ACOPERIŞURI DE TIP TERASĂ

 Acoperişurile de tip terasă se caracterizează printr-o pantă

redusă (1,5…7 %), motiv pentru care sunt cunoscute şi sub
denumirea de acoperişuri plate. În principiu, un acoperiş
terasă este o structură complexă care asigură în afara
siguranţei la acţiuni mecanice, etanşeitatea şi protecţia
termică.
 Din punct de vedere al comportării higrotermice,
acoperişurile terasă sunt acoperişuri calde, termoizolaţia
făcând corp comun cu celelalte componente ale acoperişului.
Spre deosebire, acoperişurile cu plane înclinate sunt
acoperişuri reci, termoizolaţia fiind separată de hidroizolaţie
prin intermediul unui strat de aer rece, pod.
 Fig. 3.1 Acoperiş terasă compactă; alcătuire completă
a-pe planşeu orizontal; b-pe planşeu înclinat.1-element de rezistenţă, planşeu din beton armat monolit sau prefabricat; 2-strat de panta;3-
mortar de egalizare; 4 strat de difuzie;
5- barieră de vapori; 6- strat de poză; 7- termoizolaţie; 8- strat suport termoizolaţie;
9- hidroizolaţie;10- protecţie hidroizolaţie din nisip grăunţos; 10’- protecţie hidroizolaţie din pietriş mărgăritar;10’’-protecţie hidroizolaţie din
dale din beton mozaicat pe suport de nisip.
Alcătuirea generală a acoperişului terasă.
Funcţiunile şi realizarea straturilor
componente.
 Elementul de rezistenţă constituit de planşeul de
peste ultimul nivel are rolul de a prelua acţiunile
permanente (din greutatea proprie a sistemului)
precum şi a celor temporare (zăpadă, sarcini din
exploatare) şi a le transmite elementelor structurale
verticale. Planşeul poate fi realizat din beton armat,
metal (tablă cutată), lemn sau alte materiale, în
corelaţie cu alcătuirea generală a structurii de
rezistenţă. În general, planşeul peste ultimul nivel
este orizontal. În situaţia în care arhitectura clădirii
permite realizarea unui planşeu înclinat, nu mai este
necesară prezenţa stratului de pantă.
 Stratul de pantă se realizează sub forma unui strat
de material de grosime variabilă, care are rolul de a
dirija apele pluviale spre gurile de colectare şi
evacuare. Pentru realizarea straturilor de pantă se
folosesc betoane sau materiale granulare cu
densitatea de cel puţin 1800 kg/m3. Grosimea
minimă a betonului de pantă la gura de scurgere este
de 3 cm. Pe suprafeţe mici, stratul de pantă poate fi
realizat din mortar de ciment, constituind în acelaşi
timp şi o şapă suport pentru bariera de vapori.
 Bariera de vapori are rolul de a împiedica trecerea vaporilor din
mediul interior spre exterior, pentru a evita condensarea lor în structura
terasei, respectiv în stratul termoizolant. Pentru execuţia barierei de
vapori pot fi folosite o multitudine de materiale, cele mai importante
fiind:
-materiale bituminoase în foi (carton bitumat, pânză bitumată), lipite cu
mastic de bitum, funcţie de regimul higrotermic al spaţiilor de sub
învelitoare.
-folii din material plastic lipite cu bitum la cald sau nelipite dar sudate între
ele.
-folie de aluminiu pe suport de carton sau împâslitură bitumată
-mastic bituminos turnat la cald
-vopsele greu permeablie la vapori, emailuri vinilice, vopsele clor cauciuc
-membrane multistrat
Termoizolaţia realizează protecţia termică la partea superioară a
clădirii, asigurând satisfacerea următoarelor exigenţe:
 reducerea pierderilor de căldură, respectiv a necesarului de
energie pentru încălzire, pe durata anotimpului rece,
intervenind esenţial în valoarea nivelului de performanţă
energetică a clădirii;
 evitarea supraîncălzirii şi asigurarea confortului de vară
pentru spaţiile situate la ultimul nivel;
 evitarea riscului de condens superficial şi în structura terasei.
Materialele din care se realizează termoizolaţia au cunoscut o
spectaculoasă evoluţie în timp din punct de vedere al
performanţelor de izolare, a durabilităţii (păstrării în timp a
caracteristicilor tehnice ) şi a aspectului general. Au fost
utilizate:
 betoane uşoare, materiale granulare naturale sau ca rezultat
al unor procese tehnologice (cenuşa de termocentrală, zgura
de furnal, granulit, perlit etc),
 beton celular autoclavizat,
 polistiren, vată minerală, vată de sticlă, sticlă spongioasă,
spume poliuretanice,
 materiale izolante performante din folii de aluminiu şi lame
de aer, materiale izolante sub vid.
TERMOIZOLATII
 Hidroizolaţia este componenta principală a terasei,
asigurând protecţia la acţiunea apelor meteorice.
Având în vedere riscurile pe care le implică defectele
în realizarea hidroizolaţiei, este necesară acordarea
unei atenţii deosebite începând din faza de concepţie
şi proiectare până la executarea celor, aparent, mai
nesemnificative detalii. Materialele de realizare a
hidoizolaţiei au evoluat în timp, de la un complex de
foi de carton bitumat alternând cu pânză sau
împâslitură din fibre de sticlă bitumată, la membrane
din polimeri sau clor cauciuc, aşezate sau lipite pe
suport
HIDROIZOLATII
 Membrane de bitum cu:
 -Elastomeri (PYE)
 -Plastoeri (PYP)

