CIMC si Protocoalelor clinice nationale PARTICULARITĂTI ALE SISTEMULUI RESPIRA TOR LA COPIL:
Funcţiile aparatului respirator :
1. Căile aeriene superioare realizează funcţiile unui fi ltru nazofaringian, care contribuie la epurarea, curăţirea aerului de particule gazoase, praf, microbi, de asemenea și încălzirea, umezirea aerului inspirat. Mecanismele de protecţie nazofaringiene se produc prin complexul de factori nespecifici (macrofage) și factori imunologici – sistemul limfoid, inelul Waldeyer, IgA secretorie. Organele respiratorii superioare sunt nasul, faringele și laringele. Semiologia sistemului respirator : Sindroame respiratorii Tusea este un act refl ector de protecţie, care se declanșează prin stimularea receptorilor de iritaţie din tractul respirator. Dispneea – senzaţie de dificultate de respiraţie relatată de pacient. Dispneea fiziologică la copiii sănătoși se poate produce la efort fizic. Wheezing – respiraţie șuierătoare condiţionată de bronhoobstrucţia arborelui bronșic (parţială, localizată, difuză). Tirajul cutiei toracice – retracţia cutiei toracice . Acest simptom are importantă clinică pentru copilul cu pneumonie Hemoptizia – eliminarea prin tuse a sângelui care provine din căile aeriene inferioare – laringo-traheo-bronșice sau spaţiul alveolar Infecţiile acute ale sistemului respirator constituie o problemă actuală prin incidenţa înaltă în structura morbidităţii infantile, dar și prin riscuri de complicaţii cu impact negativ asupra stării de sănătate a copilului. Infecţiile respiratorii acute sunt responsabile de mai mult de jumătate din maladiile copilului de vârstă mică și de 30-40% din morbiditatea copilului preșcolar și școlar. Statisticele naţionale relatează pentru Republica Moldova o incidenţă în ascensiune a acestor maladii, la populaţia de copii creșterea respectivă atingând cote de 270-390‰. Virusuri respiratorii frecvent diagnosticate la copii sunt rinovirusurile, virusul sinciţial respirator, adenovirusurile, virusul gripei, virusul paragripal, coronavirusurile și unele enterovirusuri. Factorii bacterieni implicaţi în realizarea infecţiilor cailor respiratorii inferioare sunt pneumococul, streptococul, stafi lococul și bacilul Haemophylus. Actualmente se acordă o importanţă semnifi cativă etiologică infecţiilor respiratorii cu Mycoplasma pneumonae și Chlamydophylia pneumoniae. Factorii favorizanti : - particularitatile anatomo- functionale la copii (Imaturitatea funcţională a sistemului respirator se prezintă prin respiraţie frecventă și superfi cială. Astfel, la copilul nou-născut frecventa respiratorie este de 45-55 respiraţii pe minut, la sugar 35-45 respiraţii pe minut, la copilul mic 30-35 respiraţii pe minut în comparaţie cu 16-18 respiraţii pe minut la adult, Sistemul muscular al cutiei toracice la copil este imatur, fapt ce conduce la o rigiditate micșorată a toracelui, inefi ciența mecanicii respiraţiei, respiraţie superfi cială și accelerată, în special, pentru situaţiile clinice cu procese infl amatorii ale sistemului pulmonar) - virsta ( primii 3 ani de viata) - prematuritatea - poluantii atmosferici, fumatul pasiv - alimentatia - anotimpul Nivelul socio-economic Maladii nutritionale : rahitismul, anemia, malnutritia, diateza alergica Focare cornice de infectii Amigdalita acuta
Anatomia amigdalelor si rolul lor in organism
