LEPTOSPIROZA

ŞEF DE LUCRĂRI DR. DANIELA LECA

 Definiţie

Leptospiroza este o zoonoză cu o largă răspândire pe

glob, atât în zonele rurale cât şi în cele urbane
Este o afecţiune febrilă ce poate include forme severe
cu afectare hepatică, insuficienţă renală, meningită,
miocardită, pneumonie hemoragică şi colaps
hemodinamic
Prima descriere a bolii a fost făcută de Weil în 1886

2
 Etiologie

Agentul etiologic este o spirochetă din genul

Leptospira
Peretele celular este înconjurat de un înveliş extern
care conţine cantităţi mari de lipopolizaharide
Genul Leptospira se clasifică în următoarele specii:
L.interrogans (patogenică, cu 23 de serogrupuri)
L.biflexa (nonpatogenică cu 28 de serogrupuri)

3
 Epidemiologie
Rezervorul de Leptospira este reprezentat de animalele
sălbatice şi domestice
L. este eliminată prin : urină, placentă sau lichid amniotic.
Omul se infectează în urma penetrării prin piele sau
mucoase a patogenului din solul contaminat sau din urina
animalului
În apă sau în sol L. poate supravieţui săptămâni/ luni.
Factorii de risc pentru infectarea cu L.sunt:
lucrătorii din abatoare, muncitori în orezării,
contactul cu apele menajere
activităţi recreaţionale: înot în lacuri

4
 Serotipurile de Leptospira şi
rezervorul animal potenţial

Serotip Rezervor animal

• L. gripothyphosa, pomona Vite şi ovine
• L. canicola, icterohaemorrhagiae, pomona Porc
• L. australis, bataviae, grippothyphosa, Rozătoare
icterohaemorrhagiae, pomona
• L. pomona Cal

5
 Patogenie
Leptospira penetrează în organism prin tegumente, mucoase sau
conjunctive, inhalare aerosoli.
1. Faza septicemică: leptospirele diseminează în tot organismul
prin intermediul limfaticelor şi a circulaţiei sanguine.
Patogenul determină apariţia unei vasculite sistemice, cu
necroză tubulară, ischemia cortexului renal, leziuni hepatice
(cu/fără necroză), hemoragii pulmonare
2. Faza imună: după fagocitarea în ficat/plămâni L.este eliminată
din circulaţie de către sistemul reticuloendotelial. Anticorpii
circulanţi sunt reponsabili de : meningita septică, uveită,
irită, iridociclită, corioretinită
Alte mecanisme: inducerea apoptozei prin intermediul unei
proteine de legare la fibronectină, caracteristică tulpinilor
virulente ale serotipului copenhagein
6
 Manifestări clinice
Boala poate avea o evoluţie variabilă: subclinică,
afecţiune autolimitantă sau formă severă
Incubaţia: 7 – 14 zile (5-30 zile)
Evoluţia leptospirozei este bifazică:
1) Faza acută septicemică:
1) Debutul este brusc cu febră, frisoane, cefalee, mialgii,
sufuziuni hemoragice, dureri abdominale, greţuri,
vărsături, erupţii cutanate , tuse
2) Examen clinic : hepatosplenomegalie, dureri
musculare
3) Durata : 4 – 7 zile.
4) Leptospire prezente în sânge/ LCR
5) Anticorpii aglutinanţi apar la sfârşitul acestei faze
7
 Manifestări clinice
2) Faza imună
1) Durează 4 – 30 zile
2) Se caracterizează prin recurenţa febrei
3) Se evidenţează sindromul meningean
4) Pot apare rash, uveită, mielită şi encefalită
În formele severe (sindrom Weil):
• Stare generală gravă
• Afectare hepatică
• Insuficienţă renală
• Colaps circulator, aritmii, miocardită
• Pneumonie severă hemoragică
După o evoluţie de 2-4 spt urmează perioada de convalescenţă
ce poate avea o durată de câteva luni- perioadă în care pot
apare recăderi febrile
8
 Forme clinice

1. Forme subclinice – detectate prin seroconversia

titrului anticorpilor
2. Forme autolimitante – 90% din cazuri
3. Forme medii
4. Forme severe: evoluează cu icter şi hemoragii, fiind
date frecvent de L.icterohaemorrhagiae (boala Weil-
1886) şi rar de L.canicola, L.pomona, etc.
5. Forma meningeană (”meningita tinerilor porcari”),
cauzată de L.pomona

9
 Diagnostic de laborator
Date nespecifice:
 Leucocitoză cu neutrofilie, VSH crescut
 Trombocitopenie
 Proteinurie, piurie, hematurie microscopică, retenţie
azotată
 Hiperbilirubinemie, TGP crescute,
hipoprotrombinemie
 Ex. LCR în faza imună: pleiocitoză (<500/mmc) şi
hiperproteinorahie
 Anomalii pe Rx. pulmonară
 Anomalii EKG (inversarea undei T, tahicardie,
complexe QRS microvoltate, aritmii- FA, flutter)
10
 Diagnostic de laborator
Diagnostic specific
1. Izolarea leptospirelor din: sânge, urină, LCR (primele 5-7
zile)- dificil de efectuat în practica de rutină
2. Detecţia directă prin ex.microscopic , tehnici
imunohistochimice, PCR
3. Test de aglutinare (seroconversia) – titru >1/200
4. IgM ELISA = ex.specific (Ac la 5 zile de la debut)
5. Testul de hemaglutinare indirectă
Reacţii încrucişate (fals pozitive) pot apare în:
 Sifilis
 Febră recurentă
 Boala Lyme
 Legioneloze
11
 Diagnostic pozitiv
Clinic: asocierea
sindroamelor febril, algic,
hemoragipar, meningean,
hepatic şi renal
Date epidemiologice:
prezenţa factorilor de risc
Date de laborator:
examene specifice
Diagnostic diferenţial
În absenţa icterului: viroze
respiratorii, meningite
virale/bacteriene,
encefalite, nefrită, gripă,
febră tifoidă, sepsis,
bruceloza, malaria, febra
recurentă, sindr. şoc toxic,
mononucleoza infecţioasă
În formele icterice:
hepatite, angiocolită, ictere
obstructive / hemolitice
12
 Prognostic
Formele anicterice au o evoluţie, în general uşoară
Formele severe, ictero-hemoragice : letalitate 15-40% (mai
mare la adulţii de peste 60 de ani, faţă de cei sub 30 de ani)
prin fenomene de insuficienţă hepato-renală.

Tratament
Etiologic – se recomandă antibioticele:
• Penicilină 4-6 mil UI/zi – 7 zile pentru formele severe
• Ampicilină 4-6 g/zi, amoxicilină 3 g/zi, tetraciclină 2 g/zi
pentru formele uşoare şi medii
Tratament suportiv : glucoză, vit.B, K, eventual hemodializă
Regim igieno-dietetic de protejare a funcţiei hepatice şi
renale
13