 Lipite:
 -la cald (cu flacara sau bitum topit)
 -la rece (cu autoadezivi)
HIDROIZOLATII
 Membrane din materiale plastice:

 -poliolefin flexibil (FPO/TPO)

 -Polivinilclorid (PVC-P)
 -etilen-copolimer-bitumen (ECB)
 -vinilacetatcopolimer (VAE)
 -polietilena clorata (PEC)

 Imbinare prin lipire sau lestare

HIDROIZOLATII
 Membrane din cauciuc sintetic:
 -etilenpropilendienic (EPDM)
 -Polietilena clorsulfonata (CSM)
 -cauciuc nitrilic (NBR)
 -cauciuc butilic (IIR)
 -polietilena clorata (PEC)
 Folie continua ridicata pe atic
 Protecţia hidroizolaţiei este necesară din următoarele
considerente : datorită culorilor închise caracterizate prin
valori importante ale coeficienţilor de absorbţie a radiaţiei
solare, caracteristice materialelor hidroizolante, însorirea
provoacă încălzirea hidroizolaţiei la valori de temperatura
mult superioare faţă de aerul exterior (80…85 C faţă de
35…38 C temperatura aerului). Această creştere de
temperatură determină in primul rând un efect de
suparaîncălzire a spaţiilor de la ultimul nivel cu urmări total
defavorabile asupra condiţiilor de confort în anotimpul cald.
In plus, bitumul se moaie sub acţiunea temperaturii ridicate,
devine casant şi fisurează. Ca urmare, protecţia hidroizolaţiei
trebuie gândită în sensul diminuării capacităţii de absobţie, în
favoarea creşterii capacităţii de reflexie a radiaţiei solare.
In acest scop se folosesc materiale de culoare deschisă sau cu
suprafaţă lucioasă, reflectantă. Soluţiile cele mai des utilizate sunt
cele oferite de materialele granulare : nisip graunţos aplicat pe bitum
neîntărit, pietriş mărgăritar sau cribluri din alte materiale de culoare
deschisă cu granulaţii de 6…7 mm, pietriş de râu (granulaţie 7…15
mm). Tehnologia actuală realizează protecţia cu nisip grăunţos
direct din fabrică, folosind ca ultim strat al hidroizolaţiei folii
“blindate “ adică gata presate pe o faţă cu material grăunţos, uniform
şi bine presat. Acest material poate fi colorat, constituit din granule
ceramice, din ardezie etc. Protecţia mai poate fi realizată din folii de
aluminiu, pelicule în culori deschise, şape sau chiar dale de mortar
de ciment presate (pardoseli de protecţie la terase circulabile)
 Straturile de difuzie, de decompresie şi
compensare îndeplinesc funcţiuni complexe şi
diferite cum ar fi :
- asigură difuzia spre exterior a eventualelor acumulări
de vapori provenite din procesele umede care se
desfăşoară la ultimul nivel;
- asigură difuzia vaporilor proveniţi din evaporarea
umidităţii existente - din construcţie sau din
precipitaţii - în straturile dintre hidroizolaţie şi
barieră (şape din mortar sau termoizolaţii din
betoane uşoare),
-împiedică producerea presiunii sub hidroizolaţie prin dilatarea
aerului din porii straturilor datorită încălzirii ca urmare a
însoririi, permiţând evacuarea volumului suplimentar spre
exterior; se evită astfel formarea băşicilor sub hidroizolaţie,
asigurând decompresia. În anotimpul rece, are loc fenomenul
invers, aerul rece contractându–se, se crează depresiune sub
hidroizolaţie care determină tasări şi fisuri; stratul de
decompresie permite pătrunderea aerului din exterior şi
preîntâmpină formarea depresiunii;
- asigură realizarea unei discontinuităţi de aderenţă între
hidroizolaţie şi stratul suport (şapa suport) care să
compenseze deformaţiile diferenţiate sub influenţa variaţiilor
de temperatură, mai ales în dreptul micilor fisuri ce apar în
şape.
 Pentru realizarea difuziei şi decompresiei, aceste
straturi sunt puse în contact cu atmosfera exterioară
prin intermediul deflectoarelor. Realizarea
compensării din dilataţie nu necesită legătura cu
exteriorul.
 Stratul de difuzie se dispune sub bariera de vapori iar
