Traheea

Traheea este un conduct aeric, impar, median, simetric, format

din cartilaj şi membrană fibromusculară, tapetat intern de mucoasă,
cuprins între extremitatea inferioară a laringelui şi originea bronhiilor

•Limite
•Situaţie
•Dimensiuni
•Forma
•Raporturi
•Constituţie anatomică
Limite
superior– C5–C6

inferior– T4–T5, nivel la

care se împarte în cele două

bronhii principale, dreaptă şi

stângă.

La făt traheea este situată mai

sus, la nivelul luiC4–C5.

Direcţie
Traheea are o direcţie oblică, de
sus în jos şi dinainte înapoi
Situaţie
Traheea este situată iniţial în
partea anterioară şi inferioară a
gâtului; coboară posterior de
stern, ocupând partea
superioară a toracelui, fiind
situată anterior de esofag.
Dimensiuni
Lungimea traheii este variabilă:
L = 10–11cm la femeie
L = 12–13cm la bărbaţi.
La copii, dimensiunile traheii sunt mai
reduse, fiind mai mobilă şi plasată mai
profund.
Traheea nu are o lungime fixă: se
alungeşte la ridicarea laringelui sau în
extensia coloanei vertebrale, şi scade
la coborârea laringelui sau flexia
trunchiului. Diferenţa care există între
dimensiunile sale extreme este de
aproximativ 2–3cm, această
plasticitate datorându–se existenţei
fibrelor de elastină în structura
cartilajelor traheale
Diametrul transvers extern este de
2cm la bărbaţi şi 1,5cm la femei.
Diametrul transvers intern este de
aproximativ 12mm, şi creşte după
deces, prin relaxarea musculaturii
netede de la nivelul feţei sale
posterioare.

Mobilitate
Traheea este relativ mobilă,
extensibilă şi elastică, astfel încât
poate să–şi modifice uşor lungimea: în
inspir profund, nivelul bifurcaţiei poate
ascensiona la T6 .
Forma
Forma traheii este cea a unui tub
cilindric a cărui parte superioară este
înlocuită printr–o suprafaţă plană. În
porţiunea mijlocie cilindrul traheal este
mai puţin regulat, pentru ca inferior să
devină uşor turtit antero–posterior.
Suprafaţa sa externă prezintă o serie
de amprente mai mult sau mai puţin
accentuate, din care două sunt mai
importante:
amprenta aortică pe partea stângă,
imediat deasupra bifurcaţiei, dată de
crosa aortei
amprenta tiroidiană, tot pe partea
stângă, dată de lobul stâng al glandei
tiroide
Forma traheii pe secţiune
transversală este aproximativ
cilindrică, cu variaţii individuale,
prezentând, în general, forma literei D
Raporturi
Traheea este învelită de o
teacă de ţesut conjunctiv lax
care îi favorizează mişcările
şi prin intermediul căreia
traheea vine în raport cu o
serie de structuri cervicale şi
toracice importante.
Traheea prezintă două
regiuni, cervicală şi toracică
 Traheea cervicală

Anterior
• piele
• fascia superficială şi profundă
• muşchii strenohioidian şi
sternotiroidian
• arcul jugular
• istmul glandei tiroide care
încrucişează cartilajele
traheale 2–4; deasupra
istmului se găseşte arcada
arterială supraistmică între
arterele tiroidiene superioare
dreaptă şi stângă
• anteroinferior se află fascia
pretraheală, venele tiroidiene
inferioare, resturi timice şi
artera thyroidea ima
Posterior
1. esofagul care se afla
între trahee şi coloana
vertebrală, uşor deviat
spre stânga, de care
este conectat prin ţesut
conjunctiv lax, care
conţine fibre elastice
2.nervul laringeu recurent
drept care urcă pe faţa
posterioară a traheii
3. nervul laringeu recurent
stâng care trece prin
unghiul format între
trahee şi esofag
Lateral
• lobii glandei tiroide care

coboară până la al 5–6–lea

cartilaj traheal; creşterea în

volum a lobilor tiroidieni

poate duce la fenomene de

sufocare
• artera carotidă comună
• arterele tiroidiene
• vena jugulară internă
• nervul vag
 Traheea toracică

