IGNAT

Tăierea porcului sau Ignatul este un adevărat motiv de sărbătoare la români. În zeci de sate din România încă
se păstrează tradiții și obiceiuri, ba mai mult, se respectă cu sfințenie pe data de 20 decembrie, atunci când
este ziua de Ignat. Pentru a înțelege mai bine tradițiile, iată ce înseamnă sărbătoarea de Ignat și care sunt
obiceiurile. Ce ai voie și ce nu ai voie să faci de Ignat.
Sărbătoarea de Ignat - când este și ce înseamnăCarnea de porc este adesea folosită pentru o mulțime de
preparate culinare, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă, între Crăciun și Bobotează. Ziua de 20
decembrie este cunoscută și sub denumirea de “Ignatul porcilor”, deoarece este ziua în care se sacrifică
porcul pentru masa de Crăciun. Întreg ritualul de sărbătoare amintește de jertfele de animale, practicate de
popoarele vechi, în perioada de trecere de la un an la altul sau chiar de la un anotimp la altul. Sărbătoarea
de Ignat este echivalentul anului ce tocmai se încheie, iar o nouă viață se naște, viața noului an. Din bătrâni
este o vorbă conform căreia: “În noaptea de Ignat, porcii visează dacă vor fi tăiați ori nu”. Acest obicei, de
tăierea porcilor, nu poate fi început înainte de ivirea zorilor, dar nici nu poate depăși apusul soarelui. Înainte
de această sărbătoare de Ignat, oamenii pregătesc cuțitele, le ascut bine, butelia cu gaz și paie pentru pârlit.
Gospodinele nu uită nici de vasele în care se va pune carnea de porc, slănina și șoricul.
 Conform legendei, se spună că odată, demult, trăia un bărbat pe nume Ignat. El a vrut să taie porcul într-un
an, dar, din greșeală, a dat cu securea în capul tatălui, iar acesta a murit pe loc. L-a îngropat, i-a făcut pomeni,
dar de necaz, Ignat a plecat în lume. În drumul său s-a întâlnit cu un preot căruia i-a spus de păcatul său, iar
preotul i-a spus să facă o luntre cu care să treacă oamenii peste un râu, fără să le ceară nimic la schimb.
Preotul i-a mai cerut și să îngroape într-un loc un tăciune și să aștepte până când de acolo va răsări o tufă.
Ignat l-a ascultat pe preot, a făcut luntrea, a pus tăciunele în pământ și s-a însurat. Acesta s-a adăpostit cu
soția sa într-o casă nu foarte departe de râu. După mai mulți ani, într-o noapte, Ignat aude strigăte de ajutor
de pe malul celălalt, se urcă repede în luntre și trece apa. Însă, acolo nu găsește pe nimeni și se întoarce
acasă. După puțin timp aude din nou strigăte, se grăbește să treacă râul, iar de data asta găsește acolo doi
bătrâni pe care îi aduce acasă. Le spune și lor povestea lui și își recunoaște păcatele. Cei doi bătrâni erau, de
fapt, Dumnezeu și Sfântul Petru, care îl ascultă pe Ignat, dar nu zic nimic. Se uită în jur și văd sărăcia mare în
care trăiau Ignat, copiii și soția sa. Copiii plângeau de foame, iar mama lor îi păcălea că le-a pus ceva la copt
pe sobă, sub un ștergar. Însă, când unul dintre bătrâni întreabă ce a pus la copt, femeia recunoaște că nu au
de nici unele de mâncare. Bătrânul îi spune să ridice ștergarul pus pe sobă, iar acolo femeia găsește o pâine
mare și proaspătă. În același timp, pe masă s-au aprins singure două lumânări, iar Ignat își dă seama pe cine
are cu adevărat în fața lui. Dumnezeu i-a spus lui Ignat să îl urmeze și să nu își facă griji pentru că familia lui
va fi ajutată. Ignat a acceptat să plece împreună, iar când au ieșit din casă au trecut pe lângă locul în care a
fost îngropat tăciunele. În acel loc crescuse o tufă înverzită. Acesta a fost semnul care i-a spus lui Ignat că
păcatul său i-a fost iertat.
• La sărbătoarea de Ignat, cei care taie porcul sunt doar bărbații. Mai
mult, bărbatul care taie porcul trebuie să fie un om curat, iar
gospodăria în care este sacrificat porcul trebuie să fie sfințită. Femeile
nu au voie să participe la tăierea porcului, nici să se uite, deoarece,
fiindu-le milă, se spune că animalul nu poate muri. Femeile își intră în
rol la sărbătoarea de Ignat în momentul în care trebuie să pregătească
bucatele.