Marginean Gelu XII A

Nichita Stanescu

"Poetul nu are biografie: biografia lui este de fapt propria

lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreaţă sau mai
puţin măreaţă."
 Născut 31 martie 1933 Ploiesti

Decedat
13 decembrie 1983
Bucuresti
 Familia

Tata: Nicolae H. Stănescu - născut la

19 aprilie 1908. În linia paternă, Nichita
Stănescu se trage dintr-o solidă familie
de mici mestesugari si comercianti
români, la origine tărani prahoveni
veniti în Ploiesti pe la începutului
secolului nouăsprăzece.
Mama: Tatiana Cereaciuchin - născută
în 16 februarie 1910, la Voronej, într-o
familie de conditie nobilă din părtile
Donetului, refugiată apoi în România.
Se mută la Ploiesti unde va întâlni pe
Nicolae Stănescu. Tinerii se vor
căsătorii la 6 decembrie 1931.
 Educatie
1944 - 1952: Liceul "Sf. Petru si Pavel", devenit "I.L. Caragiale"
din Ploiesti

1952 - 1957: Facultatea de filologie a Universitătii din Bucuresti

 Viata
1952 Se căsătoreste cu Magdalena Petrescu,
iubirea sa din adolescentă dar tinerii se despart după
un an.
1955 Transcrie Argoticele sale care nu au fost
publicate si văzute ca profund neserioase.
1957 În martie Nichita Stănescu debutează
simultan în revistele Tribuna si Gazeta literară din
Cluj cu trei poezii.
1957 - 1968 Este pentru scurt timp corector si
apoi redactor la sectia de poezie a Gazetei literare
(director Zaharia Stancu).
1960 La sfârsitul anului debutează cu volumul
Sensul iubirii, 112 de pagini de poezii.
 1962 La 6 iunie se căsătoreste cu Doina Ciurea, a cărei dragoste de aproape
zece ani va fi subiectul volumului O viziune a sentimentelor.
1963 Primul pas peste hotare al poetului, în Cehoslovacia.
1964 Apare la începtul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care
poetul primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaste pe Gabriela Melinescu, în
tensiunea relatiei lor poetul creează cele mai explozive opera ale sale.
1965 Apare în martie volumul de poezii Dreptul la timp, 84 de pagini.
1966 Publică doar 11 Elegii, totate Elegiile vor apare anul viitor în prima sa
antologie, Alfa.
1967 Trei cărti ale sale sunt tipărite, Rosu Vertical, antologia Alfa, si volumul
de poezii Oul si sfera. Poemele sale încep sa aiba o aură melancolică cu o stare de
regret.
1969 Tipăreste Necuvintele, 216 pagini de poezii în acest volum care
primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare si volumul de poezii Un pamânt numit
România, 150 de pagini. Este numit redactor sef adjunct al revistei Luceafărul, alături
de Adrian Păunescu.
 1970 - 1973 Este redactor sef adjunct la România literară,
revistă condusă de Nicolae Breban.
1970 Publică În dulcele stil clasic, 212 pagini de poezii, si a
doua sa antologie, Poezii. Sustine o rubrică lunară în revista Arges.

1971 Apar în Iugoslavia două cărti traduse, Belgradul în cinci

prieteni, editie bilingvă de poezii inedite si Nereci.
1972 Publică două noi volume de poezii, Belgradul în cinci
prieteni si Măretia Frigului. Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire
obtine pentru a treia oară Premiul Uniunii Scriitorilor.
1973 Scoate o antologie numai de poezii de dragoste Clar de
inimă.
1974 În martie, de ziua lui, are o revelatie a mortii sub forma
unui îngrozitor tunel oranj - odiseea sa "spatială" va cintinua.
1975 Obtine pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor si i
se atribuie premiul international "Gottfried von Herder". Tipăreste a
patra sa antologie, Starea poeziei, în populara colectie "Biblioteca
pentru toti". E publicist comentator la România literară. Se mută în
ultima sa locuintă, Str. Piata Amzei nr. 9.
 1977 La 4 martie poetul încearcă, în zadar,
să salveze pe prietenul său Nicolae Stefănescu, si este
lovit de prăbusirea unui zid după cutremur. În urma
socului face o scurtă paralizie a părtii stângi a corpului
care va lăsa urme si după vindecare.
1978 Publică volumul de poezii Epica Magna,
216 de pagini, cu care primeste premiul "Mihai
Eminescu" al Academiei.
1979 Lansează volumul de poezii Opere
imperfecte.
1980 Propus de Academia suedeză, poetul
candidează la Premiul Nobel alături de Elitis, Frisch,
Senghor si Borges. Premiul este dat poetului grec
Odysseas Elitis. Discul "Nichita Stănescu - o recitare"
este scos de "Electrecord".
 1981 În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în
toamnă si poetul se internează la spitalul Fundeni.

