Sunteți pe pagina 1din 20

Gramatica limbii române

pentru gimnaziu
Coordonator: Gabriela Pană Dindelegan
- Recenzie -
Instrument de lucru – bază pentru formarea competențelor de
comunicare din domeniul Elemente de construcție a comunicării
Grupul de lucru

• Dina Denisa – Reli - Școala Gimnazială Mănești – Predicatul verbal


• Drăgăescu Simona - Școala Gimnazială Mănești – Predicatul nominal
Predicatul
Clasa a V-a
Ce este și cum recunoaștem un predicat?
Unii copii scriu. Alții ascultă explicațiile. Toți sunt atenți la profesor. Clopoțelul sună.
Caracteristicile predicatului:
• Este un component obligatoriu al enunțului;
• Neexprimarea lui duce la dezorganizarea enunțului;
• Se realizează prin verb la formă personală;
• Se raportează la un subiect, asociind subiectului o acțiune, o stare sau o însușire – arată ce
face, ce este, cine este, cum este subiectul;
• Se acordă în număr și persoană cu subiectul.
Clasa a V-a

Enunțul
• În funcție de numărul de verbe la formă personală, enunțurile sunt:
• monopropoziționale – formate dintr-un singur predicat și, implicit, o singură propoziție;
• bi-/pluripropoziționale – cu două sau mai multe predicate și două sau mai multe
propoziții.
• Enunțul cu două sau mai multe predicate/propoziții se numește frază.
• În enunțuri atipice, predicatul propoziției poate să lipsească, de exemplu:
i) în structuri eliptice – Ion pleacă la Paris, iar sora lui la Londra.;
ii) în intonația imperativă – Gura!, Liniște!, Tăcere!, Atenție!;
iii) în intonația exclamativă – Mare suferință!, Mare căldură!.
Clasa a V-a

Predicatul verbal
• Este cel care arată „ce face subiectulˮ - indică o acțiune sau o stare, sub formă de
proces;
• Apare la formă afirmativă (forma nemarcată) sau la formă negativă (formă marcată de
prezența mărcii adverbial-negative nu) – se îmbolnăvește vs nu se îmbolnăvește;
• În funcție de forma verbului, predicatul verbal include și auxiliarul – verbul ajutător
care servește la marcarea timpurilor și a modurilor compuse: perfectul compus,
viitorul, condiționalul – am ascultat, voi asculta, aș asculta, aș fi ascultat, să fi
ascultat;
• Poate să includă și cliticul reflexiv atunci când verbul este reflexiv obligatoriu, fie un
clitic reflexiv cu formă de acuzativ – se joacă, se teme, fie cu formă de dativ – își
amintește.
Clasele a VI-a – a VIII-a

Alte realizări ale predicatului verbal


• Locuțiuni verbale, în structura cărora verbul, componentul obligatoriu al oricărei
locuțiuni verbale, trebuie să apară la formă personală:
Profesorul n-a băgat de seamă dezordinea. El va ține minte toate amănuntele.
Copiii își bat joc de infirmitatea lui. Copilul își aduce aminte de părinți.
Elevul își dă seama de greșeală. Petru a luat-o la sănătoasa. Ei au luat-o razna.
!ATENȚIE la distincția dintre construcțiile cu reflexiv analizbil vs locuțiuni, cu reflexiv
neanalizabil (își COMPLEMENT bate copiii vs își COMPONENT AL LOCUȚIUNII bate joc) și la distincția
dintre pronumele o analizabil și locuțiuni, cu o neanalizabil (a luat-o CD de pe masă vs a
luat-o COMPONENT AL LOCUȚIUNII la fugă).
Clasele a VI-a – a VIII-a

Alte realizări ale predicatului verbal


• Predicatul pasiv, indiferent de modul de realizare a pasivului (pasiv cu auxiliar sau reflexiv
pasiv) – Eu sunt lăudată de profesori, Cărțile se citesc cu atenție;
• Cele două forme de pasiv au elemente comune:
• Realizarea cu ajutorul unor mărci speciale antepuse, neincluse în forma verbului:
este citită vs se citește;
• Prezența unui complement prepozițional comun, cel cu de: de elevi, de profesori;
• Au însă și elemente specifice: pasivul cu a fi are paradigmă completă, cu forme pentru toate
numerele și persoanele (sunt lăudat – ești lăudat – este lăudat – suntem lăudați – sunteți
lăudați – sunt lăudați), în timp ce reflexiv-pasivul are forme numai pentru persoana a III-a
singular și plural (Cartea se citește – Cărțile se citesc).
Clasele a VI-a – a VIII-a

