ALVEOLITA

POSTEXTRACȚIONALĂ
Autor:Popa Maria Gr.S1809
Profesor:Procopenco Olga
 DEFINIȚIE
• Alveolita prezintă o osteită localizată,la care fenomenelor inflamatorii se asociază cu
necroza superficiala circumscrisă a peretelui osos.

• Alveolita este o complicație clasică care apare după extracția dinților și constă în dezvoltarea
inflamației orificiului dintelui extras.
• În medie, alveolita se dezvoltă după extracția dinților în 3-5% din cazuri, dar acest lucru se
aplică dinților din orice localizare, cu excepția dinților de minte.
• La extracția molarilor de minte, alveolita apare deja în 25-30% din cazuri, ceea ce este
asociat cu complexitatea și trauma mai mare a procesului de extracție.
 PATOGENIA
• În mod normal, după extragerea unui dinte, orificiul acestuia este umplut cu un cheag de
sânge, care, pe de o parte, servește ca pansament natural pentru rana rezultată, pe de altă
parte, ca bază pentru umplerea viitoare a găurii cu țesut osos tânăr în interior și o membrană
mucoasă în exterior.

• Procesul normal de vindecare este după cum urmează: cu participarea trombinei și

fibrinogenului, se formează un cheag de sânge în orificu, pe care epiteliul gingival începe să
migreze de sus.
• În procesul de maturare a țesutului de granulare tânăr pe pereții alveolelor, vasele tinere din
os încep să crească într-un cheag și, treptat, sub influența celulelor fibroblaste și a procesului
de fibrinoliză (distrugerea fibrinei), cheagul de sânge se degradează, apoi începe maturizarea
țesutului osos tânăr.
• În alveolita, fibrinoliza este accelerată, ceea ce
duce la dezintegrarea prematură a cheagului de
sânge. Fibrinoliza se realizează prin conversia
plasminogenului în plasmină, o proteină care
descompune cheagurile de fibrină. Activarea
plasminogenului poate fi efectuată de substanțe
directe (fiziologice) și indirecte (nonfiziologice).
Activatorii direcți (tPA, factor XII, urokinază) sunt
eliberați ca urmare a rănirii celulelor osoase ale
alveolelor. Activatorii indirecți sunt secretați de
bacterii.
 COMPLICAȚII
• În ciuda faptului că alveolita se caracterizează
de obicei prin disconfort și durere destul de
pronunțate, inflamația este aproape
întotdeauna autolimitată de pereții alveolei și
nu duce la nicio complicație gravă, deși
necesită tratament.
• Unii autori raportează complicații ale
alveolitei precum osteomielita maxilarului,
abcesul, flegmonul, limfadenita.
ABCES DENTAR
FLEGMON AL CAVITAȚII BUCALE
OSTEOMIELTA MANDIBULEI
LIMFADENITA
 FORME ANATOMO-PATOLOGICE A
ALVEOLITEI POSTEXTRACTIONALE
• 1.Alveolita umedă(supurată)-se instalează o
inflamație a alveolei în totalitate.Marginile
alveolei sunt turgescente,tumefiate,iar la nivelul
gingivomucoasei se prezintă o stază vasculară
marcată.Cheagul endoalveolar este
murdar,acoperit cu depozite purulente.
 ALVEOLITA UMEDĂ
• În alveolă se gaseste țesut de granulație burjonat
care singerează foarte ușor,printre mugurii
inflamatori se evidențiază o secreție purulentă.
• Țesutul de granulație are o structură celulară
dezordonată,cu pereții capilari fragili.
• Daca în alveolă avem corpi straini atunci infiltratul
limfocitar este mare,uneori țesutul de granulație
poate burjona in afara alveolei depașind limitele
acesteia și căpătînd aspectul de polip gingival.
 ALVEOLITA UMEDĂ
• Pereții osoși sunt infiltrați.Vasele de
neoformație ale parodonțiului marginal
sint dispuse anarhic,prezentind pereți
fragili,corticala endoalveolară este
