

Autor: Leonte Ana ,Gheorghe Simona

Clasa a IX-a D, Profilul Uman Științe Sociale
intensiv germană,
Liceul teoretic ”George Călinescu” ,
Profesor coordonator: Bulacu Iulia,
Proiect la disciplina istorie
Mihai Viteazul
1558-1601

 Mihai Viteazul a fost domnul Țării
Românești între 1593-1601. Pentru o

perioadă (în 1600), a fost conducător
de facto al celor trei mari țări
medievale care formează România
de astăzi: Țara Românească,
Transilvania și Moldova.
 Înainte de a ajunge pe tron, ca boier,
a deținut dregătoriile de bănișor de
Strehaia, stolnic domnesc și ban al
Craiovei.
 În anul 1558…
 Acesta este anul în care s-a nascut Mihai Viteazul, cunoscut și

ca Mihai Bravu, la Târgu de Floci (astazi comuna Piua Pietrii)
sau Drăgoiești, județul Vâlcea.A fost bănusor de Strehaia,
stolnic domnesc și ban al Craiovei, apoi Domn al Țării
Românești și, pentru o perioadă (în 1600) conducător de facto al
tuturor celor trei țări medievale care formează România de
astăzi.(Țara Românească, Transilvania, Moldova)
 Mama lui Mihai ,Teodora, a fost,după unele surse, de neam
grecesc (din vechea familie bizantină a Cantacuzinilor)
 În anul 1588…
 La sfârșitul acestui an devine stolnic al curții lui Mhinea turcitul


 În anul 1593…

 Este numit ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel
Rău.În septembrie, cu ajutorul patriarhului
Constantinopolului , dar și al oamenilor , a devenit voievod al
Țării Romanești.

 În anul 1594…
 Transilvania aderă la Liga Sfântă creștină, construită din
inițiativa Papei Clermont al VIII-lea, din care inițial făceau

parte Spania,Austria,Ferrara,Mantova și Toscana(Anglia și
Polonia au manifestat rezerve față de politica de cruciadă a
papalității).Aceasta aderare a fost considerată un factor decisiv
în atragerea în alianța a celorlalte două state medievale
romanești Moldova și Țara Românească.
 La 16 septembrie,Aron Vodă ,domnul Moldovei semnează un
tratat cu împăratul habsburgic oferind astfel un motiv în plus
lui Mihai Viteazul ,sa decidă cu acordul boierilor,intrarea în
alianța antiotomană.
 Tot in anul 1594...
 La 13 noiembrie,aderarea Țarii Romanești la Liga Sfanta a condus
la izbucnirea unei revolte antiotomane soldata cu suprimarea

creditorilor levantini si a intregii garnizoane otomane stationata
in București.Pe acest fundal,incepând cu acest an ,Mihai porne ște
o ofensivă generală impotriva Inaltei Portț,cucerind cetațile
turcești de pe ambele parți ale
Dunarii(Isaccea,Măcin,Cernavodă,Babadag,Răzgrad,,Târgul de
Floci,Siliștea si chiar Rusciuc,Șistova,Nicopole si Vidin).
 Potrivit istoricului Nicolae Iorga, calareții lui Mihai Viteazul
ajunseră pană la Adrianopole in est si Plevna in vest.Această
actiune a fost coordonată cu cea a voievodului moldovean Aron
Tiranul care a redus sub stapnirea sa Bugeacul,in aceeași
perioadă.Dupa modelul victorios al lui Mihai ,Aron Voda
pornește o campanie similară.Mihai trimite o delegație de boieri
la Alba Iulia pentru o reglemență diplomatică relațiilor munteno-
transilvănene.
 În anul 1595
 Delegația de boieri condusă de mitropolitul Eftimie  a negociat
aderarea la această alianță și a semnat la Alba Iulia la 20 mai

