CHIMIE

Conf. dr.ing. Florentina GOLGOVICI

 Nota finala

Lucrări de laborator - 30 %
• 15% efectuarea celor 6 lucrări de laborator
din care 2 față în față și predarea referatelor
• 15% colocviul de laborator

Prezența activă la curs + teste în timpul cursului 20 %

Examen partea I – 20 %

Examen final (partea a IIa) – 30 %

 Structura cursului
1. Termodinamica chimica
1.1. Noţiuni de termodinamica (termochimie). Sistem termodinamic.
Parametrii de stare.
1.2. Aplicaţii ale principiilor I şi II ale termodinamicii în chimie.
1.3 Legile termochimiei. Aplicatii practice: calculul efectelor termice ce se
dezvolta in cadrul procesele tehnologice.

2. Cinetica chimică
2.1.Viteza reacţiilor chimice;
2.2.Elemente de cinetica formală;
2.3. Factorii care influenţeazã desfãşurarea reacţiilor chimice: temperatura,
presiunea, catalizatorii şi energii înalte;
2.4.Tipuri speciale de procese chimice: procese chimice în sisteme eterogene;
procese chimice în lanţ; procese fotochimice, arderi, explozii.- Aplicatii -
celule solare.
 Structura cursului
3. Echilibrul chimic
3.1 Prevederea posibilităţii de desfăşurare a reacţiilor chimice. Sensul
reacţiilor chimice. Stabilitatea substanţelor si sistemelor chimice.
3.2. Echilibrul chimic dinamic. Influenta factorilor asupra echilibrului
chimic. Aplicatii numerice
3.3. Aplicaţii în electrotehnologii.

4. Procese electrochimice
4.1. Potential de electrod.
4.2. Conversia energiei reacţiilor chimice în energie electrică în pilele
electrice. Surse chimice de energie electrrica
4.3. Sisteme convenţionale şi neconvenţionale de pile electrice. Pile primare,
acumulatori, pile de combustie.
4.4. Studiul reacţiilor chimice ce intervin în procesul de descărcare a pilelor
electrice.
4.5. Electroliza. Depunerea chimică şi electrochimică a metalelor.
4.6. Aplicaţii ale electrolizei: degresarea, decaparea, polisare chimicã şi
electrochimicã, depuneri metalice pe suport metalic şi pe suport de materiale
plastice. Aplicaţii în galvanotehnică.
 Structura cursului
5. Coroziunea materialelor metalice si a aliajelor
5.1.Termodinamica si cinetica coroziunii.
5.2. Pasivarea metalelor.
5.3. Mecanismul coroziunii electrochimice.
5.3. Forme de coroziune a metalelor şi aliajelor specifice instalaţiilor
metalice care lucrează în diferite medii: apă, sol, atmosferã industrialã
umedă şi uscată, uleiuri electroizolante. 5.4. Metode de protectie împotriva
coroziunii: protecţie catodica cu anozi de sacrificiu, protectie anodica, strate
de acoperire, metode de conditionare a atmosferei. Metode aplicate în
industrie

6. Chimia materialelor electroizolante

6.1. Materiale ceramice
6.2. Polimeri sintetici. Compozite polimerice
6.3. Înţelegerea corelaţiilor dintre proprietăţile materialelor, structura
acestora şi calităţile lor de exploatare.

Total
Bibliografie
 C.Pirvu, Chimie generală- noţiuni fundamentale, Ed. Printech,
2009
 St. Perişanu, "Chimie pentru ingineri nechimisti", Ed. Politehnica
Press Bucureşti, 2008
 Thomas R. Gilbert, Rein V. Kirss, Natalie Foster, Geoffrey Davies,
Chemistry – The Science in Context, W. Norton & Company,
2009
 Belarisa Popescu, Mioara Daniela Ioniţă, Chimie, Ed. Matrix
Rom, Bucureşti, 2005
 P.W. Atkins, Tratat de Chimie Fizica, Ed. Agir, 2005
 Concept

Chimia se ocupa cu studiul materiei si

energiei. Materia repezinta tot ceea ce
se gaseste in univers.

Chimia organica studiaza compusii carbonului.

Chimia anorganica se ocupa cu studiul elementelor si compusilor care nu sunt
definiti ca organici.
Chimia analitica se ocupa cu identificarea elementelor si compusilor, dar si cu
stabilirea cantitatii in care acestea se gasesc intr-o proba.
Chimia fizica se ocupa cu studiul proprietatilor , mai ales a celor cantitative
(masurabile) a substantelor.
Biochimia studiaza elementele vii.
 Clasificarea materiei

Materia este definita ca fiind tot ceea ce are masa si ocupa spatiu. Toate materialele
existente in lume sunt compuse din aproximativ 118 elemente, din care numai 90 se gasesc
in natura.