infiltrată cu vasodilatație ce se extinde
către pereții externi și periostul de
acoperire.
 2.ALEVEOLITA USCATĂ(DRY SOCKET)
• Se produce mai frecvent la nivelul
mandibulei(Thoma) și este lipsită de congestie.Gingia
este palidă,atonă.În interiorul alveolei lipseste total
cheagul endoalveolar,se observă doar un mic cheag
brun-cenușiu ce se desprinde ușor.Pereții
endoalveolari sunt albicioși,cu sechestre
mici,lameliforme,care se detașsează.Capilarele
gingivale și osoase prezintă trombi care obliterează
complet lumenul,ceea ce antrenează necroza osoasă.În
Alveolita uscată factorul etiologic prezintă
vasoconstricția prelungită a capilarelor care
favorizează trombozarea și necroza.
 SIMPTOMATOLOGIA
• LA 3-4 zile după extracție apare durerea,care prezintă caracter violent,este progresivă și cu
intensitate,iradiind în hemimaxilar sau chiar hemicraniu,asemănător nevralgiei de trigemen.
• Durerea persistă,nu incetează la administrarea analgeticelor obișnuite.
• Apare halenă fetidă,starea generală alterată,febră moderată,ganglionii limfatici loco-
regionali sunt mariți în dimensiuni,dureroși la palpare.
• În funcție de forma clinică,variază și aspectele patologiei.
• Dificultăți de a ingera.
 SIMPTOME ÎN ALVEOLITA UMEDĂ
• Gingivomucoasa este congestionată,tumefiată cu margini turgescente.
• Cheag endoalveolar murdar,purulend cu miros putrid
• Țesutul de granulație burjonează inafara alveolei,singerează ușor la atingere
• Pereți alveolari moi,rugoși
• Periostul îngroșat si dolor la presiune.
• Halenă
• Stare generală alterată(slabiciune,oboseala,dureri musculare,articulare,inapetență)
• insomnie
• Febra 38,0
 SIMPTOME ÎN ALVEOLITA USCATĂ
• Gingivomucoasa palida,atonă fără tendință de
cicatrizare.
• Alveola este goală,fără cheag,sau acoperită parțial cu
un cheag brun-cenușiu,ce se detașsează ușor.
• Pereții osoși albi,uscați.
• La explorarea cu sonda,de pe peretele osos
endoalveolar se desprind sechestre mici
,lameliforme,sub forma unor aschii osoase,fără
singerare imediată.
• Dificultăți de dechidere a gurii
 ALVEOLITA USCATĂ
• dacă osul alveolar este expus, atunci este extrem de
dureros atunci când este atins, precum și în contact
cu apa rece sau fierbinte.
• În unele cazuri, marginile membranei mucoase
converg atât de strâns între ele deasupra găurii
încât este complet imposibil să vedem ce se
întâmplă în profunzimea ei.
• La clatirea cu un antiseptic, lichidul va fi tulbure,
cu o cantitate mare de resturi alimentare.
 DIAGNOSTIC

• Diagnosticul alveolitei este de obicei simplu și se stabilește în principal pe baza unui tablou
clinic tipic, precum și a anamnezei (extracția dinților în urmă cu câteva zile).
• Ca metodă suplimentară de examinare, se poate efectua o radiografie a orificiului alveolar
pentru a identifica rămășițele unui dinte, fragmente de țesut osos și alte corpuri străine din
acesta (dacă imaginea nu a fost făcută imediat după extractie)
• Tabloul clinic al alveolitei postextractionale poate fi similar sau suprapus pe alte patologii
ale regiunii maxilo-faciale.
 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAT

Prin urmare, alveolita trebuie diferențiată de:

• margini ascuțite ale alveolelor;

• pulpită ireversibilă și traume la dinții adiacenți;
• leziuni maxilare;
• infecții odontogene (abces periapical, periostită, osteomielită etc.);
• sinuzita maxilară în stadiul acut;
• cauzele neurogene ale durerii maxilo-faciale (de exemplu, nevralgia trigemenulu
SFÎRȘIT!