 Prin efect fotoelectric extern se înţelege emisia de

electroni de către corpuri sub acţiunea radiaţiilor

 electromagnetice. Există şi efect fotoelectric intern, care
constă în generarea unor noi purtători de sarcină liberi în
interiorul unui semiconductor sub acţiunea radiaţiilor
electromagnetice.
 Efectul fotoelectric, descoperit de Hertz în 1890, a fost
explicat abia în 1904 de către Einstein pe baza teoriei
corpusculare a luminii (lumina este emisă, se propagă şi
este absorbită în mod discontinuu sub formă de fotoni).
   Heinrich Hertz, in 1887, a constatat ca descarcarea
electrica dintre doua sfere se producea mai usor daca avea
loc in prezenta luminii ultraviolete. Aceasta e prima
referire la efectul fotoelectric.
     Wilhelm Hallwachs, in 1888, a observat ca lumina
ultravioleta produce descarcarea unei sfere metalice
incarcata negativ. Daca sfera este incarcata pozitiv
descarcarea nu se producea, iar daca era masurata calitativ
sarcina electrica, a sferei,cu ajutorul unui electroscop se
constata ca ea crestea. Concluzia a fost ca sub actiunea
luminii ultraviolete sfera de zinc emitea particule
incarcate cu sarcina electrica negativa.
     Thomson si Lenard, in 1889, au demonstrat ca lumina
ultravioleta scoatea electroni din metalele pe care cadea.
Efectul fotoelectric extern este emiterea de electroni din materie în urma absorbţiei de

radiaţie electromagnetică, de exemplu radiaţie ultravioletă sau raze X. Un termen învechit pentru
efectul fotoelectric este efectul Hertz.
Importanţa acestui fenomen în dezvoltarea domeniului fizicii constă în a sprijini dualitatea undă-
corpuscul a radiaţiei electromagnetice. Explicaţia matematică a fenomenului a fost dată de

Albert Einstein, pe baza unor ipoteze cuantice formulate de Max Planck .

 Descriere
 Când o suprafaţă metalică e expusă unui flux de radiaţie
electromagnetică poate să genereze, în anumite condiţii,
electroni liberi, care produc un curent electric dacă sunt
acceleraţi sub acţiunea unui câmp electric. Electronii emişi
prin efectul fotoelectric se numesc fotoelectroni.
Experimental s-a constatat că pentru a observa emisia de
electroni este nevoie ca radiaţia electromagnetică să aibă o
frecvenţă deasupra unei limite inferioare care depinde de
natura materialului sau, echivalent, lungimea de undă
trebuie să fie sub o anumită valoare. Intensitatea fluxului
de radiaţie incident influenţează mărimea curentului
electric produs, dar nu determină apariţia fenomenului..
 Sub actiunea luminii, fotocatodul emite electroni care sunt atrasi de anod,
iar microampermetrul A inregistreaza intensitatea curentului electric. Se
observa ca pe masura ce U creste diferenta de potential U aplicata
electrozilor, creste si intensitatea curentului fotoelectric, pana cand la o
anumita valoare a tensiunii, intensitatea curentului atinge o valoare
maxima, numita intensitatea curentului de saturatie Is. in acest moment, toti
electronii emisi de fotocatod ajung la anod. Pentru U=0, curentul
fotoelectric nu se anuleaza, ceea ce arata ca electronii care parasesc
fotocatodul au viteze initiale diferite. Unii electroni au viteze, respectiv
energii cinetice suficient de mari ca sa ajunga la anod in lipsa unei tensiuni
de accelerare. Mai mult, unii electroni pot invinge chiar si o tensiune de
franare, ceea ce explica faptul observat experimental ca, intensitatea
curentului fotoelectric nu se anuleaza nici la tensiuni de franare mici, ci
numai la o anumita valoare a tensiunii de franare, Uo.
 Studiindu-se efectul fotoelectric exterior, s-au gasit
urmatoarele caracteristici:
 Intensitatea curentului de saturatie este direct
proportionala cu fluxul incident pe suprafata catodului:.
 Energia cinetica initiala a electronilor variaza direct
proportional cu frecventa luminii incidente si nu depind
de intensitatea fluxului luminos incident.
 Pentru un catod dat, efectul fotoelectric nu se mai produce
daca frecventa radiatiei incidente este mai mica decat o
valoare numita frecventa de prag nprag.
 Efectul fotoelectric exterior se declanseaza practic
instantaneu
 EFECTUL FOTOELECTRIC
Emisia de electroni de către un corp aflat sub acţiunea radiaţiei electromagnetice.
LEGI:
1. Intensitatea fotocurentului electric de
saturaţie este proporţională cu fluxul
radiaţiilor incidente, când frecvenţa este
constantă.
2. Energia fotoelectronilor emişi creşte
liniar cu frecvenţa radiaţiei
electromagnetice incidente, fiind
independentă de fluxul acestora.
3. Efectul fotoelectric se produce doar
dacă frecvenţa radiaţiilor incidente
depăşeşte o anumită valoare
caracteristică fiecărui element, numită
frecvenţă de prag (pragul roşu al
efectului fotoelectric).
4. Efectul fotoelectric are loc practic
instantaneu.
Bibliografie:
 www.gsam.ro