Uniunea Europeană

Rien n’est possible sans

personnes, rien n’est durable sans
institutions. Les institutions
peuvent, si elles sont bien
construites, accumuler et
transmettre leur sagesse aux
générations successives. (Jean
Monnet)

©2021
Parlamentul European
Unitatea Vizite şi Seminarii &
Rădulescu Dragoş Marian

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 ROBERT SCHUMAN
1886-1963

,,Europe is searching itself. It ,,We must build Europe not only in the
knows that's its own future lays in interest of free nations, but also in order to
be able to integrate the countries of Eastern
its hands. Never again it will be Europe
that near to the aim. Not to let go when, after being liberated, they ask
us to accept them into the Community.”
the hour of its destiny is its only (1953)
chance for deliverance.”

,,Europa nu se va construi ,,Contribuţia pe care o poate aduce

dintr-o dată sau conform civilizaţiei o Europă organizată şi
unui plan unic. Va lua activă este indispensabilă menţinerii
naştere din realizări practice unor relaţii paşnice. (…) Nu am
care vor crea mai întâi o reuşit să realizăm o Europă unită şi
solidaritate reală”. ne-am confruntat cu războaie”.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 PLANUL SCHUMAN
- fragmente -
Pacea mondială nu se poate face fără eforturi creatoare
proporţionale cu pericolele care o ameninţă.
Europa nu se va construi dintr-o dată sau ca urmare a unui plan
unic, ci prin realizări concrete care vor genera în primul rând o
solidaritate reală. Alăturarea naţiunilor europene implică
eliminarea vechii opoziţii dintre Franţa şi Germania. (…)
Guvernul francez propune ca producţia franco-germană de
cărbune şi oţel să fie plasată sub incidenţa unei Înalte
Autorităţi, în cadrul unei organizaţii deschise şi altor stat
europene. (…) Solidaritatea în producţie astfel stabilită va
demonstra că orice conflict între Franţa şi Germania devine nu
doar inimaginabil, ci chiar imposibil.
… această propunere va conduce la crearea unei prime baze
concrete a federaţiei europene, indispensabile pentru
menţinerea păcii.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 PLANUL SCHUMAN
- principii -

Animozitatea de lungă durată dintre Franţa şi Germania trebuie

eliminată; orice acţiuni trebui să privească în primul rând
aceste două ţări, dar să fie deschise oricăror alte state
europene care împărtăşesc aceleaşi scopuri.
Este necesară acţiunea imediată într-un domeniu limitat, dar
decisiv: producţia franco-germană de cărbune şi oţel trebuie
pusă imediat sub controlul unei Înalte Autorităţi comune.
Fuziunea acestor interese economice va contribui la ridicarea
nivelului de trai şi la constituirea unei comunităţi europene.
Deciziile Înaltei Autorităţi vor fi obligatorii pentru statele membre.
Înalta Autoritate va fi compusă din persoane independente,
egale, iar deciziile sale vor fi impuse părţilor.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 CONTEXTUL ORGANIZAŢIONAL
AL
APARIŢIEI COMUNITĂŢILOR
EUROPENE
 OECE (Planul Marshall –  CAEM/COMECON/
1947/OCED - 1961) CAER (1949/1959 – 1991)
 Uniunea Vamală BENELUX (1947)
 UO (1948) – UEO (1954)  PACT – VARŞOVIA (1948-
 NATO (1949) 1991)
 CONSILIUL EUROPEI (1949)
 CECO (1951/1952)
 CEE & CEEA/EURATOM
(1957/1958)
 AELS (1960/1961)
 CSCE (1975) – OSCE (1995)
 BERD (1991)  CSI (1991)

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 TRATATE ESENŢIALE ÎN
CONSTRUCŢIA COMUNITARĂ

Tratatul CECO (Paris – 1951/1952), T.

CEE & Tratatul CEEA/EURATOM
(Roma – 1957/1958)
Actul Unic European (1986/1987)
Tratatul de la Maastricht asupra UE
(1992/1993)
Tratatul de la Amsterdam (1997/1999)
Tratatul de la Nisa (2001/2003)
Tratatul de la Lisabona (2007)
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Tratatul instituind Comunitatea
Europeană a Cărbunelui şi Oţelului

Tratatul instituind C.E.C.O. a fost semnat la 18 aprilie 1951 la

Paris după 9 luni de negocieri între Germania, Franţa, Italia şi
Benelux (Belgia, Olanda şi Luxemburg). Tratatul a intrat în
vigoare la 23 iulie 1952.
Aşa cum se arăta şi în preambul, cele 6 state au făcut acest pas
esenţial pentru că o Europă mai organizată şi mai puternică
poate contribui la aducerea păcii mondiale, la menţinerea
relaţiilor pacifiste, la ridicarea nivelului de trai a cetăţenilor săi,
la crearea unei comunităţi economice care să aducă beneficii
statelor membre şi la crearea unor instituţii comune capabile să
realizeze conducerea acestui organism, prin darea la o parte a
rivalităţilor seculare dintre unele din statele membre.
Câmpul de aplicare al acestui tratat, calificat drept un tratat-lege, a
fost creat pentru o perioadă de 50 de ani şi este aplicabil
teritoriului comunitar european şi teritoriilor europene cu care
unul dintre statele membre este în relaţii externe.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Tratatul instituind Comunitatea
Europeană a Cărbunelui şi Oţelului
Principii esenţiale:
 superioritatea instituţiilor,
 independenţa dintre instituţii (traducându-se prin: numirea
membrilor de comun acord de către guvernele statelor membre,
independenţa financiară, acesta însemnând că instituţiile se
finanţează din resurse proprii şi nu din contribuţiile naţionale, şi
responsabilitatea Comisiei, doar în faţa Parlamentul European),
 colaborarea dintre instituţii şi
 egalitatea între statele membre, care reprezintă un fundament
juridic care întregeşte noţiunea de Comunitate.
Obiectivul CECO era de a contribui, în armonie cu economiile
statelor membre, la stabilirea unei pieţe comune. Pentru a exista
compatibilitate cu CECO , Tratatul interzicea: taxele la importuri
şi exporturi, măsurile şi practicile discriminatorii dintre
producători în privinţa preţurilor, salariile şi ajutoarelor acordate
de stat sau taxele speciale impuse de state.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Tratatul de la Roma instituind
Comunitatea Economică
Europeană
Cele 6 state semnatare ale Tratatului instituind C.E.C.O.
Germania, Franţa, Italia şi Benelux (Belgia, Olanda şi
Luxemburg) au hotărât extinderea acestui sistem şi la alte
domenii economice prin realizarea unei pieţe comune
generale, a unei pieţe nucleare comune şi prin apropierea
progresivă a politicilor economice şi sociale.
În acest sens, la 25 martie 1957 au fost semnate la Roma
cele două tratate instituind Comunitatea Economică
Europeană şi Comunitatea Europeană a energiei atomice.
Ele au fost încheiate pe o perioadă de timp nelimitată şi au
intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.
Tratatul C.E.E. a avut rolul de a consolida
primordialitatea dreptului comunitar şi de a face din
cetăţeanul comunitar subiect de drept.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 Tratatul de la Roma instituind
Comunitatea Economică Europeană
Tratatul C.E.E., care reprezintă mai mult decât un simplu acord
între statele membre, a avut menirea de a institui o ordine juridică
proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre şi care se
impune jurisdicţiilor acestuia, dotând, în acelaşi timp,
Comunitatea cu atribuţii proprii, personalitate juridică şi cu
capacitatea de reprezentare internaţională.
Tratatul C.E.E. a promovat instituirea pieţei comune, dezvoltarea
activităţilor economice, o extindere continuă şi echilibrată, o
stabilitate mărită, creşterea nivelului de trai, impunerea unei
politici comune în domeniul transporturilor, asigurarea liberei
concurenţe, instituirea Fondului social european şi relaţii mai
strânse între statele membre.
Statele membre vor institui o Comunitate pe o durată nelimitată,
care va avea atribuţii proprii, personalitate juridică şi
capacitate de reprezentare pe plan internaţional, limitându-şi în
acest fel, e drept în domenii restrânse, drepturile lor suverane
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Tratatul de la Roma instituind
Comunitatea Europeană a energiei
atomice
Tratatul stabilind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice a
fost semnat la Roma la 25 martie 1957 şi a intrat în vigoare la
data de 1 ianuarie 1958. Tratatul de creare a CEEA avea ca
obiectiv principal, aşa cum se arată şi în art.1: contribuirea la
stabilirea condiţiilor necesare formării şi dezvoltării rapide a
energiilor nucleare, creşterea nivelului de trai în statele
membre şi dezvoltarea schimburilor cu alte ţări.
Finalitatea Comunităţii viza:
- în domeniul producţiei: pregătirea condiţiilor proprii formării şi
dezvoltării rapide a industriei nucleare a celor 6;
- în domeniul comercial: favoriza exploatarea în comun a
mijloacelor statelor şi întreprinderilor vizate;
- în domeniul protecţiei intelectuale: prevedea un schimb de
informaţii şi un sistem original de brevete de invenţie.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Tratatul de la Bruxelles
Tratatul instituind un Consiliu unic şi o Comisie unică

