Sunteți pe pagina 1din 18

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu"

MODIFICARILE DE VIRSTA LA
NIVELUL APARATULUI
OSTEOARTICULAR.
OSTEOPOROZA.

Disciplina: Geriatrie
Coordonator:Popescu Ana
Studenta: Lisnic Ana Maria,Grupa M1531, anul VI
MODIFICARI DE VIRSTA LA NIVEL
OSTEOARTICULAR

Modificarile osteoarticulare sunt patologii complexe care afecteaza numeroase


categorii de pacienti si care necesita o abordare multidisciplinara pentru a fi
remediate in mod eficient.
Imbatrinirea osteoarticulara este inclusa in ansablul modificarilor
morfofunctionale normale pe masura inaintarii in virsta, caracterizata prin
involutia biologica si anume diminuarea tesutului osos (osteopenie).
CE ESTE OSTEOPOROZA?

Osteoporoza este o boala care afecteaza milioane de oameni din intreaga lume. Este
numita si "boala oaselor fragile", osteoporoza este caracterizata prin scaderea
densitatii osoase, determinata de un proces de demineralizare (absorbtia calciului si
fosforului din os).

Este o problema mondiala de sanatate (morbiditate, mortalitate, cost). In crestere.


MECANISMUL APARITIEI
OSTEOPOROZEI

Oasele, ca și restul organelor umane, sunt într-o permanentă


„mișcare” de înlocuire a celulelor vechi cu altele noi. În mod
normal există un echilibru constant în activitatea de înlocuire
a celulelor osoase, și anume, osteoblastele inițiază și mențin
procesul de construcție a țesutului osos de înlocuire, iar
osteoclastele distrug și elimină țesutul osos îmbătrânit.
Unul din mecanismele care explică apariția osteoporozei este
dezvoltarea unui dezechilibru în activitatea osteoblastelor și
osteoclastelor. Astfel, procesele reparatorii nu reușesc în urma
celor de resorbție osoasă, deoarece resorbția durează câteva
zile, iar reconstrucția și mineralizarea osoasă are un ritm
foarte lent și poate dura luni.
REGLAREA ACTIVITATII BIOLOGICE A
OSULUI

Depinde de urmatorii factori:


F. reglatori ai metabolismului fosfocalcic (hormon paratiroidian, vitamina D,
calcitonina)
F. hormonali (glucocorticoizi, androgeni, estrogeni, hormoni tiroidieni).
F. de crestere celulara (somatomedina, f. de crestere epidermala,
fibroblastica,derivati de trombocite).
F. locali (prostaglandina E2, f. de activare a osteoclastului)
F.imunologici (IL-1, IL-6).
Ioni (calciu si fosfor).
Exercitiul fizic efectuat in conditii de gravitatie (La sedentari sau la imobilizari
prelungite, reducerea marcata a gravitatiei, genereaza pierdere rapida de masa
osoasa).
CLASIFICAREA OSTEOPOROZEI
GHERASIM:

Osteoporoza primara:
de tip I (postmenopauza)
de tip II (senila)
Osteoporoza secundara:
boli endocrine ( hipertiroidism,hiperparatiroidism,diabet, b. Cushing, hipogonadism)
deficiente nutritionale( scorbut, malnutritie severa, malabsorbtia, deficit de calciu)
medicamentos ( steroizi, heparina, anticonvulsivante, antiacide cu aluminiu)
abuzuri ( alcool, cafea, tutun)
factori genetici (osteogeneza inperfecta)
alte boli ( insuficienta renala cronica, mielom multiplu, neoplasm diseminat, intoleranta la lactoza)
inactivitate fizica si imobilizare prelungita
CLINICA OSTEOPOROZEI
OSTEOPOROZA PRIMARA

Osteoporoza de postmenopauza ( tip I):


• Apare intre 51-75 ani si este de 6 ori mai frecventa la
femei comparativ cu barbatii
• Apare deficienta de estrogeni cu reducerea efectului lor
antirezorbtiv, menarha tirzie sau menopauza precoce si
nuliparitatea sint factori predispozanti
• La barbati,scaderea prematura a testosteronului seric
poate creste activitatea osteoclastelor cu aparitia
osteoporozei de tip I
CLINICA OSTEOPOROZEI
OSTEOPOROZA PRIMARA