Anterior
2. manubriul sternal
3. muşchii sternohioidian şi
sternotiroidian
4. vestigiile timice
5. vena tiroidiană inferioară
şi vena brahiocefalică
stângă
6. arcul aortic
7. artera brahiocefalică şi
artera carotidă comună
stângă
8. plexul cardiac profund
9. noduli limfatici
10. artera brahiocefalică şi
arterele carotide comune
stângi
Posterior

• esofag

• coloana vertebrală
Lateral
la dreapta:
3. plămânul şi pleura
dreaptă
4. vena brahiocefalică
dreaptă
5. vena cavă superioară
6. nervul vag drept
7. vena azygos
la stânga:
9. arcul aortic
10. artera carotidă comună
stângă
11. arterele subclaviculare
stângi
La nivelul bifurcaţiei
traheea corespunde
pericardului şi atriilor.
Anterior corespunde unui
plan situat inferior de
bifurcarea trunchiului arterei
pulmonare, şi vine în raport
cu plexul pulmonar
 Constituţie anatomică

Traheea este formată dintr–o

succesiune de inele de cartilaj hialin
incomplete unite la extremităţile lor
posterioare prin ţesut fibros şi muşchi
neted şi tapetate cu mucoasă pe
suprafaţa interioară
Scheletul cartilaginos
Cartilajele traheale sunt în număr de 16–
20, fiecare fiind un inel incomplet, cu 2/3
anterioare ale circumferinţei; posterior
sunt dehiscente, tubul traheal fiind turtit şi
completat cu ţesut fibroelastic şi muşchi
neted. Cartilajele traheale sunt situate în
plan orizontal, separate prin intervale de
4mm vertical şi 1mm orizontal, au o
suprafaţă internă convexă şi o suprafaţă
externă concavă, turtită vertical. Deseori
cartilajele sunt unite parţial sau incomplet,
câte două–trei, sau se bifurcă la
extremităţi.
Cartilajele sunt alcătuite din ţesut hialin
care se poate calcifica odată cu
înaintarea în vârstă.
Primul şi ultimul cartilaj traheal diferă de
celelalte:
primul este cel mai larg cartilaj traheal,
care, deseori, se bifurcă la o extremitate
şi se uneşte prin ligamentul cricotraheal
cu marginea inferioară a cartilajului
cricoid
Primul şi ultimul cartilaj traheal
diferă de celelalte:
primul este cel mai larg cartilaj
traheal, care, deseori, se bifurcă
la o extremitate şi se uneşte prin
ligamentul cricotraheal cu
marginea inferioară a cartilajului
cricoid
ultimul cartilaj traheal (carina)
este mai gros central, mai înalt,
iar marginea sa inferioară
prezintă un proces triunghiular,
încurbat posteroinferior, care
pătrunde între bifurcarea
bronhiilor; şi formează pe
fiecare parte un inel incomplet
care include primul cartilaj
bronhic.
penultimul cartilaj traheal este
mai gros în partea sa centrală
decât celelalte
 Membrana fibroasă
Membrana fibroasă are forma unui cilindru
care ocupă întrega suprafaţă traheală.
Fiecare cartilaj este inclus în pericondru
care se continuă cu o membrană fibroasă
densă, situată între cartilajele adiacente şi
care ocupă partea posterioară a traheii.
Membrana şi pericondrumul sunt alcătuite
din colagen şi fibre elastice, care se
încrucişează în diagonală, permiţând
modificări ale diametrului luminal.
Tunica musculară
Fibrele musculare netede apar la nivelul
membranei posterioare, fiind în majoritate
transversale şi ataşate pericondrumului la
extremităţile cartilajelor.
Tunica mucoasă
Tunica mucoasă continuă inferior
mucoasa laringeală şi se continuă inferior
cu cea bronhică. Este alcătuită dintr–un
epiteliu cilindric ciliat pseudostratificat,
care conţine numeroase limfocite, vase de
sânge, glande seromucoase tubulare
(traheale).
Vascularizaţie
Artere
• artera tiroidiană inferioară
• artere bronşice care se
anastomozează cu
tiroidiană inferioară
Vene
venele traheale drenează în
plexul; venos tiroidian inferior
Limfatice
limfaticele drenează în nodulii
limfatici pre şi paratraheali
Inervaţie
ramuri traheale din vag
nervii recurenţi laringieni
trunchiuri simpatice