Sunteți pe pagina 1din 12

ANTRAXUL

ŞEF DE LUCRĂRI DR. DANIELA LECA


ETIOLOGIE
 B.anthracis este un bacil mare (1x3mm), Gram-pozitiv,
încapsulat, cu formă de bastonaş, aerob, lipsit de motilitate,
sporulat. Sporii sunt termostabili, foarte rezistenţi la
condiţiile de mediu unde pot persista perioade lungi de timp
 Microorganismul creşte rapid pe medii normale de laborator
(nutrient sau agar-sânge) şi nu necesită tehnici de cultivare
speciale
 Aspectul de colonii “cap de meduză” este caracteristic
pentru B.anthracis. Absenţa motilităţii permite diferenţierea
de alte specii de Bacillus
 Este sensibil la : penicilina G, doxiciclină, ciprofloxacină,
amoxicilină, rifampicină, claritromicină, clindamicină,
vancomicină, cloramfenicol şi are sensibilitate intermediară
la: eritromicină, azitromicină, ceftriaxonă
 Studii preliminare au raportat prezenţa unei cefalosporinaze
de clasă B (constitutivă) şi posibilitatea existenţei unei
penicilinaze inductibile

2
PATOGENIE
 B.cărbunos nu este foarte virulent
 Frecvenţa infecţiei redusă, azi foarte rară

3 toxine - proteine termolabile:


1. Antigenul protector
 Se ataşează de receptorul de suprafaţă al macrofagelor – proteină
PA63, cu afinitate faţă de celelalte toxine
 Pătrunde intracelular prin endocitoză
2. Factorul edemaţiant
 Activitate adenilciclază- dependentă de calciu şi calmodulină
3. Factorul letal
 Protează ce interferă cu semnalul pt. Proteinkinază
Ansamblul toxinic – acţiune proteolitică – moartea macrofagelor –
citokine (IL1 şi TNF)
CID
Şoc septic
edeme
Bacilii nu se multiplică în plămân, dar sunt transportati de mf.
alveolare în ggl.limfatici mediastinali unde sporii germinează
şi se multiplică, rezultând diseminarea rapidă în tot
organismul
3
Tablou clinic
1. Forma cutanată – pustula malignă

 Cea mai frecventă formă de boală (95%)


 Perioada de incubaţie = 3-10 zile
 Localizare : faţă, mâini, antebraţe, gât
 La nivelul unei soluţii de continuitate tegumentare, sporii
germinează →stare vegetativă →multiplicare
locală→papulă , apoi vezicula cu continut hemoragic
→inel de vezicule→escară neagră, indoloră, înconjurată de
edem
 Autolimitantă în aprox. 10 zile
 Adenopatie regională “dureroasă”, persistentă
 30% evoluţie spre forme sistemice

4
Antrax cutanat – pustula malignă

5
Tablou clinic
2. Forma sistemică – edemul malign

 Formă gravă
 Edem enorm
 Escară discretă sau absentă
 Febră înaltă, frisoane, stare toxică
 Extinderea în regiunea cervicală →asfixie prin edem glotic
 Letalitate :
 20 % la netrataţi

 1 % la trataţi

6
Tablou clinic
3. Antrax pulmonar
 Prevalenţă 5 %
 Cea mai severă formă de boală
 Perioada de incubaţie = 3 – 5 zile
 Clinic :
I. Sindrom pseudogripal
II. SDRA, sepsis, hemoragie acută mediastinală, evoluţie fatală,
terapie ineficientă

4. Antrax gastrointestinal
Rar, după ingestia unui număr mare de spori
Evoluţie : abdomen acut
diaree cu sânge
sindrom holera – like

5. Meningita cărbunoasă
meningită hemoragică, fatală

7
Examen de laborator
 Ex.microscopic direct utilizând coloraţia Gram a lichidului
vezicular, LCR, sânge
 Culturi ale lichidului vezicular, LCR, sânge
 Imunofluorescenţă
 La cei cu hemoculturi negative: PCR, ex.imunohistochimice
sau o creştere de 4 ori a IgG pot confirma antraxul
 Test eletroforetic imuno-transblot
 Reacţia de termoprecipitare (Ascoli- Cornelson-Toma)- inel
opalescent la interfaţa dintre mixtura ce conţine macerat
de crustă sau lichid de edem şi serul antiantrax
 Anomalii radiografice: lărgirea mediastinului în antrax
pulmonar.
 Valori normale / uşor crescute ale leucocitelor
 Creşterea % de neutrofile

8
Diagnosticul diferenţial

 Antraxul cutanat cu : leziuni stafilococice, leishmaniaza


cutanată, herpes zoster, herpes simplex, erizipel, edem
inflamator al feţei
 Antraxul gastrointestinal cu: toxiinfecţia alimentară,
abdomenul acut, shigeloza, yersinioza
 Antraxul pulmonar cu alte pneumopatii
 Antraxul meningean cu : meningita cu Listeria,
meningita tuberculoasă, hemoragia meningeană

9
Tratament
 Penicilina a fost antibioticul de elecţie
 Tulpinile sălbatice produc adesea o cefalosporinază
constitutivă, totuşi, rezistenţa la penicilină este rară.
 Pentru a fi utilizat ca armă biologică a fost indusă
rezistenţa la penicilină în timpul”războiului rece”
 Terapia de primă intenţie se face acum cu o
fluorochinolonă- ciprofloxacina
 Se recomandă schimbarea terapiei cu o penicilină
(peniclina G, V, ampicilina, amoxicilina) dacă se
confirmă sensibilitatea la un astfel de antibiotic.
 Ca alternativă: doxiciclina, minociclina, eritromicina,
clindamicina, vancomicina şi cloramfenicolul.
Cotrimoxazolul nu este activ, iar cefalosporinele de a
III a generaţie nu sunt recomandate

10
Tratament
 Terapia pt.antraxul pulmonar: asociere i.v.
Ciprofloxacină/rifampicină +
clindamicină/vancomicicnă/penicilină, 60 de zile
pt.protecţie impotriva posibilităţii unei germinări
tardive a sporilor
 Antraxul sistemic: doze mari, i.v. de penicilină +
streptomicină sau fluorochinolone şi tetracicline
(NU la copii !)
 Pacienţii trebuie spitalizaţi şi izolaţi până la
vindecarea clinică şi eliminarea crustei
 Tratamentul specific cu ser cărbunos se recomandă
doar pentru cazurile grave

11
Profilaxie
 Vaccinul obţinut din culturi filtrate şi absorbite a
devenit disponibil pentru oameni în urmă cu 4 decade
şi este utilizat în general, pentru cei cu risc mare de
expunere: veterinari şi personal militar. Se
recomandă repetarea vaccinării
 Vaccinul viu, toxigenic, neîncapsulat avirulent este
disponibil pentru animale, dar nu este suficient
pentru oameni
 Persoanele care au fost expuse pot fi imediat
protejate prin administrarea antibioprofilaxiei
 Vaccinarea nu oferă protecţie totală împotriva
tulpinilor utilizate în atacurile bioteroriste
 Sunt în fază de studiu vaccinuri pe bază de ADN

12