Osteoporoza senila ( tip II):


• Debuteaza tipic peste 60 ani, de 2 ori mai frecventa la
femei fata de barbati.
• Intereseaza egal osul trabecular si cortical, la femei si
barbati, produc mai frecvent fracturi de sold.
• Scade activitatea osteoblastilor, scade nivelul
calcitoninei, scade enzima de conversie din forma
inactiva 25-hidroxi vitamina D in forma activa 1,25 -
dihidroxi vitamina D.
• Un rol important se pare ca il are si limitarea eforturilor
fizice la virstnici, cu scaderea masei osoase si
musculare. Scade absorbtia intestinala de calciu, scade
expunerea la soare cu sinteza scazuta de vit. D. Are
turnoverul osos normal si nu apare calciuria.
MANIFESTARILE CLINICE

CEL MAI FRECVENT EVOLUEAZA INSIDIOS, de aceea este dg.tardiv, cu ocazia


unor fracturi: vertebrale, radius, femur.
DUREREA = simptomul principal, ac. sau cr.,predominant in coloana dorsolombara,
consecinta microfracturilor trabeculare, primele aparind la nivelul coloanei dorsale si
jonctiunea D-L.
Durerea ac. D-L se amelioreaza la decubit si analgezice.
Durerea cr. apare mai tirziu, consecinta compresiunii radiculare dat. deformarilor
osoase.
Pierderea in inaltime ( cca 10 cm la 20 ani de la instalarea op.). Cifozarea este
consecinta microfracturilor vertebrale.
Fract. oaselor membrelor = spontane sau provocate de un traumatism minim, la
nivelul colului femural, radiocarpian, extremitatea superioara a humerusului.
Osteoporoza trebuie suspectata la: Pac. cu fracturi la traumatisme minore; Adultii
virstnici cu dureri de spate; Pac. cu DMO scazuta la examinari de rutina; Pac.cu risc de
op. secundara.
EXPLORARI PARACLINICE

Examinari de laborator: Osteoporoza postmenopauza : Calcemia si


fosforul anorganic sanguin sint normale. Fosfataza alcalina = normala
la cazurile necomplicate dar creste usor dupa fracturi. Hipercalciuria
apare la 20% din op. postmeno. Nivelul PTH poate fi crescut usor la
pac. cu op. tip II cu absorbtie scazuta de Ca.sau cu hipercalciurie.
Osteoporoza secundara : VSH, hemoleucograma, calcemia, calciuria,
fosfataza alcalina, creatinina, nivelul vit. D, cortizolul liber urinar,
teste pentru excluderea malignitatii.
Radiografia : Comuna dar se pozitiveaza tardiv, 30% din masa
osoasa pierduta. Caracterizata prin: demineralizare difuza sau
insulara, scaderea nr. de travee osoase, transparenta osoasa, tasari
predominant anterioare, vertebra in piscot, cuneiforma, trapezoidala,
cifozare dorsala. Pe oasele lungi, subtierea corticalei. Modificarile
sunt tardive si nu permit monitorizarea bolii.
Absorbtiometria uni sau bifotonica cu raze X, Unifotonica =
extremitatea distala a radiusului = ptentru os cortical. Bifotonica =
pentru vertebre si col femoral.
EXPLORARI PARACLINICE

Ultrasonometria osoasa Achilles = Atenuarea unui


fascicul de us. la niv. calcaneului. Pt. scrining. Rezultate
scor T si Z, care nu sint similare cu cel de la DXA.
Absorbtiometria calcaneana asistata de laser (DXL) =
Examinare cu raza X la niv. calcanean, cu indepartarea unor
factori de variatie prin definirea cu ajutorul unui fascicol
laser a grosimii tesuturilor moi. Tehnica se dovedeste utila
in stabilirea corecta a DMO vertebrala si total body si
permite identificarea bolnavilor cu op. Doza de iradiere este
mai mica ca radiatia ambientala.
Tomografia computerizata cantitativa ofera imagini
transaxiale si face distinctia intre osul cortical si cel
trabecular, are cea mai mare sensibilitate. Putin folosita.
EXPLORARI PARACLINICE

