Sunteți pe pagina 1din 9

Gramatica limbii române

pentru gimnaziu
Coordonator: Gabriela Pană Dindelegan
-recenzie-
Instrument de lucru – bază pentru formarea competențelor de
comunicare din domeniul Elemente de construcție a comunicării
Capitolul: ORGANIZAREA PROPOZIŢIEI ŞI A FRAZEI
Tematica programei (p. 229)
Gramatică:
- Enunţul. Punctuaţia enunţului (V)
- Enunţuri asertive, interogative, exclamative, imperative ( V şiVI )
- Propoziţia simplă. Propoziţia dezvoltată ( V )
- Propoziţia afirmativă. Propoziţia negativă ( V şi VI )
- Fraza: coordonarea prin juxtapunere si prin joncţiune. Norme de punctuaţie ( VII )
- Fraza. Subordonarea. Norme de punctuaţie ( VIII )
- Construcţii incidente ( VIII )
- Construcţii eliptice ( VIII )

Prof. Popescu Valentina


Școala Gimnazială Dărmănești
Ce este enunţul?

Enunţurile simple constituie propoziţii, iar cele complexe fraze.


Propoziţia este secvenţa lingvistică, organizată în jurul unui
predicat.
Exemplu: Ei scriu poezii.
O frază conţine două sau mai multe propoziţii (legate între ele),
deci, două sau mai multe predicate.
Exemplu: Ioana se uită la seriale, iar Mihai urmăreşte
documentare cu urşi polari.
Tipuri de enunţuri
În funcţie de scopul comunicării, se deosebesc:
• Enunţuri asertive- care exprimă informaţii adevarate sau false, marcate prin punct . A nins ieri .
• Enunţuri interogative exprimă întrebări, au o intonaţie specifică şi sunt marcate prin semnul întrebării.
Când ai sosit ?
În funcţie de tipul de răspuns aşteptat, interogativele sunt:
1. totale, cer un raspuns prin DA sau NU: Ai mâncat? /Da.
2. parţiale, răspunsurile pot fi propoziţii întregi sau eliptice: -Cine vine?/Vine Maria.
3. Alternative, care solicită o alegere. Pleci sau vii? /Plec.
• Enunţuri imperative care exprimă ordine, rugaminţi, scuze, marcate, în scris prin semnul exclamării.
Să vii repede! Iartă-mă!
• Enunţurile exclamative au o intonaţie specifică şi exprimă o evaluare personală, afectivă. Cât de
frumos
vorbeşte !
Propoziţii afirmative şi negative
O propoziţie este negativă dacă predicatul ei este precedat de marca de
negaţie verbală, nu:
Ex. Fata nu citeşte.
Negaţia poate fi întărită prin cuvinte negative: nimeni, nimic, nicăieri,
niciodată.
Dacă predicatul propoziţiei nu este precedat de marca nu, propoziţia este
afirmativă .
Ex. Maria citeşte. Este nesănătos să mănânci seara târziu.
Coordonarea - clasa a 7-a
Coordonarea este o relaţie sintactică stabilită fie între părţi de propoziţie de acelaşi fel, la nivelul
propozitiei , fie între propoziţii de acelasi fel, la nivelul frazei.
Ex. Pinguinii şi focile trăiesc în zona artică.
Vrea să călătorească şi să se uite la filme cu urși .
Coordonarea se realizează prin:
• Conjuncţii si locuţiuni conjuncţionale coordonatoare
• Copulative : şi, nici, precum şi, ca şi;
• Disjunctive: sau, ori, fie;
• Adversative: dar, însă, iar, ci , numai că , doar că ;
• Concluzive; deci, asa că, în concluzie, prin urmare.
Subordonarea – clasa a 8-a
Relaţia de subordonare se stabileşte între un regent şi un termen dependent sintactic de acesta, care
poate fi: un cuvânt, un grup de cuvinte, sau o propoziţie subordonată.
La nivelul propoziţiei subordonarea se realizează prin :
• Prepoziţii: om de zăpadă, apt de muncă;
• Caz: prietena Mariei, o carte a Mariei;
• Acord, între substantive şi adjective : casa nouă, casa mea .
La nivelul frazei subordonarea se realizează prin conectori:
• Conjuncţii necircumstanţiale: ca, să, dacă. Anunţase ieri că va ajunge acasă .
• Pronume si adjective pronominale relative şi nehotărâte: cine, ce, care, oricine , orice , oricare.
Nu şia ce să facă .
• Adverbe relative si nehotărâte : unde, când, cum, cât, oriunde, oricând, oricât. / Mănâncă
oricând vrea .
Construcţii incidente-clasa a 8-a
Construcţiile incidente se caracterizează prin următoarele trăsături:
• Reprezintă intervenţii ale celui care vorbeşte: A plecat la sora ei, spuse
mama.
• Exprimă un punct de vedere, o explicaţie suplimentară a celui care
vorbeşte: Descopeream priveliştile şi –fericită şi înspăimântată-
recunoşteam totul !
• Pot fi propoziţii principale sau subordonate, pot fi cuvinte, propozitii sau
fraze: (desigur, întrebă Mişu, aşa cum părea şi cum se cuvenea )
• Au punctuaţie specifică, fiind izolate prin virgule sau prin linii de pauză.
Construcţii eliptice
Elipsa reprezintă omisiunea unor secvenţe din context ca urmare a faptului că au fost
exprimate anterior. Ana citeşte, iar Dan nu. –elipsa verbală- omiterea predicatului,
exprimat anterior.
Propoziţiile fragmentare reprezintă un fenomen specific oralităţii :
• în răspunsuri la interogative parţiale : -Ce ai mâncat ieri la prânz ?/-Supă.
• În răspunsurile la interogativele totale, se pot substitui integral prin adverbe: da, nu, ba
da , sigur, bineînteles, poate. –Mergem diseară la film?/-Da/Nu/Desigur.
-elipsa nominală- este o omisiune a unui substantiv, recuperabil din context Eu am vrut
plăcintă de mere, iar tu ai vrut de vişine.
!! Neexprimarea subiectului inclus sau subînteles nu reprezintă o formă de elipsă !!