Sunteți pe pagina 1din 65

Oreionul

la copil

Catedra Boli infecţioase Facultatea Educaţie Continuă în Medicină şi


Farmacie
USMF “Nicolae Testemiţanu”
Clinica Boli infecţioase la copii
Dr. Galina Rusu - doctor în Medicină, conferenţiar universitar
Dr. Tatiana Juravliov – asistent universitar 1
Oreionul
• Parotidita urliană
• Infecţia urliană
• Salivita epidemică
• Эпидемический паротит (рус.)
• Паротитная инфекция
• Свинка, заушница (народное)
• Parotidite epidemique ( франц.)
• Parotitis epidemica (latin.)
• Mumps (Engl.)
2
Actualitatea temei
● În practica de toate zilele medicul se întâlneşte
destul de frecvent cu oreionul atât la copii, cât şi la
adulţi. Multiple forme clinice ale oreionului
determină afectarea diferitor organe şi sisteme. Aşa
cum maladia eczistă sub diferite formre clinice,
diagnosticul ei nu este întotdeauna atât de simplu.
● E dificilă stabilirea diagnosticului oreionului atunci,
când sunt afectate izolat SNC, pancreasul, testicule
şi în cazul formelor fruste, uşoare. Consecinţele
diagnosticului tardiv conduc la schimbări patologice
ale SNC, atrofia testiculelor, în unele cazuri poate
surveni decesul.
● Deci fiecare medic e obligat să cunoască bine clinica
oreionului. 3
Oreionul, sau infecţia urliană
este o boala infecţioasă
provocată de virusul urlian,
care afectează ţesutul
glandular, mai frecvent
glandele salivare,
salivare în special
parotide, precum şi sistemul
nervos central.
4
Afecţiuni glandulare

5
Etiologie
 Familia Paramyxoviridae
 ARN-virus
ARN (monocatenar)
 Învelişul conţine: hemaglutinine, hemolizina şi
neiraminidaza
 Structura antigenică stabilă
 Produce efect citopatic pe culturi tisulare
 Poate fi identificat în salivă, sânge, lichidul
cefalorahidian, urină.
 Relativ rezistent: t -20ºC – cîteva zile, t mai
joasă – 6-8 luni. 6
Epidemiologie
●Sursa de infecţie:
bolnavi cu forme tipice de oreion
bolnavi cu forme atipice (fruste, inaparente)
●Mecanismul de transmitere:
calea aeriană ( prin picături de salivă)
contact indirect (prin obiecte atinse de salivă)
●Indicele receptivităţii constituie 85%.
●Morbiditatea max. – copii 5-15 ani
●Sezonalitatea – iarnă-primăvară
7
Imunitatea
● – postinfecţioasă, durabilă. Anticorpi
clasei IgM apar la sfârşitul primei
săptămîni de boală şi persistă 60-120
zile. Mai tîrziu apar anticorpi clasei
IgG, titrul creşte în 3-4 săptămînă şi
persistă toată viaţa.
● Copiii primului an de viaţă
transplacentar primesc anticorpi
specifici, care se păstrează pînă la 9-10
luni.
8
Oreionul se înregistrează sub
forma de infecţii sporadice şi
izbucniri epidemice. Sunt posibile
şi infecţii nozocomiale.
Durata contagiozităţii – ultimele
2-3 zile a perioadei de incubaţie şi
primele 9-10 zile de boală.