La 8 aprilie 1965 este semnat la Bruxelles tratatul prin care se va

face unificarea instituţiilor executive, rezultând un Consiliu şi o
Comisie unice, Tratat care va intra în vigoare la 1 iulie 1967.
Existau la acel moment cele trei comunităţi cu domenii de
activitate specifice şi cu o structură instituţională identică, însă
separată. În vederea realizării unei uniuni europene veritabile,
care să nu aibă la bază trei organizaţii, ci doar una singură, s-a
căutat să se demareze prin unificarea la nivel instituţional.
Prima măsură luată în acest sens va fi instituirea în 1957 a Curţii
de justiţie unice şi a unirii celor 3 Adunării sub denumirea de
Adunare parlamentară, culminând în 1965 cu crearea unui
Consiliu unic şi a unei Comisii unice.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 Tratatul de la Bruxelles
Acest tratat nu aduce modificări competenţelor atribuite iniţial
instituţiilor comunitare prin tratatele de constituire, însă prin
fuziunea instituţională duce la crearea entităţii de „Comunităţi
europene”, a unui buget unic al Comunităţilor, a unei
administraţii comunitare unice, stabilindu-se totodată un statut
unic al funcţiei publice comunitare şi unificându-se sistemul de
imunităţi şi privilegii ale funcţionarilor comunitari.
Prin acest tratat se generalizează sistemul numirii de comun acord a
membrilor Comisiei, precizându-se în mod expres că fiecare stat
membru poate avea cel puţin un reprezentant.
CONCLUZIE, trebuie să subliniem că finalitatea celor trei tratate
institutive a constat în crearea unor instituţii supranaţionale
prin intermediul cărora să se realizeze integrarea şi conducerea
Comunităţilor.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Actul Unic European
Actul Unic European s-a semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986
şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1987 şi cuprinde două părţi: prima
se referă la modificările aduse tratatelor comunitare şi lărgirea
domeniilor de competenţă, cealaltă fiind consacrată cooperării
europene în domeniul politicii externe, considerată a fi o practică
codificare a cooperării în politica externă.
Actul Unic European prevede votul majoritar pentru adoptarea
tuturor deciziilor necesare realizării Pieţei Unice (în afara
domeniului fiscal şi a liberei circulaţii a persoanelor), extinde
domeniul în care votează cu majoritate calificată Consiliul,
acordă puteri legislative Parlamentului european prin instituire
procedurii cooperări şi a procedurii avizului conform,
consolidează puterile acestuia, dar şi ale Comisiei şi Consiliului
extinzând atribuţiile organelor de conducere ale Comunităţilor în
raport cu cele ale statelor membre, fixează principiul creării
Tribunalului de primă instanţă şi recunoaşte în mod oficial
existenţa Consiliului European.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Tratatul de la Maastricht

Tratatul asupra Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht)

reprezintă, din punct de vedere istoric, încheierea procesului de
integrare economică, început la Paris prin Tratatul C.E.C.O.
Acest Tratat va reprezenta fundamentul Europei politice unite.
Tratatul asupra U.E., semnat la Maastricht în 7 februarie 1992, a
intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. Acest tratat va marca o
nouă etapă în procesul de creare de uniuni din ce în ce mai
strânse între popoarele Europei, toţi analiştii fenomenului
european fiind de părere că prin adoptarea acestui tratat
procesul integrării europene a intrat într-o fază decisivă,
deoarece adoptarea acestuia a fost rezultatul intenţiei de a
realiza uniunea economică şi monetară, pe de o parte, şi
uniunea politică, pe de altă parte.
Acest document care pune bazele Uniunii Europene este format
din două tratate: Tratatul de Uniune Europeană şi Tratatul
Comunităţii Europene.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Tratatul de la Maastricht
Tratatul prevedea: promovarea progresului economic şi social prin
realizarea uniunii economice şi monetare bazată pe instituirea
monedei unice, afirmarea identităţii pe scena internaţională, ceea
ce includea şi definirea unei politici de apărare comună, întărirea
protecţiei drepturilor şi intereselor cetăţenilor prin dezvoltarea
cooperării în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.
Cetăţeanul european va avea drept de vot pentru alegerea membrilor
Parlamentului european, va avea drept de circulaţie şi de şedere
în spaţiul comunitar şi va avea drept de petiţie la Parlamentul
european şi dreptul de a se adresa ombusmanului.
Obiectivele politicii externe şi de securitate comună sunt
reprezentate de salvgardarea valorilor comune, a independenţei
UE, consolidarea securităţii UE şi a statelor membre şi
menţinerea păcii, promovarea cooperării internaţionale,
dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Tratatul de la Amsterdam
Tratatul de la Amsterdam a fost semnat la 2 octombrie 1997 în
urma Consiliului european din 16-17 iunie 1997 şi a intrat în
vigoare la 1 mai 1999. Printre factorii care au impus
adoptarea acestui Tratat enumerăm: necesitatea creşterii
rolului Parlamentului în procesul decizional, necesitatea
perfecţionării sistemului de funcţionare a celor doi piloni ai
Uniunii Europene: politica externă şi de securitate comună şi
cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne,
necesitatea înlăturării tehnocraţiei care guverna activitatea
instituţiilor comunitare şi necesitatea reducerii disensiunilor
dintre statele mari şi cele mici referitor la activităţile
comunitare.
Principiul egalităţii între bărbaţi şi femei în procesul muncii
constituie una din dispoziţiile cele mai importante ale
Tratatului, în acelaşi timp fiind considerabil lărgită şi
definirea noţiunii de egalitate în ceea ce priveşte remunerarea
muncii
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Tratatul de la Amsterdam
 implementarea unor schimbări radicale în domeniul exercitării
şi garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a protecţiei
mediului înconjurător
 creşterea rolului Parlamentului în procesul decizional prin
ridicarea procedurii codeciziei la rang de „regulă generală”, a
securităţii şi apărării comune,
 creşterea flexibilităţii procesului de integrare a noilor candidaţi,
statuarea unor noi reglementări în ceea ce priveşte domeniul
vizelor, a liberei circulaţii a persoanelor, politica socială şi forţa
de muncă, extinderea şi simplificarea procedurii legislative a
codeciziei la noi domenii, introducerea majorităţi calificate în
noi domenii şi extinderea competenţelor Curţii de justiţie la noi
domenii
 dezvoltarea protecţiei drepturilor omului şi, nu în ultimul rând,
a apropierii instituţiilor Uniunii faţă de cetăţeni.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Tratatul de la Nisa
Tratatul de la Nisa a fost semnat în anul 2001 şi intrat în vigoare
în 2003. Obiectivul central al Conferinţei Inter-
guvernamentale de la Nisa a fost acela de a reforma
dispoziţiile instituţionale din tratatul asupra Uniunii Europene
şi tratatele Comunitare institutive cu scopul declarat al
deschiderii drumului pentru viitoarea extindere a U.E. care ar
trebui să numere 27 de state membre sau chiar mai multe.
Principalele teme ale Conferinţei, avute în vedere încă de la
Consiliul european de la Koln din iunie 1999, au fost:
componenţa Comisiei europene, ponderea voturilor în cadrul
U.E., eventuala extindere a votului cu majoritate calificată în
interiorul Consiliului, alte modificări „în măsura în care ele
să vizeze instituţiile europene în cadrul punctelor mai sus
menţionate şi în care ele au rolul de a aplica Tratatul de la
Amsterdam”. Acest ultim aspect a permis şi o reformă în
cadrul jurisdicţiei comunitare.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Constituţia UE
între vis şi
realitate

