Universul şi Sistemul solar.

Ce este universul?
UNIVERSUL este lumea luată în totalitatea ei,
infinită în timp şi spaţiu, nelimitată prin
diversitatea formelor pe care le ia materia în
procesul ei de continuă evoluţie
Materia în univers
are 2 forme
Neorganizată:
Organizată praf cosmic,
în corpuri cosmice materie interstelară

Universul e alcătuit din galaxii, nebuloase gazoase, găuri negre, praf cosmic, etc
 Ierarhia materiei in univers
În Univers materia nu e repartizată uniform. Există spaţii în
care materia e concentrată în diverse structuri cosmice sau
zone în care e extrem de rarefiată.
99% din materie e concentrată în stele.
Aglomerări de miliarde de stele formează galaxiile.
Acestea sunt concentrate în grupuri care la rîndul lor formează
supragalaxii.
Toate acestea alcătuiesc Universul Observabil sau
Metagalaxia. (cuprinde peste 150 miliarde de galaxii).
El se desfăşoară pînă la 15 mld A.L depărtare de Pămînt.
La exterior se extinde Universul Fizic (neobservabil cu
instrumente actuale.
 Unitati de masura in univers

La scară universală imensitatea spaţiului face ineficiente unitaţile

de măsură utilizate în mod obişnuit fiind necesară introducerea
unor unităţi specifice.

 U.A (unitatea astronomică)=149,6x10(puterea 6-a) km

(aproximativ 150 milioane km). este media distanţei dintre sistemul
Pămînt-Lună şi centrul Soarelui

Departarea dintre Soare si Terra este de aproximativ 150

milioane de km. Lumina strabate aceasta distanta in numai 8
minute
 An-lumină
• Conceptul de an-lumină nu este unul legat de măsurarea timpului,
chiar dacă anul este o unitate de măsură a timpului. Deși anii exprimă
curgerea timpului, anul-lumină este o unitate de măsură a distanței.
• Anul-lumină (prescurtat a-l sau a.l.) este o unitate de măsură a
lungimii, definită ca distanța parcursă de o rază de lumină prin vid,
în timp de un an. Analog se poate defini și minutul-lumină sau și
secunda-lumină.

Valoarea unui an-lumină este de:

•63.239,6717 unități astronomice
•9,460 × 10(puterea12) kilometri
•9,460 × 10(puterea15) metri
•0,3066 parsec (pc)
Exemple de distanțe:
•distanța dintre Pământ și Soare este de circa 500 secunde-lumină (8,3
minute-lumină)
•cea mai apropiată stea, Proxima Centauri, se află 4,22 a.l. depărtare
•diametrul galaxiei noastre este de aproximativ 100.000 a.l.
 Ce sunt stelele?
Stelele sunt corpuri cereşti gazoase
 Stabilitatea lor din punct de (de obicei formate din hidrogen şi
vedere al formei se datorează, heliu), sferice sau aproape sfecice,
în mare parte echilibrului care au temperaturi foarte ridicate şi
format între uriaşele forţe de lumină proprie
gravitaţie (care îşi exercită
forţa spre interior) şi
reacţiilor termonucleare
din interiorul stelei (care îşi
exercită forţa spre exterior).
 Reacţiile termo-nucleare
constau în fuziunea a două
sau mai multe nuclee de
hidrogen pentru a forma un
nucleu de heliu, sau unul mai
complex.
 Nasterea stelelor
 Povestea stelelor incepe intr-un nor imens de gaz (hidrogen) si praf,
aflate intr-o continua agitatie numit nebuloasa. Pe masura ce
particulele de gaz se mişcă, aceastea se ciocnesc si formeaza
formatiuni mai mari de gaz. In nebuloasa se formeaza mai multe
asemena nuclee de gaz, ce atrag din ce in ce mai multa masa de gaz.
Astfel apar mai multe nuclee ce vor evolua, separat, in stele. Asa iau
nastere roiurile de stele tinere.
 Foarte multe dintre protostele nu ajung sa devina stele, din cauza
cantitatii mici de gaz din care sunt formate. Acestea devin stele pitice
brune, stele ce nu emit decat radiatie infrarosie. Daca masa gazului
este asemanatoare cu cea a Soarelui, protosteaua se va transforma in
stea in 10 miloane de ani; daca masa protostelei este de minim 15 ori
mai mare decat masa Soarelui, aceasta va deveni o stea giganta in
doar 100.000 de ani.  
 Dupa ce in interiorul protostelei, temperatura a ajuns la 10.000.000 de
grade, hidogenul incepe sa se transforme in deuteriu apoi in heliu, prin
procesul de fuziune nucleara.
 Acum putem vorbi despre o stea ce a inceput sa traiasca cu adevarat.
 Formarea stelelor din nebuloase