9
 Vârsta cea mai afectată de aceasta maladie este de la
5 la 15 ani (85%) mai cu seama cei, care frecventează
colectivităţi pentru copii.
 De la introducerea vaccinării, morbiditatea prin
oreion a scăzut foarte mult la grupa de vârstă 5‑9
ani, devenind mai frecventă la adolescenţi.
 Creşterea nivelului de acoperire vaccinală contra
oreionului în a.1999, precum şi a păturii imune în
urma infecţiei suportate pe parcursul anilor
epidemici 1996-1998, au contribuit la scăderea
semnificativă a morbidităţii, însă situaţia s-a agravat
la finele anului 2007 izbucnirea unei epidemii noi de
oreion.
10
11
Patogenie

● Poarta de întrare a agentului cauzal este


mucoasa cavităţii bucale, nazofaringe,
mucoasă căilor respiratorii superioare.
● Viremie primară.
● Localizarea primară şi replicarea virusului
urlian în glandele salivare şi alte organe
glandulare (pancreas, testicule) şi sistemul
nervos central.
● Posibilă viremie secundară cu afectarea altor
organe.
● Formarea imunităţii specifice, stabile.
12
13
Anatomie patologică
 Glandele salivare, pancreasul:
edem interstiţial, infiltraţie limfo-plasmocitară şi
descuamaţie epitelială.
 Testicule: (au un înveliş fibros, neelastic) virusul
produce hemoragii punctiforme şi distrucţia
epiteliului tubilor seminiferi comprimaţi prin
edem, ischemia epiteliului seminifer cu risc de
necroză.
 SNC: hiperemie, edem, infiltraţii celulare
perivasculare cu un proces de demielinizare
perivasculară (meningita limfocitară).
14
Manifestările clinice
în diverse forme ale oreionului

• Perioada de incubaţie – 11-21 zile, în


medie 16-18 zile.
• Perioada prodromală (1-2 zile) –
subfebrilitate, disconfort, cefalee,
indispoziţie, dureri
retromandibulare.
15
Date clinice în parotidită
● Febră.
● Cefalee.
● Dureri retromandibulare la masticaţie.
● Tumefacţie la nivelul uneia dintre glandele parotide, iar
peste 1-2 zile în mare parte şi a celeilalte.
● Glandele parotide la palpare sunt elastice, sensibile.
● Pielea lucioasă, neinfiltrată, destinsă, de culoare normală.
● În cavitatea bucală orificiul canalului Stenon infiltrat
(roşu, proeminent) – simptomul Moursou (50%-80%).
● Parotidita progresează în 2-3 zile şi durează 7-10 zile.
Notă: Parotidita urliană se înregistrează în ≈ 80% din
cazuri. 16
17
Date clinice în submaxilită

● Tumefacţie mai frecvent bilaterală, ovală,


elastică, păstoasă, nedureroasă.
● Edem periglandular, uneori cervical.
● Frecvent se asociază cu parotidita, dar
poate fi şi singura afecţiune în oreion.
Notă: Submaxilita urliană se înregistrează
în ≈ 25% din cazuri. 18
Date clinice în sublingvită

