MUZEOLOGIE

Concepte fundamentale
Preocupări în domeniu
 Definiţie:
MUZEOLOGIE - Ştiinţa muzeului, care are ca obiect
studiul organizării muzeelor, al păstrării, ocrotirii şi prezentării
exponatelor, bunuri de patrimoniu, dintr-un muzeu. Studiază
tehnica muzeografică.

Definiţie:
MUZEUL - Conform ICOM, muzeul este o instituţie
cultural ştiinţifică, ce are drept obiectiv colectarea şi
conservarea bunurilor culturale şi valorificarea lor prioritar
prin expunere, în scop de instruire, educare şi agrement a celui
mai larg public.
 Concepte muzeologice
Instituţia muzeală s-a născut şi se va naşte din concepte
muzeologice.

Conceptele muzeologice constituie baza ştiinţifică şi

practică de organizare a muzeelor. Ele au avut şi au o evoluţie
dinamică, unele dintre ele devenind modele recunoscute şi
apreciate.
Muzeele asigură o şansă de supravieţuire mărturiilor, ştirilor
şi ideilor anterioare nouă.

Cu cât sunt mai diverse tematic, reuşesc să reflecte o imagine

mai apropiată de realitate.

Sunt dovada unui anume grad de civilizaţie a societăţii.

Muzeul reflectă o poziţie oficială, dar şi una ce priveşte opinia
publică faţă de moştenirea culturală, faţă de avuţia culturală a
unei ţări.

Muzeul, ca instituţie culturală şi ştiinţifică, are un rol

important în societatea contemporană, iar muzeul cu profil de
istorie poate fi definit ca „oglinda în care poporul se poate
recunoaşte pe sine însuşi”.

Muzeul, fiind un factor de transmitere a tezaurului universal

de cunoştinţe, de la o epocă la alta pentru dezvoltarea omenirii,
alături de arhivă, bibliotecă, instituţiile de învăţământ, va
rămâne mereu o instituţie „vie”, utilă şi necesară, solicitată şi
acceptată de societate.

Muzeul, ca instituţie, este una din importantele surse

educaţionale şi culturale în lumea contemporană.
 Vechiul concept:
Obiect >Instituţie > Societate/Public
Azi a devenit:
Societate/Public> Instituţie > Obiect

Orientarea către public a instituţiilor de cultură este o problemă

complexă, care va genera multiple consecinţe, dând în final
succesul sau dispariţia muzeului ca loc de petrecere a timpului
liber.
 Preocupări în domeniu
- Termenul de muzeografie – atestat încă din 1727.
Atunci apare la Hamburg o lucrare a lui Gaspar Neickel, ce se adresa
iubitorilor de artă, numită Muzeografie. Autorul dădea o seri de sugestii în
vederea organizării unui muzeu. Noţiunea de muzeu se referea numai la
clădirea ce adăpostea diferitele colecţii. Aşadar, muzeul era un fel de
depozit.

- În Ţările Române, termenul de muzeu a fost folosit pentru prima oară de

către Dimitrie Cantemir în Hronicul vechimii Romano-Moldo-Vlahilor. La
marele om de cultură sensul termenului era de “cămări unde stau la citeală
sau la învăţătură”. Aşadar, ca un loc de studiu, aşa cum fusese socotit şi în
Antichitate şi cum era înţeles în acel moment şi în Europa.

- Abia în 1883 muzeologia se impunea ca o ştiinţă de sine-

stătătoare.
MUZEOLOGIE
Colecţionarea în antichitate şi
evul mediu
Precursorii muzeului
 Primii paşi spre alcătuirea unui muzeu –
colecţionarea.

Antichitatea preclasică.
Originile conceptelor pereche de păstrare şi interpretare, care
stau la baza oricărui muzeu, se află în înclinaţia umană de a
acumula şi a cerceta.

“Colecţii” de obiecte au fost găsite încă din perioada

Paleoliticului în morminte, în timp ce evidenţa cercetării
împrejurimilor şi comunicarea constatărilor, pot fi observate în
peşteri şi în arta decorării acestora, din aceeaşi epocă.
 “Galeriile ” Paleoliticului

o
o

Lescaux, Franţa –
17.000-15.000 a.
Cr.