Procesul formarii unei stele

si a sistemului ei stelar
 Viata stelelor-stadii de evolutie
 Când o stea şi-a consumat în timp cea mai mare parte din
combustibilul de hidrogen, miezul acesteia se contractă şi
devine mai cald. Hidrogen se găseşte încă din abundenţă la
marginea stelei, unde continuă sa se transforme în heliu. Steaua
se măreşte, şi culoarea acesteia tinde spre roşu. Steaua devine
o gigantă roşie. Diametrul său poate ajunge de 10 până la 100 ori
mai mare decât cel al Soarelui nostru. În centru se declanşează
noi reacţii nucleare: heliul prezent în mijlocul stelei se
transformă în carbon. Atmosfera stelei este proiectată în spaţiu,
formând în jurul stelei o sferă de gaze în expansiune, o
nebuloasă. Când heliul din mijlocul stelei se transformă în
carbon, steaua se contractă din nou, dar nu mai devine suficient
de caldă pentru a declanşa noi reacţii nucleare. Ea devine o
pitică albă (o stea mică, de mărime comparabilă cu Pământul;
dar unde o cantitate de materie de mărimea unui ou cântăreşte
câteva tone). Această stea se răceşte, strălucirea ei scade
încetul cu încetul, până se stinge. Nu mai rămâne din ea decât o
"pitică neagră", prea rece ca să mai strălucească.
 Stelele
 cele mai masive produc elemente chimice mai
grele, cum ar fi fierul. Ele cresc şi devin
supragigante, cu o rază chiar şi de mii de ori mai
mare decât cea a Soarelui. Interiorul lor este format
dintr-o succesiune de straturi din ce în ce mai puţin
calde şi mai puţin dense spre exterior, compuse
din diferite gaze. Brusc, ele explodează şi materia
lor se împrăştie în spaţiu. Este un adevărat joc de
artificii cosmic. În mod violent, steaua devine de 10
miliarde de ori mai luminoasă decât Soarele. Acest
fenomen poartă numele de supernovă. După
explozie, nu mai rămâne din ea decât miezul. În
funcţie de masa pe care o are, acesta devine fie o
stea de neutroni, fie o aşa-numită "gaură neagră".
(daca are o masa de 3 mai mare ca Soarele)
O stea gigant isi incheie viata cu o
explozie numita supernova. Explozia
este atat de energica incat poate fi
observata de oriunde din galaxie.
 Stelele neutronice se formeaza atunci cand in
nucleu electronii sunt fortati sa se combine cu
protonii. Astfel se formeaza neutronii. Acese stele
sunt foarte mici, neavnd mai mult de 10 km in
diametru, cu o densitate enorma. Datorita marimii
mici a stelei, rotatia creste, ajungandu-se la 600 de
rotatii pe secunda.