● Tumefacţia glandei sublinguale


● Edem
● Jenă în alimentaţie
● Se înregistrează foarte rar

19
Febra în oreion

20
Date clinice în pancreatită
● Debut brusc
● Febră
● Dureri epigastrice sau „în centură”
● Greţuri, vome
● Anorexie
● Diaree sau constipaţie
● Amilazemia şi amilazuria crescute (uneori în lipsa
manifestărilor clinice)
● Semnele clinice durează 10-12 zile
● Funcţia pancreasului se restabileşte în 3-4 săptămîni.
Notă: Pancreatita urliană se înregistrează în ≈ 51-72%
din cazuri. 21
Date clinice în orhită, orhoepididimită
● Febră
● Frison
● Dureri în partea inferioară a abdomenului
● Tumefacţie testiculară, edem, congestie, temperatură
locală, dureri, frecvent unilaterală, poate fi bilaterală
(15%)
● Apare după 1-2 săptămîni de la debutul parotiditei
● Durează 5-7 zile, apoi treptat cedează
● Se poate asocia cu epididimită
Notă: Orhita, orhoepididimita se înregistrează în ≈ 31-34% din
cazuri.
22
Date clinice în afecţiunile
glandulare rareori atestate
Ooforita, adnexita:
dureri în abdomenul inferior.
Tireoidita:
febră;
tahicardie;
tumefacţie a tiroidei;
dureri locale.
Dacrioadenita:
edem palpebral;
dureri oculare.
Mastita
dureri şi tumefacţie a glandelor mamare. 23
Date clinice în meningita seroasă
● Se instalează mai frecvent ulterior parotiditei (a
5-7-a zi), dar poate preceda sau poate apărea
concomitent.
● În debut: febră, cefalee, vome repetate.
● Fotofobie, fonofobie.
● Semne meningiene (redoarea cefei, semnele
Kernig, Brudzinschi) apar în 1-2-a zi a bolii, dar
pot fi frecvent disociate sau chiar absente.
Notă: Meningita urliană se înregistrează pînă la 85% din
cazuri.
24
25
26
Lichidul cefalorahidian
transparent,
proteinorahie normală,
pleiocitoză limfocitară 300-700/mm³, (în
primele 2-3 zile ale bolii – pleiocitoză mixtă,
uneori neutrofilică)
glucorahie, clorurorahie – valori normale
reacţia Pandi – slab pozitivă
27
Date clinice în encefalită, meningoencefalită
● Date clinice şi paraclinice caracteristice meningitei
● Tulburări de conştienţă (obnubilare, sopor), delir
● Convulsii
● Semne de focar cerebral
● Se înregistrează rareori
● Evoluţie – benignă, semnele meningiene dispar în 5-7
zile
● LCR se va normaliza după 3-5 săptămîni
● Rareori: tulburări senzoriale, cefalee, areflexie reziduale
● În formele mai grave, foarte rar, sunt posibile sechele
(hidrocefalie, semne de focar cerebral)

Notă: Encefalita, encefalita (meningoencefalita) urliană se


înregistrează în 0,5-1% din cazuri. 28
Date clinice în nevrite şi în
poliradiculopatii (rareori atestate)
● Pareza n. facialis în parotidita gravă cu
edem periglandular marcant.
● Poliradiculoneuropatia de tip Gullain-Barre
(hipotonie musculară, hipo/areflexie
simetrică a membrelor inferioare, sindrom
algic, modificări ale LCR, evoluţie
benignă).
29
Clasificarea formelor clinice ale oreionului
Tipică:
● glandulară: cu afectarea numai a ţesutului
glandular (parotidită, submaxilită, pancreatită,
orhită);
● cu afectarea SNC (meningita, meningoencefalita
seroasă);
● neuroglandulară, sau mixtă: cu afectarea
glandelor salivare şi SNC, diferite variante, la fel
şi cu afectarea altor organe glandulare (parotidită,
pancreatită, orhita, meningită seroasă).
30
Atipică: (în focare constituie 20-30% din
cazuri):
● frustă (febră absentă, tumefacţie
parotidiană slab pronunţată, evoluţie
rapidă);
● asimptomatică (semne clinice absente,
detectarea anticorpilor specifici clasa IgM
în serul sanguin).
31
Clasificarea oreionului conform severităţii bolii
• Forme clinice
 Uşoară
 Medie
 Severă

• Criteriile de severitate:
severitate
Generale:
 afectarea SNC (simptoame de intoxicaţie, de afectare a
meningelor şi ţesutului encefalic);
 durata şi mărimea febrei.
Locale:
 implicarea în procesul patologic în afară de glandele
salivare şi a altor organe glandulare (pancreasul,
gonadele etc.);
 gradul de tumefiere a glandelor parotide
32
Gradul de tumefiere
a glandelor parotide

Gradul I – tumefierea glandelor


parotide se apreciază numai prin
palpare;
Gradul II – tumefierea glandelor
parotide se determină nu numai
palpator, ci şi vizual;
Gradul III – tumefierea glandelor
parotide este însoţită de edem cervical.
33
Complicaţiile şi sechelele oreionului
Complicaţii: Sechele:
 Miocardită urliană  Cerebrastenie (70%)
 Encefalită severă cu sechele  Hipoacuzie (rareori)
importante (15-30% din
cazuri)  Hipertensiune intracraniană
(10-15%)
 Mielită, meningomielită
 Pancreatită cronică (13%)
 Purpură tromocitopenică
 Diabet zaharat
 Artrite, artropatii
 Azospermie
 La copii în vîrstă pînă la 2 ani
complicaţii cu suprainfecţii  Atrofie testiculară
bacteriene (otită, pneumonie,
stomatită).