Altamira, Spania
- 14.000 a. Cr.

Toate aceste picturi sunt puse sub protecţia UNESCO,

fiind considerate Patrimoniu Universal.
Larsa, Sumer – mileniul al II-lea a. Cr.

Inscripţie din Larsa

din vremea domniei o
lui Hammurabi
(ca. 1728 – 1686).

Din mileniul al II-lea a. Cr., mai exact

după 1940 a. Cr., în Larsa, sau Larak, în
Sumer/Mesopotamia, se pare să se fi
format o colecţie de vechi inscripţii. Cópii
după acestea erau folosite în şcoli pentru
învăţat, se pare chiar din timpul
guvernatorului Gungunum 1868-1841 a.
Cr.
 Ur, Babilon – sec. VI a. Cr.

În secolul al VI-lea a. Cr., în oraşul

Ur din Babilon, regii
Nebuchadrezzar (605-562 a. Cr. ) şi o
Nabonidus (556-539 a. Cr.) aveau o
colecţie de antichităţi. Mai mult,
într-o cameră alături de şcoala
Templului, a fost descoperită nu
numai o colecţie de antichităţi, dar
şi o tăbliţă ce descria o inscripţie
din secolul al XXI-lea a. Cr.
Obiectul este considerat drept o
“etichetă” de muzeu.
Regele Nabonidus
 China – sec. III a. Cr.
În China, colecţionarea obiectelor de artă a luat
amploare în sec. III a. Cr., în timpul dinastiei Ch’in. De
exemplu, în mormântul împăratului Shih huang-ti, a
fost găsită o întreagă armată de teracotă, cu soldaţi şi
cai în mărime naturală. Palatul său adăpostea multe
obiecte de artă rare şi valoroase.

În timpul Dinastiei Han, împăratul

Wu-ti (141-86 a. Cr.) a fost un mare
iubitor de artă. Colecţiona picturi,
caligrafii, obiecte din metal, jad, sticlă
şi ceramică. A înfiinţat o Academie de
pictură şi caligrafie.
Împăratul Hsien-ti (220 p. Cr.), a
înfiinţat o galerie cu portretele
miniştrilor săi.
 Alexandria, Egipt – sec. III a. Cr. oo

Antichitatea clasică.
În jurul anului 280 a. Cr., se pare că
Ptolemeu I Soter (323–285/283 a. Cr.)
a fondat la Alexandria, Egipt, unul
din primele “muzee” create în istorie.
Mouseion, în latină Musaeum, era de
fapt un institut pentru filosofie şi
cercetare, un loc comun de lucru
pentru oameni de ştiinţă şi artişti, un
“Lăcaş al Muzelor”, ce includea şi
celebra Bibliotecă din Alexandria.
Este menţionat şi descris cel mai
fidel de către istoricul şi geograful
grec Strabon. Muzeul, clădit lângă
Palatul Regal, era un mare complex
de clădiri şi grădini, botanice şi
zoologice, cu vaste săli de lectură şi
banchet, decorate fastuos, unite prin
porticuri sau ziduri cu coloane. Era
organizat pe facultăţi, cu un
“preşedinte” Mare Preot, sau,
uneori, chiar un artist. Întreg
complexul era sub patronajul
familiei regale din dinastia
Ptolemailor. Învăţaţii care deserveau
institutul erau plătiţi de către rege,
iar într-o epocă mai târzie, de către
împăratul roman. Biblioteca din Alexandria
În anul 272 clădirea muzeului a fost distrusă o
în timpul Războiului Civil, în vremea domniei
împăratului roman Aurelian (270-275). Cu
toate acestea, după acest eveniment, funcţiile
educaţionale şi de cercetare ale Institutului au
continuat până în sec. al V-lea.
Aici au studiat mari oameni de ştiinţă ai
antichităţii, cum au fost Euclid din Alexandria
(matematician grec), Archimedes din
Siracuza, Plotinus filosof grec, Ptolemeu şi
geograful Eratosthenes din Cirenaica.
Datorită cercetărilor şi muncii acestor
învăţaţi, textele vechilor autori au fost
conservate.
Acest Musaeum sau Institutul Muzelor a fost sursa de inspiraţie
pentru cuvântul modern muzeu.
 Grecia – sec. VI-V a. Cr.
În Grecia şi apoi în Roma antică, ofrandele o oo
aduse zeilor erau depuse în temple, în mici capele
special amenajate, denumite „thesaurus” .