Pulsarii sunt stele neutronice care se învârtesc foarte repede în jurul propriilor lor axe, emiţând un
fascicul de unde radio sau alte radiaţii.
Cand o stea explodeaza ramane in urma
un miez. Daca are de peste 3 ori masa
Soarelui, miezul se contracta intr-un
punct de volum 0 dar densitate infinita.
Campul gravitational al acestuia este
atat de puternic incat creeaza in jur o
regiune numita gaura neagra; odata
intrat in gaura neagra, nimic, nici macar
lumina nu mai poate iesi.
 În funcţie de
temperatură se
deosebesc:

Stele reci Stele fierbinţi

(3500-6000 (25000-35000
grade C) grade C)
Roiuri de stele
 galaxiile

 O galaxie este o aglomeratie de stele, gaze si praf

cosmic tinute impreuna de gravitatie. Cele mai mici
galaxii au cateva sute de ani lumina si contin
100.000 de stele. Cele mai mari pot avea 3 milioane
de ani lumina si contin mii de miliarde de stele.
Majoritatea galaxiilor conţin un număr mare de
sisteme stelare, de clustere stelare şi tipuri variate
de nebuloase .
 Tipuri de galaxii

Galaxie lentilă
Galaxie spirală

Galaxie neregulată Galaxie elipsă

 Galaxia-calea lactee

Calea Lactee este galaxia gazdă a

sistemului nostru solar şi a altor
aproximativ 200 miliarde de stele
cu planetele lor şi peste 1000
nebuloase. Toate obiectele din
galaxie orbiteză în jurul centrului
de greutate numit şi centru
galactic. Calea Lactee este un
gigant, având o masă de circa 750-
1000 miliarde ori mai mare decât a
Soarelui şi un diametru de
aproximativ 100.000 ani-lumină.
Galaxia noastră face parte dintr-un
grup format din 3 mari galaxii şi
un număr de alte 30 galaxii mai
mici, ea fiind a doua ca mărime
după galaxia Andromeda (M31).
 Galaxia noastră are
forma unei spirale
uriaşe; braţele acestei
spirale conţin materie
interstelară,
nebuloase şi stele
tinere. Centrul galaxiei
este format din stele
bătrâne concentrate în
grupuri cu formă
sferică. Galaxia
noastră are
aproximativ 200 astfel
de grupuri dintre care
cunoscute sunt decât
150. Aceste grupuri
sunt concentrate în
special în centrul
galactic.

Sistemul nostru solar este situat la 33 000 ani-lumină de axul galaxiei,realizînd

un ciclu complet de rotaţie în cca 200 mil. ani (an galactic). În afara mişcării de
rotaţie descrie şi o mişcare de translare în spaţiu în spirală, cu o viteză de 250
km/sec. Galaxia noastră are 4 componente principale: nucleu, discul cu spirale,
haloul şi roiurile globulare.
Sistemul solar este alcătuit din Soare şi ansamblul de corpuri cereşti
legate de acesta prin forţa gravitaţională: cele nouă planete, cei 162 de
sateliţi naturali ai acestora, trei planete pitice, şi alte corpuri mai mici
(care includ asteroizi, meteoriţi, comete, praf, obiectele centurii Kuiper
etc.). În centru se află Soarele, iar celelalte corpuri orbitează în general în
jurul acestuia pe o orbita.
 Sistemul solar este constituit dintr-o stea numită Soare şi obiectele
din jurul lui.
Sistemul Solar include:
(1) Pământul şi celelalte opt planete, împreună cu sateliţii din jurul lor;
(2) obiecte asemeni planetelor, numite asteroizi;
(3) bucăţi de fier şi rocă, numiţi meteoroizi;
(4) corpuri de praf şi gaze îngheţate numite comete;
(5) particule numite praf interplanetar şi gaze încărcate electric numite
plasmă care, împreună alcătuiesc mediul interplanetar.
 planetele