34
Particularităţi clinice şi de evoluţie a oreionului la nou-născuţi şi sugari

Se întîlneşte foarte rar.


Evoluează cu parotidită
sau submaxilită.
SNC nu este afectat.
Fibroelastoza endocardică la nou-
născut este considerată consecinţă a
infecţiei intrauterine.
35
Particularităţile oreionului la gravide

Evoluează în forme tipice.


Oreionul declanşat în primul
trimestru al sarcinii prezintă risc de
avort sau malformaţii congenitale
(aproximativ 20% din cazuri).

36
Particularităţile clinice şi de evoluţie
a oreionului la adulţi

Frecvent forme severe


Afecţiunile gonadelor mai frecvente
(uneori orhita este singură
manifestare clinică)
Complicaţii (miocardita urliană)
mai frecvente
37
Criterii de diagnostic
 Tablou clinic:
 debut acut cu febră şi semne de intoxicaţie; 
 apariţia tumefacţiei de consistenţă păstoasă a
glandelor salivare de la debut mai frecvent
unilaterală, în dinamică peste 1-2 zile – bilaterală,
dureri la masticaţie; 
 apariţia pe fon de parotidită (sau succesiv)
submaxilitei, pancreatitei, orhitei, meningitei
seroase, însoţite de febră  
Date epidemiologice 
Date de laborator 38
Recomandări pentru culegerea
anamnesticului
Date epidemiologice:
 contact cu bolnavul cu oreion;
 situaţie epidemică la oreion în zona geografică;
 cazuri de oreion în instituţia preşcolară, şcolară etc.;
 pacient din focar de oreion.
Date clinice:
 debut acut;
 febră;
 dureri moderate retromandibulare (unilaterale sau bilaterale);
 tumefacţia în zona retromandibulară;
 cefalee;
 vome repetate;
 dureri abdominale;
 dureri şi tumefacţie testiculară.
39
Investigaţiile paraclinice în oreion
 Analiza generală a sîngelui
 Analiza generală a urinei
 LCR (licvorograma)
 Alfa-amilaza sîngelui
 Alfa-amilaza urinei
 Lipaza, tripsina
 Cultura LCR (în meningite, meningoencefalite) la virusul urlian
 Determinarea prezenţei anticorpilor specifici clasa IgM în serul
sangvin prin analiza imunoenzimatică (la primele cazuri în
epidemie)
 Seruri pare – depistarea anticorpilor faţă de virusul urlian ( RFC,
RHAI) (la primele cazuri în epidemie)
 PCR (la posibilitate)
 Examenul fundului de ochi
 Electroencefalograma 40
Diagnosticul diferenţial al oreionului cu
afectarea glandelor salivare

Difteria faringiană toxică


Limfadenita cervicală
Parotidita toxică
Mononucleoza infecţioasă
Parotidita purulentă

41
Diagnosticul diferenţial
al meningitelor seroase la copii

Meningita urliană
Meningita enterovirală
Meningita tuberculoasă
Meningita herpetică
Poliomielita (forma meningiană)
Choriomeningită limfocitară
Rujeola
Rubeola
Varicela 42
Diagnosticul diferenţial
al meningitelor seroase cu bacteriene

● Meningită meningococică
● Meningită pneumococică
● Meningită Haemophilus influenzae, tip b
● Meningită stafilococică

