Civiliza ţ ia care sfideaz ă timpul

Să aruncăm o privire în trecut...

Originile civilizaţiei mayaşe sunt încă puse
sub semnul întrebării. Se pare că formarea lor
a început cu mult înainte de era crestină, în
1500 î.Hr. Apoi, mult mai tarziu, între anii 300
şi 900 d.Hr., teritoriile unanim cunoscute au
fost ocupate mai mult sau mai puţin uniform de
o civilizaţie - mayaşii de mai tarziu.
Mayaşii au făcut parte din grupa popoarelor
băştinaşe ale Americii şi au trăit în regiuni din:
∞ Mexic (Veracruz, Yucatan, Campeche,
Tabasco si Chiapas)
∞ Guatemalei
∞ Belize
∞ Honduras.
Viitorii locuitori ai imperiului Maya aveau mai
multe denumiri, în funcţie de zona în care se
aflau:"Huastec" (nordul statului Veracruz),
"Tzental", "Chiapas", "Chol"- in Mexic, apoi în
Guatemala: "Quiche", "Cakchiquel",
Huastec
Veracruz
Campeche
Tabasco
Chiapas
Chiapas
Guatemala
maginea unui mayaş din orasul B
Imaginea mayaşilor în Honduras
 Termenul „statul mayaş” este impropriu, deoarece nu a
existat niciodată această unitate statală, ea fiind doar una
culturală şi lingvistică.
Şeful politic al regiunii se numea „halach uinic”
(adevaratul om), ce avea putere administrativă, juridică şi
militară. El guverna alături de marii preoţi, ceilalti
comandanţi militari şi căpeteniile oraşelor. Clasa
preotească se ocupa de temple şi de studii.
Marele preot(ahauchan=„Principele Sarpe” ) era cel mai
respectat dintre nobili , toţi ceilalţi preoţi îi aduceau tribut.
Principel
Şarpe
Existau cinci categorii de
sclavi:
¤ Prizonierii de război:
aceștia
erau sclavi pe viață, iar cei
de
rang înalt erau sacrificați.
¤ Sclavii din naștere: fii
acestora
puteau fi răscumpărați.
¤ Cei condamnați pentru
furt:
aceștia erau sclavi până
când
restituiau contravaloarea
furtului.
 -Alimentația-
Locul principal în alimentație îl reprezenta porumbul
(75-80%). Existau mai multe feluri de porumb, iar
printre lanuri se planta fasolea, al doilea aliment ca
importanță. Roșiile, cartofii, manioca, castravetele,
salata completau lista de zarzavaturi. În zonele
meridionale se plantau pomi fructiferi, plantele de
condimente şi plantele textile. Un rol important îl avea
arborele de pâine ale cărui frunze erau folosite ca furaje.
Pădurile furnizau lemn şi liane pentru case, frunze
pentru pălării, fibre pentru incălțăminte şi rogojini.
 Regele

Preoţi

Nobili
Comercianti

Sclavi
 Credinţe religioase
Pentru timpurile primordiale ale
civilizaţiei Maya nu există
informaţii cu privire la credinţele lor
religioase. Se presupune că religia din
această perioadă se rezuma la simplul cult
al unor elemente ale naturii personificate.
Dar odată cu apariţia unor caste
sacerdotale ierarhizate specializate în sfera
astronomiei, calendarului, aritmetici şi
scrierii hieroglifice, religia a luat începând
 Potrivit credinţelor populare, înaintea
lumii actuale au mai existat numeroase alte
lumi, succesiv distruse. Creatorul lumii,
zeul Hunab, i-a creat pe primii oameni din
porumb. Lumea era percepută ca fiind un
ansamblu de 13 ceruri suprapuse, fiecare
cu zeul său, pamântul fiind stratul cel mai
de jos. Divinitatea supremă era Itzamna.
Hunab K
Itzamna
 Religia Maya avea un pronunţat caracter
dualist. Viaţa este consecinţa luptei dintre
bine şi rău, panteonul însuşi fiind constituit
din zei binefăcători şi zei ai distrugerii.
Există conceptul ,,lumii de dincolo”,
împărţită într-un loc de pace şi un loc de
suferinţe.
Panteonul
 Zeităţi
Ah Puch, zeul mayaş al mortii şi
întunericului
◊ El apare înfaţisat ca un schelet
înconjurat de corpuri şi cranii.