Sunt cele mai mari obiecte

exceptand Soarele. Spre deosebire
de Soare, planetele nu produc
energia lor proprie, in schimb
planetele reflecta caldura si lumina
vizibila produsa de Soare.
Cele patru planete de langa Soare:
Mercur, Venus, Pamant si Marte se
numesc planete terestriale, ele par
sa contina fier si roci.
 Distantele dintre planete se
masoara in unitati astronomice.
     Cele mai mari planete, Jupiter,
Saturn, Uranus si Neptun sunt
numite planete gigant. In comparatie
cu planetele terestriale ele contin
fier usor si roci.
 planetele
 Mercur, Venus, Pământul şi Marte sunt clasificate ca planete interioare
(terestre sau stâncoase). Sunt făcute mai ales din roci şi metale, au
suprafaţe solide şi se rotesc încet in jurul axei sale. Dispun de un număr
mic de sateliţi. Sunt relativ mici ca mărime.
 Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun sunt clasificate ca giganţi gazoşi
exteriori. Au atmosfere groase alcătuite mai ales din hidrogen şi heliu şi
se rotesc rapid in jurul axei sale. Dispun de un număr mare de sateliţi.
Schema Sistemului Solar
Planetele
 MERCUR
 Planeta cea mai apropiata de Soare,
Mercur, este si cea mai mica dintre
planete (raza: 2439km, masa: 0,056
masa terestra), fiind putin mai mare
decat Luna
Perioada de revolutie siderala a
planetei este de 88 de zile. Dimensiunile
mici ale planetei si apropierea de Soare
fac foarte dificila observarea ei
Planeta nu are atmosfera, ci numai un
invelis foarte fin de heliu.
Temperatura (masurata prin fotometrie
in infrarosu)din punctul subsolar, la
distanta medie de la Soare este de circa
340oC
Masuratorile radiometrice arata ca
temperatura solului, la circa 1m
adancime este destul de stabila cu
timpul, in jur de circa 80oC.
 VENUS sau LUCEAFARUL

Are orbita aproape circulara si o distanta medie de la Soare de 108 milioane Km

Suprafata planetei Venus nu se poate observa direct prin instrumete optice, de aceea problema rotatiei axiale a fost
multa vreme in discutie. Ea a fost lamurita abia in urma cercetarilor efectuate cu observatiile radio din care s-a
determinat ca planeta Venus are o perioada de rotatie de 243 zile in sens retrograd
Planeta Venus are perioada de revolutie (durata anului venusian) de 225 de zile, cu ceva mai scurta decat perioada de
rotatie axiliala. Avand in vedere faptul ca densitatea atmosferei planetei Venus este de circa 50 de ori mai mare decat
densitatea atmosferei terestre, presiunea vanturilor este de 10-15 ori mai mare decat a vanturilor de la suprafata
Pamantului
Planeta Venus are perioada de
revolutie (durata anului venusian) de
225 de zile, cu ceva mai scurta decat
perioada de rotatie axiliala. Avand in
vedere faptul ca densitatea atmosferei
planetei Venus este de circa 50 de ori
mai mare decat densitatea atmosferei
terestre, presiunea vînturilor este de
10-15 ori mai mare decat a vanturilor
de la suprafata Pamantului
 PaMîNTUL (TERRA)
Masa Pamantului se gaseste
a fi de 6*1027kg iar
densitatea medie de
5,5gr/cm3, varsta planetei
noastre fiind de circa 4,5
miliarde de ani.
Pe suprafata Pamantului se
gaseste hidrosfera care
acopera circa 71% din
suprafata terestra (apa
lichida sau gheata)

Atmosfera Pamantului este compusa din azot 78%, oxigen 21%, si apoi alte componente de mai
mic procentaj ca hidrogenul 0.019%, vapori de apa in cantitate variabila, argon 0.94%, neon
0.0012%, heliu 0.0004%, iar bioxidul de carbon este cam 0.03%. o atmosfera de amoniac si
metan care ar fi nefavorabila dezvoltarii vietii. 
Cantitatea redusa de hidrogen din atmosfera terestra este in favoarea dezvoltarii vietii pe Pamant
deoarece, daca acesta s-ar gasi in cantitate mai mare, el s-ar combina cu oxigenul liber si ar
ramane prea putin oxigen pentru intretinerea vietii. De asemenea, din combinarea hidrogenului
cu azotul si carbonul, s-ar obtine o atmosfera de amoniac si metan care ar fi nefavorabila
dezvoltarii vietii
 Este satelitul natural al Pamantului. Ea