1982 În februarie moare tatăl poetului.

Volumul Noduri si semne, subintitulat "Recviem
pentru moartea tatălui" este o selectie din tot ce
a scris poetul de la ultima sa aparitie editorială.
În iulie se căsătoreste cu ultima sa sotie,
Todorita Tărîtă (Dora). Călătoreste prin
Macedonia si Iugoslavia înainte sa-si fractureze
piciorul stâng în noiembrie în Vrancea care-l va
imobiliza în casă sase luni.
 1983 Ascunde fată de toti semnele maladiei sale si afisează un optimism cu
care si medicii sunt uimiti de rezistenta si vitalitatea sa extraordinară. La 31 martie,
împlinirea a 50 de ani a poetului este aproape o sărbătoare natională în lumea artei
si literaturii. Continuă să apară traduceri a poeziilor sale peste hotare, în mod
special în Iugoslavia unde va avea o criză foarte gravă, necesitând interventia
medicilor. Mai recită poezii si la Timisoara si la Drobeta-Turnu Severin, la nunta
prietenilor săi de familie pe 9 decembrie. Se întoarce cu trenul, si cu greu, la
Bucuresti cu Dora si cu tinerii nou căsătoriti seara târziu pe 12 decembrie. Pe la
miezul noptii durerile din zona ficatului sunt îngrozitoare si este adus cu salvarea la
spitalul de Urgenta unde crizele devin extrem de violente si poetul se stinge din
viată la orele două si zece minute.
Opera
Argotice (1955)

Balada motanului
Anica
La poarta
Bocet
Nu mai pâlpâie
Cântec de dor
Primăvara
Cântec de lume
Edict
Sensul iubirii (1960)

•Cântec (C-un gând foşnesc toţi arborii mai pur)

•Adolescenţă (Tu eşti cântecul meu de izbândă)
•Internaţionala (Nu s-a arătat nici o cometă la naşterea
lui)
•Câmp nou
•Câmpie, primăvara
•Mister de băieţi
•Pe câmpul de piatră
•Scurtă baladă
•Joc cu avioane
•Sfârşit de bombardament
•Pădure arsă
•Când soarele viu...
•Dimineaţă marină
•Ultima zi de ocupaţie
• Cântec de dragoste la marginea mării
• Până târziu, aşteptând o fată...
• Joc de unu
• Marină
• Avertisment
• Unui fascist
• Meditaţie de iarnă
• Lui Wotan
• Dans pe tobe
• Coroană (La capătul străzilor)
• Sirena lui Roaită
• O viziune a păcii
• Cântec (S-a fărâmat tăcerea lumii, apăsătoare, tristă)
Oraş în creştere
Nu vă jucaţi cu pacea!
Cântec (Când treci, zveltă şi fragedă,
odată cu zorile)
Dimineaţa logodnicilor

Deodată am auzit ploaia venind...

Lună în câmp
Cântec de iarnă
Vitraliu (Umbra ta, lovindu-se de
ziduri)
După o zi de muncă
Meditaţie de seară
Cor pentru rachetă
După înălţarea zidurilor
Cântec de protest
Pentru liniştea somnului
Somnul stadionului
Joc de seară
O călărire în zori
Imn
Cântec despre adolescenţa eroului
Cântec (Trec, şfichiuind scara înaltă
cu tuiul)
Sensul iubirii este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu, publicat
în 1960 la E.S.P.L.A., în colecţia „Luceafărul”. Sensul iubirii este volumul de debut
editorial al poetului, debutul absolut producându-se în revistele „Tribuna”, nr. 6, din 17
martie 1957, şi în „Gazeta literară”, nr. 12, din 21 martie 1957.

“Sensul iubirii a fost cartea cea mai

minunată din viaţa mea. În primul rând,
pentru că ea a apărut foarte târziu. A fost un
debut târziu. În al doilea rând, pentru că nu
a fost un debut adevărat. În clipa în care ea
mi-a apărut, era mult mai puţin talentată
decât imi imaginam eu că sunt. Şi era mult
mai puţin adevărată decât puteam eu să o
fac. Dar, în fine, a fost un act de crispare.
Orice debut este întrucâtva şi un act de
crispare.
Eh ... Sensul iubirii este ca şi primul sărut,
într-un fel, ... absolut stângaci şi fără
consecinţe.”
Nichita Stanescu
 O viziune a sentimentelor (1964)

