Tema: Obiectul de studiu şi problematica

sociologiei.

D I S C I P L IN A S O C I O L O GI E

L I L IA N A S A L C U Ț A N
 Componentele temei

1. Definirea sociologiei. Statutul și obiectul ei de studiu.

2. Funcţiile sociologiei. Aparatul de noțiuni și categorii.
3. Sociologia în sistemul ştiinţelor.
4. Sociologia generală şi de ramură.
Individual: de analizat raporturile sociologiei cu alte
științe: istoria, psihologia, antropologia, politologia,
culturologia.
 Bibliografia I:

1. Andrei Petre. Sociologie generală. Iaşi: Polirom, 1997.

2. Bulgaru Maria (coord). Sociologie (manual). Vol. I. Chişinău, CE USM,
2003.
3. Chelcea Septimiu. Cunoaşterea vieţii sociale. Bucureşti: Editura Institutului
naţional de Informaţii, 1995
4. Constantinescu Miron. Introducere în sociologie. Note de curs. Bucureşti,
1974;
5. Dicţionar de sociologie. Editat de Gordon Marshall. Univers enciclopedic,
Bucureşti, 2003.
 Bibliografie II.

6. Dicţionar de sociologie, coord. Cătălin Zamfir, Lazăr

Vlăsceanu. Bucureşti: Editura Babel, 1993.
7. Giddens Anthony. Sociologie. Bucureşti: BIC ALL,
2000.
8. Ionescu Ion, Stan Dumitru. Elemente de sociologie.
Iaşi: Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Vol.
I, 2000.
 I. Definiri

Fondatorul termenului este Auguste Comte în anul

1832, lansată de autor în anul 1822 în lucrarea „Planul
lucrărilor necesare de reorganizare a societății”, termen
ce a fost folosit de A. Quetelet, studiind statistica
fenomenelor sociale.
Sociologia este știință asemănătoare „fizicii sociale”
devenind știința realității sociale acelor timpuri
(sociologia trebuia să măsoare evenimentele vieții sociale
exact așa cum o face fizica cu științele naturii).
 Etimologia termenului

Provine de la:
latinescul „socio” – societas, sociabilis, socialis,
/tovarăș, asociat și grecescul „logos” - știință, noțiune,
teorie.
Din perspectivă etimologică sociologia ar trebui să
studieze: societatea omenească și legile dezvoltării ei,
procesele sociale, relațiile dintre oameni, și instituțiile din
orânduirea socială existentă.
 Definiții ale sociologiei

știința faptelor sociale, solidarității individuale și

colective, a ordinii sociale și sinuciderilor (Em.
Durkheim);
a acțiunii sociale la M. Weber;
a faptelor totale la G. Tarde;
a comunităților umane la T. Herseni;
a cercetărilor experimentale la P. Andrei;
știința claselor și a straturilor sociale - K. Marx;
a grupurilor sociale - Moreno etc.
 II. Definiri

Sociologia (S.) este considerată în primul rând, știință

despre societate ca un tot unitar, în al doilea rând studiul
unor manifestări sociale (economice, politice, juridice,
etice, cultural religioase, filosofice, științifice) tratate
separate, însă în conexiunea și raportarea lor la totalitatea
socială. Astfel, S. studiază societatea în totalitatea sa,
natura și esența ei, structurile și funcțiile ei, modul în
care aceasta evoluează.
 III. Definiri

Sociologia este știința care trebuie să investigheze

conexiunile dintre ceea ce face societatea din noi și ceea
ce facem noi înșine din noi și ce aducem noi societății
(gradul de cultură, civilizație etc.). Activitatea noastră
structurează și modelează lumea socială înconjurătoare și,
totodată este structurată de ea. În acest sens, punctul
nostru de vedere asupra lumii este omis, pentru a putea
privi mai atent influențele ce determină viața fiecăruia
dintre noi.
 2. Funcțiile sociologiei

