Radiodiagnosticul chisturilor

dento-maxilare
Realizat de Lesenco Cornel
Investigaţia radio-imagistică

 Pentru clarificarea diagnosticului sunt necesare o serie de

tehnici şi metode ca:
 O.P.T. care se realizează în scop orientativ, pentru
aprecierea loco-regională (dreapta-stânga) a eventualelor
modificări;
 filme endobucale, în special ortoocluzale, care dau relaţii
asupra dimensiunilor orizontale -vestibulo-lingual şi privind
situaţia chistului în raport cu corticalele.
 examene pe secţiuni (C.T.) care stabilesc raporturile cu
cavităţile sinusale, cu canalul dentar inferior, cu fosele
nazale.
Erori în diagnostic
 Imagini anatomice normale care se pot confunda cu o
leziune chistică
 transparenţa canalului incisiv -naso-palatin.
 transparenţele fosetelor maxilare.
 Zona ale mandibulei la nivelul glandelor submandibulare.
 Zona ramurilor verticale mandibulare între spina Spix şi
incizura sigmoidă.
 Transparenţa găurii mentoniere
Clasificarea chisturilor dento-maxilare
 Odontogene
 Neodontogene

Odontogene :
 radicular
 periodontal,
 folicular
 rezidual
Neodontogene :
 Nazopalatin,
 Medial fisural,
 Lateral fisural,
 Medial mandibular,
 Rezidual
Pseudochisturi :
 solitar
 anevrismal,
 cavitate latentă
Semiologia Radiologică
 Chistul - se manifestă prin imagine de radiotransparentă bine
delimitată, este reprezentat de o lacună intr-o zonă osoasă
radioopacă maxilară sau mandibulară, care nu se poate deosebi cu
certitudine de o tumoră chislică sau chiar de o transparenţă normală.
 Pentru a desluși cu exactitate diferența dintro formațiune chistică
sau formațiune tumorală vom ține cont de:
 Examenul clinic obiectiv -topografia imaginii, starea dentară, varsta
pacientului
Chisturile odontogene
• Chistul eruptiv (folicular, pericoronar, dentiger, corono-dentar)
• Este reprezentat de o imagine transparentă, net delimitată, rotundă,
care înconjoară coroana unui dinte în faza de erupţie sau pe cea a unui
dinte inclus.
• Prin dezvoltarea sa, poate deplasa dinţii vecini, iar diagnosticul este
mai dificil în cazul chistului pericoronar al molarului 3 inferior, care se
poate dezvolta şi în ramul ascendent al mandibulei. Chistul primordial
şi chistul periodontal lateral Se întâlneşte rar şi se produce printr-o
proliferare chistică a unui germene absent.
• Chistul epidermoid sau keratochistul odontogen
 Se întâlneşte destul de frecvent, cu predilecţie la nivelul
arcadei mandibulare,manifestându-se printr-o tumefacţie
nedureroasă. Provine din incluzii embrionare şi are un
conţinut bogat în keratină.
 Semiologia Radiologică, imaginea este caracteristic
reprezentată de lacune omogene, rotunde, cu lizereu
marginal, iar alteori se constată aspect polichistic.
Corticala devine subtire din vecinătate şi, de obicei, nu
interesează apexurile dentare.
• Chisturile de origine inflamatorie - chistul radicular, chistul rezidual,
periodontal lateral.
 Reprezintă cea mai frecventă formă de chist odontogen, interesează orice dinte
gangrenat și poate apărea la orice vârstă. Chistul se formează în urma unui
proces infecțios pulpar sau periapical, care cuprinde resturile epiteliale de la
acest nivel.
 Consecutiv procesului inflamator, resturile epiteliale Mallasez incluse în
granulomul se transformă chistic, apărând o cavitate care se înseră în jurul
extremităților radiculare a dintelui respectiv
 Radiologic, se observă o zonă radiotransparentă, uniloculară, de obicei mai
mare de 5mm. în diametru, care se găsește la apexul dintelui, în continuarea
spațiului periodontal.