1595 un tratat cu Bathory  prin care Mihai devenea vasal al lui
Sigismund. Ei și-au depășit atribuțiile inițiale, probabil din
dorința de a îngrădi puterea domnului sporind-o simultan pe a
lor. Cu toate acestea, Mihai a acceptat tratatul, deoarece
Transilvania era singurul stat vecin ce îi putea asigura spatele
în lupta împotriva turcilor în încercarea de a opri înaintarea
otomană spre București, la comanda unei armate de circa
16.000 de ostași, la care se adăugau 7000 de transilvăneni
conduși de Albert Kiraly Mihai Viteazul i-a atacat pe otomani
la Calugarenii în 13 august =23 august 1595.
 Primind în munți sprijin din Moldova și, mai ales din
Transilvania, Mihai Viteazul a luat comanda unei armate
puternice și numeroase, care i-a îndepărtat pe otomani
din Târgoviște (5–8 octombrie 1595) și apoi București(12

octombrie 1595, după care le-a provocat pierderi grele
în retragerea lor disperată peste Dunăre la Giurgiu (15–20
octombrie 1595).
 Între timp, Ștefan Răzvan este înlocuit de pe tronul Moldoveii
 cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor.
 Negocierile cu Înalta
Poarta
 
Pierderile suferite în urma campaniilor antiotomane, precum și
dezastrele provocate de ostașii sultanului, au adus  Țara
Românească la o stare critică din punct de vedere financiar. Cu
visteria golită, Mihai se vede silit să aplice o solu ție pe cât de
nepopulară, pe atât de vitală supraviețuirii statale: "a șezământul"
sau "legarea țăranilor de glie" prin care rumânii ( țăranii fără
pământ din Valahia) erau siliți să rămână pe mo șia pe care se
aflau în acel moment.
 După câteva confruntări pe linia Dunării, dar mai ales după
înfrângerea suferită de Sigismund Báthory în Bătălia de la
Keresztes Mihai a făcut în decembrie 1597 pace cu Imperiul
Otoman. În schimbul acceptării suzeranității otomane și a plății
tributului, Înalta Poartă a recunoscut domnia voievodului pe
întreaga durată a vieții sale și i-a trimis steag de domnie.
 În paralel, la 9 iunie 1598, Mihai a încheiat
la Mănăstirea Dealu un tratat cu împăratul Rudolf al
II-lea, care s-a obligat să-i asigure subsidii pentru


întreținerea armatei și i-a recunoscut caracterul
ereditar al domniei în schimbul recunoașterii
suzeranității împăratului.
 Prin dubla suzeranitate (otomană și habsburgică)
Mihai a căutat să compenseze prevederile tratatului
de la Alba Iulia, din 20 mai1595, prin care recunoscuse
suzeranitatea principelui Transilvaniei, Sigismund
Báthory.
 Unirea de la 1600
 Conturarea mitului Mihai Viteazul ilustrează mai bine ca
oricare alt model istoric mutațiile petrecute în conștiința

românească. Domnitorul care a reușit să stăpînească pentru
scurt timp, la 1599-1600, cele trei țări reunite, trei veacuri mai
târziu, în România modernă, începe a fi receptat ca unificator
abia spre mijlocul secolului al XIX-lea. O asemenea interpretare
lipsește cu desăvâșire în istoriografia cronicărească a veacului
al XVII-lea și chiar mai târziu, spre 1800, la Școala Ardeleană.
 Transilvania
 Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase
practic îndepărtarea Moldovei de Sfânta Alian ță.

În Transilvania, Sigismund renunța la tron în favoarea vărului
său, Andrei Bathory (de asemenea înclinat către politica polonă).
 În iulie 1599 Mihai Viteazul a trimis o solie la Praga pentru a cere
încuviințarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în
practică a inițiativei sale. Primind un răspuns favorabil, la sfâr șitul
aceluiași an, intră în Transilvania prin pasul Buzău cu o armată
formată din români, și mercenari de diferite
etnii: unguri și secui din Ardeal, polonezi, sârbi etc. [ După victoria
asupra lui Andrei Bathory (Bătălia de la Șelimbăr, 18-28
octombrie 1599) își face intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1
noiembrie 1599 primind cheile fortăreței de la
episcopul Demetrius Napragy. Chiar dacă a fost recunoscut
de Dietă doar ca guvernator imperial, Mihai a fost
conducătorul de facto al Transilvaniei.