Natura dublă a S., teoretică – explicativă, permite

identificarea și stabilirea funcțiilor specifice, determinând
importanța propriului domeniu în cercetarea fenomenelor
și proceselor vieții sociale:
critică – a avut drept obiectiv, analiza critică a
problemelor manifeste, determinând schimbarea pozitivă
prin instaurarea ordinii publice;
 Funcțiile sociologiei

explicativ – interpretativă, S.,  determină condițiile

și cauzele fenomenelor sociale, explică dimensiunile
existente și repetabile, formulează legi, teorii, ipoteze, ce
permit verificarea acestora, conferind semnificații unora
dintre ele;
 Funcții

de diagnoză socială – în urma investigării problemelor

supuse cercetării, se urmărește stabilirea unui diagnostic
al realității investigate, fără de care nu pot fi propuse
soluții de rezolvare ale acestora (de ex., Descrierea
complexă a stării prezente) pentru a putea fi propuse
soluții și recomandări de promovare ale unui grup,
instituție sau subsistem social, urmează stabilirea unui
diagnostic al problemelor acestuia pentru a putea găsi
soluția eficientă. Adesea se folosesc conceptele cheie:
statul tb., să ofere ajutor…
 Funcții

predictivă – în urma cercetării fenomenelor și

proceselor vieții sociale, S se raportează nu numai la
sensul cunoașterii, dar și la înțelegerea și explicarea lor
pentru a putea fi formulate previziuni/prognoze de
dezvoltare sau regres ale lor (de ex., prognozarea
alegerilor electorale. Cum vom trăi mai bine, sau mai
rău?. ).
 Funcții

aplicativ – constructivă – include implicarea practică a

cercetătorului stabilindu-i S., un statut științific activ,
formându-i o vocație transformatoare și constructivă.
 Aparatul de noțiuni folosit în sociologie

Generale Speciale

Societate Copil

Populație Minor
Juventologia
Comunitate
Tânăr
Persoană
Adult
Individ
Gerontologia
Personalitate Geriatria
Cultură Senior
Civilizație bătrân
 Aparatul de noțiuni folosit în sociologie

Speciale - metodologice: Speciale - aplicative

Sondaj de opinie publică Chestionar

Interviu sociologic Interviu
Focus grupul Dictofon/procedeu de
Recensământul administrare a informației
Analiza de conținut Interviator
Cercetare calitativă/ Respondent/ persoana
cantitativă chestionată
Ancheta sociologică în Intervievat
bază de chestionar Eșantion
 Pentru meditație

În baza noțiunilor folosite în sociologie,

elaborați un Eseu pe tema: Necesitatea
sociologiei/ studiilor sociologice
pentru explicarea fenomenelor și
proceselor vieții sociale.
(5- 10 propoziții proprii)
 Obiectul de studiu al sociologiei

acţiuni sociale (munca, educaţia, activismul social,

voluntariat etc.);
instituţii sociale (instituțiile infrastructurii fiecărei
localități: centrale și locale: medicale, educative,
juridice, politice, administrative, cultural, religioase,
sportive, etc.). Instituții totale existente în orice
societate (armata, penitenciarul, spitalul de psihiatrie,
casa de copii/azilul pentru bătrâni, mănăstirea și
sanatoriul). Populația ce conviețuiește în acestea a fost
integrată în baza unui fapt total.;
 Obiectul de studiu al sociologiei II

grupuri sociale (de la microgrupuri (2- 40 de oameni)

şi până la cele cu dimensiunile cel mai mari: clase
sociale, pături sociale, populaţia unei ţări privită în
ansamblul ei etc.);
fenomene sociale (mobilitatea socială, delincvenţa,
sinuciderea etc.);
procese sociale (marginalizare socială, excluziune
socială, vulnerabilitate, discriminare, ageism, migrație,
sărăcie, îmbătrânirea demografică etc. ).
 Problematica sociologiei

 Cultura şi societatea umană, în perspectivă sociologică;

metodă ştiinţifică în ştiinţele sociale;
 Unităţile primare (fundamentale) ale vieţii sociale: acte
sociale şi relaţii sociale; personalitatea individului; grupuri
(inclusiv etnice şi cele de clasă); comunităţi – urbane şi rurale;
asociaţii şi organizaţii; populaţii; societate.
 Instituţii sociale fundamentale: familia şi rudenia;
economice, politice; legislative, religioase; educaţionale,
ştiinţifice etc.
 Procese sociale fundamentale: industrializare, urbanizare,
diferenţiere socială şi stratificare; cooperare, asimilare,
acomodare, devianţă socială, integrare socială, schimbare
socială.
 3. Sistemul științelor și Sociologia

Fiind considerată „regina științelor”, A. Comte

îi oferă o poziție privilegiată. Clasificarea istorico -
logică cuprinde 6 discipline fundamentale: matematica,
astronomia, fizica, chimia, biologia și sociologia.

