VENITURI ALE FACTORILOR DE

PRODUCŢIE

Salariul – venit fundamental

Delimitări conceptuale privind salariul

 venit ce recompensează munca (clasicii economiei politice)

 sumă de bani prin care se asigură strictul necesar pentru

întreţinerea salariatului şi a familiei sale (teoria clasica)

 venitul prin (cu) care se remunerează munca salariată în

întreprinderi şi administraţii

 mod foarte special de recompensare, anume preţul unei

munci închiriate şi întrebuinţate de un întreprinzător, de
un agent economic utilizator pe bază de contract
Tipuri de salarii
Salariul de bază
– salariul ce se stabileşte unui angajat în raport cu postul pe
care este încadrat, precum şi cu alte caracteristici
profesionale ale acestuia (nivelul calificării, vechimea în
muncă
- se determină în funcţie de salariul minim real. (Tarif orar
negociat X nr. ore lucrate)

Salariul de bază = salariul tarifar întrucât pe baza

acestuia se stabileşte tariful de plată pe unitatea de măsură a
sarcinii de muncă (pe unitatea de timp, pe unitatea specifică
de măsură a rezultatului muncii – bucăţi, kg, tone etc.)
 adaosul la salariu – reprezintă suma ce
se acordă peste salariul de bază în funcţie
de rezultatele individuale sau colective
(inclusiv ale firmei) obţinute.
a. indemnizaţii
b. sporuri
c. alte adaosuri
 Adaosurile la salariu

a. Indemnizaţiile reprezintă sume de bani acordate

pentru:

- funcţii de conducere (director general, director, şef

compartiment, şef birou, şef formaţie de lucru etc.,
fiind un procent la salariul de bază);
- membrii organismelor colective de conducere:
consilii de administraţie, comisii de cenzori, consilii
judeţene, locale.
 Adaosurile la salariu

b. Sporul la salariu - o sumă fixă sau proporţională

cu salariul de bază, care se acordă:
- în funcţie de condiţiile de muncă (noxe, izolare,
muncă grea, stres, subteran, degradare socială etc.)
- în funcţie de vechimea în muncă

Ex. de sporuri:
- spor de fidelitate (vechime în aceeaşi întreprindere),

- spor de confidenţialitate

- spor de loialitate
 Alte adaosuri la salariu

 premiul (primă) – sumă de bani acordată ca stimulent individual

sau colectiv, ocazionat de realizări deosebite (invenţii, proceduri
noi, profituri suplimentare, economii la cheltuieli, rezolvări
ingenioase a unor probleme specifice compartimentului respectiv
etc.); premiile pot fi: în cursul anului, premii anuale, premii
speciale;

 al 13-lea salariu – sumă de bani de natura premiului anual ce se

acordă salariaţilor unei organizaţii de către organismul autorizat
competent: patronat – domeniu privat, guvern – domeniu public;

 participare la profit a angajaţilor – se acordă o parte (cotă

procentuală) din profitul net, anual, în urma obţinerii acestuia. Se
practică în societăţile comerciale, dar şi în regiile autonome.
Cotele se stabilesc prin contractele colective de muncă.
 Salariu nominal - Suma de bani primită de un muncitor din partea
angajatorului, pentru activitatea depusă într-un interval de timp (de
obicei o lună) .

Nivelul salariului nominal - funcţie de:

 - raportul cerere – ofertă de forţă de muncă;

 - politica statului;

 - priceperea individului;

 - nivelul lui de instruire;

 - vârsta şi vechimea;

 - importanţa efortului depus;

 - tipul slujbei;

 - productivitatea muncii;

 - rezultatele firmei;

 - implicarea sindicatului; conjunctura economică ş.a.

 Forme ale salariului

 Salariul brut constă din sumele ce exprimă salariul de bază şi

toate adaosurile salariale (venituri brute din muncă).

 Salariul net - reprezintă diferența între salariul brut și

cheltuielile deductibile (contribuții obligatorii și cheltuieli
profesionale acordate numai la locul unde se află funcția de
bază a salariatului).

 Salariul colectiv - rezultat al înţelegerilor desfăşurate la

nivelul agenţilor economici, ca urmare a influenţei mai multor
elemente: disponibilitatea manifestată de firme; veniturile
anterioare obţinute de ele; puterea sindicatelor; raportul de
forţe între patronat şi sindicate.

