Sunteți pe pagina 1din 38

1.

Faringita acuta
2.Faringita cronica
3.Sinuzita acuta
4.Sinuzita cronica
1.Faringita acuta
Funcţiile principale ale faringelui sunt:
Deglutiţia este un act reflex, declanşat de bolul alimentar ajuns
la nivelul bazei limbii şi care se desfăşoară în mai multe etape.
Funcţia respiratorie. Faringele constituie o răspântie la
nivelul căilor aeriene şi digestive superioare şi participă
alternativ la ambele funcţii: în timpul pasajului aerului inspirat
sau expirat prin rino- şi orofaringe deglutiţia este inhibată.
Funcţia senzorială, perceperea gustului se realizează atât la
nivelul papilelor linguale gustative cât şi prin receptori de la
nivelul orofaringelui. Senzaţiile gustative fundamen-tale sunt:
dulce, sărat, acru (percepute la nivel lingual) şi amar (perceput
faringian).
Funcţia imunologică este asigurată de ţesutul limfoepite-lial
grupat în aşa-numitul inel al lui Waldeyer şi care cuprinde:
tonsila faringiană, tonsilele palatine, tonsila tubară, tonsila
linguală de la baza limbii.
Funcţia fonatorie. Cavitatea bucală, faringele şi limba sunt
importante în vocea articulată şi în realizarea timbru-lui
specific al vocii prin modularea sunetului fundamental emis la
nivelul corzilor vocale.
1.FARINGITA ACUTA
Inflamaţia acută a mucoasei faringiene de natură
infecţioasă sau toxică şi fără participarea evidentă a
ţesutului limfoid caracteristic pentru angină.
Faringita acută se întâlneşte la persoane cu:
-rinosinuzită,
-consumă alimentele prea reci sau prea fierbinţi,
-consumă alimente condimentate.
La bucofaringoscopie se constată o mucoasă
congestionată, foliculi limfatici solitari măriţi de
volum, cu depozit pultaceu.
Bolnavii acuză
senzaţie de usturime,
arsuri,
durere,
disfagie
otalgie reflexă.
TRATAMENT
-antibiotice,
-gargarisme călduţe alcaline,
-dezinfectante nazofaringiene,
-inhalaţii.
2.FARINGITA CRONICĂ
Inflamaţia cronică a faringelui reflectă lupta dintre
diferiţii agenţi patogeni exteriori şi formaţiile
limfoide ale inelului Waldayer.

În funcţie de gradul şi întinderea procesului


inflamator, inflamaţia cronică faringiană poate
avea caracter - difuz
-localizat.
Definitie =inflamaţia difuză de la nivelul
faringelui, care face parte dintr-un proces mai
general ce înglobează şi căile aeriene superioare
(supuraţii nazale şi sinuzale) sau inferioare
(infecţii laringotraheo-bronşice).

Deci, mucoasa faringiană este afectată secundar:


-factori etiologici de la nivelul tractului respirator
sau de la alte sisteme
-cauze favorizante de ordin general sau de mediu.
-rareori faringita reprezintă o inflamaţie prima-
ră a structurilor faringiene.
Printre factorii cauzali pe primul loc
supuraţiile nazale şi sinuzale : scurgerea puroiului din
nas pe peretele posterior al faringelui, infecţiile
dentare şi amigdaliene (amigdalite cr.)
toate afecţiunile care determină obstrucţie nazală care
obligă la respiraţie bucală nocivă (vegetaţii adenoide,
deviaţii de sept, rinite cr. hipertrofice, polipoză nazală).
La aceştia se adaugă
condiţiile care provoacă iritarea permanentă a faringelui
: folosirea excesivă a vocii (malmenaj şi surmenaj
vocal), abuzul de alcool, condimente, tutun, poluarea
mediului extern (micro- şi macroclimat cu tutun,
praf, pulberi, vapori nocivi).
Afecţiunile pulmonare (bronşite, bronşiectazii,
supuraţii pulmonare) pot infecta faringele prin
sputa septică ajunsă, prin expectoraţie, în faringe,
ca şi
tulburările digestive (dispepsii, gastrite)
=>fenomene congestive cronice la nivelul faringelui.