 Chistului lateral periodontal este delimitată de un epiteliu scuamos,

stratificat, necheratinizat și nu se asociază cu un proces inflamator. Reprezintă
un chist situat lateral de rădăcina dinților vitali, care se formează prin
degenerarea chistică a resturilor epiteliale din peridonțiu. Cel mai adesea se
formează pe fața distală a molarului 3 inferior
• Chisturile disembriopatice
 Se produc prin proliferarea elementelor epiteliale de
origine embrionară, pe linia de fuziune a mugurilor
faciali şi mandibulari.
La maxilarul superior se poate constata:
• Chistul naso-palatin
 Acesta derivă din epiteliul canalului incisiv.Este situat
strict median, în regiunea incisivilor superiori, pe el
suprapunându-se spina nazală anterioară.
 Chistul globulo-maxilar
 Este situat între incisivul lateral şi canin, la joncţiunea dintre
mugurele facial median şi cel lateral împinge şi
dezorganizează rădăcinile dinţilor vecini.
 Chistul maxilo-palatin
 Se întâlneşte rar, poate avea volum important şi este localizat
pe linia mediană a palatului, la nivelul suturii longitudinale.
 Chistul naso-alveolar (sau labial)
 Este superficial, cu discretă interesare osoasă de contact.
 La nivelul mandibulei: Chistul fîsurar median. Se constată
rar şi este situat în regiunea simfizară, între cei doi nuclei
embrionari ai mandibulei. Devine simptomatic când se
infectează, şi deplasează rădăcinile dentare vecine.
Chistul globulo-maxilar
• Pseudochisturile
 Chistul solitar
 Nu prezintă manifestări clinice şi apare radiografie ca o lacună, mai mult
sau mai puţin bine delimitată, fără lizereu marginal. Se depistează, de
obicei întâmplător, la nivelul mandibulei. Este un „chist fals”, fără strat
epitelial, deseori cu conţinut uşor hemoragic. După chiuretare chirurgicală,
în 6-12 luni se realizează reconstrucţia osoasă a pseudochistului.
 Chistul anevrismal -chist sangvin
 Este o transparenţă osoasă multiloculară, în cavităţile căreia se află sânge,
dar poate fi şi sub forma unei cavităţi unice. Se întâlneşte, mai frecvent, la
copil şi adultul tânăr, fiind situat în ramul ascendent al mandibulei. Nu se
poate stabili un diagnostic radiologie de certitudine
Radiodiagnosticul în tumorile dento-
maxilare
Clasificarea radiologică a tumorilor dento-maxilare

• Tumorile benigne Neodontogene

Osteom
Odontogene
Fibrom osifiant
Ameloblastom Displazia fibroasa
Odontom Exostozele
Fibrom desmoid
Cementom Condrom benign
Dentinom Fibrom condro-
mixoid
• Tumorile maligne

Odontogene Neodontogene
 Carcinomul  Epiteliom
odontogen Sarcom
 Sarcoamele Melanom malign
ameloblastice Neurom malign
Tumorile odontogene benigne

Este o afecţiune a adultului tânăr

 Are o evoluţie progresivă
 Formată din elimente epiteliale
ameloblaste
 Localizarea cea mai frecventă
– mandibula, poate refula
canalul dentar inferior,
deformează corticalele.
Împinge, dezorganizează dinţii
şi produce ostiodistructia
 Poate fi chistică -uni- sau
multiloculară sau compactă.
 Recidivează şi poate să
malignizeze.
Forma multiloculară

 Lacune rotunde, inegale

ca dimensiuni, bine
individualizate
 Are aspect de “bule de
săpun”
Forma uniloculară

  Nu este
caracteristică
 Diagnosticul
diferenţiat: chistul
radiculo-dentar sau
chistul corono-dentar
 Deformează
corticala din
vecinătate, ceea ce
nu se întâmplă în
cazul unui chist.
Odontoma

Dependentă de foliculul
unui dinte -care lipseşte
de pe arcadă sau de
foliculi supranumerari,
când unul sau mai mulţi
dinţi sunt reţinuţi sau
incluşi.

