Sunteți pe pagina 1din 11

METABOLISMUL ENERGETIC

Metabolismul reprezintă totalitatea reacţiilor şi proceselor din organismele vii.


 include transformări chimice şi energetice şi nu reprezintă doar o sumă de
reacţii
Este alcătuit din secvenţe de reacţii numite secvenţe metabolice= succesiuni
de reacţii liniare, ciclice (cicluri metabolice) sau ramificate

Produsul unei reacţţi devine substrat ptr reacţia următoare

Metaboliţii sau metaboliţii intermediari sunt produşi succesivi ai reacţiilor


chimice

Metabolismul are 2 componente:


A. Catabolismul – totalitatea proceselor de degradarea componentelor celulare
în substanţe simple; energia eliberată in aceste procese este înmagazinată în
ATP

B. Anabolismul- totalitatea proceselor de sinteză; energia necesară


desfăşurării reacţiilor anabolice este cea înmagazinată în ATP
Toate organismele vii prezinta
aceleasi cai metabolice (ex. Glicoliza)

După modul în care utilizeaza C:

-org. autotrofe (vegetalele şi unele


microorg.)-utilizează ca sursă de C, CO2
(prin fotosinteză isi sintetizează
molec. Org cu structura complexă)

-org. heterotrofe (lumea animala)-


care îşi procură energia şi sursele de C
din compuşii organici cu structură
complexă

Energia eliberată în procesele catabolice este utilizată ptr


procesele anabolice şi ptr susţinerea altor procese
consumatoare de energie: contracţia musculară, transportul
activ transmembranar, etc.
În catabolismul aerob al glucidelor, lipidelor şi proteinelor se observă 3 etape
importante:

1.Degradarea molec complexe la molecule de bază, din care acestea sunt


formate:
-proteinele -la cei 20 aa
-polizaharidele- la monozaharide care sunt convertite în final în intermediari
glicolitici
- lipidele-la gliceroli şi AG

2. Degradarea molec obţinute in prima etapă şi transf lor în intermediari


metabolici simpli:
-Aa- prin dezaminare se obţ. α-cetoacizi care intră în c Krebs sau sunt
convertiţi în Pir sau Acetil-CoA
-Glc este degradată la Pir
- Glicerolul- convertit în Pir
-AG- degradaţi la Acetil-CoA
-Pir-reyultatt din degradarea tuturor molec este convertit în acetil-CoA

3. Degradarea grupării acetil din acetil-CoA în c.Krebs şi fosforilarea


oxidativă cu formare de CO2 şi H2O
1. PRINCIPII ENERGETICE GENERALE CARE GUVERNEAZĂ SCHIMBURILE
ENRGETICE

Termodinamica chimică studiază modificările enrgetice care însoţesc reacţiile


chimice.
Sistemele biologice sunt sisteme izoterme şi utilizează energia chimică ptr
susţinerea proceselor vitale.

Legea I a termodinamicii sau legea conservării energiei:


În orice proces, energia totală a sistemului, incluzând şi mediul înconjurător, se
conservă
-energia poate fi transformata dintr-o formă de energie (ex. Energia chimică) în
altă formă de energie (energie electrică, termică, mecanică)

Legea a II-a a termodinamicii sau legea evoliţiei:


Orice transformare liberă şi spontană se poate face în direcţia corespunzătoare
creşterii entropiei ansamblului constituit din sistem şi mediu înconjurător

Entropia (S) este o măsură a gradului de dezordine a unui sistem. Ea reprezintă


cantitatea de energie neutilizată şi atinge valoarea maximă când sistemul tinde
spre echilibru. Odata atinsa starea de echilibru, transformarea încetează.
2. Determinarea variaţiei energiei libere

Parametrul cel mai util pentru aprecierea d.p.d.v. energetic al org. vii este energia
libera G, deoarece:
-entropia unui sistem este dificil de măsurat
-Sistemele biologice sunt sisteme deschise în care transformările au loc la p, V si T
const

Energia liberă reprezintă partea din energie internă (totală) a sistemului care
poate sa efectueze un travaliu asupra mediului, in conditii de T si p constante.
G-energia liberă
T-temperatura
S-entropia
H-entalpia sistemului-
reprezintă energia internă a
sistemului
În termodinamică nu se operează cu valori absolute ci cu
variaţii de conţinut energetic ale sistemului, când acestea
suferă o transformare:
ΔH=ΔG + TΔS ΔG- reprezintă variaţia reală a energiei libere şi direcţia de
desfăşurare a unei reacţii chimice plecând de la anumite conc ale produşilor şi
reactanţilor
ΔG= ΔH- TΔS
ΔG°-reprez variaţia energie libere standard (reactanţii şi produşi de reacţie au
conc de 1 mol/l)