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 Tratatul care instituie Constituţia
Europeană (TCE)
Tratatul care instituie
Constituţia Europeană (TCE),
în mod obişnuit denumit
Constituţia Europeană, este un
tratat internaţional care are ca
scop creearea unei Constituţii
pentru Uniunea Europeană.
TCE a început să ia formă prin
Tratatul de la Roma din 1957 şi
prin Tratatul de la Maastricht din
1992. A suferit modificări în urma
tratatelor de la Amsterdam (1997)
şi Nisa (2001) și trebuie să clarifice
problemele legate de finalitatea
procesului european de integrare.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Tratatul care instituie Constituţia
Europeană (TCE)
Propunerea privind Tratatul care instituie Constituţia
Europeană a fost publicată in iulie 2003. După negocieri
îndelungate în timpul cărora s-a discutat propunerea
instaurării unei majorităţi calificate în locul unanimităţii,
textul final text al TCE a fost prezentat în iunie 2004 în
cadrul preşedenţiei irlandeze.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 Problemele noului Tratat:
Eliminarea jargonului & „Problematica
creştinităţii“

Se remarcă faptul că TCE

foloseşte un jargon specific
precum şi termeni obscuri
sau tehnici, care s-au
dovedit a fi nepopulari, mai
ales pentru francezi.

Au existat discuţii legate de

includerea unei referinţe la
creştinitate în TCE, dar Franţa şi
alte state, s-au opus puternic acestei
iniţiative, invocând posibilitatea
integrării Turciei (religie islamică)
şi a Israelului (religie iudaică).
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 TRATATUL DE LA
LISABONA
Tratatul ratificat fără referendum (în afară de Irlanda) a intrat
în vigoare la 1 decembrie 2009 și păstrează inovațiile din
proiectul inițial, evitând însă cuvântul Constituţie şi suprimând
tot ce ține de aspectul unui superstat (în special imn şi drapel).
,,Este timpul ca Europa să treacă la altceva şi să depunem toate
eforturile pentru problemele importante pentru europeni: creştere
economică, locuri de muncă, schimbare climatică şi securitate”
Gordon Brown, UK).

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 TRATATUL DE LA
LISABONA
1. In procesul legislativ, Parlamentul European va fi egalul
Consiliului (cu anumite excepții); deputații europeni au mai
multă putere.
2. Puterea Parlamentului European crește în deciziile privind
bugetul UE, politica agricolă, justiția, afacerile interne etc.
3. Numărul deputaților europeni este de 751.
4. Președintele Comisiei Europene este ales de Parlamentul
European, pe baza unei propuneri a Consiliului European,
care trebuie să ia în considerare rezultatele alegerilor
europene.
5. Cetățenii au putere de inițiativă legislativă: un milion de
cetățeni provenind din statele membre UE pot cere Comisiei
să ia în considerare noi propuneri de lege.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 TRATATUL DE LA
LISABONA
6. Două noi posturi sunt create la nivel înalt în Uniunea
Europeană: Președintele Uniunii Europene (care va înlocui
Președinția rotativă) și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru
Afaceri Externe și Politica de Securitate.
7. Pentru prima dată, un stat membru se poate retrage din Uniune.
8. Carta drepturilor fundamentale, semnată în 2000, are forță
juridică obligatorie (dar nu se va aplica în totalitate în Regatul
Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Polonia).
9. Parlamentele naționale au mai multă putere; acestea au la
dispoziție opt săptămâni pentru a semnala faptul ca UE își
depășește autoritatea într-o propunere de lege europeană.
10. Consiliul va vota mai mult prin sistemul de majoritate
calificată, în locul unanimității (majoritate de 55% din statele
membre și 65% din populația europeană). Unanimitatea rămane
pentru domenii mai sensibile, precum fiscalitatea și apărarea.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 EXTINDEREA Uniunii
Europene - 27 state
 1952: Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda,
Luxembourg 6
 1973: Marea Britanie, Irlanda, Danemarca 9
 1981: Grecia 10
 1986: Spania, Portugalia 12
 1995: Austria, Finlanda, Suedia 15
 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, 25
Polonia, Rep. Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria
 2007: România, Bulgaria 27
 2013: Croația 28
 2020: Marea Britanie (Brexit) 27
 ____: Islanda, Turcia, Muntenegru, Serbia
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Cei trei piloni care formează
Uniunea Europeană
1. - Comunităţile europene (competențe extinse). Primul pilon este
alcătuit din cele trei comunităţi europene: C.E.E. (Comunitatea
economică europeană), C.E.E.A. (Comunitatea europeană a
energiei atomice, denumită şi EURATOM) şi C.E.C.A.
(Comunitatea europeană a cărbunelui şi oţelului (C.E.C.A. – în
franceză – La communauté européene du charbon et de l’acier),
cu precizarea că în momentul apariţiei Uniunii Europene C.E.E.
a devenit C.E. (Comunitatea europeană).
 Funcționează în baza principiului subsidiarității și include:
 Cetățenia europeană, probleme sociale, azil și imigrare,
frontiere externe;
 Cercetare, mediu, sănătate și protecția consumatorului;
 Rețele transeuropene.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 Cei trei piloni care formează
Uniunea Europeană
2. - Politica externă şi de securitate comună (P.E.S.C.)
Integrarea comunitară propune trecerea de la simpla înţelegere la
„acţiuni comune”. Deciziile vor putea fi luate de Consiliul astfel
că UE va conveni asupra realizării unei politici externe şi de
securitate comună, bazată, în principal, pe următoarele obiective:
- apărarea valorilor comune, a intereselor fundamentale şi a
independenţei UE
- consolidarea securităţii statelor membre şi dezarmarea;
- menţinerea păcii în lume şi consolidarea securităţii internaţionale
prin sprijinirea statelor terțe,
- promovarea cooperării internaţionale şi a statului de drept;
- promovarea democraţiei și a drepturilor omului.
Politica externă şi, cea de securitate se numără printre domeniile
în care statele membre colaborează pentru a-şi păstra
suveranitatea.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Cei trei piloni care formează
Uniunea Europeană
3. - Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (fost
cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne (J.A.I.)
Realizarea unei acţiuni comune în lupta contra criminalităţii:
terorism, traficul de droguri, arme, persoane, rasism şi xenofobia:
 trecerea frontierelor externe ale celor 27 state membre U.E și
condiţiile de intrare şi de circulaţie a cetăţenilor statelor terţe.
 lupta împotriva imigrării şi cooperarea judiciară, civilă, penală şi
vamală.
Cooperarea poliţienească ia măsuri referitoare la:
a) strângerea, stocarea, prelucrarea şi analizarea informaţiilor în
domeniu, precum şi schimbul de informaţii;
b) sprijinirea formării profesionale a personalului şi cooperarea
privind schimbul de personal şi cercetarea criminalistică;
c) tehnici comune de investigaţie privind depistarea unor forme
grave de criminalitate organizată.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Simbolurile Uniunii Europene