◊ Poate apărea cu pete negre. Este

cunoscut şi ca Yum Kimil sau zeul A.
◊ Yum Kimil era o personificare
mayasă a dezastrului şi întunericului.
 Chac, zeul ploii si fertilităţii în mitologia mayaşă
◊ Chac este un zeu al fertilităţii binevoitor. Este zeul
agriculturii, ploii si fulgerului. Poate fi reprezentat ca un
bătrân cu trăsături reptiliene.
◊ Chac poate fi zeul B. Zeul B este asociat cu viaţa şi
niciodată cu moartea.
◊ Ceremoniile în onoarea zeului ploii erau ţinute în fiecare
oraş mayaş şi de fiecare nivel al societăţii. Ritualurile erau
ţinute pe câmpuri, dar şi în pieţe. Erau sacrificaţi băieţi
tineri şi fete, mai ales când era secetă prelungită.
 Kinich Ahau, zeul mayas al
soarelui
Zeul D, a carui zi este Ahau,care este
echivalenta cu “regele”. Zeul D este
aratat ca un batran fara dinti, sau cu
un dinte in partea de jos. Nu apare
niciodata cu simboluri ale mortii.
 Kukulcan, marele Şarpe
Kukulcan este un zeu-erou şi un şarpe
împănat, el i-a învatat pe mayaşi
civilizaţie şi este asociat cu ploaia. Era
asociat şi cu cele patru elemente, culorile
galben, roşu, negru şi alb. De asemenea,
era asociat cu binele şi răul. Venerarea lui
includea sacrificii umane.
 Ix Chel – zeiţa mayaşă a lunii, fertilităţii şi morţii
Ix este un prefix feminin. Zeiţa lunii este una dintre cele mai
importante zeităţi mayaşe, legată de fertilitate şi procreare.
Numele ei “Ix Chel” este tradus ca “Doamna Curcubeu”.
În panteonul tradiţional, Ix Chel este considerată a avea
două aspecte, una de tânără senzuală şi una de batrană acră.
Apare cu denumiri precum “Curcubeul Roşu” – Chac Chel
– “Marele Sfârşit”. Este descrisă cu corpul roşu şi aspect
felină cu gheare şi colţi de jaguar. Uneori poartă o fustă cu
oase încrucişate şi alte aspecte ale morţii.
Chaac Ix-Cel Wayep Ahpuch