 Salariul real reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii pe care

lucrătorul şi le poate procura cu salariul nominal net încasat.
(reflectă puterea de cumpărare a salariului nominal.
 Mărimea salariului real depinde de:
 salariul nominal – directă proporţionalitate
 preţurile mărfurilor, tarifele pentru servicii, impozitele, taxele –
invers proporţional
 puterea de cumpărare a banilor: deprecierea valorii băneşti –
inflaţia – reduce veniturile reale
SN
SR 
P
 Câștigul salarial -reprezintă salariul cuvenit și plătit salariatului
după reținere de către angajator a contribuțiilor obligatorii, a
impozitului pe salarii și a altor rețineri
Mărimea salariului apare în contractul de muncă şi are două baremuri:

 Limita inferioară a salariului = corelată cu costul forţei de

muncă; este fixată de către stat (deşi nu e o regulă) – ca salariu
minim pe economie.
SM= mijlocul asigurării unui trai decent, apreciat prin indicatori cum
sunt: mărimea PNB raportată la un locuitor; cheltuielile medii
efectuate într-un an, de o persoană; numărul celor aflaţi în
întreţinerea salariaţilor dintr-o familie etc.

 Limita maximă a salariului este dată (teoretic) de mărimea

venitului naţional obţinut într-o perioadă de timp; practic, pentru
firme, acest plafon = nivelul Wmg.

 În perioade de criză (hiperinflaţie), statul poate apela la

“îngheţarea” salariilor (blocarea lor), pentru a opri propagarea
efectelor negative în economie.
 Salariul minim (garantat) – salariul fixat pe cale legală
pentru a garanta salariaţilor din categoriile defavorizate un
venit care să corespundă minimului de subzistenţă, minim
determinat în raport cu mediul social dat.

 Salariul social, reprezintă acea parte ce revine prin

salariatului prin redistribuirea veniturilor.
- se constituie pe seama cheltuielilor sociale curente, care
au ca obiect protejarea salariaţilor contra bolilor,
invalidităţii, bătrâneţii, decesului, maternitate, şomaj,
accidente de muncă etc.

Salariul minim 850 lei – 1 ianuarie 2014, Sm - 2.298 lei

Salariul minim 975lei – 1 ianuarie 2015, Sm - 2.415 lei

Salariul minim 1.050 lei – 1 iulie 2015

Salariul minim 1250 lei – 1 mai 2016
 Mărimea şi dinamica salariului

 Efectul de substituție al salariului - înlocuirea unei

părţi mai mari sau mai mici din timpul liber al salariatului
cu timp de muncă;

- munca suplimentară are drept rezultat un venit mai mare,

dar şi creşterea dificultăţilor de refacere a forţei de
muncă.

- substituirea timpului liber cu muncă suplimentară se face

cu scopul creşterii puterii de cumpărare a salariatului.
 Efectul de venit - se înregistrează în momentul în care
persoana care munceşte, mulţumită de salariul primit şi de
venitul cumulat – va opta pentru tot mai mult timp liber. (atunci
când salariul atinge o mărime a venitului care permite posesorului forţei
de muncă să aibă condiţii de viaţă apropiate de aspiraţiile sale)

Diferenţierea salariilor - are la bază calităţile extrem de

variate ale muncii (capital uman încorporat în forţa de muncă
potenţială)

Apropierea (tendinţa de egalizare) între salarii -generată

de:
- ridicarea generală a calificării
- sporirea complexităţii muncii
- egalizarea condiţiilor de piaţă etc
 Factori care influenţează marimea şi dinamica
salariului:

1. Valoarea diferitelor componente ale forţei de muncă:

- calificarea (cheltuielile pentru instruire);
- valoarea mijloacelor de subzistenţă şi a serviciilor necesare traiului
lucrătorului şi a familiei sale, care la rândul lor depind de: gradul
de civilizaţie, mod de viaţă, condiţii naturale etc.

2. Intensificarea muncii – un volum mai mare de muncă prestat

de aceeaşi resursă, în acelaşi interval de timp produce mai multă
valoare, va duce la mai mulţi bani şi implicit la salarii mai mari.