Alergia, insuficienţa hepatică, diabetul,


avitaminozele, diatezele exudativă şi limfatică
=>favorizează inflamaţia cronică faringiană.
SIMPTOMATOLOGIA polimorfă.
senzaţii de uscăciune, usturimi sau prurit în gât care
provoacă tuse spastică fără expectoraţie, dar cu hemaj
intens (raclarea permanentă a gâtului pentru a se
debarasa de secreţii).
Alte simptome- jenă la deglutiţie ,senzaţie de ,,nod în
gât”, ,,corp străin ”
Toate aceste manifestări sunt mai accentuate dimi-
neaţa la sculare, când bolnavul este obligat să-şi facă
,,toaleta gâtului”.
În cursul zilei fenomenele se liniştesc, pentru a se
reintensifica către seară, în urma expunerii la o serie de
factori iritativi favorizanţi : oboseală vocală, fumat,
atmosferă poluată.
Bucofaringoscopia
Tipuri anatomoclinice de faringită cr.
1.Faringita cronică catarală
roşeaţă difuză a orofaringelui / desen accentuat pe mucoasa
peretelui posterior care este acoperit de secreţii vâscoase.

2.Faringita cronică hipertrofică


Forma granuloasă -elementele limfoide hiperplazice ca nişte
proieminenţe mici sunt diseminate pe peretele posterior

-ţesutul limfoid este


faringita laterală sau “falşii stâlpi posteriori”
sub forma unor cordoane longitudinale situate înapoia pilierilor
posteriori. Este secundară ablaţiei chirurgicale a amigdalelor.
3.Faringita cronică atrofică
mucoasa peretelui posterior faringian este palidă,
uscată cu aspect pergamentos, mat.
Se asociază cu rinita atrofică.

4.Faringita cronică congestivă


 la bolnavii cardiovasculari, artritici, diabetici,
tabacici, hepatici, pletorici
caracterizată printr-o congestie permanentă a
mucoasei faringiene, fără producere de secreţii
mucoase sau mucopurulente.
TRATAMENT
Impune o igienă faringiană în sensul că trebuie să înghită repetat, să evite
hemajul, repaus vocal.

Pentru calmarea senzaţiilor locale se recomandă soluţii saline, inhalaţii


emoliente, badijonări cu glicerină iodată (în faringita catarală), cu soluţii
slabe de nitrat de Ag. în faringita hipertrofică sau cu soluţie uleioasă de
vitaminaA sau glicerină iodată în faringita atrofică. Calea de administrare a
medicamentelor pentru a ajunge la faringe este cea nazală sub formă de
instilaţii, inhalaţii, pulverizaţii, aerosoli.
Aceste procedee terapeutice sunt utilizate în staţiuni balneoclimaterice
Govora, Slănic Moldova, Herculane, cu ape sulfuroase în faringitele catarale
şi cu ape iodate în faringitele atrofice (terapia cu ape minerale denumindu-
se crenoterapie). Este indicată cura heliomarină sau climatoterapia şi
călirea organismului prin educaţie fizică, sport.

Având în vedere multitudinea de factori care determină faringitele este


imperios necesară asanarea acestora.
INFLAMAŢIILE CR. SPECIFICE
1.FARINGOMICOZA
afecţiune parazitară cu cheratinizarea criptelor
amigdaliene ca nişte proeminenţe albicioase cu
pre-zenţa de leptotrix bucalis şi cu grăunţe albi-
cioase-gălbui extinse şi la restul faringelui şi care se
aseamana cu ,,boabele de gris,,
Tratamentul cu antifungice pe cale:
-generală - stamicin,nizoral
-locală - nizoral,badijonări cu glicerină iodată
-în faringomicoza cu faringocheratoză -amigdalecto-
mie.
2.CANDIDOZA FARINGIANĂ
datorată unei ciuperci din grupul Candida.
(Mărgăritărelul muguet)
-sugarii atrepsici.
Candidoza bucală este favorizată de un deficit de
apărare (diabetici , neoplazici , tuberculoşi ,
caşectici.)
Tratamentul =al bolii de bază la care se asociază.
3.TUBERCULOZA FARINGIANĂ
inflamaţia cronică specifică a faringelui detrminată
de bacilul Koch.
Actualmente este rar întîlnită( este mai frecventă lo-
calizarea laringiană care cunoaşte chiar o recru-
descenţă).
Este, în majoritatea cazurilor, secundară unei tbc
pulmonare active în stadii avensate de evoluţie.
Tratamentul este cel din tuberculoza pulmonară şi
este condus de pneumoftiziolog.
Lupusul faringian se tratează cu doze mari de
vitamina D2 în asociere cu calciu(Tratament
Charpy).
4.SIFILISUL FARINGELUI
3 etape evolutive:
sifilis primar : şancru de inoculare amigdalian - ulceraţii caracteristice
cu localizare amigdaliana.Leziunea amigda-liană se însoţeşte de
adenopatie laterocervicală - un ggl. mare în jurul căruia se grupează
mai mulţi ggl. de dimensiuni mai mici(cloşca cu pui). Ulceraţia
amigdaliană are aspect crateriform , cu fun-dul murdar şi trebuie
diferenţiată de anginele fuzospirilare şi de cancerul amigdalian.