cele de decompresie şi compensare sub hidroizolaţie.
Intre aceste straturi nu trebuie să existe legătură
pentru a nu favoriza pătrunderea vaporilor proveniti
din interior (deci cu temperatura mai ridicată), în
spaţiul mai rece de sub hidroizolaţie unde ar putea
condensa.
 Materialele folosite pentru realizarea straturilor de
difuzie sau de decompresie sunt:
- carton bitumat perforat blindat, obţinut prin lipirea
prin presare pe una din părţi a granulelor de nisip
grăunţos;
- împâslitură din fibre de sticlă bitumată blindată;
- carton bitumat sau împâslitură din fibre de sticlă
bitumate neblindate.
 Fig. 3.3 Tipuri de terasă funcţie de modul de realizare a protecţiei termoizolaţiei
a-terasă necirculabilă/circulabilă; b-terasă circulabilă cu pantă nulă (cu dale rezemate pe ploturi); c-terasă grădină; 1-
pietriş de râu, protecţie hidroizolaţie terasă necirculabilă; 2-dale beton mozaicat, strat de uzură şi protecţie
hidroizolaţie terasă circulabilă; 3- strat de nisip, suport dale mozaicate; 4-hidroizolaţie; 5-plot reglabil pentru
susţinerea dalelor la terasa cu pantă nulă; 6- plăcuţă de ghidaj; 7-sol vegetal; 8-strat filtrant (geotextil); 9- strat
drenant, pietriş sau piatră concasată; 10 - barieră contra rădăcinilor; 11- strat de poză.
LEGENDA
1.Planseu beton armat
2.Strat difuzie+bariera vapori
3.Strat termoizolant
4.Strat protectie tehnologica
5.Sapa mortar (armata sau nearmata)
6.Strat difuzie-decompresiune-compensare
7.membrane hidroizolanta
8.Strat protectie hidroizolatie din dale de
beton
9.Strat protectie hidroizolatie din pietris
10.Retea canale in legatura cu atmosfera
(asigura detenta vaporilor de apa)
 Acoperiș plan tip
terasă inversată
1. Pietris
2. Filtru împaslitură
3. Termoizolație
4. Membrana
hidroizolatoare
bituminoasa
5. Strat de pantă
6. Placă de beton armat

In varianta terasă "inversat", succesiunea straturilor este modificată: panourile

termoizolante se amplaseaza deasupra hidroizolatiei, oferind o protecție a
acesteia, pe termen mai lung, impotriva unui numar de factori care pot conduce
la deteriorarea prematură a membranei.
 Avantaje
 mai puțin expusă la variații extreme ale temperaturi ce provoacă tensiuni în
membrană (la acoperisurile inversate temperatura membranei se mentine intr-un
interval ingust și mai puțin nociv);
 este ferită de impactul climatic si al radiatiei UV;
 mambrana nu este supusă la congelare şi la acţiunile mecanice cauzate de gheaţă;
 protejarea membranei de impactul mecanic in timpul perioadei de construcție,
utilizare si intreținere;
 se evită deformarea / umflarea membranei: membrana hidroizolanta de pe latura
calda a izolatiei termice actioneaza si ca o bariera de vapori;
 un regim mai stabil în ceea ce privește influența umidității mediului exterior, care
înseamnă în primul rând o deshidratare moderată după ploaie sau topirea zăpezii;
 Atunci când se fac testele de presiune la apă ale membranei hidroizolante de pe
acoperiş, înainte de recepția lucrării, eventualele scurgeri pot fi identificate rapid şi
fără daune suplimentare comparativ cu acoperiş obişnuit, în cazul căruia
răspândirea apei la izolația termică se poate produce pe arii extinse fiind astfel
necesară înlocuirea termoizolației.
Graficul ilustrează variația
temperaturii la nivelul
membranei hidroizolante in
cazul celor două tipuri de
acoperiș terasă: zona colorată
cu roșu și albastru reprezintă
temperatura membranei în
cazul terasei clasice iar cel
galben temparatura
membranei în cazul terasei
inversate.
Există și o serie de dezavantaje în cazul acoperişului terasă inversat. Este
întotdeauna dificil să se detecteze şi repare greșelile şi defectele membranei.

