Genul Neisseria

• Minidefiniţie
-diplococi cu feţele adiacente aplatizate (boabe de cafea)
-imobili , gram-negativi, cu tendinţă de a rezista la decolorare
-strict aerobe , 35-37°C, oxidază +, catalază +
• Neisserii - pretenţioase nutritiv - N. gonorrhoeae, N. meningitidis
- nepretenţioase nutritiv
Neisserii nepretenţioase nutritiv
sensibile la penicilină

- Cultivă pe medii uzuale

- Găzduite în oro şi nasofaringe

- Condiţionat patogene – meningite – N.lactamica, N. mucosa

- septicemii - N. lactamica, N,subflava
- endocardite – N.mucosa, N.sicca,
N.subflava,N,cinerea, N.elongata
 N.gonorrhoeae

• Patogen specific uman

• Nu există purtători sănătoşi doar pacienţi cu infecţie
asimptomatică

• Structura antigenică şi factori de virulenţă

- proteine I – Por A
- proteine II – Opa
- proteine III – Rmp
- LOS
- pilina
• Infecţii determinate – genitale
- diseminate
- alte boli
Factorul de virulenţă
Pilina
Proteina Por (proteina I)
Proteina Opa (proteina II)
Proteina Rmp (proteina III)
Proteine de legare a
transferinei
Proteine de legare a lactoferinei Mediază achiziţionarea de fier pentru metabolismul bacterian
Proteine de legare a
hemoglobinei
LOS
Proteaza IgA1
β-lactamaza
Efectul biologic
Proteină care mediază ataşarea iniţială la celulele umane neciliate
(e.g., epiteliul vaginal, al trompelor uterine, cavitatea orală);
interferă efectul ucigaş al neutrofilelor
Porină – promovează supravieţuirea intracelulară prin
împiedicarea fuziunii fagolizosomilor în neutrofile
Proteina de opacitate – mediază ataşarea fermă la celulele
eucariote
Proteina modificabilă prin reducere – protejează alte antigene de
suprafaţă (proteina Por, LOS) de acţiunea bactericidă a
anticorpilor
Mediază achiziţionarea de fier pentru metabolismul bacterian
Mediază achiziţionarea de fier pentru metabolismul bacterian
Lipooligozaharid – are activitate de endotoxină
Distruge imunoglobulina A1 (rolul în virulenţă este necunoscut)
Hidrolizează inelul β-lactam al penicilinei
• Diagnosticul de laborator.
– Microscopia
• sensibil şi specific - bărbaţi cu uretrită purulentă
• sensibilitate mică - cervicita gonococice la femei simptomatice sau asimptomatice
• frotiu Gram - artrita purulentă
– Cultivarea
• medii selective (e.g., mediul Thayer – Martin modificat prin adaos de vancomicină, lincomicină
şi nistatin)
• medii neselective (e.g., agar chocolat)
• medii preîncălzite, însămânţate imediat după recoltare
• hemoculturi pozitive doar în prima săptămână de boală la pacienţi cu infecţie diseminată
– Identificarea.
• diplococi gram-negativi oxidază-pozitivi care cresc pe agar chocolat sau pe medii selective
pentru neisserii patogene
• identificarea definitivă este realizată prin acidifierea oxidativă a glucozei, dar nu şi a altor
zaharuri
• auxotipul AHU (dependent de arginină, hipoxantină şi uracil) - infecţii bacteriemice, sensibil la
penicilină
– Sonde de acizi nucleici
• sensibile, specifice şi rapide (rezultate disponibile în 2 – 4 ore)
• nu pot monitoriza rezistenţa la antibiotice
• Tratament.
– Penicilina nu mai este antibioticul de elecţie pentru tratamentul gonoreei
1. CMI crescut
2. β-lactamaze
3. rezistenţa mediată cromosomal (TE, E, aminoglicozide) - modificări ale suprafeţei bacteriei, care
împiedică antibioticul să penetreze în celulă
– Ceftriaxona (doză unică)
– + DO/ AZT – prevenirea uretritelor post-gonococice
– ABG - cazuri care nu răspund la terapie (rezistenţa la antibiotice în creştere)
• Epidemiologia.
– Rezervorul de infecţie - persoanele cu infecţie asimptomatică, pacienţi simptomatici
• infecţie asimptomatică mai frecventa la femei decât la bărbaţi
• infecţii rectale, faringiene mai frecvent asimptomatic decât cele genitale
– Transmiterea se realizează predominant pe cale sexuală.
• la fetiţe - în condiţii de promiscuitate sau după abuzuri sexuale
• Nou născuţii - în cursul naşterii naturale
– Riscul de infecţie creşte cu numărul contactelor sexuale cu parteneri infectaţi
• Profilaxia.
– vaccin eficient - nu
– Chimioprofilaxia conjunctivitei gonococice n.n. - nitrat de argint 1%, TE1% , E 0,5%.
– educaţie sexuală, depistarea şi tratarea persoanelor infectate şi urmărirea contacţilor.
 N.meningitidis

• Habitat
– strict uman
– nasofaringele indivizilor sănătoşi (purtători sănătoşi)

• Caractere microscopice - tipice

• Caractere de cultură
– AgarChocolat/ AgarSânge - colonii transparente, nepigmentate
– atmosferă umedă cu 5% CO2
– izolatele capsulate - colonii mucoide

• Rezistenţa în mediul extern

– fragil, sensibil la temperaturi joase, uscăciune.