43
Diagnosticul diferenţial al pancreatitei urliene

apendicită acută
ulcer perforat
ocluzie intestinală
pancreatită acută hemoragică
infarctul miocardului
pneumonie
pneumotorax
abces subdiafragmal
pielonefrită
colecistită acută
44
Diagnosticul diferenţial al orhitei urliane

orhita din varicelă, bruceloză, tuberculoză,


mononucleoza infecţioasă, enteroviroze
infecţii bacteriene genito-urinare
torsiuni testiculare
varicocel
tumori testiculului (debut treptat, lipsa
febrei, lipsa semnelor de intoxicaţie, mărirea
treptată în volum, noduloase)
45
Tratamentul oreionului
cu afectarea glandelor salivare
în condiţii de izolare la domiciliu:
Tratament nemedicamentos
Tratament medicamentos
Supravegherea medicală la domiciliu

46
● Regimul zilei
 Repaus la pat – 10-14 zile.
zile
 Igiena cavităţii bucale (spălături cu infuzie de muşeţel, sol.
Nitrofural 1:5000, sol. Hidrocarbonat de sodiu 2%).
 Aplicaţii de căldură uscată pe glandele salivare afectate.
Notă: Compresele umede sunt contraindicate!
● Dieta
 Regimul alimentar adaptat toleranţei digestive. Alimente
semisolide. Aport de lichide (apă minerală plată, sucuri,
compot, ceaiuri).
● Antiperetice
● Vitamine 47
Supravegherea medicală la domiciliu
Supravegherea medicală va dura 3 săptămîni de la
debutul bolii (rareori meningita apare la a 14-21-a
zi).
Măsurarea temperaturii de 2 ori pe zi.
La apariţia febrei, vomei, cefaleei se va suspecta
meningita – copilul se va spitaliza.
La apariţia orhitei sau/şi a pancreatitei sau/şi a
meningitei – spitalizare.
La apariţia complicaţiilor se va indica spitalizarea.
Izolarea la domiciliu a pacientului va dura pînă la
dispariţia semnelor clinice, dar nu mai puţin de 9
zile. 48
Criteriile de spitalizare a pacienţilor cu oreion
● Afecţiuni poliglandulare
● Orhita urliană
● Pancreatita urliană
● Meningita, meningoencefalita urliană
● Parotidita severă
● Oreion cu complicaţii
● Indicaţii epidemiologice
● Pacienţi de gen masculin în vîrstă de peste 12 ani
cu risc crescut de apariţie a orhitei (regimul la
pat reduce pericolul orhitei de 3 ori şi mai mult)
49
Tratamentul de spital al copiilor cu
parotidită urliană forma severă
Antipiretice
Antipiretice/analgezice şi spasmolitice (la febra
peste 38,5ºC)
Antihistamininice (la necesitate)
Vitamine
Diuretice
Imunomodulatoare:
 Viferon - 1mln U - 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile
copiilor de vîrstă şcolară;
 Viferon 500 000 U cîte 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile
copiilor de vîrstă preşcolară
Externarea din spital - după 14-15 zile de la debutul bolii 50
Tratamentul de spital al copiilor
cu pancreatita urliană
● Regimul zilei:
 Repaus la pat pînă la dispariţia semnelor clinice
(7-10 zile).
 Aplicaţii reci pe proiecţia pancreasului.
● Dieta:
În primele 1-2 zile – pauză alimentară, apoi se va
administra dieta cu restricţie în lipide şi glucide,
după 10-12 zile se va trece la dieta 5p. Aport de
lichide – ape minerale alcaline, ceaiuri.
51
Tratamentul de spital
al copiilor cu orhită urliană
• Indicaţii:
Repaus la pat pînă la dispariţia semnelor locale.
Aplicaţii reci primele 2-3 zile din debutul orhitei.
Aplicaţii calde din ziua a 3-4-a din debutul
orhitei.
Suspensor în perioada acută a bolii şi plus 2-3
săptămîni după dispariţia semnelor clinice.
52
Tratamentul medicamentos
● Glucocorticoizi:
 Prednisolon 1-2 mg/kg/24 de ore i.m. – 5-10 zile sau
 Dexametazonă 0,1-0,2 mg/kg/24 ore – 5-10 zile.
● Antiinflamatoare nesteroidiene:
 Ibuprofen: 1-12 ani – 30-40 mg/kg pe zi divizată în 3-4
prize pentru perioada acută a bolii
● Antibiotice:
 Ampicilină – 500 mg de 4 ori pe zi, i.m., 7 zile, sau
 Amoxicilină – 500 mg de 3 ori pe zi, per os, 7 zile
● Imunomodulatoare:
 Viferon - 1mln U - 1 supozitoriu de 2 ori pe zi, 5 zile
copiilor de vîrstă şcolară.
Externarea din spital - după 5-6 zile de la dispariţia
semnelor locale. 53
Tratamentul de spital al copiilor
cu meningită (meningoencefalită) urliană
● Terapia de dezintoxicare
● Substituenţi de plasmă şi soluţii perfuzabile
● Antiinflamatoare nesteroidiene
● Terapia de deshidratare
● Vitamine
● Ameliorarea circulaţiei sangvine cerebrale
● Anticonvulsivante
● Antipiretice/analgezice şi spasmolitice (la febra peste
38,5ºC)
● Antihistamininice (la necesitate)
● Oxigen 54
În formele severe ale meningitei
(meningoencefalitei) urliene suplimentar:
Corticoterapia (în meningoencefalită):
 Dexametazonă – 0,5-1 mg/kg/24 de ore i.v. sau i.m., 2-3
zile sau
 Prednisolon – 2-3 mg/kg/24 ore i.v. sau i.m., 2-3 zile
Imunomodulatoare:
 Viferon - 1mln U - 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile
copiilor de vîrstă şcolară;
 Viferon 500 000 U cîte 1 supozitor de 2 ori pe zi, 5 zile
copiilor de vîrstă preşcolară
Antiproteolitice:
 Aprotinină 10 000-20.000 AtrU de 2 ori pe zi (sau 1000
AtrU/kg) i.v. în perfuzii.
Externarea din spital - după vindecarea clinică 55
• Nota: Antibioticele
sunt indicate numai în
caz de suprainfecţii
bacteriene!