3. Productivitatea muncii – la intensitate egală, pe unitatea de

timp, se pot obţine valori foarte diferite sub acţiunea a o serie de
factori: dotare, organizare, calificare etc.
 Formele de salarizare

O politică eficientă în domeniul salarizării:

- trebuie să se înscrie în politica de ansamblu a întreprinderii;

- să răspundă cerinţelor (obiectivelor) generale a creşterii eficienţei

activităţii desfăşurate;

- să asigure accentuarea cointeresării salariaţilor nu numai pentru

realizarea de performanţe individuale, ci în deosebi pentru un aport sporit
la performanţa globală a întreprinderii pe termen mediu şi lung.

4,3 milioane de angajaţi (3,1 mil. sectorul privat la privat --

1,2 mil. sectorul de stat)

3,1 mil. salariaţi din privat susţin 15 mil. bugetari, copii,

pensionari şi asistaţi social.
Cheltuieli ale angajatului  Cheltuieli ale angajatorului

- Fond de șomaj – 0,5%

 CAS – 15,8%
 CASS – 5,2%
- CASS – 5,5%
 Fond de șomaj – 0,5%
- CAS – 10,5%
 Fond de risc și accidente –
Impozit pe venituri din salarii 0,159%
– 16%  Fond de garantare a salariilor –
0,25%
 Concedii de boală și indemnizații
– 0,85%
 Formele de salarizare
 Salarizarea în regie asigură remunerarea salariatului după
timpul lucrat, fără a se preciza, în contractul de muncă, cantitatea
de muncă pe care el trebuie să o efectueze în unitatea de timp
(oră, săptămână, lună).

- avantaje
 reduce efortul şi cheltuielile cu evidenţa muncii şi a salarizării;
 uşor de înţeles de către salariaţi;
 creşte certitudinea salariului ce urmează a se obţine.

- dezavantaje
 reduce grija pentru economie de timp;
 scade calitatea muncii prestate;
 nu cointeresează la randament.
 Formele de salarizare
 Salarizarea în acord constă în stabilirea drepturilor în bani ale
persoanei, pe operaţii, pe activităţi desfăşurate, pe număr de
bunuri produse. Durata timpului de muncă pentru efectuarea unei
operaţii, a unui bun, nu este fixată în contract.

- avantaje
 leagă nivelul salariului de rezultatele muncii nemijlocit;
 stimulează randamentul muncii;
 poate lua în considerare randamentul sub multiplele sale forme:
timp, materie primă, utilaje, produse finite etc.

- dezavantaje
 necesită precizarea (determinarea) sarcinii de muncă adecvată
normei de producţie;
 necesită o evidenţă a prezenţei şi a rezultatului muncii;
 poate duce la sporirea accidentelor de muncă.
 Formele de salarizare
 Salarizarea mixtă se caracterizează printr-o remunerare
stabilă pe unitatea de timp (de regulă, pe o zi de muncă),
sumă ce se acordă însă în funcţie de îndeplinirea unor
condiţii tehnice, tehnologice, de organizare etc., iar fiecare
condiţie este cuantificată printr-un tarif.
 Direcţii de îmbunătăţire a salariului
 Corectarea vizează creşterea siguranţei posesorului
resurselor de muncă în confruntarea sa cu utilizatorii şi cu
deţinătorii de capital.

Măsuri de corectare:
- atenuarea disparităţilor prea mari de salarii;
- indexare la inflaţie;
- acordarea diferitelor sporuri etc.

 Participarea constă în posibilitatea ca salariaţii să

participe la împărţirea beneficiilor obţinute de întreprindere
(vezi alocarea profitului în societăţile pe acţiuni).

 Socializarea presupune un număr de criterii pentru

determinarea unor surplusuri peste drepturile băneşti
cuvenite pentru munca depusă (salariul social şi salariul
colectiv).
 Sindicatul reprezintă o asociaţie de lucrători, care
negociază cu angajatorii salariile şi condiţiile de muncă.

 Sindicatul este o organizaţie, constituită în scopul apărării

şi promovării intereselor profesionale ale salariaţilor dar şi
a drepturilor acestora prevăzute de legislaţia muncii şi în
contractele de muncă.