Amigdalele sunt mase de tesut limfatic de forma ovala, ca niste „pungute”, situate deasupra si sub limba, de o parte si de alta a gatului. Ele au rolul de filtra aerul inspirat, facand parte din sistemul imunoprotector al organismului. Datorita amigdalelor, bacteriile si virusurile, dar si substantele toxice, fumul si praful inspirate pe nas si pe gura sunt anihilate inainte sa ajunga sa provoace infectii la nivelul gatului sau al altor zone din organism. La nivelul amigdalelor se formeaza Limfocitele B, care produc cinci clase de anticorpi cu rol in protejarea organismul de o categorie larga de microbi, printre care si stafilococul auriu. Amigdalita, cunoscuta si sub numele de angina sau „rosu in gat”, este o boala contagioasa - mai frecventa la copii - care se manifesta prin infectarea sau inflamarea amigdalelor palatine, semn ca agentii patogeni castiga teren, ca „bariera” reprezentata de amigdale este pe cale sa cedeze. Tipuri de amigdalita in functie de cauza producerii ei Exista doua tipuri de amigdalita in functie de elementul care o declanseaza: ● Amigdalita bacteriana - Este cea provocata de bacterii precum streptococul beta- hemolitic grup A (SBHGA), haemophilus influenzae, pneumococul sau stafilococul auriu. Amigdalita bacteriana se trateaza de obicei cu antibiotice, tratamentul fiind prescris in urma consultului medical. Are un debut brusc, ce vine la pachet cu o durere puternica in gat si o stare de rau generala. Circa 30% dintre cazurile de amigdalita au cauze bacteriene Amigdalita virala - Este cea mai frecventa si este provocata de virusuri precum virusul Epstein Barr, care provoaca mononucleoza, Herpes simplex, citomegalovirus si adenovirusuri. Aceasta forma de amigdalita NU se trateaza cu antibiotice, ci cu medicatie antivirala, folosita in infectii ale tractului respirator. In unele cazuri, amigdalita virala trece de la sine, mai ales in cazul persoanelor cu un sistem imunitar puternic. Totusi, un consult medical de specialitate este recomandat, mai ales daca simptomele par a se inrautati pe zi ce trece. Amigdalita acuta - Este cauzata de bacterii sau virusuri si se vindeca in cel mult doua saptamani, de obicei dureaza circa 5 zile. De forma acuta sufera cel mai adesea copiii. ● Amigdalita cronica - Recurenta, cu episoade dese si greu de vindecat, amigdalita cronica este adesea de etiologie bacteriana. Este rezultatul episoadelor acute recurente, ii afecteaza in general pe adolescenti si adulti, iar de cele mai multe ori are cauza bacteriana Cai de transmitere a amigdalitei Amigdalita este o boala contagioasa si se propaga usor de la un pacient la altul. Este stiut faptul ca la gradinita si in scoli este suficient ca un singur copil sa sufere de amigdalita pentru ca intregul colectiv sa contracteze boala. Calea de transmitere este directa - aeriana si indirecta - prin obiecte contaminate. Cand o persoana care sufera de amigdalita respira, tuseste sau stranuta, ea expulzeaza picaturi care contin agenti patogeni. Infectia apare fie prin inspirarea aerului ce contine particule infectante, fie prin contactul agentilor patogeni cu pielea, nasul, ochii, gura sau alte membrane mucoase. Factori de risc pentru amigdalita Contactul cu o persoana bolnava, cat si o igiena deficitara contribuie la dezvoltarea amigdalitei. Un sistem imunitar slabit face organismul vulnerabil in fata bacteriilor si virusurilor si, implicit, creste riscul de imbolnavire. In cazul copiilor incidenta este mai mare tocmai din cauza sistemului imunitar inca in dezvoltare. In acelasi timp, unele studii au aratat ca fumul de tigara creste sansele de imbolnavire si ca numarul cazurilor de amigdalita in randul copiilor expusi la fumul de tigara al parintilor a fost mai ridicat. Bauturile si alimentele foarte reci sunt factori favorizanti pentru amigdalita, deoarece sensibilizeaza si irita gatul. Ele nu provoaca amigdalita in sine, insa expun amigdalele la atacul microbilor. Simptomele amigdalitei Amigdalita este in foarte multe cazuri confundata cu raceala sau gripa, pentru ca simptomele ei sunt asemanatoare cu cele ale acestor afectiuni. Ba mai mult, uneori au la baza aceleasi cauze. Cele mai frecvente simptome