Alte realizări ale predicatului verbal


• Interjecții predicative, dintre care unele, în orice context, funcționează predicativ, iar altele numai în
anumite contexte apar ca predicat.
• Din prima grupă fac parte:
• Interjecțiile iacă, iacătă, iată, uite (Iată rezolvarea!, Uite-l pe Ion!), al căror rol este de a
prezenta obiecte, persoane sau evenimente;
• Interjecțiile hai/haide!, stop!, poftim!, na!, marș! (Marș în cameră!, Hai la joacă!),
exprimând un îndemn, o comandă, o invitație;
• Interjecțiile ura!, bravo! (Bravo învingătorule!), care indică o stare de satisfacție, de bucurie.
• Din a doua grupă fac parte interjecțiile onomatopeice, care, cu funcție stilistică, substituie accidental un
verb pe care îl sugerează: Și pupăza zvârr! pe gard, Și el pleosc! o palmă, Și el țâști! în apă.
Clasele a VI-a – a VIII-a

Alte realizări ale predicatului verbal


• Forme nepersonale, în mod excepțional, infinitivul și supinul, în enunțuri
imperative, unde apare și o intonație imperativă, pot dobândi valoare
predicativă: A nu se rupe florile!, A nu se fuma!, De conspectat
următoarele zece pagini!
• Adverbe, în condițiile unor elipse parțiale de predicat, adverbe de
afirmație și de negație apar în locul întregului predicat: Petru și-a pregătit
serios examenul. Sora lui nu/deloc/niciun pic. Petru nu și-a pregătit
examenul. Sora lui da/dimpotrivă.
Predicatul nominal. Verbul copulativ a fi. Numele
predicativ și acordul acestuia cu subiectul
Clasa a VI-a

 Predicatul nominal exprimă o calitate/o caracteristică a subiectului și se realizează prin


două componente:
• nume predicativ – purtător semantic al calității/caracteristicii;
• verb copulativ – aduce informația morfologică (mod, timp, persoană, număr); copulativul
cel mai frecvent este a fi.
 Numele predicativ apare într-o structură ternară: Subiect-Copulativ-NP
• Ea este studioasă, Ea este profesoară.
• Ea este inteligentă și silitoare.
!Atenție la caracteristicile verbului a fi care, de la un context la altul, poate
apărea cu valori diferite:
• de verb copulativ: Voința ei este de fier.
• de verb predicativ existențial: În București este mare căldură.
• de auxiliar al condiționalului perfect și al conjunctivului perfect: Îmi doresc să
fi ajuns și ei, De-ar fi ajuns și ei!
• de auxiliar pasiv: El este pregătit de doi profesori.

 În poziția numelui predicativ, poate apărea un singur component (Ea este


studioasă) sau două componente coordonate – nume predicativ multiplu (Ea
este inteligentă și studioasă).
!Să nu se confunde predicatul nominal cu nume predicativ multiplu, care apare în
limitele unei propoziții cu predicatele pasive coordonate (este apreciat ¹/ și
lăudat de profesor²/), care apar în propoziții diferite.
 Poziția numelui predicativ este liberă: Subiect-Copulativ-NP sau Copulativ-NP-
Subiect („În vremea războiului e mai scump fierul decât aurul” – proverb)

 Mai rar, copulativul a fi poate fi elidat. Absența verbului copulativ se


marchează, în pronunțare, prin pauză, iar, în scris, prin virgulă sau prin linie de
pauză. Nu este exclusă nici elipsa numelui predicativ, deductibil din context.
• „Vorba lungă [,] sărăcia omului.” (proverb)
• „Mama soacră [–] poamă acră.” (proverb)
• În familia asta, toți sunt încăpățânați, numai sora lui nu este √.

Atenție! Calitatea de nume predicativ se păstrează și în condițiile în care verbul


copulativ apare la formă nepersonală (Fiind bolnavă, n-am ajuns la examen). În
acest caz, se pierde calitatea de predicat a grupului (verb copulativ+NP), care, în
ansamblu, apare cu altă funcție (în cazul de față, circumstanțial de cauză).
 Numele predicativ realizat prin substantiv sau adjectiv stă în cazul nominativ.
 Excepție fac unele NP realizate prin prepoziție+nominal, unde cazul este al
nominalului precedat de prepoziție:
• Multe filme sunt de război (acuzativ);
• Tematica lor este contra războiului (genitiv).

 La realizarea acordului predicatului nominal cu subiectul participă cele două


componente:
• copulativul se acordă cu subiectul în persoană și în număr: Easg.pers.3 estesg.pers.3
studioasă vs Elepl.pers.3 suntpl.pers.3 studioase vs Eusg.pers.1 suntsg.pers.1 studioasă;
• numele predicativ(când este realizat prin adjectiv) se acordă în gen și număr:
ea-studioasă vs ele-studioase.
Alte verbe copulative (a deveni, a ajunge, a ieși, a
se face, a părea, rămâne, a însemna)
Clasa a VII-a

