Sunteți pe pagina 1din 6

Redefinirea

unităților de
măsură

Dicu Denisa
clasa a 12-a P1
Trăim într-o lume dependentă de precizia cu care putem măsura diferite mărimi fizice.
De-a lungul timpului, atât în domeniile inginerești, cât și în știință, am învățat să
măsurăm cu precizie din ce în ce mai mare. Am ajuns în momentul în care vechile
definiții din Sistemul Internațional de Unități nu ne mai satisfac deloc. Erorile implicate
de vechile etaloane sunt mai mari decât precizia cu care putem măsura. Din acest motiv
definițiile au trebuit să fie schimbate și să fie raportate la constante universale.În urmă
cu doi ani, în luna noiembrie, s-a făcut un pas important în acest sens: a fost redefinit
kilogramul.
Puțină istorie

Până la apariția sistemului metric domnea un adevărat haos. De exemplu, în Franța,


fiecare breaslă avea propria sa unitate de măsură pentru lungime. Haosul acesta punea
probleme mari nu numai pe plan intern ci și în domeniul comerțului internațional.
Fiecare țară avea propriile unități de măsură. Nici oamenii de știință nu se simțeau prea
bine în această babilonie, din momentul în care au început să realizeze experimente
cantitative din ce în ce mai rafinate.

De-a lungul timpului au existat mai multe propuneri pentru a adopta un sistem de
unități de măsură universal, dar primii pași concreți au fost făcuți abia în 1790, an în care
episcopul d’Autun (devenit mai târziu un important personaj istoric sub numele de
Talleyrand) adresează un memoriu către proaspăt înființată Adunare Națională. În
memoriu se argumenta necesitatea unui sistem de unități de măsură universal. Episcopul
d’Autun mai solicita lansarea de negocieri cu parlamentul britanic, pentru ca cele două
mari puteri ale vremii să adopte împreună un asemenea sistem de unități de măsură.
Britanicii refuză propunerea așa că Adunarea Națională decide, pe 16 februarie 1791,
înființarea unei comisii, din carea făceau parte, printre alții, Lagrange și Laplace, pentru
a stabili o bază pentru noile unități de măsură.
Comisia decide că noul sistem de unități de măsură ar trebui să fie unul zecimal și că la
baza lui ar trebui să stea lungimea pendulului care bate secunda la o latitudine de 45
grade, un sfert din lungimea cercului ecuatorial sau lungimea unui sfert din meridianul
terestru. În cele din urmă, ca bază pentru noul unități de măsură a fost adoptat sfertul de
meridian terestru. Pe 26 martie 1791 ”Considerând că, pentru a se ajunge la o
uniformizare a sistemului de măsură este necesară fixarea unei mărimi naturale și
invariabile” Adunarea dădea definiția metrului. Acesta reprezenta a zecea milioana parte
dintr-un sfert de meridian terestru. Dar exista o mare problemă. La acea vreme nimeni nu
măsurase lungimea acestui sfert de meridian terestru.

Pierre-François Méchain
și Jean-Baptiste Delambre
au folosit acest instrument,
numit Cercul lui Borda,
pentru a determina, prin
metoda triangulației,
distanța dintre Dunqueque
și Barcelona.
Sarcina rezolvării acestei probleme au primit-o doi
geodezi renumiți, Pierre-François Méchain și Jean-
Baptiste Delambre. Nu a fost deloc o muncă ușoară. Timp
de șapte ani, cei doi au folosit metoda triangulației
sferice pentru a determina distanța dintre Dunkuerque și
Barcelona. A fost o adevărată aventură, care ar merita,
cu siguranță să o povestesc cândva. Franța era în plină
dezorganizare revoluționară. La asta s-a adăugat războiul
dintre Franța și Spania izbucnit în martie 1793 și care a
durat până în iulie 1795. De mai multe ori, pe parcursul
efectuării măsurătorilor, îndrăzneții oameni de știință au
fost arestați, fiind bănuiți de acțiuni subversive.

Între timp, Adunarea Națională a dăduse, pe 7 aprilie


1795, ”Decretul referitor la greutăți și măsuri”. La
articolul 5, pe lângă definirea unităților de lungime,
suprafață și volum se introducea o unitate de măsură
pentru masă: gramul. Conform definiției din decret
”Gramul este greutatea unui volum de apă pură dintr-un
volum egal cu cel al unui cub cu latura de o sutime de
metru și la temperatura de topire a gheții.”