Rezonanta magnetica nu masoara Markerii turnoverului osos nu sint


DMO, dar ofera imagini de structura a specifici doar pentru osteoporoza.
osului, modificari morfologice in
M. formarii osoase: fosfataza alcalina
structura osoasa, fracturi osteoporotice,
totala si osoasa, osteocalcina,
cu posibilitatea de diferentiere de cele
propeptidele N si C ale procolagenului
metastatice.
tip I.
Biopsia osoasa trans iliaca pentru
M. de rezorbtie osoasa: calciuria,
aprecierea activitatii osteoblastelor, a
hidroxiprolinuria/hidroxilizinuria,
ratei formarii tesutului osos si
piridinolinuria/dezoxipiridinolinuria,
mineralizarii osoase.
telopeptidele C si N-terminale ale
colagenului tip I, fosfataza acida serica.
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
DIAGNOSTIC FUNCTIONAL

Diagnosticul diferential : osteomalacia (cauze diverse = deficienta de vit.D. ),


osteita fibroasa chistica (hiperparatiroidism primar), boala Paget osoasa (apare la
virstnici cu osteoporoza circumscripta, etc.), mielom multiplu.

Diagnosticul functional : Se refera la: coloana vertebrala ( gradul cifozei,


prezenta sindromului de frictiune iliocostal, disfunctii respiratorii prezente), sold
si bazin, inclusiv modificari de mers, mina si radiocarp, alte localizari cu
disfunctionalitati.
TRATAMENTUL DE RECUPERARE AL
OSTEOPOROZEI

Obiective:
• Combaterea durerii si ameliorarea simptomatologiei secundare fracturilor si
deformarilor osoase.
• Cresterea masei osoase.
• Prevenirea fracturilor noi.
• Imbunatatirea functiei fizice si prevenirea riscului de cadere.

Mijloace:
Regimul igienodietetic si de viata.
Tratamentul medicamentos.
Tratamentul fizicalkinetic.
TR ATA M E N T U L D E R E C U P E R A RE A L O S TE O P O R O ZE I

Regimul igieno-dietetic si de viata: Alimentatia pacientului op. trebuie sa asigure


cantitatea zilnica de Ca, Vit. D, proteine.
Calciul = agent inhibitor al rezorbtiei osoase. Necesarul zilnic de Ca este 1000 mg la
barbati si 1500 mg la femei ( doza zilnica nu va produce calciurie > 300mg/zi ). Cel
mai bine Ca se absoarbe din alimente dar aportul dietetic este rareori de ajuns,
suplimentarea cu Ca fiind sub forma de carbonat, citrat, etc., absorbtia fiind buna daca
se administreaza concomitent cu masa.
Vitamina D = important inhibitor al rezorbtiei osoase prin cresterea absortiei
intestinale de Ca. Actioneaza dependent de doza la nivel osos. La doze fiziologice
actioneaza pe osteoblast si creste sinteza matricei proteice, dar la doze suprafiziologice
actioneaza pe osteoclast cu efect prorezorbtiv. Necesarul zilnic de vit. D este 400-
800U.I./zi, fara a se depasi 50000 U.I/saptamina. Utilizarea Ca si Vit. D confirma
pastrarea masei osoase pe os cortical si trabecular, dar nu scade rata fracturilor
osteoporotice.
Proteinele sint benefice in cantitate de 20 g/zi sub forma unor suplimente proteice. Se
cunoaste ca deficitul de Ca, fosfor, proteine si/sau vitamine este cauza de osteoporoza.
TRATAMENTUL DE RECUPERARE AL OSTEOPOROZEI

Regimul de viata : Exercitiile fizice in conditii de gravitatie reprezinta cel mai


important factor exogen in mentinerea echilibrului rezorbtie-formare osoasa.
Imobilizarea, sedentarismul si reducerea gravitatiei genereaza osteoporoza.
Exercitiul fizic are ca scop cresterea fortei musculare, ameliorarea coordonarii,
prevenirea riscului de cadere, prevenirea unei noi fracturi, adoptarea unor posturi
vertebrale corecte, statice si dinamice.