sifilis secundar : apare după 4-5 săptămîni de la inoculare. Local


-enantem pe un fond roşu difuz sau plăci mucoase opaline reliefate , de
culoare albicioasă.

sifilis terţiar : survine după mai multe luni de la inoculare(în general 4-


luni) şi se poate prezenta ca gomă sifilitică sau ca ulceraţie serpiginoasă
dantelată , cu margini relativ nete; leziunile se vindecă cu cicatrici
groase.

Tratamentul este antiluetic şi este condus de dermatolog.


5.LIMFOGRANULOMATOZA MALIGNĂ FARINGIANĂ
(HODGKIN)
Se prezintă ca hipertrofie amigdaliană cu adenopatie ,
spleno-megalie , febră , prurit şi modificări hematologice.
Ex.histologic al amigdalelor şi ganglionilor : cel. Stenberg
Tratament =radio- şi chimioterapic.

6. BOALA BOECK-BESNIER-SCHAUMANN
reticulo-endotelioză care se localizează şi la nivelul
faringelui sub forma unor noduli pe amigdale sau sub
formă tumorală în cavum.
Ex. histologic şi reacţia biologică Kweim precizează natu-
ra sarcoidozica a leziunilor.
Tratament =corticoterapie , tuberculostatice , săruri de
aur , roentgenterapie , cobaltoterapie.
7.LEPRA FARINGELUI
inflamaţie cronică a mucoasei faringiene datorată
inoculării cu bacilul Hansen;
leziuni nodulare pe văl şi amigdale , cu cicatrici
mutilante.
Tratament : Sulfone-Promina 200mg/zi.
Sinuzite
Definiție=Inflamația mucoasei sinuzale
Clasificare
 etiologie -rinopatice, odontopatice,traumatice,
hematogene;
 topografie -ant.=maxilare, etmoidale ant., frontale;
-post.=etmoidale post., sfenoidale;
 după leziunile anatomo-patologice - catarale, supu-
rate, polipoase, osteitice;
 dupa evoluţia clinică -acute
-cronice.
SINUZITELE ACUTE
a) Sinuzitele acute maxilare
Cauzele locale sunt rinopatice şi odontopatice.
Cauzele locale rinogene favorizează trecerea inflamaţiei
din nas în sinus, prin continuitate anatomică, la nivelul
ostiumului sinuzal. Îngustarea orificiului sinuzal pro-
voacă stagnarea mucusului şi un deficit de aerare, care
permit accentuarea inflamaţiei şi dezvoltarea infecţiei.
Obstacolele nazale =deviaţia de sept, rinita cronică
hipertrofică, vegetaţiile adenoide, corpii străini nazali,
tumorile nazale. Toate aceste cauze locale nazale
determină infectarea fie a sinusului maxilar, etmoid sau
frontal -unilateral sau bilateral.
Cauzele locale odontogene favorizează evoluţia spre
sinusul maxilar a unei inflamaţii cu punct de pleca-
re alveolo-dentar, determinând monosinuzita.
Infecţia pătrunde pe calea unei osteoperiostite cu
microflebită determinate de o osteită periapicala
sau pe calea unei fistule alveolo-sinuzale, în urma
extracţiilor dentare laborioase.
Cauzele generale
 fragilitatea imunobiologică a terenului
- diateză exudativă, alergie, diabet, avitaminoze,
gripa, bolile infecţioase.
macro- şi microclimatul
BACTERIOLOGIA
în 70%
Streptococcus pneumoniae,
 Haemophilus influenzae
Mai rar :
Staphilococcus aureus, Streptococcus pyogenes,
Branhamella catharralis
 anaerobii Peptococus, Peptostreptococus, Proteus,
Escherichia coli.
ANATOMOPATOLOGIC: alterările mucoasei
recunosc următoarele forme:

- catarală acută - mucoasa sinuzală îngroşată,


congestionată, edemaţiată;
- purulentă simplă - apare secreţia purulentă
datorită distrucţiei tisulare a mucoasei sinuzale.
Simptomele locale subiective
senzaţie de tensiune, plenitudine intranazală
 hemicranie, durere spontană provocată de efectul
mecanic al acumulării puroiului şi de nevrita
ramurilor nervoase care asigură sensibilitatea
mucoasei,
cacosmia cauzată de flora microbiană anaerobă.
Obiectiv
- rinoree abundentă seromucoasă, mucopurulentă sau franc
purulentă în meatul mijlociu şi fosa nazală,
-obstrucţia nazală prin congestia şi intumescenţa mucoasei
cornetului inferior,
La bucofaringoscopie - secreţii pe peretele posterior.
 La palparea peretelui anterior al sinusului maxilar se
constată sensibilitate accentuată.
Transluminarea sinuzală =opacifiere sinuzală.
Examenul radiologic al sinusurilor paranazale = creştere a
densităţii sinuzale, nivel de lichid în sinusul maxilar.
Puncţia sinusului maxilar confirmă diagnosticul de sinuzită
supurată, evidenţiând secreţii purulente în lichidul de
spălătură, cu aspect de galbenuş de ou.
b) Sinuzite acute frontale
Se manifestă prin DURERE, care prezintă o periodicitate
caracteristică:
apare zilnic dimineaţa, la ore fixe,
atinge intensitate maximă către prânz,
după care cedează odată cu eliminarea de puroi pe nas (colici
frontale).

Durerea este explicată de prezenţa mecanică a puroiu-lui,


care se acumulează pe timpul nopţii în sinusul fron-tal, iar
dimineaţa, datorită poziţiei anatomice a canalu-lui fronto-
nazal pe peretele inferior al sinusului, puroiul apasă pe
mucoasa inflamată, edemaţiată a canalului şi incearca să-şi
facă loc, până îl străbate în toată lungi-mea sa (ceea ce
corespunde cu maximum de durere) şi se elimină.
La palpare, regiunea frontală sinuzală este dureroasă,
Rinoscopia -edem al mucoasei meatului mijlociu şi secreţii
mucopurulente.
Radiografia S.A.F. arată voalarea sinusurilor frontale.

Tratament
-antibiotice (Amoxicilină, Penicilinaă, Cedax, Augmentin),
-decongestionate nazale,
-analgezice,
-antiinflamatorii.
-corticoterapie pe cale generală,
-puncţii evacuatorii sinuzale.
În sinuzitele odontogene se face extracţia dintelui cauzal
Evoluţia sinuzitelor acute este favorabilă sub tratament,
Netratate, pot să genereze complicaţii, prin extinderea procesului
infecţios la organele din jur.
In etmoidita acută exteriorizată se observă ştergerea unghiului intern al
ochiului şi a şanţului nazo-orbitar de partea bolnavă, cu edem palpebral, mai
mult superior, cu chemozis şi împingerea globului ocular în jos şi în afară
(celulita sau flegmonul orbitar).

În sinuzita frontală exteriorizată se observă arcada sprâncenara tumefiată, cu


edem palpebral superior şi al comisurii interne orbitare cu extensia edemului
la întreaga regiune frontală.

În osteomielita frontalului (complicaţie osoasă) se constituie colecţii


purulente subperiostale localizate în regiunea sinusului frontal (osteomielita
în focar) sau pe întreaga regiune frontala (osteomie-lita metastatică).

Exteriorizarea sinuzitei maxilare se manifestă prin edem palpebral inferior, cu


semne de celulită sau de abces subperiostal regional.
Tratamentul sinuzitelor exteriorizate
 antibiotice cu spectru larg
intervenţia chirurgicală de eradicare a mucoasei
patologice, cu chiuretarea zonelor osteitice.
 Postoperator tratamentul antibiotic general se
continuă 7 zile,
se administrează antialgice, sedative.
4. SINUZITELE CRONICE
Cronicizarea unei sinuzite acute apare în urma
-nediagnosticării / netratării la timp a puseului acut
-poate fi determinata de fragilitatea constituţională a
mucoasei respiratorii (alergie, boli cronice, tulburări
metabolice).