Principalele tipuri de materie :

 Substante pure
 Amestecuri

Substantele pot fi compuse din:

• atomi identici – elemente chimice
• atomi diferiti - combinatii chimice

Un element este cel mai simplu tip de materie, avand proprietati fizice si chimice unice.
Un element contine un singur tip de atomi. Nu poate fi divizat intr-un tip de materie mai
simplu prin nicio metoda fizica sau chimica. Fiecare element are un nume: oxigen, cupru,
siliciu. Fiecare element este unic deoarece proprietatile atomilor sai sunt unice.

Molecula este o unitate structurala independenta care contine doi sau mai multi atomi.

Amestecurile sunt combinaţii de două sau mai multe substanţe pure, în care fiecare îşi
păstrează propria compoziţie precum şi proprietăţile. Aproape fiecare eşantion de materie pe
care-l întâlnim este un amestec.
 Clasificarea materiei

Atomi Moleculele unui element

Moleculele unui compus Amestec de doua elemente

sau doi compusi
 Atom

Electronii din ultimul strat(electronii

de valenta) participa la formarea
legaturilor chimice
Legaturi chimice

Structura chimica

Punct de fierbere, de topire,

conductibilitate electrica
Proprietati
fizico-chimice

Proprietati electrice, magnetice,

mecanice, optice

Materiale
TERMODINAMICA
În termodinamică se izolează, imaginar sau real, corpurile care formează obiectul
studiului întreprins, de restul corpurilor. Corpul sau ansamblul de corpuri izolat se
numeşte sistem termodinamic. Corpurile din afara sistemului formează mediul
exterior.
Sistem termodinamic

deschis, neizolat izolat adiabatic

diatermic

Sistemele care schimbă energie şi masă cu mediul exterior se numesc sisteme deschise
sau neizolate.

Sistemul care nu schimbă căldură este un sistem izolat adiabatic, iar cel care nu
schimbă masă este un sistem izolat diatermic.
 Sistem termodinamic

omogen eterogen

monofazic bi, tri-fazic

bi, tri, tetracomponent

monocomponent

amestecuri
substante pure

omogene eterogene

solutii amestecuri mecanice

Sistemul care are aceleaşi proprietăţi în toate punctele sale se numeşte sistem
omogen, iar cel care are aceleaşi proprietăţi numai în anumite domenii se
numeşte sistem eterogen.
 Transferul de energie şi de materie în sisteme izolate,
închise şi sisteme deschise:

(a) Supă caldă într-o sticlă de termos aproximează un

sistem izolat: nu scapă vapori, niciun fel de substantă nu
este adaugata sau eliminată şi niciun pic de căldură nu
“evadează” în mediul înconjurător (atât timp cât termosul
se comportă ca un izolator perfect). Un termos ideal
izolează complet supa de restul universului.

(b) supa caldă într-o cană cu un capac este un sistem închis; supa transferură
căldură mediului înconjurător, deoarece ea se raceste; cu toate acestea, nu
pierde si nu adaugă masă.
 Transferul de energie şi de materie în sisteme izolate,
închise şi sisteme deschise:

(c) supa fierbinte aflată într-o cană este un sistem deschis; ea transferă atât masă (vapori de
apă) cât şi de energie (caldura) mediului înconjurător, deoarece se răceşte. Materia sub formă
de piper, brânză rasă, biscuiti, sau alte tipuri de alimente din mediul înconjurător pot fi, de
asemenea, adăugate la supă (sistem).
 Sisteme termodinamice

(a) celule sanguine roşii sunt sisteme deschise.

Materia (precum O2 şi apa) intră şi iese din celulele rosii sanguine. De
asemenea, celulele rosii din sange schimbă căldură, cu mediul exterior.
 Sisteme termodinamice

(b) schimburi masive de energie şi materie apar când biosfera noastra, Pamantul, se
ciocneşte cu materie interstelară, cum ar fi asteroizi. Se crede că, cu 65 de milioane
de ani în urmă, o ciocnire a unui asteroid cu Pamantul a provocat distrugeri masive,
schimbări climatice, precum şi dispariţia dinozaurilor.
 Sisteme termodinamice

(c) Găurile negre au câmpuri gravitaţionale atât de puternice, astfel încât, materia
şi lumina sunt atrase înăuntru şi nu mai sunt eliberate. Ele sunt sisteme cu sens
unic, în care fluxului de materie şi energie este întotdeauna înspre interior niciodată
spre exterior. Găurile negre extind definiţiile sistemelor termodinamice terestre.
 Principiile termodinamicii
Principiul 0

Principiul zero al termodinamicii postulează existenţa unui parametru de stare

numit temperatură, T.

Doua sau mai multe corpuri izolate diatermic sunt in echilibru termic daca au
temperaturi egale.

Stabilirea echilibrului termic între corpurile separate diatermic stă la baza

termometriei. La contactul termic dintre două sisteme care diferă prin masa
lor, corpul mare numit rezervor de căldură (termostat) îşi menţine practic
proprietăţile neschimbate pe când proprietăţile corpului mic, numit
termometru, variază sensibil.

T(K) = t(0C) + 273,15