 De aceea, este recomandat să se utilizeze materiale cu un comportament și o

tehnologie de execuție bine cunoscute pentru membranele hidrofuge cum ar fi
masticurile asfaltice cu adaos de polimeri. 
Aceste cerinţe pot fi rezumate astfel: 
 - Vântul şi precipitaţiile meteorologice de pe fața exterioară nu
trebuie să diminueze semnificativ capacitatea de izolare termică.
 - Rezistența mecanică trebuie să fie adecvata astfel încât să nu se
producă deteriorări sau deformații remanente în stratul de izolare
termică.
 - Materialul trebuie să fie în capabil să reziste la: agresiuni
biologice, acțiunea gazelor agresive existente în atmosferă şi
lichide, şi acțiunea radiaţiilor ultraviolete în cazul în care suprafaţă
este expusă.
 Aceste cerințe limitrează gama de materiale ce pot fi utilizate
pentru stratul de izolare termică. Printre cele care îndeplinesc
aceste cerinţe la un cost rezonabil sunt spuma de polistiren
extrudat si agregatele de argila expandată.
 Terase DUO

Se obţin prin divizarea stratului termoizolant în două prin stratul de

hidroizolaţie , rezultând o combinaţie între terasa compactă, caldă şi terasa
inversată. Din punct de vedere higrotermic, sistemul cumulează avantajele
celor două soluţii. Astfel:
•Stratul izolant termic de la partea superioară a hidroizolaţiei asigură
protecţia hidriozolaţiei la temperaturi ridicate şi la şocuri termice, mărindu-i
durabilitatea.
•Stratul izolant termic de la partea inferioară a hidroizolaţiei
atenuează fluctuaţiile de rezistenţă termică determinate de filmul de apă
stagnant .
 Fig.3.5 Tipuri de acoperiş terasă funcţie de poziţia straturilor în cadrul ansamblului
a-Terasă cu stratul de pantă plasat deasupra termoizolaţiei; b- terasă cu strat de pantă termoizolant; c- terasă inversată; d
– terasă DUO; 1- planşeu peste ultimul nivel; 2- strat de egalizare; 3- barieră de vapori; 4- termoizolaţie; 5-strat de pantă;
5’-strat de pantă termoizolant; 6- hidroizolaţie; 7- strat difuzie ; 8-hidroizolaţie; 9-protecţie hidroizolaţie; 10- geotextil
Fig. 3.6 Elemente perimetrale la acoperişuri terasă
a-atic; b- cornişă: 1-pardoseală la terasă circulabilă sau
protecţie la terasă necirculabilă din dale prefabricate pe
suport de nisip; 2- protecţia hidroizolaţiei care se
racordează pe verticală, din tencuială din mortar de
ciment, armat cu plasă de rabiţ; 3 - hidroizolaţie;
4-balustradă de protecţie în cazul teraselor circulabile; 5–
tub din plastic pentru aerisirea stratului de difuzie; 6-
copertină prefabricată din beton mozaicat; 7- copertină
din tablă zincată; 8- agrafă din oţel lat; 9- opritor din tablă
zincată cu pantă pentru scurgerea apelor; 10-pazie din
tablă zincată fixată cu agrafe din bandă de oţel; 11- dren
din pietriş ciuruit;
12-jgheab din tablă zincată susţinut cu cârlige fixate pe
aceleaşi dibluri cu agrafele paziei.
 Fig.3.7 Dispozitive de colectare a apelor pluviale de pe terasă; scurgeri interioare
a-terasă circulabilă; b- terasă necirculabilă;1-receptor pluvial metallic din plumb sau aluminiu
(pâlnie) cu guler; 2 – hidroizolaţie suplimentară care depăşeşte cu 10 cm marginile gulerului; 3-
hidroizolaţie cu protecţie înglobată în cazul terasei necirculabile); 4- dren din pietriş cu granulaţie
15…20 mm în jurul receptorului pluvial (gurii de scurgere); 5-ţeavă metalică; 6-receptor pluvial cu
capac perforat sau capişon în cazul terasei necirculabile; 7- dale mozaicate pe suport de nisip sau
pe ploturi; 8-coloană de scurgere; 9-protecţie din pietriş;
 Fig.3.8 Racordări la suprafeţe verticale
1-Protecţie hidroizolaţie; 2- hidroizolaţie întoarsă pe verticală; 3- strat suport
hidroizolaţie; 4-ancoraj cu piroane din 50 în 50 cm; 5-profil din beton protejat cu
tencuială pentru închiderea rostului; 6-şorţ din tablă zincată; 7-agrafe din bandă
de oţel la 50 cm distanţă; 8-bolţuri împuşcate; 9-straturi de difuzie
 Fig. 3.10 Rosturi de tasare şi dilatare
a-cu reborduri ridicate pentru terase necirculabile; b-
rost între tronsoane sau clădiri alăturate cu înălţimi
diferite; c-rost pentru terase circulabile; d-rost pentru
terase cu pantă nulă. 1-copertină cu profil de
compensare din tablă zincată de 0,5 mm fixată cu
agrafe din oţel lat; 2-fâşie din pânză bitumată în
lungul rostului; 3- protecţie hidroizolaţie; 4-
hidroizolaţie cu buclă de compensare;
5- fâşii din plăci semirigide de vată minerală sau câlţi
bitumaţi; 6-copertină mozaicată din beton prefabricat
sau turnat pe loc; 7- pardoseală din dale mozaicate;
8- strat de nisip; 9-compensator acoperitor de rost
din tablă zincată de 0,5 mm; 10- ploturi reglabile; 11-
fixarea cu joc a copertinei; 12-şorţ din tablă zincată;
13-copertină din tablă zincată de 0,5 mm grosime
care închide rostul;14-fâşie din pânză bitumată
prelungită peste rost.
 Fig. 3.10. Principiul de funcţionare a teraselor ventilate
1-strat termoizolant din material rigid (b.c.a); 2-canal ventilare transversal;
3-canal ventilare longitudinal; 4-suport hidroizolaţie; 5- deflector pentru evacuarea
aerului; 6-orificiu de admisie.