• Structura antigenică
– Ag polizaharidice capsulare  13 serogrupe (A, B, C, X, Y, W135)
• Ag polizaharidic B = Ag capsular E. coli K1
– diferenţe în proteinele membranei externe şi compoziţia în oligozaharide a LOS
 serotipuri
• Factori de virulenţă – pili permit colonizarea nasofaringelui
- capsula polizaharidică cu rol antifagocitar
- LOS mediază majoritatea manifestărilor clinice
(e.g., afectarea epiteliului vascular, coagulare intravasculară
diseminată)
-IgA proteaza

• Entităţi clinice - meningita cerebro-spinală

- meningococcemia , Sdr. Waterhouse - Friderichsen

- alte sindroame – otită

- conjunctivită
- ITRI
- rinofaringită
- artrită, infecţii genitale
• Patogenitate naturală şi patogenie
– Poarta de intrare – rinofaringele
– infecţii asimptomatice
– 1%o din infectaţi - septicemie sau meningită meningococică (virulenţa tulpinii ,
receptivitatea gazdei)

• Receptivitatea gazdei
– absenţa anticorpilor bactericizi (specifici de grup şi serotip) IgM şi IgG, ce
acţionează în cooperare cu complementul
– inhibiţia acţiunii bactericide a serului prin fragmente blocante de IgA (posibil
fragmente Fab rezultate sub acţiunea IgA proteazei)
– deficite congenitale în sinteza factorilor C5, C6, C7 şi C8 ai complementului
predispun la meningite meningococice recurente

• ataşare celule columnare non-ciliate din nasofaringe (pili)  internalizaţi în

vacuolele fagocitelor (capsula) şi pot evita moartea intracelulară  X  migrare
în spaţiile subepiteliale
• endotoxina LOS  distrucţia vasculară difuză (e.g., leziuni endoteliale, inflamaţia
pereţilor vasculari, tromboza, coagularea intravasculară diseminată)
– Meningita cerebro-spinală (epidemică)
• complicaţia unei bacteriemii ce rămâne neobservată
• debut brutal (cu cefalee, semne meningeale, febră, vărsături)
• mortalitatea este aproape 100% la pacienţii netrataţi; < 10% terapia corectă cu AB,
instituită prompt
• sechele neurologice - deficienţe auditive ; tratamentul tardiv  retard mental.
– Septicemia (meningococcemia) cu sau fără meningită
• severă
• tromboza vaselor sanguine mici  infiltrat hemoragic perivascular în tegument şi alte
ţesuturi
• erupţie maculo-peteşială pe trunchi şi extremităţi; necroze ale tegumentului şi ale
ţesuturilor moi
• rapid mortal prin CID cu şoc endotoxinic meningococic, împreună cu distrugerea
bilaterală a glandelor suprarenale (sindrom Waterhouse-Friderichsen)
• septicemie cronică, mai uşoară: febră moderată, artrită şi leziuni cutanate peteşiale
• Imunitate
– absenţa anticorpilor specifici împotriva capsulei polizaharidice şi alte
antigene bacteriene
– sugarii (< 6L) protejaţi de anticorpii materni transferaţi pasiv prin
laptele matern
– imunitate stimulată de colonizarea cu N. meningitidis sau cu alte
bacterii (e.g., colonizarea cu specii necapsulate de Neisseria;
expunerea la antigen E. coli K1, care reacţionează încrucişat cu
polizaharidul capsular de grup B)
– Activitatea bactericidă necesită acţiunea complementului  pacienţii
cu deficienţe în factorii C5, C6, C7 sau C8 risc crescut
• Diagnosticul de laborator
– iniţierea terapiei specifice pentru pacient şi a profilaxiei contacţilor
– sânge, LCR
– examinarea frotiului colorat Gram din sedimentul LCR - diplococi gram-
negativi intracelulari
– izolarea - meningococii sunt pretenţioşi nutritiv şi mor rapid atunci când sunt
expuşi la frig şi uscăciune
– depistarea antigenelor meningococice (polizaharid capsular solubil)
• Tratament
– terapia de primă intenţie este cu cefalosporine (ceftriaxonă, cefuroxim,
cefotaxim)
– rezistenţa cu nivel înalt (CMI pentru penicilină > 2 μg/mL) mediată de beta-
lactamază este rara
– rezistenţa moderată (CMI între 0.1-1 μg/mL) produsă prin alterări genetice
ale proteinelor de legare a penicilinei are incidenţă în creştere
– C, RIF - ABG
• Epidemiologie
– Rezervorul de infecţie este omul
• portaj asimptomatic 1-40%
• tranzitoriu
– Transmiterea - picături Pflugge (convieţuire apropiată)
– Receptivitate: Cea mai mare incidenţă a infecţiei meningococice se observă la copii
mai mici de 5 ani, persoane instituţionalizate şi pacienţi cu deficienţe în ultimii factori ai
complementului.
– Meningita şi meningococcemia - serogrupele B şi C

• Profilaxie
– sterilizarea purtătorilor (RIF) - colectivităţi închise, când apar cazuri de meningită
– Chimioprofilaxia - tinerilor contacţi (sulfonamidă, RIF)
– Vaccinarea (vaccin purificat, polizaharid capsular) - serogrupele A, C, Y şi W135
• vaccinuri polizaharidice conjugate cu proteine purtătoare (carrier) - copii mai mici de 2 ani
• focar de infecţie meningococică - copii sub 3 luni (infecţie cu meningococ serogrup A) şi,
respectiv, copii sub 1 an (serogrup C) + chimioprofilaxie (5-7 zile)
– inutilă dezinfecţia în focar
 Genul Moraxella

- Subgenul Moraxella – cocobacil groşi gram-negativi, pretenţioşi

nutritiv
- Moraxella lacunata (bacilul lui Morax)
conjunctivite, keratite
- sensibil la peniciline,cefalosporine,
aminoglicozide, tetracicline, rifampicină, polimixine

- Subgenul Branhamella - diplococi gram-negativi

- Branhamella catarrhalis
- ITR
- 90% tulpini produc β-lactamază