Este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu, publicat în

1964 la Editura pentru Literatură. Volumul a fost distins cu Premiul Uniunii
Scriitorilor.
Volumul conţine următoarele
poezii:
Lauda omului
Continuitate
Geneza
Vârsta de aur a dragostei
Leoaică tânără, iubirea
Îmbrăţişarea
Visul unei nopţi de iarnă
Amfion, contructorul
Mişcare în sus
De-a sufletul
Sunt un om viu
Cântec
Poveste sentimentală Cântec
Ploaie în luna lui Marte Cu o uşoară nostalgie
Viaţa mea se iluminează La-nceputul serilor
Mi-amintesc cu uimire Dansul
Oră fericită Cântec fără răspuns
Epilog la lumea veche Clar de inimă
Sfârşit de anotimp
Emoţie de toamnă
Poetul şi dragostea
Cântec de om
Spre Andromeda
“O viziune a sentimentelor..., care este întrucâtva
[un debut] mai fericit decât primul, pentru că O
viziune a sentimentelor este, de fapt, tot Sensul
iubirii. O mare parte din materialul poetic ...
uite ... brusc m-am gândit dacă despre creier se
poate ... dacă creierul poate fi numit material,
materialul numit creier ... o parte din materialul
convenţional, o parte din materialul numit creier,
care era dedicat, era predestinat să intre în prima
carte, a intrat în a doua carte.
Eh ... a doua carte este umbra primei cărţi.”

Nichita Stanescu
 Dreptul la timp(1965)

Dreptul la timp este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu

publicat în 1965.
Volumul conţine următoarele poezii:

Dreptul la timp
Bazorelief cu soldaţi
Enghidu
Amintindu-mi
Ars poetica
Geneza poemului
Quadriga
Savonarola
Turnare de soare pe pământ
Invocare
…Cum aş putea să-i spun întregul adevăr
Schimbătorul de viteze (poezie de Nichita Stănescu)|Schimbătorul de viteze
Cântec (Despărţirea de o vărstă)
Cântec (Ficţiunile adolescenţei)
Tei nocturn

Artemis (poezie de Nichita Stănescu)|Artemis

Cântec (Amintiri nu are decât clipa de acum)
Marele ochi al iernii
Adolescenţi pe mare
Frunzişuri
Cântec de dimineaţă
Corespondenţe
Parcă dormim şi visăm
Cântec (Tu ai un fel de paradis al tău)
Spirală albastră, sfâşietoare
… (La stânga se-nclina, la dreapta)
Poem (Tu pluteşti ca un vis de noapte)

Către Galateea
 …(Eu te-am rupt pe tine din aer)
Două cântece
Dureroasa ninsoare
Pasăre trecând printr-un nor
Euridice (poezie de Nichita Stănescu)|Euridice
Muzica (Muzica mă apropia de lucruri)
Vechi cântec soldăţesc
Trist cântec de dragoste
După-amiaza unui cântec
La ceasul cu arlechini
Îndoirea luminii (partea întâi)
Îndoirea luminii (partea a doua)
Îndoirea luminii (a treia parte)
 11 elegii(1966)

Este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu,

publicat la Editura Tineretului în 1966.
Deşi iniţial, Elegia a noua, a oului a fost scoasă de editură din
sumar, fiind înlocuită cu poemul Omul-fantă, ulterior poezia va
fi reintrodusă în antologia de autor Alfa. Cartea a şocat lumea
literară românească, în jurul ei ei dându-se o adevărată "bătălie
a modernităţii".

“[11 elegii este] debutul meu ... . Debutul meu este,

evident, într-o criză de timp. A fost într-o criză de
timp ... , debutul s-a produs într-o criză de timp
interior, dar ... dar într-o maximă contemplare
exterioară. 11 elegii, cel puţin pentru mine, sânt
dovada începutului poeziei mele.”

Nichita Stanescu
 Obiecte cosmice(1967)

Obiecte cosmice este un ciclu inedit de poezii al poetului român Nichita

Stănescu, apărut în volumul Alfa şi publicat în 1967.

Poezia Andru plângând

Minerva Testament
Ideea cu gură Elogiu
Căderea oamenilor pe pământ Mă asemui cu un copac
Autoportret în a patra dimensiune Arbor invers
Peisaj cu bătrâni Gladiatori pe frunze
Raid în interiorul pietrelor Incripţie pe un circ roman
Cântec Descălecare
O, lucrurile! Somnul cu ferăstraie-n el
Inima După luptă
Grup de înotători Alfa
Suprafaţă O armură
Miza pe nenăscuţi Măştile de fier
Menhir
 Roşu vertical(1967)

Este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu publicat în 1967.

