, TRC, TA,
t°C
 Linie venoasă periferică