 În poziția verbului copulativ apar și alte verbe (a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a părea, rămâne,
a însemna) care, ca și a fi, admit combinarea cu un component exprimând o calitate/caracteristică a
subiectului.
 Deosebirea dintre Ea este profesoară. și Ea devine profesoară, Ea ajunge profesoară, Ea iese
profesoară, Ea se face profesoară.
Ea este supărată. și Ea pare supărată. nu privește tipul de construcție, ci numai semantica verbului.
o Pe de o parte, apare o distincție aspectuală (a fi este „static” vs a deveni și sinonimele lui , care sunt
„dinamice”);
o Pe de altă parte, apare o distincție modală (a fi exprimă o calitate „sigură” vs a părea, o calitate
„posibilă”).
!Singurul care apare numai ca verb copulativ este a deveni. Toate
celelalte apar și ca verbe copulative, și ca verbe predicative.
VERB COPULATIV PREDICATIV
A însemna Sportul înseamnă sănătate. El a însemnat totul în caiet.
A ajunge El ajunge profesor, El ajunge de Îmi ajung banii, Ajunge!
nerecunoscut.
A ieși El iese inginer. El iese la plimbare, După ploaie, iese
soarele.
A se face El se face IT-ist. Se face liniște, Mi se face foame.
A părea El (îmi) pare destul de neatent. (Se) pare că totul a fost o înscenare.
A rămâne El a rămas director, El a rămas El a rămas acasă, Mi-au rămas puțini
neschimbat. bani.
Clasele a VII-a – a VIII-a

Realizări ale numelui predicativ


 Există realizări comune ale NP, fie că avem în vedere copulativul a fi sau
oricare dintre celelalte copulative.
 Componentul care exprimă calitatea/caracteristica subiectului se
realizează, în mod curent:
a. Prin adjectiv (adjectivul poate avea, la rândul lui, subordonați): Ea este
vinovată/vinovată de neglijență.
b. Prin substantiv în nominativ (substantivul poate avea și el subordonați):
Ea este profesoara/profesoara de română a Mariei.
 Există și alte posibilități de realizare a NP:
o Pronume de diverse feluri:
Ion este acela/celălalt/cel din dreapta, El nu este oricine, Ce sunt părinții tăi?
o Adverb, inclusiv adverb interogativ și adverb relativ:
Ei sunt împreună, Cum sunt prietenii tăi?, „Ori te poartă cum ți-e vorba, ori
vorbește cum ți-e portul.” (proverb)

!Atenție la construcțiile impersonale cu propozișie subiectivă și adverb modal în


poziția NP: Este bine că...., Este probabil că...
Este posibilă și elipsa verbului copulativ: Bine că ai venit, Sigur că mă interesează.

o Interjecție; de observat și posibilitatea absenței copulativului a fi, predicatul fiind


restrâns la interjecția vai: „Unde nu-i cap, vai de picioare!” (proverb)
o Grup alcătuit din prepoziție și nominal: Ești ca o floare.
o Un genitiv sau echivalentul său posesiv, precedat obligatoriu de marca
genitivului/posesivului al, a, ai, ale: „Dă-i Cezarului ce-i al Cezarului!”
(proverb), Dă-mi ce-i al meu!
o Formă verbală nepersonală:
• infinitiv: Dorința lui este (de) a reuși.
• participiu: Mâncarea este arsă.
• supin: Fata este de măritat.

! Gerunziul nu poate apărea în poziția NP. Excepție fac gerunziile devenite adjective
prin conversiune (El/Ea este (foarte) suferind/ă)
! Să nu se confunde participiul-nume predicativ cu participiul-component al
predicatului pasiv:
Pâinea este coaptă (PN, unde coaptă este o calitate) vs
Pâinea este coaptă de brutar (PV pasiv; existența unui agent, a fi auxiliar pasiv)
Propoziția predicativă, realizare a numelui
predicativ
Liceu
 În poziția numelui predicativ, echivalent semantic și sintactic cu acesta, poate apărea o întreagă
propoziție subordonată, numită propoziția predicativă.
• Clasificare:
o Propoziții predicative de tip conjuncțional (introduse prin conjuncțiile subordonatoare că, să, ca...să,
dacă și locuțiunile conjuncționale ca și cum, de parcă):
Credința lui era [că n-a greșit].
Dorința lui era [să reușească].
Dorința lui era [ca în cel mai scurt timp să reușească].
Întrebarea lui este [dacă s-a lucrat corect].
După boală ajunsesem [de parcă nu mă mai recunoșteam].
o Propoziții predicative de tip relativ (introduse prin pronume, adjectiv,
adverb relativ sau relativ-interogativ):
El este [cine este], toți îl respectă.
El a ajuns [ce și-a dorit] / [cum și-a dorit].
Întrebarea este [ce va face] / [cine îl va ajuta] / [ce elev va câștiga] / [când
va pleca].
 Propoziția predicativă nu se separă prin virgulă de verbul copulativ. Dar,
în cazurile de intercalare, folosirea virgulei (sau a liniei de pauză) este
obligatorie.
El a ajuns [,] după nenumărate eforturi [,] / când nimeni nu se mai aștepta la
asta [,] ce și-a dorit.
Întrebarea este [–] să nu te surprindă ce-ți spun [-] dacă nu cumva a mințit.