Unită în diversitate - este deviza

Uniunii Europene şi a fost folosită
pentru prima dată în 2000, fiind
ulterior menţionată oficial în
,,TCE”, încheiat în 2004.
Semnificatia devizei este că,
prin Uniunea Europeana,
europenii îşi unesc eforturile
pentru a lucra împreună pentru
menţinerea păcii şi pentru
prosperitate, şi că numeroasele
culturi, tradiţii şi limbi diferite care
coexistă în Europa sunt un atu
pentru continentul nostru.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 Simbolurile Uniunii Europene
Ziua Europei - 9 mai
Pe 9 mai 1950, la Paris, Ministrul de Externe al
Franţei, Robert Schuman, a citit presei
internaţionale o declaraţie prin care chema Ziua de 9 mai
Franţa, Germania şi celelalte popoare ale 1950 a reprezentat
Europei să îşi unească producţiile de oţel şi primul pas către
cărbune, ca ,,primă fundaţie concretă a unei crearea a ceea ce
federaţii europene”.
Propunerea lui viza crearea unei comunităţi este astazi UE.
în cadrul căreia membrii să îşi pună sub
control comun producţia de oţel şi cărbune –
ca baza a puterii lor militare, în scopul
evitării izbucnirii unui nou razboi.
În 1985, când proiectul construcţiei
europene era deja clar conturat, cele zece
state membre care formau la acea dată CE,
au hotărât ca 9 mai să devină Ziua Europei.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Simbolurile Uniunii Europene
Steagul
Steagul, cu cele 12 stele, aşezate în
cerc, pe un fond albastru,
înseamnă unitatea şi identitatea
popoarelor Europei. Cercul
reprezintă solidaritatea şi
armonia, iar stelele, în numar de
12, reprezintă perfecţiunea.
Întâi, el a fost folosit de Consiliul
Europei (1955), iar din anul
1985, statele membre UE l-au
adoptat ca steag al
Comunităţilor Europene (CEE),
începand cu 1986 el este utilizat
de către toate instituţiile UE.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Simbolurile Uniunii Europene
Imnul
Tot Consiliul Europei a fost cel care a
decis, în 1972, ca ,,Oda bucuriei” (ultima
parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven)
să devină imnul sau, iar în 1985, Statele
Membre UE l-au adoptat, şi ele, ca imn
oficial al Uniunii Europene.
Uniunea Europeană nu a urmărit, prin
această decizie, să înlocuiască imnurile
naţionale ale Statelor Membre. Alegerea
acestei melodii ca imn subliniază
aspiraţia spre valorile comune, unitatea
în diversitate şi idealurile de libertate,
pace şi solidaritate care stau la baza Ludwig van Beethoven
Uniunii Europene. (1770 - 1827)

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 PRINCIPIILE DE DREPT
ALE UNIUNII EUROPENE
Principiul reprezentării intereselor potrivit structurii
mecanismelor comunitare (principiul echilibrului instituţional)
este similar principiului separaţiei puterilor de la nivel naţional:
 Consiliul este organismul care se implică în funcţionarea
Uniunii,
 Comisia urmăreşte şi promovează interesul general,
Parlamentul European îndeplineşte funcţia legislativă,
 Curtea de Justiţie exercită puterea judecătorească.
Principiul echilibrului în exercitarea competenţei instituţiilor
europene, adică principiul competenţelor de atribuire pe scurt,
este un principiu fundamental al „structurilor europene”,
deoarece reglementările comunitare stipulează competenţele
fiecărei instituţii, urmărindu-se ca în procesul exercitării lor să
nu fie afectate atribuţiile altor instituţii.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 PRINCIPIILE DE DREPT
ALE UNIUNII EUROPENE
Principiul justiţiei sociale este un principiu esenţial regăsit în
toate actele institutive, întrucât unul din obiectivele
Comunităţii l-a constituit realizarea justiţiei sociale.
Principiul diversităţii culturale a fost instituit pornind de la
realităţile Continentului, caracterizat printr-o multitudine de
tradiţii artistice şi culturale, în acest context printre măsurile
comunitare să fie incluse şi dezvoltarea culturii.
Principiul loialităţii presupune obligaţia statelor membre de a
lua măsuri, legislative, economice şi de altă natura pentru a
asigura îndeplinirea obligaţiilor comunitare şi conlucrarea cu
bună-credinţă a instituţiilor comunitare.
Principiul cooperarii presupune cooperarea pe multiple planuri
între Uniunea Europeană şi statele membre.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 PRINCIPIILE DE DREPT
ALE UNIUNII EUROPENE
Principiul democraţiei reprezentative se află în mod firesc la
temelia oricărei structuri democratice, astfel se explică
stipularea expresă a democraţiei reprezentative în toate actele
constitutive ale Comunitatilor Europene şi ale Uniunii
Europene.
Principiul respectarii drepturilor omului se referă la obligaţia de
a respecta drepturile omului de către toate autorităţile publice;
toţi resortisanţii statelor membre ale Uniunii Europene sunt
trataţi cu respect, având acces egal în instituţiile comunitare şi
la formele de cooperare instituite.
Principiul diversităţii culturale a fost instituit pornind de la
realităţile Continentului, caracterizat printr-o multitudine de
tradiţii artistice şi culturale, în acest context fiind necesar ca
printre măsurile comunitare să fie incluse şi dezvoltarea
culturii.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 PRINCIPIILE DE DREPT
ALE UNIUNII EUROPENE
Principiul autonomiei este cel care dă posibilitatea instituţiilor UE
să se organizeze în mod liber, ceea ce înseamnă că acestea pot
să-şi elaboreze propriile norme privind statutul funcţionarilor,
având, de asemenea, posibilitatea să-i şi desemneze (autonomia
instituţiilor comunitare nu presupune personalitate juridică,
aceasta fiind recunoscută doar comunităţilor).
Principiul loialităţii presupune obligaţia statelor membre de a lua
măsuri, legislative, economice şi de altă natură pentru a asigura
îndeplinirea obligaţiilor comunitare şi conlucrarea cu bună-
credinţă a instituţiilor comunitare.
Principiul cooperării presupune cooperarea pe multiple planuri
între Uniunea Europeană şi statele membre.
Principiul justiţiei sociale este un principiu esenţial regăsit în
toate actele institutive.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 ACTE ALE INSTITUŢIILOR
COMUNITARE
Reprezintă ansamblul actelor cu caracter normativ emise de către
instituţiile comunitare: regulamente, directive, decizii,
recomandări si opinii. Practica instituţională a dezvoltat si alte
acte: avize, acorduri, rezoluţii, programe sau concluzii.
Regulamentele sunt cele mai importante acte adoptate de către
instituţiile UE, deoarece ele se aplică integral si obligatoriu în
toate statele membre, iar aplicabilitatea lor este directă (nu este
necesar să fie încorporate prin alte acte normative în legislaţia
naţională pentru a avea caracter obligatoriu);
Directivele reprezintă a doua formă a legislaţiei comunitare cu efecte
obligatorii care se adresează statelor membre fixând obiectivele ce
trebuiesc atinse, dar lăsând autorităţilor naţionale competenta de a
identifica mijloacele de transpunere în practică. Ele permit astfel
statelor membre să aplice dreptul comunitar ţinând cont de
condiţiile concrete din fiecare tară.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 ACTE ALE INSTITUŢIILOR
COMUNITARE
Deciziile sunt măsuri administrative direct aplicabile ce se
adresează unui stat membru ori unei persoane fizice sau juridice,
fiind mijlocul legal prin care instituţiile comunitare pot ordona
ca un caz individual să fie soluţionat într-un anumit fel.
Opiniile si recomandările sunt măsuri legale ce permit instituţiilor
UE să-si prezinte punctele de vedere în fata statelor membre sau
chiar a persoanelor fizice si juridice, fără ca acestea să fie
obligate să se conformeze soluţiei propuse de UE.
Opiniile sunt oferite atunci când instituţiilor comunitare li se cere
să-si exprime poziţia fată de o situaţie curentă sau în caz
particular apărut pe teritoriul unui stat membru, în timp ce
recomandările pot fi date si din proprie iniţiativă.
Semnificaţia opiniilor si recomandărilor este de natură morală /
politică și reprezentând poziţia instituţiei de la care emană.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 ACTE ALE INSTITUŢIILOR
COMUNITARE
Hotărâri cu caracter general sunt acte generale fără destinatari
desemnaţi.
Rezoluţiile conţin, de regulă, un program de acţiune viitoare într-un
domeniu determinat; rezoluţiile nu produc juridice, însă pot invita
Comisia să prezinte propuneri ori să acţioneze într-un anumit
sens.
Concluziile sunt adoptate în urma dezbaterilor ce s-au derulat în
sesiunea Consiliului, ele pot conţine declaraţii cu caracter pur
politic sau hotărâri cu caracter general.
Comunicările Comisiei pot fi din cele mai diversificate; ele nu produc
efecte juridice (ex: Cărţi albe, Cărţi verzi, diferite comunicări ale
Comisiei către Consiliu)
Programe de acţiune, declaraţii adoptate de Consiliu şi declaraţii
comune.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 STATUL &
Spaţiul Schengen