LUNA
graviteaza in jurul Pamantului la o distanta
medie de 384400Km. Are diametrul de
3473Km, masa de 1/81,3 din masa
Pamantului si o densitate medie de
3,34gr/cm3. Perioada de revolutie in jurul
Pamantului este de 27 de zile 7 ore 43
minute si 11,47 secunde;
Acest interval de timp se numeste
perioada siderala si este egal cu perioada
de rotatie axiala fapt pentru care Luna
arata mereu aceeasi fata Pamantului.
Temperatura pe suprafata Lunii variaza de
la 130oC in timpul zilei la -200oC in timpul
noptii.
MARTE A patra planeta a Sistemului Solar -
in ordinea distantei fata de Soare -
Marte are raza aproximativ jumatate
din raza Pamantului (3392km), iar
masa de circa noua ori mai mica
decat cea terestra.
Pe suprafata planetei s-au pus in
evidenta formatiuni stabile, care au
permis determinarea precisa a
perioadei sale de rotatie:
24h37m23s. Intrucat perioada de
revolutie este de circa 687 zile
(durata anului martian este aproape
dubla celei a anului terestru),
rezulta ca ziua solara martiana este
numai putin mai mare decat cea
terestra, 24,6 ore
Planeta Marte are doi sateliti,
Phobos si Deimos
 JUPITER

 Este cea mai masiva dintre planetele sistemului solar avand masa egala cu 318,36 mase terestre.
Departarea medie de la Soare este de 5,2  unitati astronomice, adica de 778 milioane kilometri. Aceasta
planeta isi parcurge orbita in 11,86 ani terestri
 Temperatura planetei Jupiter este mult mai scazuta decat a celorlalte planete amintite pana acum; ea
este de ordinul de marime a -130oC. Atmosfera lui Jupiter este compusa din molecule de hidrogen (H2)
si heliu, metan si amoniac
 Jupiter are 16 sateliti cunoscuti dintre care primii 4 au fost descoperiti de catre Galileo Galilei in anul
1610
Este planeta cu inele, la o
departare de 9,5 unitati
astronomice, adica la
1.427.000.000Km in
raport cu Soarele. Are
perioada de revolutie de
29.5 ani terestri, perioada
de rotatie axiala fiind de
10h14m la ecuator si, din
aceasta cauza, planeta
este turtita la poli. Raza
planetei este de 60 de mii
de km, este de 95 ori mai
masiva decat Pamantul si
are o densitate medie de
0.7 din aceea a apei
distilate. In privinta
satelitilor rivalizeaza cu
planeta Jupiter, avand un
numar de 18 sateliti.
Temperatura la suprafata
planetei este de

Saturn
aproximativ -113oC .
URANUS Este prima planeta descoperita prin
telescop.
Are departarea medie de la Soare de
19,24 unitati astronomice, diametrul de
50800Km, masa de 14,5 mase terestre si
densitatea de 1,6gr/cm3.
Atmosfera lui Uranus este asemanatoare
cu aceea a lui Jupiter si Saturn si este
compusa din amoniac, metan si hidrogen
molecular
Se misca in jurul Soarelui la o distanta de 30 unitati astronomice, adica 4 miliarde si jumatate de km si isi
parcurge orbita in 165 ani terestri. Are perioada de rotatie axiala de 15h40m,  raza de 24300Km si este de
17 ori mai masiva decat Pamantul, densitatea fiind de 1,7gr/cm3. Este considerata sora geamana cu
Uranus. Se pare ca are o atmosfera in care predomina amoniacul, are temperatura de 73oK, 173oK, prima
 valoare dedusa teoretic iar a doua rezulta din date observationale
 PLUTO PLUTO

