Sunteți pe pagina 1din 6

Povestea cifrei 8

 A fost odată, demult,


pe cînd oamenii nu
ştiau să scrie sau să
citească, într-un sat
îndepărtat, o familie
care avea doi copii,
un băieţel şi o fetiţă.
Pe băiat îl chema
Octavian, iar pe fetiţă
Olivia.
 Tatăl lor lucra la
pădure, iar copiii se
duceau adesea să-i
ducă de mâncare
bietului om, care
pleca dimineaţa, de
îndată ce se arătau
zorile, şi se mai
întorcea seara, după
ce apunea soarele.
 Mama le-a făcut copiilor doi
colăcei, le-a pregătit apoi
coşul cu merinde pentru tatăl
lor şi i-a trimis, ca de obicei,
să-l ducă acestuia. Copiii
i-au lăsat tatălui bucatele
pregătite de mama lor, apoi,
la întoarcerea spre casă, ei s-
au gîndit să vadă cum arată
cele două turtiţe lipite. Zis
şi făcut! Au lipit cei doi colăcei şi
s-au minunat de noua formă, s-au
luat cu joaca şi s-au rătăcit.
 În drumul său spre casă, tatăl
copiilor văzu pe o piatră o formă
ciudată, ca şi cum ar fi fost doi
colaci lipiţi. „Copiii mei!”, se
gândi omul. Dacă
s-au rătăcit?
Nu plecă spre casă, ci îi strigă pe
copii prin pădure. Într-adevăr, ei
erau sub un copac, adăpostiţi de
frig şi tremurînd de frică. Tatăl îi
luă, îi duse acasă, iar mama le
făcu un ceai ca să se
încălzească..
Auzind cele întîmplate, au
venit în căsuţa aceea şi
bunicii celor doi copii.
Numărînd aceştia cîţi
oameni erau în casă, au
constatat că sunt opt şi au
spus că dacă va dori cineva
să scrie semnul acelui
număr, să deseneze cei doi
colăcei salvatori.
Şi aşa a apărut cifra 8 …