Modificările histopatologice :
- forma hipertrofică - edem al mucoasei sinuzale, cu tendinţă la
formarea de polipi;
- forma supurata - se adaugă infecţia, la leziunea hipertrofică;
- forma hiperplazică -mucoasa are aspect sclerogen şi apar
leziuni de osteoperiostită.
BACTERIOLOGIA
 Haemophylus influezae 36%,
Streptococcus alfa hemolitic 34%,
Stafilococcus aureus,
Klebsiella pneumoniae.
 anaerobi : Bacteroides fragilis, Clostridium perfrigens,

Sinuzite cronice
supurate,
 hiperplazice (fără supuraţii),
alergice
şi mixte.
Simptome
1. Sinuzita maxilară cronică este total nedureroasă în afara
puseelor de reîncălzire.
Totul se rezumă la o rinoree purulentă unilaterala, mai mult
sau mai puţin abundentă, însoţită de o scurgere post.,
responsabilă de jenă faringiană, tuse cu expecto-raţie
matinală.
Presiunea fosei canine este indoloră.
Rinoscopia ant.-puroi în meatul mijl.
Rinoscopia post. -puroiul se scurge pe coada cornetului inf.
şi pe peretele post. al faringelui.
În unele cazuri, pe lângă puroi, în meatul mijl. apar –
modificări de mucoasă - formaţiuni polipoide,
dedublarea cornetului mijlociu
 hipertrofia cornetului mijlociu.
Sinuzitele hiperplazice
-sunt latente, cu simptome nazale şi sinuzale minime /nulă ,
- în schimb prezintă manifestări de vecinătate sau la distanţă
(cefalee profundă, nevralgii faciale, tulburări de vedere prin
papilite şi nevrite optice, fenomene focal toxice, de tipul
reumatismului şi glomerulonefritei).

Sinuzitele alergice seroase


- simptomatologie subiectivă asemănătoare rinitelor alergice.
Diagnosticul se stabileşte pe:
-examenul radiologic, care arată modificări de transparenţă a
cavităţilor sinuzale cu aspect policiclic "în chenar", datorită
îngroşării mucoasei şi
-aspectul lichidului sinuzal, care se extrage prin puncţie este
gălbui-seros cu prezenţa de eozinofile 10 - 15%.
Sinuzitele alergice polipoase
se caracterizează prin degenerescenţa edematoasă a mucoasei
pituitare din fosele nazale şi sinusuri, sub forma de polipi mucoşi
localizaţi în meatul mijlociu şi care pot ocupa întreaga fosă nazală.
Bilateralitatea polipilor este caracteris-tică naturii alergice. Polipii
alergici sunt albicioşi, translu-cizi, citrini, cu secreţii apoase.

Polipoza deformantă a tinerilor (sindromul Woakes)


caracterizată prin prezenţa polipilor nazali şi lărgirea rădăcinii
nasului cu îndepărtarea ochilor.

Polipul solitar sinocoanal Killian


este unic, are punct de plecare sinusul maxilar unde prezintă o parte
a polipului, iar partea cealaltă se dezvoltă către rinofaringe,
astupând orificiul coanal.
Dg. POZITIV de sinuzită cronică :
simptomatologia subiectivă,
 semnele obiective şi
 investigaţii paraclinice:
-transluminarea sinusurilor (diafanoscopia),
-radiografia sinusurilor ant. şi post.
-contrastografia pe bază de iod
-puncţia sinusului maxilar
-tomografia computerizată
Evoluţia sinuzitelor cr. tratate este favorabilă.
Complicatii- Sinuzitele ac. si cr.:
-prin propagarea infecţiei sinuzale la:
endocraniu – complicaţii meningo-encefalice
(meningită, abces cerebral);
orbită şi ochi - complicaţii orbito-oculare,
(dacriocistita, celulite orbitare, flegmon orbitar,
papilite, nevrite optice);
 sistemul venos - complicaţii vasculare; -
tromboflebita sinusului cavernos;
oasele vecine - complicaţii osoase :( osteomielita în
focar, extensivă, metastatica);
 distanţă - infecţii de focar (reumatism,G.N.)
Tratamentul în sinuzitele cr.
este chirurgical constituind terapia curativă.
Sinuzita maxilară supurată cronică se opereaza dacă nu se
negativeaza puncţiile dupa 12 şedinţe. Tratamentul chirurgical
constă din deschiderea operatorie a cavităţi-lor sinuzale
bolnave cu înlăturarea leziunilor mucoase sau osoase şi
asigurarea unui drenaj larg al sinusului operat cu fosa nazală.
Polipoza nazală beneficiază de extirpare chirurgicală.
Polipoza alergică prezintă numeroase recidive pentru care se
instituie în paralel şi tratament antialergic, urmat de aero-,
helio- şi climatoterapie.
Complicaţiile sinuzitelor se rezolvă atacând la început focarul
de infecţie, urmat de asanarea supuraţiei cere-brale, orbitare,
la care se adaugă2-3 antibiotice masiv, in asociere, concomitent.