Ofrandele includeau şi opere de artă, sau

diverse curiozităţi naturale, obiecte exotice aduse
din ţinuturi îndepărtate ale Imperiului. Aceste spaţii
erau în mod normal deschise publicului, putând fi
vizitate contra unei sume modeste.
 Mai aproape de conceptul de modern de muzeu era Pinacoteca
Greacă. A fost înfiinţată în secolul al V-lea a. Cr. la Atena, pe Acropole,
în aripa stângă a Propileelor. Scopul era de a găzdui picturi care
cinsteau pe zei. Vechile manuscrise menţionează faptul că aceste picturi
nu puteau fi şterse, fiind mai apropiate de fresce.
Alte astfel de Pinacoteci sunt considerate Templul Artemisei din
Efes şi, mai ales, Heraionul din Samos. Acesta era un templu gigantic,
ridicat întru cinstirea zeiţei Hera. Adăpostea statui şi picturi uriaşe. A
fost distrus în 530 de un incendiu.

Propileele

Heraion
Samos
 Roma
Romanii au dovedit un gust deosebit şi un mare
apetit pentru obiectele de artă. Acestea au fost aduse o
la Roma în urma cuceririi diverselor ţinuturi, mai
ales a Greciei. Picturile şi statuile astfel adunate au
decorat templele, spaţiile publice, dar mai ales casele
particulare.
La Roma, Pinacoteca era o galerie în palatul
imperial, sau într-o villa privată, unde erau
păstrate obiecte de artă, table, picturi, statui.
Pinacoteca se afla alături de atrium.
 Faptul că aceste galerii, mai ales cele imperiale, nu erau accesibile
publicului, a provocat o mare nemulţumire în rândul populaţiei Romei,
devenind subiect de dezbatere în Senat. Unul din senatorii împăratului
Augustus, Agripa, comenta în sec. I p. Cr. că picturile şi statuile din
Pinacoteca şi Biblioteca palatului acestuia ar trebui vizionate liber de
către populaţie.

Villa Adriana, Tivoli

Palatul lui Augustus, Roma

 Influenţa creştinismului asupra colecţionării
Apariţia şi răspândirea creştinismului în sec. I p. Cr. au adus o
nouă orientare în alcătuirea colecţiilor. Cultul pentru o personalitate
umană – a lui Iisus şi a Mariei – a avut o influenţă umanizatoare nu
numai asupra modului de abordare a religiei şi artei, dar şi asupra
conceptului de colecţionare.

Expunerea, iniţial, a unor relicve aparţinând lui Iisus, apostolilor, sau

unor persoane sanctificate, mai târziu a unor icoane, a reprezentat o
provocare, o oportunitate de a aduna laolaltă şi de a focaliza atenţia şi
emoţiile unei întregi comunităţi.

Relicvar cu
năframa lui Iisus,
Oviedo, Spania

Sf. Caliciu, Valencia, Spania

Cruciadele, “Războaie Sfinte” pentru eliberarea, în principal, a
Ierusalimului, au fost un prilej şi pentru adunarea unor valori – creştine
sau de artă – în vederea îmbogăţirii unor colecţii.

Atât regii, cât şi seniorii din Europa Occidentală au adus cu ei la

înapoierea din Ţara Sfânbtă, atât relicve creştine, cât şi minunate opere
de artă ale antichităţii.