Frecvent la copii
Formată din ţesuturi
dentare
Aspectele radiologice
 Odontom compus-o masă opacă formată din dinţi în
miniatiură,mai mult sau mai puţin dismorfici, frecvent
observată în regiunea incisivilor.
 Odontom complex
 Odontom mixt
Odontom complex – mai puţin frecvent,
reprezentat de o formaţiune opacă grosieră, neregulată, cu
contur muriform, situată deseori în regiunea dinţilor frontali.
Odontom mixt-reprezentat de
asocierea celor două
aspecte radiografice
anterioare
Cementomul
 Se descoperă
întâmplător la nivelul
mandibulei, în
vecinătatea apexurilor
rădăcinelor unuia sau
ale mai multor dinţi
evoluaţi
 Cu timpul deformează
segmentul de os din
vecinătate
 Aspecte radiologice
 Lacună periapicală, care
ulterior devine o
opacitate circumscrisă, în
contact cu rădăcina unui
dinte permanent.
 Trabeculaţie radiară,
pornind de la apex,
traversează un spaţiu
transparent care o separă
de osul sănătos.
 Subţiază corticala osoasă
-

Fibroodontom
- Odontom ameloblastic – o tumoră rară, reprezentată de dezvoltarea
simultană a unui ameloblastom şi a unui odontom complex. Se dezvoltă
la nivelul maxilarului superior, la copii şi la adultul tânăr. Imaginea este
asemănătoare cu ce a unui odontom complex.
Tumorile benigne neodontogene.

Fibroblastice (fibrom osifiant, displazie fibroasă,

fibrom desmoid)
 Osteoformatoare (osteom, osteom osteoid)
Cartilaginoase (exostoza osteogenică, condrom,
condroblastom benign)
Neoformaţiuni tumorale şi pseudotumorale
(granulom central de reparare, tumoră cu
mieloplaxe, mixomul, neuronom, angiom,
granulom eozinofil, chist anevrismal,
plasmocitom etc)
 Osteomul este o opacitate osoasă.
Maifrecvent situată central decât periferic.
Localizat în regiunea condilului mandibular,
determină latero-deviaţia mandibulei către
partea sănătoasă (în momentul deschiderii
gurii)

Osteomul osteoid este

o varietate de osteom,
fiind reprezentată de o
opacitate scleroasă
condensată, care are
central o zonă clară
(nidus). Osteomul
osteoid este foarte
dureros şi tratamentul
este chirurgical.
Granulom central de reparare cu celule gigantice

O leziune neoplazică, inflamatorie,

intraosoasă, conţinând un ţesut cu
celule gigante de natură
inflamatorie.
 La tineri
 În regiunea simfizară
 Imaginea – o lacună bine
delimitată, unică sau polilobată,
care suflă corticala şa care
deplasează dinţii.
 Poate produce rezaliză
Exostezele
osteogenice

 Sesile sau pediculate

 Dependente de un
segment osos normal,
continuând corticala
 Frecvent în porţiunea
vestibulară a regiunii
molare şi pe faţa
internă a marginii
bezilare a mandibulei.
TUMORI MALIGNE
La maxilar se întâlnesc sarcoame şi epitelioame primitive sau
secundare

Sarcoamele -se dezvoltă din ţesut mezenchimal osos sau din

elemente medulare (sarcoame cu celule rotunde).

Epitelioamele -au caracter distructiv proliferativ, debutul

superficial evidenţiează ulceraţia mucoasei. Adenopatia este
precoce în epitelioame şi mai tardivă în sarcoame

Neurinoamele maligne -Sunt tumori primitive cu evoluţie

rapidă, provocând dureri şi tulburări de sensibilitate în domeniul
nervului afectat. Imaginea radiologică la mandibulă are formă
de lacune de-a lungul canalului dentar cu contur neregulat
zdremţuit. La maxilar sunt plaje radiotransparente neuniforme,
neregulate.
Pseudotumori
 Granulomul central de reparare
 Tumore cu mieloplaxe
 Mixomul
 Neurinomul
 angiomul