Normele Schengen, care fac parte din

legislaţia UE, elimină toate controalele la
graniţele interne, dar instituie controale
eficiente la graniţele externe ale UE şi Elveţia a semnat convenţia de
introduce o politică comună a vizelor. aderare la Spaţiul Schengen în
Statele spaţiului Schengen sunt: 2002, aderarând în 2008, iar
Irlanda şi Regatul Unit
1985- Belgia, Olanda, Luxemburg,
(membre ale UE) nu fac parte
Franţa şi Germania din spaţiul Schengen.
1990- Italia
1991- Spania şi Portugalia
Numele ,,Schengen” vine de la un
1992- Grecia
oraşel din Luxembourg unde cinci
1995- Austria ţări membre UE au semnat, la 14
1996- Danemarca, Suedia şi Finlanda iunie 1985, un acord de înlăturare
2001- Islanda şi Norvegia (care nu sunt a controlului la frontierele interne
membre ale UE).
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 STATUL &
Spaţiul Schengen

Tot în spaţiul Schengen sunt incluse

de la 21 decembrie 2007 şi 9 din
cele 10 state devenite membre ale
UE în 2004 (Cipru cerând o
amânare de 1 an de zile, din
cauza divizării insulei):
Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania,
Letonia, Malta, Polonia, Slovacia
si Slovenia.
România şi Bulgaria (membre ale
UE din 2007) au şansa de a face
parte din Schengen după 2018.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 Euro
ευρώ, evro, евро, ewro
La Consiliul european de la Madrid din 1995, denumirea de Ecu
(European Currency Unit) a fost înlocuită de Euro.
Ulterior, la Consiliul european de la Dublin (1996) a fost adoptat
un Pact de stabilitate, care prevede aplicarea de către statele
membre ale zonei Euro, a programului de stabilitate şi aplicare
a sancţiunilor financiare statelor care au deficit superior cifrei
de 3%, cu excepţia cazurilor de recesiune economică gravă.
La 1 ianuarie 1999, Euro a fost lansat pe pieţele de schimb şi a
putut fi folosit ca mijloc scriptural de plată, iar începând cu 1
ianuarie 2000, Euro a intrat propriu-zis în circulaţie în:
Austria, Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda,
Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia şi Spania.
(Marea Britanie, Danemarca şi Suedia au rămas deoparte).
Monaco, San Marino şi Vatican folosesc Euro, la fel ca şi Andora,
Muntenegru şi Kosovo (dar fără acordul UE).
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Euro - ευρώ, evro, евро,
ewro
Monedele naţionale din Zona Euro au fost
scoase din circulaţie în 2002.
Reprezentarea grafică a monedei unice a
fost inspirată de litera grecească
epsilon, ea trebuind să facă legătura
atât cu leagănul civilizaţiei şi
democraţiei europene, cât şi cu prima
literă din cuvântul ,,Europa”.
Un euro este divizat în 100 de cenţi, numiţi
şi centime în ţările vorbitoare de limbi
romanice sau leptó (λεπτό) în Grecia.
Din 2007 Euro este monedă oficială în
Slovenia, iar din 2008 în Cipru şi Malta.
România va trece la Euro în 2025-?.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 SISTEMUL INSTITUŢIONAL
COMUNITAR
Consiliul European
instituţie politică alcătuită din
şefi de stat şi de guvern +
preşedintele Comisiei

Consiliul Uniunii Europene

(de miniştrii)
instituţie legislativă alcătuită
din miniştrii afacerilor externe
şi miniştrii de resort

Parlamentul European Comisia Europeană

instituţie co-legislativă alcătuită instituţie executivă alcătuită
din 751 membri din 27 de membri

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 SISTEMUL INSTITUŢIONAL
COMUNITAR
Curtea de conturi Banca centrală europeană
instituţie (din 1993) alcătuită instituţie financiară
din 27 membri, având atribuţii
de control al veniturilor şi Banca europeană de investiţii
cheltuielilor comunitare

Curtea de Justiţie a Comunitătii Europene & Tribunalul de Primă

Instanţă
instituţii jurisdicţionale cu rol în vegherea respectării Tratatelor în
interpretarea şi aplicarea dreptului comunitar alcătuite din 27
judecători (CJCE: + 8 avocaţi generali)