Cuprinde:

Pean
Marele cal
Polul istoric
Menire
Alegerea culorii
Un soldat ...
Oul cu iris
Aeroport de toamnă
Al Pământului
Muzica
După ce am ascultat-o pe cântăreaţă
Miraj de iarnă
Către Hypnos
Focul şi gheaţa
 Oul şi sfera(1968)

Este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu publicat în 1967.

Cuprinde: Confundare
Plonjeu Arta scrisului
Cântec Invocare
Toamnă Frunză verde de albastru
Douăsprezece noaptea, cu dor Text pe o piatră
Cântec Scrisul
Destin Urletul
În gol de curţi Invidie
A mirosi o floare Cântec
Ceas cu lună Foamea de cuvinte
Sincopă Spunere
Ritual Mâna cu cinci degete
Ritual de iarnă Chiron, părintele centaurilor
Ferigi Orologiu cu statui
Cântec Perete
Moartea fertilă Peisaj final
Către iarnă Părându-mi rău de adolescenţă
 Necuvintele(1969)

Cuprinde:

Poezia
Râsu' plânsu'
Zicere
Somnul şi trezia
Cotropirea frunzelor
Pierderea ochiului
Necuvintele
 Un pământ numit România(1969)

Cuprinde:

Muzica
Noi
Grosimea pământului
Cu bulgări de zăpadă-n mâini
Morţile iubite
Acum vom sta...
Labirint în flăcări
Plantonul de noapte
N-au murit în zadar
Un pământ numit România
 În dulcele stil clasic(1970)
Cuprinde:
De dragoste
N-ai să vii
Fel de sfârşit
Testament
Estompare
Ausweis
Din nou, noi
Pasăre dormind
Galben copil, oprit în poză
Vederea aceasta e relativă ochiului meu
Mă învelesc de frig...
Tot universul nostru era albastru şi gol
Numărătoarea
Rugare
Mit
A mea
Al meu suflet, Psyhée
În dulcele stil clasic
 Belgradul în cinci prieteni (1971)

Cuprinde:

A cumpăra un câine
Străfund de ochi
Semnal
În timp
Poetul şi soldatul
Tragere la sorţi
Măreţia frigului (1972)

Cuprinde poeziile:
Despre starea de zbatere
Întrebări
Altă matematică
Nedreptate
Colinda pe loc
Rugăciunea
Cavaler al florii de cireş
Cireşar
Starea de a fi cireşar
Rău de frumuseţe
Trecător
Marină
Foarte câine
Alte chei
Ai văzut vreodată...
Epica magna (1978)

Cuprinde poemele:
Pean
Autoportret
Haiku
Dezâmblânzirea
Hieroglifa
Înapoierea cheii
Greşirea cerului
Operele imperfecte (1979)
Cuprinde:
Evocare Noduri şi semne (1982)
Lecţia despre cub Cuprinde:
Meteoritul lent Tonul
Cheile Semn 1
Schimbarea la faţă Nod 1
Aterizarea Semn 5
Triumful Semn 6
Semn 12
Nod 13
Nod 19
Nod 23
Nod 33
Gânduri
Cuprinde ‘gandurile’:
Gând 1
Gând 2
Gând 3
Gând 4
Gând 5
Gând 6
Gând 7
Gând 8
Gând 9
Gând 10 Volume antologice
Gând 11 • 1985 - Ordinea cuvintelor
• 2002 - Nichita Stănescu - Opere
Gând 12
Gând 13
Critici despre Nichita Stănescu

“Între ctitorii unei culturi sînt descoperitori, inventatori şi exploratori. Nichita Stănescu
este un inventator, tip artistic la fel de rar ca întemeietorul. Experimentînd asupra lui
însuşi, el creează un cu totul alt spaţiu al sentimentelor decît cel îndeobşte cunoscut,
spaţiu al aventurii poetice unde limba se naşte din nou recreîndu-şi la rîndu-i vorbitorii.
“
Alexandru Condeescu

“Ceea ce putem spune, până toate acestea se vor lămuri, este că poetul Nichita
Stănescu continuă o serie mare de poeţi din secolul al XX-lea (Bacovia, Arghezi,
Blaga, Barbu) şi că el însuşi este un mare poet care cu închipuirile, jocurile, teoriile,
stările şi abilităţile lui a schimbat faţa poeziei româneşti. Un mare poet român într-o
istorie imposibilă (epoca totalitarismului), un mare liric european aproape
necunoscut ...”
Eugen Simion
 Premii si distinctii

•A fost laureat al Premiului Herder şi nominalizat la Premiul Nobel

pentru Literatură (1980).
•În 1981 a fost decorat cu ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a.
•Membru postum al Academiei Române.