ale inflamarii amigdalelor sunt: Simptomele amigdalitei Amigdalita este in foarte multe cazuri confundata cu raceala sau gripa, pentru ca simptomele ei sunt asemanatoare cu cele ale acestor afectiuni. Ba mai mult, uneori au la baza aceleasi cauze. Cele mai frecvente simptome ale inflamarii amigdalelor sunt: Amigdale umflate, rosii sau cu puncte - La examinarea amigdalelor se observa daca acestea sunt inflamate, rosii si prezinta puncte de culoare alba, cu puroi Febra - Organismul incearca sa se apere de atacul bacteriilor si a virusurilor si creste temperatura la peste 38 de grade in incercarea de a le distruge. Dureri de urechi - Se pot resimti dureri si la nivelul urechilor, acesta iradiand de la amigdale, nasul, gura si urechile fiind conectate intre ele. Dureri de cap - Durerea de la nivelul amigdalelor poate cauza si migrene suparatoare, puternice si greu de ignorat Respiratie urat mirositoare - Bacteriile sunt cele responsabile de mirosul neplacut si ori de cate ori exista infectii, apare si mirosul specific lor. Acest simptom se intalneste in mod special in cazul amigdalitei cronice criptice (amigdalita cazeoasa sau cazeum). oce schimbata - Amigdalele sunt situate in apropierea corzilor vocale. Astfel, problemele V de la nivelul lor influenteaza in mod automat functionarea corzilor vocale si claritatea vocii. Cei care sufera de amigdalita au vocea ragusita si in unele cazuri isi pot pierde temporar vocea Dificultati in miscarea gatului - Din cauza durerilor puternice si a inflamarii, miscarea gatului devine dificila, pentru ca este insotita de durere Dispneea - Reprezinta dificultate in respiratie si esteun simptom des intalnitr in cazul amigdalitelor. Rinoreea - Prezenta secretiilor nazale Diagnosticarea amigdalitei Diagnosticul de amigdalita il pune medicul specialist ORL sau medicul generalist. Desi cateodata amigdalita poate fi recunoscuta si de catre persoanele fara pregatire medicala, consultul de specialitate este recomandat. Este esential ca medicul sa identifice tipul de amigdalita si sa prescrie un tratament corespunzator. Iar in cazul amigdalitelor de origine bacteriana, tratamentul cu antibiotice poate fi inceput doar la sfatul medicului, iar prescriptia medicala este necesara pentru achizitionarea antibioticelor de la farmacie. Examinarea pacientului ce prezinta simptomele amigdalitei Medicul examineaza pacientul cu gura larg deschisa si cu spatula linguala apasand pe limba pentru a putea observa mai bine amigdalele si starea lor. Totodata, medicul va palpa gatul pacientului pentru a simti daca ganglionii sunt inflamati. Analize medicale pentru confirmarea diagnosticului de amigdalita Pentru confirmarea diagnosticului de amigdalita, medicul poate recomanda recoltarea exudatului faringian din gatul pacientului, urmand sa stabileasca daca simptomele pacientului sunt provocate de o bacterie, dar si care este aceasta bacterie. Alte investigatii pentru a diagnostica amigdalita sunt prin analizele de sange - VSh, sau hemoleucograma. Planul de ingrijire pentru amigdalita Dincolo de tratamentele indicate de farmacist sau prescrise de medic, pacientul trebuie sa ia masuri cu privire la alimentatie si factorii de mediu ce pot agrava simptomatologia. Printre aceste masuri se numara: Hidratarea corpului - Este importanta in lupta cu orice fel de afectiune, insa in raceli, gripa si amigdalite este un factor esential si poate reduce perioada de vindecare. midificarea aerului - Cand aerul este uscat, bacteriile si virusurile se inmultesc mai repede, iar pentru U sanatatea cailor respiratorii este important ca in locuinta sa mentinem nivelul umiditatii intre 50 si 55%. Gargara cu apa cu sare - Sarea are proprietati antibacteriene, iar gargara cu o lingurita de sare dizolvata