56
Evoluţia şi prognosticul oreionului
 În formele glandulare, durata bolii este de 7-10
zile, cu vindecare completă.
 În formele cu afectarea SNC, boala durează 2-3
săptămîni, o evoluţie frecvent benignă, cu
excepţia meningoencefalitei, care poate solda cu
sechele şi cu deces.
 În formele asociate, boala are o evoluţie
ondulantă, caracterizată prin apariţia similară a
formelor clinice prelungind durata bolii.
57
Supravegherea postexternare
a pacienţilor cu oreion
În forme cu afectarea SNC:
● Dispensarizarea va fi efectuată de medicul de familie şi medicul
neurolog, sau neuropediatru.
● Durata – 2 ani.
● Frecvenţa: anul 1 – o dată la 3 luni, anul 2 – o dată la 6 luni.
● Caracterul supravegherii: examenul clinic şi paraclinic
(neurosonografia, ecografia craniană, electroencefalografia – la
necesitate).
● În primele 6 luni după externare nu se permite aflarea la soare,
sărituri, sport.
În forme glandulare (orhită, pancreatită):
● Supravegherea medicului de familie
● Consultul chirurgului la necesitate
● Glicemia periodic (1-2 ori pe an în primii 2 ani)
58
Profilaxia oreionului
 Profilaxia specifică
În Republica Moldova, începînd cu anul 2002,
vaccinarea copiilor se efectuează cu vaccinul combinat
împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei (ROR), care
este administrat copiilor la vîrstele:
 12 luni – vaccinarea primară;
 6-7 ani – revaccinarea;
 15-16 ani – va fi revaccinarea din a.2012
Vaccinul ROR se administrează subcutanat în porţiunea
superioară a braţului în doză 0,5 ml.
59
Calendarul vaccinărilor obligatorii în RM pentru anii 2011-2015
Vîrsta Imunizarea împotriva Note
efectuării
vaccinării Hepati-tei Tuber- Polio- Infecţiei Infecţiei Infecţiei cu Difteriei, Difteriei, Rujeolei,
virale B culozei mielitei cu Hib Pneumo- Tetanosu Tetanosu oreionului,
HepB BCG VPO rotavirus Hib coci lui, lui rubeolei
RV PC tusei DT/Td ROR
convulsiv
e
DTP

24 ore HepB-0* În matern.