ΔG total= ΔG1 + ΔG2 + ΔG3


A 1 B 2 C 3 D
ΔG depinde de starea iniţială
şi cea finală şi nu de calea
urmată

În funcţie de valoarea lui ΔG, reacţiile chimice pot fi îpărţite în:


 daca ΔG<0, reacţie exergonică, evoluează spontan de la stânga la dreapta

Daca ΔG>0, reacţie endergonică, reacţia are loc cu aport de energie

Dacă ΔG=0, reacţie izoergonică, la echilibru (nu poate evolua in niciun sens)
Pentru a determina ΔG în reacţiile chimice se utilizează doi parametrii: constanta
de echilibru (k) şi potenţialul de oxido-reducere.

ΔG- exprimă tendinţa reacţiei de a atinge echilibru (ΔG=0)

A+B C+ ΔG= ΔG° + RT ln [C] [D]/ [A] [B]


D k= ln [C][D]/[A][B]

La echilibru ΔG=0 ΔG°= - RTln Kech

a. ΔG°<0 cand Kech>1


b. ΔG°>0 cand Kech<1
c.Δ G°=0 cand Kech=1

in biochimie se utilizeaza ΔG°’-energ libera standard la pH=7


REACTII DE OXIDO-REDUCERE

În cazul reacţiilor de oxido-reducere ΔG°’ se poate calcula din relaţia acestei mărimi
cu potenţialul redox standard corectat ptr pH=7, notat E°’.

ΔG°= -nFΔE°, n-nr de e cedati sau acceptati in reactia de oxidoreducere


ΔE°’= E°’ox - E°’red
---- fiecare sistem redox este caracterizat de potential de oxidoreducere care se
masoara in volţi

Ex: NADH NAD+ + 2e- +H+ E°’= -0,32v


½ O2 + H+ +2e- H2O E°’= +0,816V
NADH + ½ O2 + H+ NAD+ + H2O E°’= +0,816 + (+0,32)= +1,136 V

Electronii curg de la un cuplu redoy spre altul în direcţia tot mai (+).
Aceasta determina eliberarea unei energii; electronii se deplasează în direcţia
în care energ liberă de reacţie asistemului scade.

ΔG°’<0 daca ΔE°’ >0

ΔG°’=0 daca ΔE°’=0


3. CUPLAREA REACŢIILOR ENDERGONICE CU CELE
EXERGONICE. INTERMEDIARAUL ENERGETIC COMUN

Având în vedere că în sistemele biologice temp este const. transferul energiei


este posibil numai prin reacţiile cuplate. Două reacţii sunt cuplate dacă energia
liberă a uneia (care este exergonică) determină desfăşurarea celeilalte (care
este endergonică).

 Când unul din produşii de reacţie este reactant în reacţia endergonică


ex. Glc-1-P glc-6-P ΔG°’= -1,74 kcal-mol
glc-6-P fru-6-P ΔG°’= +0,4 kcal/mol
total: glc-1-P fru-6-P ΔG°’= -(1,74) + (+0,4)= -1,34kcal/mol

Cuplarea reacţiei endergonice cu cea exergonică are loc printr-un intermediar


comun

Intermediarul comun este un compus capabil să existe în 2 stări, care sunt


interconvertibile prin absorbţie sau cedare de energie liberă:
--- neenergizată- cu conţinut scăzut de energie notată cu I
--- energizată- notată cu I*
I* este un compus care conţine legături macroergice, denumit şi compus
macroergic.

•Legătura macroergică este legătura a cărei


scindare se caracterizează prin ΔG°’<0 (-7,3
kcal/mol) şi se notează cu ~.

•ATP-este intermediarul energetic comun în


majoritatea reacţiilor cuplate din lumea vie şi
reprezintă “moneda de schimb în tranzacţiile
energetice.”

•ATP nu se depoziteaza [ATP] celular fiind mai


mica de 1 mM

•Compusii care formeaza rezerve mici de energie


se numesc fosfageni.

ATP + H2O →ADP + Pi ∆G˚ = −30.5 kJ/mol (−7.3 kcal/mol)