Terase ventilate
Terasa ventilată se caracterizează prin prezenţa unui strat de aer ventilat în contact cu
exteriorul, care separă stratul termoizolant de hidroizolaţie. Acesta antrenează umiditatea
rezultată din migraţia vaporilor dinspre interior spre exterior, evitându-se astfel formarea
condensului pe faţa rece a termoizolaţiei.

a. Terasă cu canale de aerare

Terasa ventilată cu canale aerare este o combinaţie între terasa compactă şi cea ventilată.
Canalele de aerare sunt incluse în materialul termoizolant, realizându-se prin dispunerea
decalată a plăcilor sau prin utilizarea unor plăci cu o geometrie specială, prevăzute cu caneluri

b.Terase cu “planşeu dublu” şi spaţiu de aer ventilat

Suportul hidroizolaţiei este constituit dintr-un planşeu uşor din elemente prefabricate din
beton, rezemat pe planşeul de la ultimul nivel prin intermediul unor dispozitive simple
c.Terasă ventilată cu dispunerea hidroizolaţiei pe şarpantă de lemn de
înălţime redusă

d. Alcătuire cu plafon suspendat termoizolant şi spaţiu intermediar de aer

ventilat.
 Fig.3.11 Terase ventilate
a- terasă ventilată cu canale de aerare incluse
în termoizolaţie; b- terasă ventilată cu spaţiu de
aer ventilat (planşeu dublu);c- alcătuire cu
spaţiu de aer şi sarpantă de lemn de ȋnălţime
redusă; d- alcătuire cu tavan suspendat
termoizolat şi spaţiu de aer; 1- planseu; 2-
barieră de vapori pe un strat de egalizare (la
planşeu monolit); 3- termoizolatie; 4- canale de
aerare; 5- suport hidroizolaţie; 6- hidroizolaţie;
7-strat protecţie hidroizolaţie; 8-strat de aer
ventilat; 9-suport hidroizolaţie, planşeu uşor din
elemente prefabricate; 10-astereală din lemn
sau înlocuitori; 11- element de rezistenţă
(planşeu din elemente prefabricate); 12- tiranţi
pentru susţinerea tavanului suspendat