2-5 zile BCG 1 În matern.

2 luni HepB-1 VPO-1 RV-1** Hib-1 PC-1*** DTP-1 Concomitent în ac.zi:


i/m HepB+DTP+Hib
separat
4 luni HepB-2 VPO-2 RV-2** Hib-2 PC-2*** DTP-2 cu dif. seringi şi în dif.
locuri;
VPO şi RV pic.oral
6 luni HepB-3 VPO-3 RV-3** Hib-3 PC-3*** DTP-3

12 luni ROR-1

22-24 luni VPO-4 DTP-4 Conc., peste 16-18luni

6-7 ani BCG 2 VPO-5 DT ROR-2 VPO-5 şi DT–primăv.


ROR-2 şi BCG-2–toamna

15 – 16 ani VPO- Td ROR-3** ROR-3 toamna, VPO şi


Td primăvara, la şc.(cl.9)
6*
Adulţii: La Td Imunizarea la atingerea
vîrstei indicate
20, 25, 30,
35, 40, 50 şi
60 ani
60
* - din anul 2011;** - din anul 2012 ; *** - din anul 2013 în cazul acceptării cofinanţării externe de
Monovaccin viu atenuat (L-3)

“Priorix” – MMR (measles, mumps and rubella)


SmithKline Beecham ( Belgia)

“Trimovax” – MMR(rujeola, rubeola, oreion)


Paster Merie, Lion-Paris

“Morupar” – Italia

“Measles, Mumps and Rubella vaccine” – India


61
Vaccinul ROR

62
Măsuri antiepidemice în focar
● Depistarea activă şi precoce a bolnavilor în
colectivităţi şi în cămine, izolarea la domiciliu, sau
în secţiile de boli infecţioase pentru o durată de 9-
10 zile sau pînă la dispariţia fenomenelor clinice.

63
● Declararea obligatorie a cazului de îmbolnăvire.
● Depistarea şi supravegherea persoanelor de contact timp de 21 de zile
de la ultimul caz.
● Triaje clinice zilnice, cu depistarea şi cu izolarea suspecţilor. Persoane cu suspect de
îmbolnăvire (febră, cefalee, tumefiere a glandelor salivare, dureri la masticaţie,
vorbire) se izolează temporar cu solicitarea asistenţei instituţiilor medicale pentru
diagnosticare, organizarea izolării şi a tratamentului.
● În colective – carantină, se interzice accesul copiilor noi pînă la suprimarea
focarului epidemic.
● Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după oreion nu mai devreme de ziua a
10-a de la debutul bolii, independent de înregistrarea cazurilor noi de oreion.
● Dezinfecţia curentă, prelucrarea calitativă a veselei de masă în ospătării, în grupe.

● Aerisirea sălilor de studii la fiecare pauză, respectarea strictă a graficului de


efectuare a curăţeniei umede.
64
Exemple de formulare a diagnosticului
clinic de bază:
1. Oreion, forma glandulară (parotidită, submaxilită),
medie.
2. Oreion, forma glandulară (parotidită, submaxilită,
pancreatita, orhita), severă.
3. Oreion, forma glandulară (parotidită, pancreatita,
orhita), medie.
4. Oreion, forma neuroglandulară (parotidită,
meningita seroasă), severă.
5. Oreion, forma neuroglandulară (parotidită,
pancreatita, orhita, meningita seroasă), severă.
6. Oreion, forma atipică, frustă, uşoară. 65