A fost  considerata cea mai indepartata planeta cunoscuta in Sistemul Solar pana la recenta descoperire a
Institutului de Tehnologie din California si anume a celui mai mare corp ceresc, descoperit in Sistemul Solar
in ultimii 72 de ani, numit PLUTO .
Ea este cea de-a 9-a planeta a sistemului nostru planetar si se gaseste la 39,8 unitati astronomice de la
Soare, are perioada siderala de 248 ani terestri. Diametrul este de 5000Km, ceea ce inseamna ca, in privinta
marimii, aceasta planeta se gaseste intre Mercur si Marte. Dealtfel, se crede ca aceasta planeta a fost
candva un satelit al planetei Neptun si a iesit de sub controlul gravific al acesteia. Pluto este putin studiata,
deoarece este foarte indeparatata. Se stie ca are temperatura de 60oK, masa de ordinul de marime al masei
terestre
 asteroizii
      Asteroizii, numiti si planetoizi sunt
obiecte mici de forma neregulata,
alcatuiti din roci sau metal sau un
amestec din cele doua.. Majoritatea
asteroizilor se afla intre orbitele lui
Marte si Jupiter. Astronomii au
descoperit mai mult de 5000 de
asteroizi. Aproximativ 30 asteroizi au
diametre mai mari de 190 km, multi
altii au mai putin de 1,6 km. Centura
de asteroizi dintre Marte si Jupiter
include particule de praf, despre care
astronomii cred ca s-au format prin
coliziunea continua dintre asteroizi.
Corpurile mai putin de 50 m de
diametru sunt numite meteoriti
 Asteroiziii nu sunt sateliti ai vreunei
planete.
ASTEROIZII
 cometele
 Cometele sunt corpuri mici, care se rotesc
în jurul Soarelui. Majoritatea cometelor au trei părţi:
 un nucleu solid în centru alcătuit din gaze,
 îngheţate şi praf,
 o coamă rotundă sau cap, care înconjoară nucleul, formată din particule de
praf şi gaze,
 o coada lungă de praf şi gaze în prelungirea capului.
 În timp ce o cometa se apropie de Soare, interiorul ei de gheata incepe sa se
topeasca formand in jurul ei un nor de praf si gaz. Cometele devin astfel
vizibile cand lumina solara este reflectat de acest nor. Cu cat cometa se
apropie de Soare, cu atat mai mult gaz se produce. Gazul si praful sunt
indepartate de, vantul solar. Particulele de praf dau cometei o culoare galbuie
iar gazul ionizat dau cozii cometei o culoare albastruie. Datorita
vantului solar, coada cometei este indepartata
intotdeauna in directie opusa Soarelui.
 Dupa multe orbite in jurul Soarelui, majoritatea
cometelor isi pierd rezervele de gheata, ramanand
mai mult ca niste asteroizi.,
 Ploile de meteoriti se petrec atunci cand
Pamantul traverseaza traiectoria unei comete.
Comete
Meteor
Corp cosmic mai
mare decît asteroizii,
care circulă în spațiul
interplanetar.
Meteorit
Meteorii care cad la
Pămînt
(fieroși și pietroși)
 Planete
De tip terestru (telurice) Gigantice(de tip jovian)
 ?  ?
 ?  ?
 ?  ?
 ?  ?
 ?  ?
 Planete
Telurice
 Au dimensiuni mici;
 Au densitate mare;
 Sunt situate mai
aproape de soare;
 Au un număr redus de
sateliți sau nu-i au de
loc;
 Viteza de rotație este
mai mică.
Jovenile
 Au dimensiuni mari;
 Au densitate mică;
 Sunt situate departe
de soare;
 Au un număr mare de
sateliți;
 Viteza de rotație este
mare.
Ipoteze a formării sistemului solar
Kant Laplase Otto I.Schimidt
 ?  ?