Caii de bronz luaţi din

Hipodromul de la Constantinopol,
în timpul celei de a IV-a Cruciade
(1202-1204)
 Europa Evului Mediu
În Europa medievaIă colecţiile erau în special
apanajul Caselor princiare şi ale Bisericii,
formând adevărate tezaure.
Fiecare tezaur de valori sau de obiecte de artă avea o importanţă
economică, folosind la finanţarea războaielor, sau a altor cheltuieli ale
statului.
O altă categorie de tezaure era aceea a Relicvelor Creştine. Cu acest tip de
artefacte se derula un intens comerţ.
De exemplu, în sec. XII, episcopul de Winchester Henry de Blois a
dezvoltat un larg comerţ cu antichităţi şi relicve între Italia şi Anglia.

Obiecte din
Tezaurul lui
Charlemagne
Renaşterea – sec. XIV-XVII

Apariţia Renaşterii în Italia, unde urmele antichităţii clasice

erau atât de vii, a avut ca rezultat, printre altele, şi
formarea primelor colecţii de dimensiuni mari. Colecţiile iau
acum un caracter universal, prin includerea şi a altor
domenii.

Forumul de pe Palatin.
Reaprinderea interesului pentru moştenirea antichităţii
clasice, precum şi formarea unor bogate familii de negustori,
cultivaţi, rafinaţi, mari iubitori de artă, au condus la
formarea unor impresionante colecţii de antichităţi şi la un
considerabil patronaj al artelor.
Mulţi dintre aceşti mari colecţionari ai Renaşterii
reprezentau un simbol al prestigiului social, fiind importante
personalităţi ale familiilor nobiliare şi domnitoare.
 Cu totul remarcabilă este colecţia lui Cosimo de Medici,
din Florenţa secolului al XV-lea: preţioase manuscrise antice,
cărţi, statui, picturi, obiecte de orfevrărie.
Colecţia a fost dezvoltată de descendenţii săi, până în
1743, când a fost donată statului. Condiţia era ca ea să fie
accesibilă întregii naţiuni. Încă din 1582, la etajul superior al
Palatului Uffizi, au fost etalate o serie din picturile colecţiei
Medici, galeria fiind deschisă pentru public.
 Colecţiile regale
La sfârşitul Evului Mediu, importante şi valoroase colecţii
regale au fost fondate şi în Europa Centrală. Cele mai notabile au
aparţinut:
Regele Mathias I Corvinul (1458-1490) al Ungariei avea o
bogată colecţie de picturi, manuscrise rare şi cronici istorice la Buda,
iar în Castelul de la Syombathely deţinea o colecţie de antichităţi
romane. A întemeiat o bogată şi valoroasă bibliotecă renascentistă.

August I de Saxonia (1553-1586) a adunat în Castelul său din

Dresda o impresionantă şi extrem de valoroasă colecţie ştiinţifică –
cărţi rare, minerale, schelete -, de arme, armuri, monede şi de obiecte
de artă.