Comitetul regiunilor Comitetul economic şi social

Mediatorul european – NU este o instituţie

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 SISTEMUL INSTITUŢIONAL
COMUNITAR
CEDEFOP – Centrul european pentru dezvoltarea formării profesionale;
EUROFOUND – Fundaţia europeană pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
viaţă şi de muncă;
AEE – Agenţia europeană pentru mediu;
FTF – Fundaţia europeană pentru formare;
OEDT – Observatorul european al drogurilor şi toxicomanilor;
AMEA – Agenţia europeană pentru evaluarea medicamentelor;
OHMI – Oficiul de armonizare în Piaţa internă (mărci, desene şi modele);
EU-OSHA – Agenţia europeană pentru securitatea şi sănătatea muncitorilor;
OCVV – Oficiul comunitar al plantelor vegetale;
CdT – Centrul de traducere al organelor Uniunii Europene;
OUMC – Observatorul european al fenomenelor rasiste şi xenofobe;
EAR – Agenţia europeană pentru reconstrucţie;
AFSA – Autoritatea europeană pentru securitatea alimentelor;
AESM – Agenţia europeană pentru securitate maritimă;
AESA – Agenţia europeană pentru securitate aeriană.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 SISTEMUL INSTITUŢIONAL
COMUNITAR - istoric
Prin Tratatul instituind C.E.C.O. din 1951 erau prevăzute
următoarele autorităţi:
Înalta Autoritate instituţie supranaţională ce reprezenta interesele
comunitare şi care era supusă controlului Adunării Parlamentare
deţinea esenţialul puterii executive,
Consiliul Special de Miniştri instituţie interguvernamentală ce
reprezenta statele naţionale membre, făcând legătura între acestea şi
acţiunile Înaltei Autorităţi,
Adunarea Comună (Parlamentară) reprezenta interesele popoarelor
membre, avea caracter parlamentar şi era o instituţie de control
democratic al factorului executiv (bi-executiv: Înalta Autoritate şi
Consiliul de miniştri)
Curtea de Justiţie veghea la respectarea prevederilor tratatului şi
soluţiona diferendele dintre statele membre ori particulari şi Înalta
Autoritate.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 SISTEMUL INSTITUŢIONAL
COMUNITAR - istoric

Tratatele instituind C.E.E.A. şi C.E.E. şi Convenţia referitoare

la unele instituţii comune ale Comunităţilor, prin care se va
stabili:

o Adunare unică sub numele de Adunarea parlamentară

europeană (Adunarea Comună a C.E.C.O. se va unifica cu
Adunările C.E.E.A. şi C.E.E).
o Curte de Justiţie unică (fiind unificate Curtea de
Justiţie a C.E.C.O. cu cele două Curţi ale C.E.E.A. şi C.E.E).
de asemenea, pentru C.E.E.A. şi C.E.E. un alt organ
comun a fost Comitetul Economic şi Social.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 SISTEMUL INSTITUŢIONAL
COMUNITAR - istoric
Cea de-a doua etapă avea să fie reprezentată de Tratatul de
fuziune a executivului comunităţilor, semnat la Bruxelles, tratat
care va impune Comunităţilor o structură instituţională unică:
un Consiliu unic (aceasta înseamnă că: Consiliul Special de
Miniştri - Tratatul C.E.C.O. şi Consiliul - Tratatul C.E.E.A. şi
Consiliul - Tratatul C.E.E. vor înceta să mai funcţioneze separat
şi se vor uni formând un Consiliu unic).
o Comisie unică (aceasta înseamnă că Înalta Autoritate - Tratatul
C.E.C.O. şi Comisia - Tratatul C.E.E.A. şi Comisia - Tratatul
C.E.E. vor înceta să mai funcţioneze separat şi se vor uni
formând o Comisie unică).
Unificarea Comisiei a fost considerată ca o mare realizare, având în
vedere rolul acesteia în activităţile comunităţilor. Tratatul a
realizat unificarea serviciilor acesteia, comisiilor de control, a
bugetelor şi administraţiilor; a mai stabilit reprezentarea fiecărui
stat în comisie şi durata mandatului.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 PARLAMENTUL EUROPEAN
Competenţele PE
Putere legislativă Control parlamentar

Majoritatea legilor Parlamentul controlează

europene sunt adoptate în democratic alte instituţii
comun de către europene şi acordă vot de
Parlamentul European şi încredere Comisiei
Consiliul Uniunii Europene Europene

Decizie privind extinderea

Putere bugetară
Avizul conform al
Parlamentul European Parlamentului este
decide bugetul anual al UE necesar pentru aderarea
împreună cu Consiliul UE unui nou stat membru

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 PARLAMENTUL
EUROPEAN
Parlamentul European este singurul organ al Uniunii Europene
ales în mod direct. Cei 751 de deputaţi în Parlamentul European
se află aici pentru a reprezenta 500 de milioane de cetăţeni.
Parlamentarii sunt aleşi pe o perioadă de cinci ani de către alegătorii
din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, începând cu
anul 1979, prin vot direct.
În perioada 1958-1979, membrii Parlamentului European erau
desemnați de guvernele naționale și dețineau un mandat dublu.
Parlamentul European este o adevărată tribună internaţională unde
iau cuvântul numeroşi lideri mondiali, iar de-a lungul anilor,
Parlamentul a devenit interpretul acţiunilor interne şi externe ale
Uniunii, ceea ce permite participarea deputaţilor şi, prin
intermediul lor, a cetăţenilor, la definirea viziunii politice
europene.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 PARLAMENTUL
EUROPEAN
Deputaţii se constituie în grupuri politice, grupându-se în funcţie de afinităţile lor
politice, nu de naţionalitate, astfel că un deputat poate aparţine unui singur
grup politic, chiar dacă există și deputaţi neafiliaţi, nu fac parte din niciun
grup politic.
Fiecare grup politic îşi asigură organizarea internă, prin desemnarea unui
preşedinte (sau a doi preşedinţi, în cazul anumitor grupuri), a unui birou şi a
unui secretariat.
Distribuţia locurilor deputaţilor în hemiciclu se face în funcţie de apartenenţa
politică, de la stânga la dreapta.
Numărul minim de deputaţi necesar pentru a constitui un grup politic este de
25 și cel puţin o 1/4 din state membre trebuie să fie reprezentate în cadrul
grupului.
Înaintea fiecărui vot din cadrul şedinţelor plenare, grupurile politice examinează
rapoartele elaborate de comisiile parlamentare şi depun amendamente.
Grupul politic adoptă o poziţie în urma consultărilor din cadrul său, dar
membrilor nu l-i se poate impune o anumită variantă de vot.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 PARLAMENTUL
EUROPEAN
Există 8 grupuri parlamentare inter-ţări
şi membrii independenţi, neafiliaţi nici unui grup.

 Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) - din

care fac parte şi Pnl, PMP şi UDMR;
 Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din
Parlamentul European - din care face parte şi PSD;
 Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa - din
care face parte şi PNL;
 Grupul Verzilor / Alianţa Liberă Europeană;
 Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni;
 Grupul Confederal al Stângii Europene/ Stânga Verde Nordică ;
 Grupul Europa Libertății și Democrației;
Deputați neafiliați.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Preşedintele PARLAMENTULUI
EUROPEAN
Preşedintele Parlamentului European
David-Maria Sassoli
Mandat: iulie 2019 - decembrie 2021
Ales de: membrii Parlamentului
European
Rol:
asigură desfăşurarea procedurilor
parlamentare Preşedintele este
monitorizează activităţile ales pentru o
Parlamentului şi comisiile perioadă de doi ani
parlamentare şi jumătate şi
reprezintă Parlamentul în toate reprezintă instituţia
în relatiile externe şi
chestiunile juridice şi în relaţiile cu celelalte instituţii
internaţionale comunitare.
îşi dă acordul final asupra bugetului Mandatul acestuia
UE poate fi reînnoit.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 PARLAMENTUL EUROPEAN
Comisii parlamentare
• Afaceri externe
• Dezvoltare
• Comerţ internaţional
• Buget
• Control bugetar
• Afaceri economice şi monetare
• Ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale
• Mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară
• Industrie, cercetare şi energie
20 • Piaţă internă şi protecţia consumatorilor
• Transport şi turism
• Dezvoltare regională
• Agricultură şi dezvoltare rurală
• Pescuit
• Cultură şi educaţie
• Afaceri juridice
• Libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
• Afaceri constituţionale
• Drepturile femeii şi egalitatea între sexe
• Petiţii
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Cum lucrează Parlamentul
Circumscripţii – 4
săptămâni rezervate
pentru activitatea în
REUNIUNI ÎN COMISII
circumscripţie
• 18 săptămâni alocate
pentru reuniunile comisiilor
parlamentare în Bruxelles
GRUPURI POLITICE
•12 săptămâni alocate
pentru reuniunile
grupurilor politice
SESIUNI PLENARE
•12 sesiuni oficiale
pe an în Strasbourg
•6 sesiuni suplimentare
în Bruxelles