 Moldova
 La 1 mai 1600 Mihai își așeză tabăra la Prejmer. Acolo făcu
cunoscut ostașilor săi că vor trece Carpații pentru a-l alunga

pe Ieremia Movilă de pe tronul Moldovei. La 6 mai Mihai în
fruntea oastei sale trece munții, dar nu pe drumul obișnuit,
unde știa că îl așteaptă dușmanul, ci urcându-se pe munții cei
mai grei. În acea vreme armata sa a avut mult de suferit, mai cu
seamă din lipsa proviziilor care nu se găseau nici acolo și nici în
părțile Moldovei, care au fost pustiite de Ieremia Movilă. Caii
nu au avut pășune iar ostașii au fost siliți să mănânce foi din
copaci.
 Mihai îl învinge pe Ieremia Movilă la Bacău, și realizează astfel,
prima unire a țărilor române. Titulatura folosită de voievod
(într-un document din 6 iulie 1600) era: „Domn al Țării
Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei”. La
recomandarea marii boierimi, Mihai a numit un domn în
Moldova, subordonat sieși.

 Destrămarea unirii
 Contextul internațional a fost nefavorabil lui Mihai. Puterile vecine vedeau
în ambițiile sale politice o contradicție cu interesele proprii de dominanță.

Habsburgii își vedeau amenințate planurile de menținere a Transilvaniei în
sfera lor de influență, Polonia nu dorea pierderea controlului
asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunțării la Țara
Românească. Mai mult chiar, uniunea personală a lui Mihai reprezenta o
formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forțe din regiune.
Existau însă și conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor
maghiari din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul
domn. De asemenea, sașii au rămas ostili lui Mihai, în urma jafurilor
întreprinse de armatele sale în orașele și satele lor
(Ghimbav, Codlea, Merghindeal, Cincu, Șura Mică, Cristian, Câlnic etc.).
Mihai nu reușeste să înfrângă revolta nobililor maghiari transilvăneni,
sprijiniți de generalul Basta la (Mirăslău 18-28 septembrie 1600) și astfel
pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va reintra în posesia Movileștilor
aserviți intereselor polone. Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra
Țării Românești, însă și pe acest tron se va urca un membru al familiei
Movileștilor, Simion.
 Moartea lui Mihai
Viteazul

 lui Sigismund Bathory pe
Forțat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf
al II-lea, care, în contextul reînscăunarii
tronul Transilvaniei, acceptă să-l susțină pe român. Împreună cu
generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor
românești. Prin victoria de la Guruslău(3 august 1601), voievodul
valah îl îndepărtează pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a
recupera Țara Românească gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron.
În aceste condiții, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri
românești, perspectivă ce nu convenea împăratului habsburgic,
Rudolf al II-lea. Se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului
român, și la 9-19 august1601, la 3 km sud de Turda], Mihai Viteazul
este ucis de un detașament de mercenari în frunte cu ofițerul valon
Iacob (Jacques) de Beauri, trimis de generalul Giorgio Basta. Capul
său este luat de unul dintre căpitanii domnitorului și înmormântat
de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu lângă Târgoviște.
 Bibliografie
 Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, volumul
II, Editura Enciclopedică, București, 2000.

 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului
român, Editura Univers Enciclopedic, București, 2002.
 Petre P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Editura Corint,
București, 2002.
 Constantin Rezachevici, Legenda și substratul ei istoric.
Mihai Viteazul "Restitutor Daciae"?, în: Magazin Istoric,
Octombrie 2000. (accesat 11 martie 2011).
 http://www.ro.biography.name/
 Film: https://www.youtube.com/watch?v=92vyNrUB8ic