Pentru meditație: (Determinați obiectele de studiu ale

acestor discipline)
 Relaționarea dintre științe

Sociologia stabilește raporturi strânse cu psihologia,

istoria, geografia umană, economia, antropologia
etnologia, politologia.
Interferenţele generează psihologia socială,
antropologia economică, psihologia istorică, economia
socială, istoria socială, urbanismul, ergonomia,
demografia, antropologia culturală, psihanaliza,
semantica şi antropologia socială.
 Cercetarea societății

Societatea umană este examinată din unghiuri diferite

de vedere de către ştiinţele sociale. Sistemul de referinţe,
parametrii specifici ai fiecărei ştiinţe sunt diferiţi în raport
cu unghiurile de vedere, cu specificul acestor ştiinţe, care,
diferă în funcţie de: modul de abordare, de sistemul de
referinţe şi de scopul urmărit.
 4. Sociologia generală şi de ramură

Obiectul de studiu al sociologiei cuprinde o arie

de probleme de o mare complexitate şi diversitate,
studiul acestora s-a diferenţiat şi s-a aprofundat,
conturându-se un sistem de discipline sociologice
care s-au extins treptat, atingând în sociologia
contemporană un număr impresionant (până la
aproximativ 100 de discipline sociologice
specializate).
 Ramuri specializate

Sociologia: comunităţilor, rural-urbană, muncii,

economică, organizaţională și a conducerii, politică,
opiniei publice, juridică, deviantei, populaţiei, familiei,
tineretului, educaţiei, culturii, sportului, sociologia
timpului liber, sănătăţii, conflictelor, relaţiilor etnice,
religiilor, ştiinţei, metodologia sociologică etc.
 Clasificarea disciplinelor

Sociologul polonez J.Szczepanski consideră că, în

sociologia contemporană, putem distinge următoarele
domenii de cercetare şi discipline particulare:
I. Discipline sociologice care studiază instituţiile
sociale, cum ar fi: familia, instituţiile de educaţie,
instituţiile politice, instituţiile juridice, ştiinţifice,
economice, în special, cele industriale şi din alte sfere de
activitate umană, instituţii religioase etc., care pot exista
în cadrul diferitelor grupuri sau colectivităţi.
 Clasificarea disciplinelor II

II. Discipline sociologice care studiază diferite tipuri de

colectivităţi şi grupuri umane, până la grupuri mici şi
colectivităţi teritoriale, cum ar fi: satul, oraşul etc.;
categorii profesionale, pături şi clase sociale, organizaţii;
colectivităţi create pe baza posedării unei culturi comune
etc.  
 Ramuri specializate
Discipline sociologice care studiază fenomene şi
procese sociale – procese privind geneza şi structura,
organizarea şi dinamica grupurilor; adaptarea şi
integrarea socială; mobilitatea socială; mişcarea
socială şi dezvoltarea socio-umană. Fenomene
speciale, sunt „anomia socială” – respectiv,
fenomenele de inadaptare şi devianţele
comportamentale. Astfel, sociologia devianţei
comportamentale studiază fenomenele specifice de
devianţă socială în diferitele sale forme: alcoolismul,
dependențele, prostituţia, criminalitatea etc.
 Lucru pentru acasă.

1. De elaborat propria definiția sociologiei.

2. De analizat raporturile sociologiei cu alte
științe.
3. De argumentat rolul sociologiei și a studiilor
sociologice pentru explicarea fenomenelor și
proceselor sociale.
 Potențialele întrebări pentru test

Prezentați definiții ale sociologiei.

Determinați „portretul” sociologului.
Analizați funcțiile sociologiei.
Analizați componentele obiectului de studiu al sociologiei.
Analizați relațiile sociologiei cu alte științe (psihologie,
istorie, politologie, antropologie, etnologie).
Stabiliți problematica de studiu a sociologiei.
Argumentați necesitatea sociologiei pentru explicarea
fenomenelor și proceselor sociale.
Argumentați necesitatea studierii fenomenelor /proceselor
sociale în prisma sociologiilor ramurale.
VĂ MULȚUMESC

O ZI CÂT MAI FRUMOASĂ!