SECRETARIAT
Secretariatul Parlamentului European este situat în
Luxemburg şi Bruxelles

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 Putere legislativă
Cum funcţionează codecizia
Comisia Europeană

Propunerea Comisiei Consiliul Uniunii

Parlamentul European Europene
Prima lectură în Parlament
(opinia Parlamentului)
Prima lectură în Consiliu
(poziţia comună)
A doua lectură în Parlament
(dacă este cazul)
A doua lectură în Consiliu
(dacă este cazul)
Comitet de conciliere
(dacă este cazul)
Vot final la a treia lectură Vot final la a treia lectură
(dacă este cazul) (dacă este cazul)
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 PARLAMENTUL
EUROPEAN
Strasbourg Bruxelles Luxembourg

- reuniunile
sesiuni oficiale grupurilor politice secretariat
- reuniunile
comisiilor parlamentare
- sesiuni suplimentare
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 COMISIA EUROPEANĂ

Comisia Europeană este organul executiv al UE,

independent din punct de vedere politic.
Este responsabilă cu elaborarea de propuneri de
noi acte legislative și cu punerea în aplicare a deciziilor
Parlamentului European  și ale Consiliului UE.
Conducerea politică este exercitată de o echipă
formată din 27 de comisari (câte unul din fiecare stat
membru), în fruntea cărora se află Președintele
Comisiei, care decide de ce domeniu politic răspunde
fiecare comisar.
Colegiul comisarilor este format din președinta
Comisiei, opt vicepreședinți (dintre care trei vicepreședinți
executivi), Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri
externe și politica de securitate și 18 comisari, fiecare
responsabil pentru un anumit portofoliu.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 COMISIA EUROPEANĂ

Președintele Comisiei Europene este nominalizat de

liderii naționali în cadrul Consiliului European, pe baza
rezultatelor obținute la alegerile pentru Parlamentul
European, având nevoie de sprijinul majorității membrilor
Parlamentului.
Candidatul la funcția de președinte îi selectează pe
potențialii vicepreședinți și comisari pe baza sugestiilor
primite din partea țărilor UE. Lista comisarilor fiind aprobată
de liderii naționali în cadrul Consiliului European.
Fiecare candidat se înfățișează apoi în fața
Parlamentului European, pentru a-și prezenta viziunea și
pentru a răspunde la întrebări. Echipa formată din candidații
nominalizați este apoi supusă votului în PE.
În cele din urmă, Consiliul European decide, cu
majoritate calificată, numirea în funcție a comisarilor.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 COMISIA EUROPEANĂ
2019-2024

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 COMISIA
EUROPEANĂ
2019-2024
Preşedintele Comisiei Europene
- Ursula von der Leyen
Rol:
furnizează orientări politice Comisiei
convoacă şi prezidează colegiul
comisarilor europeni
conduce activităţile Comisiei de
punere în aplicare a politicilor UE Mandat: decembrie
participă la reuniunile G7 2019 - octombrie 2024
Desemnată de: liderii
contribuie la dezbaterile majore din
europeni (şefii de stat
Parlamentul European şi la cele dintre sau de guvern ai ţărilor
guvernele statelor membre, în membre ale UE), cu
cadrul Consiliului Uniunii Europene aprobarea
Parlamentului
European

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 COMISIA EUROPEANĂ
2019-2024
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTĂ
EXECUTIV EXECUTIVĂ
Frans Timmerman Margrethe Vestager
Pactul verde O Europă pregătită
european pentru era digitală

VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
EXECUTIV Maroš Šefčovič
Valdis Dombrovskis Relații
O economie în interinstituționale
serviciul cetățenilor și prospectivă

ÎNALT REPREZENTANT VICEPREȘEDINTĂ

VICEPREȘEDINTE Věra Jourová
Josep Borrell Fontelles Valori și
O Europă mai transparență
puternică pe plan
internațional
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 COMISIA
EUROPEANĂ
VICEPREȘEDINTĂ
2019-2024VICEPREȘEDINTE
Dubravka Šuica Margaritis
Democrație și Schinas
demografie Promovarea
modului nostru
de viață european

COMISAR COMISAR
Johannes Hahn Phil Hogan
Buget și Comerț
administrație

COMISAR COMISAR
Mariya Gabriel Nicolas Schmit
Inovare, Locuri de muncă
cercetare, și drepturi
cultură, educație sociale
și tineret
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 COMISIA
EUROPEANĂ
COMISAR 2019-2024COMISAR
Elisa Ferreira
Paolo Gentiloni
Economie Coeziune și reforme

COMISAR COMISAR
Janusz Stella Kyriakides
Wojciechowski Sănătate și
Agricultură siguranță
alimentară

COMISAR COMISAR
Thierry Breton Didier Reynders
Piața internă Justiție

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 COMISIA EUROPEANĂ

Propune noi acte legislative

Comisia este singura instituție a UE abilitată să propună
acte legislative, pe care le înaintează spre adoptare
Parlamentului și Consiliului, având ca scop:
•protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la
chestiuni care nu pot fi abordate în mod eficient la nivel
național
•soluționarea unor chestiuni tehnice prin consultarea
experților și a cetățenilor.
Garantează respectarea legislației UE
•Alături de Curtea de Justiție, Comisia are
responsabilitatea de a se asigura că legislația UE se aplică
în mod adecvat în toate statele membre.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 COMISIA EUROPEANĂ

Gestionează politicile UE și alocă fonduri

europene
•Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună
cu Consiliul și Parlamentul.
•Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de
către Parlament și Consiliu.
•Controlează cheltuielile, care sunt verificate de
Curtea de Conturi.
Reprezintă UE pe scena internațională
•Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în cadrul
instanțelor internaționale, în special în domeniul
politicii comerciale și al ajutorului umanitar.
•Negociază acorduri internaționale în numele UE.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
(de miniştri)
Componenţă: Consiliul de miniştri = Consiliul
afacerilor externe şi Uniunii Europene (Maastricht 1993)
miniştrii de resort din Consiliul Uniunii Europene
cele 27 de State Membre = Consiliul european

Putere legislativă şi
bugetară (împărţită cu
Parlamentul European)
Decizie în materie de
politică externă
Decizie în materie de
politică agricolă

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
(de miniştri)
În total există nouă „formaţiuni” diferite ale Consiliului:
 Afaceri Generale şi Relaţii Externe,
 Afaceri Economice şi Financiare (Ecofin),
 Justiţie şi Afaceri Interne,
 Forţă de muncă, Politică Socială, Sănătate şi Protecţia
Consumatorilor,
 Competitivitate,
 Transport, Telecomunicaţii şi Energie,
 Agricultură şi Pescuit,
 Mediu,
 Educaţie, Tineret şi Cultură.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 CONSILIUL EUROPEAN

Prima etapă: întâlnirile în cadrul conferinţelor (1961 – 1974)