Hunab
Kukulkan
Itzamna Camazotz
Panteon cu trei etaje
Itzamna apărea adesea ca un monstru bicefal, un fel de
aligator ciudat sau sopârlă, cu un cap la fiecare
extremitate, el simbolizând atunci bolta cerească.
Mayasii au acceptat crestinismul, care era total strain universului lor. Se
constata, în primul rând, ca nu s-a produs o eliminare radicala a vechilor zei, ci,
mai curând, un amalgam, o asimilare a noilor zei cu cei vechi: astfel Chacii, zeii
ploii, au devenit arhangheli calare, iar zeita Lunii. Ixchel, s-a identificat cu
Fecioara Maria.
Un loc deosebit de important în viaţa
religioasă îl deţineau ceremoniile, ele
necesitau o pregatire, o purificare prealabila,
care se realiza prin posturi, abstinente si
cumpatare.
Oribil era actul sacrificiului uman. Victima
era dezbrăcată, vopsită în albastru, preotul
sacrificator îi scotea pe viu inima care era
înmânată preotului oficiant, ce stropea cu
sângele ei statuia idolului. Apoi
corpul era aruncat din înălţimea altarului
sacrificial, apoi era jupuit, urmând ca, având
 -Limba mayaşă-
Limba vorbită de vechii mayaşi este astăzi
în bună parte cunoscută. La aceasta au
contribuit cele trei manuscrise maya şi un
dicţionar maya-spaniol din primele
decenii.Limbile ramurii mayasice a familiei
limbilor penutiene sunt grupate în două
grupuri principale de limbi: cea nordică, sau
yucateca, şi cea sudică, fiecare dintre ele
având anumite particularităţi fonetice şi
lexicale. Dialecte ale yucateicii vorbeau
grupurile chol, chontal, tzotyil şi tzeltal.
 -Scrierea-
La prima privire, scrierea maya pare
ciudată, glifele bogat ornamentate
seamănă mai degrabă cu o pictură
decât cu o scriere. Principalele
materiale primitoare ale scrierii maya
erau pielea de căprioară şi un
material asemănător hâritei,
confecţionat din fibre de agavo.
 Este singurul popor care a creat un sistem de scriere.
Există un alfabet cu 800 de hieroglife, dar până în prezent
abia ceva mai mult de o treime au putut fi descifrate.
Toate caracterele descifrate până acum se referă la date şi
calcule privind cronologia, astronomia şi religia,
neexistând niciun nume de persoană sau localitate.
Sacerdoţii Maya au inventat încă din sec. IV sau III î.e.n
un sistem de numărare ce folosea doar două elemente
(linia şi punctul) şi o singură operaţie (adunarea). Un
punct avea valoarea numerică 1, iarlinia, 5. Desenul
schematizat al unei scoici avea valoarea numerică 0.
Combinând aceste semne se ajungea până la valoarea 19.
 -Culorile-
La populațiile maya, patru culori desemnează
geniile celor patru puncte cardinale care
domină pământul și inspiră sentimentele
omului. Astfel, albului îi corespunde nordul,
primul arbore, primul om, făgăduința și
speranța, negrului îi corespunde vestul, centrul
ascuns și invizibil, noaptea, nenorocirea, roșului
- estul, mierea, pofta de averi și putere, iar
galbenului - sudul, porumbul, glia care
hrănește.
 -Arhitectura-
Analizând stilul arhitectural al mayaşilor
putem afirma că acesta este unic. Casa are
acoperişul cu două versante foarte înalte,
aproximativ 6 – 7 metri iar lăţimea de circa
3 – 4 metri, cu extremităţile rotunjite .
Materialele de contrucție sunt lemnul și
piatra calcaroasă, cărămida arsă, iar pentru
decoraţiuni stuful.
Stilul unic al arhitecturii este reprezentat,
în special, de piramide si temple,
construite de mayaşi în perioada
terminală a fazei preistorice (317 i.Hr. ).
Aceste piramide s-au bazat pe
complexitatea pietrelor sculptate,
realizând un design „în trepte”. Fiecare
piramidă a fost dedicată unei zeități al
cărei altar stătea la apogeu.
Piramida Kukulkán
-Chichén Itzá-
 Piramida Osuariului
"Mormântul Marelui Preot"
Observatorul Astronomic
Curtea Gran Juego de Pelota
Piramida-templu din situl de la Altun Ha, Belize
Caracol, Belize
Lamnai, Belize
Coba, Mexic
Copan, Honduras
Tulum, Yucatan
Kalakmul, Campeche
Kalakmul, Campeche
Palenque
Palenque
Palenque
Uxmal
Uxmal
Teotihuacan
 -Obiceiuri si ritualuri-
Viaţa omului Maya era dominată pe tot parcursul ei de superstiţii,
credinţe şi ritualuri.
Înainte de a naşte, femeia mergea la sanctuarul zeiţei fertilităţii,
Ixchel. Data şi ora naşterii erau atent notate, deoarece de acestea
depindea întreg ansamblul de ceremonii ce aveau să-l insoţească pe
om toată viaţa. Noul născut se upunea operaţiei de deformare a
craniului, iar în leagăn îi erau atârnate la mică distanţă bile colorate
de argilă pentru a-i provoca strabismul. Copilul era purtat cât mai
mult în cârcă de către mamă pentru ca picioarele să i se arcuiască.
Acestor 3 idealuri de „frumuseţe” ale poporului Maya se adaugă
perforarea lobului urechii, a buzei inferioare şi a septului nazal,
pentru purtarea ornamentelor. După realizarea horoscopului,
preotul îi dă un nume (de obicei, numele zilei în care s-a născut),
urmat de 3 alte nume: al familiei, o fuziune între numele tatălui şi al