intr-un pahar cu apa calduta poate ameliora amigdalita arata un studiu publicat in American Journal of Preventive Medicine Odihna - O perioada de repaus ajuta organismul sa-si canalizeze toate fortele spre a elimina agentii patogeni. vitarea fumului de tigara - Fumul de tigara contine sute de substante toxice, fiind iritant pentru sistemul E respirator. Expunerea la fumul de tigara prin fumat activ sau pasiv ar trebui evitata complet. Tratament medicamentos pentru amigdalita Amigdalita de cauza bacteriana se trateaza aproape intotdeauna cu antibiotice prescrise de medic. In cazul amigdalitei de cauza virala, tratamentul consta in medicamente antivirale, antitermice si antiraceala, pastile de supt antiseptice, spray-uri antiseptice sau care ajuta la calmarea durerilor. Tratament chirurgical pentru amigdalita In cazul amigdalitei cronice, medicul poate recomanda tratamentul chirurgical care consta in extirparea amigdalelor, procedura numita amigdalectomie. Aceasta operatie este o solutie permanenta la care se apeleaza in ultima instanta, fiind recomandata doar in cazuri grave si recidivante. Amigdalele joaca, in definitiv, un rol important in protejarea organismului de microbi, astfel incat odata extirpate, organismul nostru este mai vulnerabil. Corpul este mai expus la imbolnaviri in lipsa lor, astfel incat medicii evita de obicei aceasta varianta de tratament Tratament naturist pentru amigdalita De-a lungul timpului s-au folosit mai multe tratamente naturiste pentru a trata amigdalitele. Dintre cele mai utilizate, putem aminti: ● Tinctura de propolis ● Albastrul de metil ● Mierea cu lamaie ● Sirop de ridiche neagra cu miere ● Compresa la nivelul gatului cu un amestec din cartofi rasi cu alcool medicinal ● Ceai de musetel, tei, galbenele, ceapa, menta sau ghimbir indulcit cu miere si baut caldut, nu fierbinte. Bauturile fierbinti pot irita si mai mult gatul, in ciuda parerii populare ca ele ajuta la tratarea amigdalitei. Cum se previne amigdalita Cand vorbim despre prevenirea amigdalitei si a formarii puroiului in gat, ne referim in primul rand la protejarea sanatatii intr-un inteles general - prin alimentatie, dar si prin evitarea contactarii virusurilor si bacteriilor care pot provoca amigdalita. Igiena corespunzatoare Pentru ca este o afectiune contagioasa, o igiena corespunzatoare poate tine departe microbii de corpul nostru. Spalatul frecvent pe maini si evitarea contactului cu persoane bolnave sunt minime masuri de precautie pe care le putem lua pentru a evita imbolnavirea. De asemenea, nu este recomandata imprumutarea obiectelor personale astfel incat microbii sa nu fie transferati de la un pacient cu amigdalita la o persoana sanatoasa. Este importanta si evitarea focarelor de infectie - spatii aglomerate, locuri in care microbii se transfera usor de la o persoana la alta, dar si evitarea contactului cu persoane bolnave sunt si ele moduri in care putem combate atacul agentilor patogeni Stil de viata sanatos Cum amigdalita este de multe ori o afectiune ce apare pe fondul unei imunitati slabite, prevenirea ei se face avand o alimentatie din care sa nu lipseasca fructele si legumele - alimente care ne furnizeaza vitaminele ce sprijina sistemul imunitar. Medicii recomanda consumul a cinci portii de fructe si legume pe zi (o portie inseamna 80 de grame de aliment). Consumul de alimentele cu un continut ridicat de vitamina C - portocalele, ardeiul rosu, ardeiul iute, kale, varza de Bruxelles, broccoli, capsunele, grepfrutul, guava, kiwi, macese si ardeiul verde - ajuta in mare masura la intarirea sistemului imunitar si la combaterea mai multor probleme de sanatate, inclusiv amigdalita. Sportul este si el necesar pentru un organism puternic si contribuie la cresterea imunitatii