Codex
Arbaletă
Renascentist
Arhiducele Ferdinand II de Austria (1547-1595) în valoroasa sa
colecţie de la Castelul Ambras de lângă Innsbruck, pe lângă
armuri, busturi romane, picturi, obiecte de artă avea şi obiecte
mai exotice, cum ar fi obiecte de fildeş din Benin şi picturi din
China. Printre obiectele colecţiei sale se găseşte şi portretul
original al lui Vlad Ţepeş.
Ducele Bavariei, Albert V (1550-1579) şi-a construit la
Munchen, între 1563-1571, o clădire specială pentru colecţia sa.
“Muzeul” său stă la baza Colecţiei Wittelsbach de antichităţi
greceşti şi romane, a unei valoroase colecţii de monede şi a
impresionantului Tezaur Wittelsbach.
În Polonia, regele Sigismund II August (1548-1572) avea o
minunată şi foarte valoroasă colecţie de tapiserii, orfevrărie şi
obiecte de artă la Castelul Wawel din Cracovia.
 Patronajul regal a fost crucial pentru
dezvoltarea artelor în această perioadă.
Regele Franţei, Francisc I (1515-1547) a adunat artişti
francezi şi italieni pentru a-i reclădi şi decora Castelul de la
Fontainebleau. Aici şi-a adunat întreaga sa colecţie de artă.
 În Anglia, regele Henric VIII (1509-1547) a fost
denumit “Regele Anticar”, deoarece aduna toate
antichităţile din regat. În timpul domniei regelui Carol II
(1649-1685) în Turnul Londrei au fost depozitate bijuteriile
Coroanei precum şi alcătuită o expoziţie de arme şi armuri,
cu scopul precis de a fi prezentată publicului. Această
iniţiativă a fost un pas important în creearea Muzeului
Armurilor Regale.
Colecţii particulare specializate
Dezvoltarea interesului pentru istoria umană şi ştiinţele
naturale a condus, în sec. XVI, la crearea unor colecţii
specializate.
Doar în Italia, în acest secol existau mai mult de 250 de
colecţii de ştiinţe naturale. Mai importante – frumosul
herbarium, colecţie de plante conservate, al lui Luca Ghini din
Padua, precum şi mult mai specializata colecţie a
naturalistului Ulisse Aldrovani din Bologna.
O notabilă colecţie de ştiinţe naturale a avut şi Conrad
Gesner, naturalist elveţian din Zürich.
 În ceea ce priveşte colecţiile specializate în domeniul
istoriei, se remarcă Galeria de portrete de mari personalităţi,
alcătuită de fizicianul, istoricul şi biograful italian Paolo
Giovio din Como.

Umanist al
Sultanul Bayezid I Giovanni de' Medici Eroul naţional albanez Renaşterii
(ca.1357–1403) (1360–1429) Skanderbeg (1405–1468) Matteo Palmieri
(1406–1475)

Alessandro de' Medici,

Papa Alexandru VI Filozoful Giovanni Pico della Condottierul Giovanni dalle
Duce de Florenţa
(1431–1503) Mirandola (1463–1494) Bande Nere (1498–1526)
(1510–1537)
Colecţia arheologică a familiei Grimani din Veneţia

Capela Grimani,
Veneţia

Sala Grimani
din Palatul Dogilor
 De asemenea, frumoasa colecţie de manuscrise iluminate
alcătuită de Sir Robert Cotton din Anglia. Majoritatea
acestora a fost colectată din mănăstirile închise în timpul
Reformei. Magna Carta Libertatum 1215. Cu aceste
manuscrise şi alte cărţi a fondat o bibliotecă – Biblioteca
Cottoniană.

Evanghelia Lindisfarne
sec. VII-VIII.

Copie din sec. XIV,

după Magna Carta
 Cu timpul, aceste colecţii particulare specializate au ajuns în
muzee.

În veacul al XVI-lea:
O colecţie particulară specializată era cunoscută sub
denumirea de “Cabinet”.
Pentru colecţiile de artă era folosit termenul de
“Galerie”, adică locul în care sunt expuse sculpturile şi
picturile.
Colecţiile de ştiinţe naturale erau denumite în italiană –
“Museo Naturale”.
Colecţii ale “Societăţilor Culte”
Un alt produs, pe această temă, al perioadei - secolele XVII-
XVIII – au fost colecţiile “Societăţilor Culte”, “Învăţate”, “cu
Ştiere de Carte”.
Aceste Societăţi aveau ca scop să susţină discuţii comune, să
experimenteze şi să colecţioneze. Unele din ele au apărut ceva
mai devreme, din veacul al XVI-lea.
Totuşi, astfel de Societăţi sunt mai bine documentate pentru
perioadele mai târzii.

Astfel:
- Societatea Regală din Londra – 1660;
- Academia de Ştiinţe din Paris – 1666.
La începutul sec. XVIII au apărut noi Societăţi, cu cu un câmp
de activitate uşor diferit:

- Societatea Anticarilor din Londra – 1707

- precum şi o serie de “societăţi culte” din oraşele de provincie.

Acesta a fost începutul mişcării care, trecând prin

formarea de colecţii şi promovarea subiectelor
acestora, a avut o mare contribuţie la formarea
Muzeelor în accepţiunea modernă a cuvântului.
 MULŢUMESC