mamei şi o poreclă.
 O mare importanţă o avea şi ceremonia de împlinire
a vârstei pubertăţii (12 ani la fete şi 14 ani la băieţi).
După ce tânărului i se alegea un naş, preotul realiza un
ritual al alungării spiritelor rele. Apoi, iniţiatul se
mărturisea sacerdotului, iar părinţii oferau cadouri
celor prezenţi, se oferea o ofrandă zeului şi totul
culmina cu un banchet. Când ajungeau la vârsta
maturităţii, pană când aveau să se casătorească, băieţii
trăiau într-o casă pusă la dispoziţie de comunitate. În
ceea ce priveşte fetele, educaţia acestora se limita la
treburile gospodăreşti şi supunerea faţă de bărbaţi (să
nu-i privească în faţă).
 La vârsta căsătoriei, parinţii tânărului îi căutau o
soţie, dar mai onorabil era ca aceştia să apeleze la
intermediatorul de profesie. Zestrea era asigurată de
tatăl tânărului, în timp ce mama pregătea
trusoul(=lenjerie de corp, de pat etc. confecționată
pentru o fată). În timpul ceremoniei căsătoriei,
preotul prezenta condiţiile contractului matrimonial,
tămâia casa şi îi binecuvânta pe miri. Odată cu acest
ceremonial, tânărul avea să traiască la socri şi să
muncescă timp de cinci ani. Dacă se dovedea
netrebnic, aceştia îl alungau. Divorţul era o
procedură destul de simplă, limitată chiar la
repudierea soţului sau a soţiei.
 Ciocolata a fost folosită de mayaşi pentru a
sigila negocierile pentru căsătorie și ceremonii.
Miresele si mirii făceau fiecare schimb de cinci
boabe de cacao, împreună cu jurămintele lor de
căsătorie.
 Poporul Maya avea o incredibilă frică de moarte
deoarece se credea că, atunci când moare, sufletul
decedatului este luat de diavoli. Corpul mortului
era învelit într-un giulgiu şi i se turna făină de
porumb în gură (,,ca să nu rămână nemâncat pe
lumea cealaltă”). Oamenii de rând erau îngropaţi
sub pardoseala casei sau în apropiere de casă,
împreună cu nişte idoli de lemn sau argilă. Casa
unui decedat era, de obicei, definitiv părăsită.
Cei de neam nobil erau incineraţi, cenuşa se aduna
în urne care se îngropau cu ornamente şi obiecte
preţioase, iar deasupra se construia un templu.
 Calendarul mayaș este un sistem de
calendare distincte și almanahuri utilizate de
către civilizația precolumbiană Maya din
Mezoamerica, precum și de către unele
comunități moderne Maya din Guatemala de
nord, dar și din Veracruz, Oaxaca sau
Chiapas, Mexic.
 Mayaşii au fost jucători pasionaţi a „jocului
mezoamerican cu mingea”. Vechea joacă mayaşă cu
mingea a fost mii de ani jucată peste tot în Mezoamerica
şi a avut o semnificaţie religioasă mare. Contactul cu
mingea era limitat. Orice parte a corpului, cu excepţia
mâinilor şi picioarelor, era permisă. Se permitea folosirea
abdomenului, coapselor, braţelor anterioare şi spatelui.
Posibil se permitea şi contactul cu capul. Plus la aceasta,
mingea nu trebuia să fie lăsată să atingă pământul.
Mingea era făcută din cauciuc şi cântărea aproximativ 4
kilograme sau din capetele tăiate umane.
 -Vestimentaţia-
Vechii mayaşi sunt bine cunoscuţi
pentru aparitiile exotice, vibrante. Ei au
exploatat materialele disponibile în
mediile lor tropicale pentru fabricarea
textilelor colorate și ornamentarelor
izbitoare. Ei au produs o gamă largă de
ţinute pentru diferite ocazii, inclusiv
rochii pentru evenimente publice mari;
costume de dans vibrante; armuri
protectoare pentru conflicte;
Îmbrăcămintea de zi cu zi
Componentele de bază ale rochiei de zi cu zi
a inclus loincloth sau fustă scurtă pentru
bărbați și „huipil” sau fusta lungă pentru
femei. Aceste haine erau adesea decorate cu
bijuterii, cum ar fi brățări, coliere, și bijuterii
pentru urechi. Coafurilor s-a dat multă
atenție iar acesta era legat (aproape
niciodată nu era lăsat liber) și decorat cu
benzi de material și de pene lungi.
 -Muzica-
Muzica juca un rol vital în ritualurile publice si
ceremonii, intrumentele fiind grupate în secţiuni
orchestrale.
Instrumentele folosite de mayași:
-trompetele( folosite in vanatoarea de cerbi,
razboi si vanatoare)
-tobele
-maracas
-flautul
-ocarina
Maracas
 -Medicina-
Sănătatea și medicina, printre vechii mayaşi, erau un amestec
complex de: minte, corp, religie, ritual și știință. Medicina a fost
practicată doar de câţiva selectați, care au moștenit, în general,
pozițiile lor și au primit educație extinsă. Aceşti șamani făceau
apel atat la lumea fizică, cât și la lumea spiritelor. Ei au practicat
vrăjitoria în scopul vindecării, previziunii și controlul asupra
evenimentelor naturale. Din moment ce medicamentele au fost
atât de strâns legate de religie, era esențial ca medicii mayaşi au
avut cunoștințe medicale vaste și de îndemânare. Este cunoscut
faptul că mayaşii au suturat rănile cu păr uman, au vindecat
fracturi şi au fost chiar stomatologi, făcând proteze din jad și
turcoaz și umplerea dinților era facută cu pirită de fier.