A doua etapă: Consiliul european (1974 – 1987) Oficializarea
Consiliului european prin Actul unic european
Instituţionalizarea Consiliului european prin Tratatul de la
Maastricht: articolul 5 (fostul art. D), Consiliul european:
,,Consiliul european dă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării
sale şi oferă orientările politice generale.
Consiliul european reuneşte şefii de stat sau de guvern ai statelor
membre, ca şi preşedintele Comisiei europene. Aceştia sunt
asistaţi de miniştrii afacerilor externe ai statelor membre şi
de către un membru al Comisiei. Consiliul european se
reuneşte de cel puţin două ori pe an.
Consiliul european prezintă Parlamentului european un raport la
sfârşitul fiecărei reuniuni a sa, precum şi un raport scris
anual care vizează progresele realizate de Uniune”.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 CONSILIUL EUROPEAN

Președintele Consiliului
European înlocuiește Președinția
semestrială a UE, fiind ales de șefii
de stat și de guvern.
Președintele Consiliului
European pregătește summiturile și
reprezintă UE pe plan extern, în Charles Michel
chestiuni legate de securitate şi
Mandat:  decembrie
afaceri externe. 2019 - mai 2022
Conduce lucrările prin care Durata mandatului
se stabileşte direcţia şi priorităţile este de doi ani și
politice generale ale UE, în jumătate cu
cooperare cu Comisia Europeană posibilitatea reînoirii
Promovează coeziunea şi lui o singură dată
consensul în cadrul Consiliului
European
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 CONSILIUL EUROPEAN
Înaltul Reprezentant
pentru Afaceri
Externe și politică de
securitate:
 prezidează Consiliul
pentru afaceri externe;
 Este vicepreședinte al
Comisiei (fiind validat
de PE);
 garantează coerența
Josep Borrell
  (73 de ani), întregii politici externe
Înalt Reprezentant pentru a UE.
Afaceri Externe și
politică de securitate al  este numit de către
UE (mandat de 5 ani) din Consiliul European, cu
01 decembrie 2019.
acordul Președintelui
Comisiei.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
Secretariatul
General al
Consiliului 
reprezintă
ansamblul
personalului care
are ca
responsabilitate să
acorde asistență
Consiliului European
și Consiliului UE.
Acesta contribuie la
organizarea și
asigurarea
coerenței lucrărilor
Consiliului și la
punerea în aplicare
a programului său
pe 18 luni.
 CURTEA DE CONTURI

27 membri, 1 din fiecare stat membru

Monitorizează corectitudinea şi
regularitatea managementului
financiar al bugetului U.E.

Potrivit Tratatului de la Nisa, Curtea

de Conturi se va putea constitui în
Camere pentru a adopta anumite
tipuri de rapoarte sau avize

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 COMPONENŢA CURŢII DE
JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR
EUROPENE
27 judecători şi 8 avocaţi generali
desemnaţi pentru o perioadă de 6 ani,
cu unanimitate de voturi,
de către guvernele statelor membre

Tipuri de proceduri

Recursul în constatarea Recursul în anulare Problemele

neîndeplinirii obligaţiilor sau în carenţă prejudiciale
     
Comisia împotriva unui stat Introdus de o instituţie Privind interpretarea şi
membru (articolul 226) sau comunitară sau un stat validitatea dreptului
un stat membru împotriva membru împotriva actelor comunitar la iniţiativa
unui alt stat membru juridice ilegale sau jurisdicţiilor naţionale
(articolul 227) împotriva unei inacţiuni (articolul 234)
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 COMPONENŢA TRIBUNALULUI
DE PRIMĂ INSTANŢĂ
27 judecători
desemnaţi pentru o perioadă de 6 ani, cu unanimitate de
voturi, de către guvernele statelor membre
Tipuri de proceduri
Recursul în anulare şi Recursul în răspundere Recursul agenţilor
în carenţă contractuală Comunităţii
     
formulat de către o pentru responsabilitate (articolul 236)
persoană fizică sau contractuală
juridică împotriva (articolul 235 şi articolul
actelor comunitare 288, primul şi al doilea
ilegale sau pentru alineat)
inacţiune (articolele 320
şi 232)

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 COMITETUL ECONOMIC ŞI
SOCIAL
& COMITETUL REGIUNILOR
reprezintă interesele societăţii civile
europene vis-a-vis de instituţii putere
consultativă pe probleme economice şi
sociale, la cererea instituţiilor sau din
proprie iniţiativă
reprezentanţi ai autorităţilor regionale
şi locale reflectă echilibrul politic,
geografic şi regional/local din fiecare
S.M. putere consultativă pe probleme
de: coeziune economică şi socială;
reţele de infrastructură
transeuropeană, sănătate, educaţie,
cultură, ocuparea forţei de muncă,
social, mediu, formare profesională,
transport, etc.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Europolul
Oficiul european de poliţie (din 1998).
Europol are misiunea de a sprijini şi consolida acţiunea autorităţilor
poliţieneşti şi a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum
şi colaborarea acestora pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor
grave care afectează două sau mai multe state membre, a terorismului şi
formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face
obiectul unei politici a Uniunii.
Atribuţiile Europol pot include:
a) strângerea, stocarea, prelucrarea şi analizarea informaţiilor, precum şi
schimbul de informaţii transmise în special de autorităţile statelor membre
sau de ţări ori autorităţi terţe;
b) coordonarea, organizarea şi realizarea de acţiuni cu caracter de
investigaţie şi operaţional, derulate împreună cu autorităţile competente
ale statelor membre sau în cadrul unor echipe comune de investigaţie şi,
dacă este cazul, în colaborare cu Eurojust.
Orice acţiune cu caracter operaţional a Europol trebuie desfăşurată în
cooperare cu autorităţile statului sau statelor membre al căror teritoriu
este implicat şi cu acordul acestora. Aplicarea măsurilor de coerciţie este
responsabilitatea exclusivă a autorităţilor naţionale competente.

©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit

 Sediile instituţiilor Uniunii
Europene
Parlamentul european Strasbourg – sesiuni plenare lunare
Bruxelles – reuniunile comisiilor şi sesiunile
suplimentare
Luxembourg – secretariatul general
Consiliul UE Luxembourg – aprilie, iunie, octombrie
Bruxelles – celelalte luni
Comisia europeană Bruxelles
Consiliul European Bruxelles
Curtea de conturi Luxembourg
Banca Centrală Frankfurt
Europeană
Banca Europeană de Luxembourg
Investiţii
Comitetul Ec. şi Social & Bruxelles
Comitetul Regiunilor
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Consiliul Europei

Consiliul Europei cu sediul la Strasbourg și reunește 46 de state,

1 stat candidat (Belarus) şi 5 state cu statut de observator
(Vatican, SUA, Canada, Japonia şi Mexic).
Consiliul Europei a fost înfiinţat în temeiul Statutului de la
Londra din 9.05.1949 şi a intrat în vigoare la 3.08.1949 și
reuneşte statele europene care beneficiau de un regim
democratic pluralist, ataşate idealurilor de promovare şi
protecţie a drepturilor omului, fiind conceput ca un instrument
de armonizare a drepturilor omului la nivel internaţional.
Cea mai importantă convenţie adoptată este: Convenţia europeană
a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, semnată
la Roma, la 4.11.1950 şi intrată în vigoare la 3.09.1953,
instrument esenţial pentru activitatea Curţii Europene a
Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg.
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit
 Informaţii suplimentare
Site-uri internet şi lucrări de drept
comunitar de Augustin Fuerea,
www.europarl.europa.eu Roxana Popescu, Mariana Cosac
şi alţii.

www.europa.eu

www.eoactiv.ro
www.coe.int
©2006 European Parliament, Visits and Seminars Unit