Stenoza mitrală

Definiție:

 Definitie: Stenoza mitrala este o leziune a valvei

mitrale ce produce un obstacol la trecerea sângelui
dinspre atriul stâng spre vantricolul stâng în
diastolă, având ca şi consecinţă: dilatarea atriului
stg, apariţia trombilor intraatriali (mai ales în
urechiuşa stângă), apariţia aritmiilor
supraventriculare, hipertensiune pulmonară şi
insuficienţă cardiacă dreaptă. Aparatul valvular
mitral este format din 4 componente: valve, inel
valvular, cordaje tendinoase şi muşchi papilari. La
nivelul tuturor acestor componente pot apare
modificări care duc la constituirea valvulopatiei
aortice.
 Etiologie:

Reumatismul articular acut mai frecventă formă etiologică a stenozei

mitrale, ducând la diferite modificări la nivelul aparatului mitral: îngroşarea
şi retractarea pânzei valvulare, îngroşarea şi scurtarea aparatului subvalvular,
depuneri de calciu sau fuziunea comisurilor.
Stenoza mitrală congenitală este mai rară şi de obicei asociată altor afecţiuni
în cadrul unor malformaţii cardiace mai complexe, cum ar fi sindromul
Lutembacher ce constă în stenoză mitrală asociată cu DSA.
Alte posibile etiologii, mai rare, includ
-Boala Fabry
-Mucopolizaharidoza
-Boala Whipple
-Lupusul eritematos
-Obstrucţia orificiului mitral consecutiv unei tumori intracardiace
 Tabloul clinic în stenoza mitrală
 1. Principalul simptom al bolnavilor cu stenoză mitrală este dispneea, la început de efort, după care
apărând la eforturi progresiv mai mici, până la dispnee de repaus şi culminând cu forma cea mai gravă,
edemul pulmonar acut
 2. Hemoptiziile, apariţia de spută sangvinolentă sau cu striaţii sangvine
 3. Embolii arteriale, datorate formării de trombi în atriul stâng.
 4. Palpitaţiile – datorate aritmiilor atriale )cel mai frecvent fibrilaţia atrială), ca şi consecinţă a dilatării
atriale
 5. Tusea
 6. Voce răguşită (sdr. Ortner) – datorată compresiei exercitate de atriul stâng dilatat pe nervul laringian
recurent, în caz de dilatări marcate ale AS.
 7. Într-un stadiu avansat apare fatigabilitatea, datorată scăderii debitului cardiac, şi semnele de
insuficienţă cardiacă dreaptă, datorate disfuncţiei ventriculare drepte în caz de hipertensiune pulmonară
severă.
 Examenul fizic în stenoza mitrală

 La examenul fizic al bolnavului cu stenoză mitrală se constată:

-facies mitral – facies vultuos, cu pomeţi roşii şi buze cianotice, caracteristic bolnavului cu
afecţiune mitrală
-la palpare, în caz de insuficienţă ventriculară dreaptă, se poate constata prezenţa unei
hepatomegalii
-semnele statacustice se aud de preferinţă la focarul de auscultaţie al mitralei, la nivelul
apexului VS, şi constau în:
-clagmentul de deschidere al mitralei, dat de deschiderea valvulelor sclerozate -uruitura
diastolică
– suflu de tonalitate joasă, diastolic, dat de sângele care traversează cu greutate valva mitrală
-suflu presistolic, dat de jetul sangvin expluzat în timpul contracţiei atriale de la sfârşitul
diastolei, în caz de ritm sinusal, dispărând în caz de fibrilaţie atrială o dată cu dispariţia
contracţiei atriale. -în caz de hipertensiune pulmonară severă se poate auzi un suflu sistolic de
insuficienţă tricuspidiană la focarul de ascultaţie al tricuspidei
 La examenul electrocardiografic

Se constată prezenţa unei unde P mitral şi a semnelor de HVD, eventual prezenţa fibrilaţiei atriale
 Radiologic

 Radiologic se constată:
-dilatarea AS, cu imaginea în dublu contur,
-dilatarea arterei pulmonare
– bombarea arcului mijlociu stâng
-hipertensiune pulmonară de tip venos (iniţial) sau arterial
(în stadii avansate)
 Ecocardiografia
 Ecocardiografia este examinarea de elecţie pentru diagnosticul stenozei mitrale, relevând următoarele
aspecte:
-dilatarea atriului stâng
-îngroşarea valvei mitrale, cu mobilitate redusă, mişcare în dom a valvulei mitrale anterioare în diastolă
10
-la examinarea M-mod creşterea distanţei E-sept, aplatizarea pantei EF şi tracţionarea valvulei mitrale
posterioare care urmează valvula mitrală anterioară
-orificiu mitral "în gură de peşte" în axul scurt -permite determinarea gradientului transmitral şi a
presiunii în artera pulmonară
-permite evaluarea leziunilor asociate
-permite determinarea ariei valvei mitrale fie prin planimetrie fie prin ecuaţia de continuitate Doppler.
 Ecocardiografia
transesofagiană permite
vizualizarea cu mare
acurateţe a structurilor
atriului stâng şi în
special a urechiuşii
stângi, reuşind
diagnosticarea trombilor
din urechiuşa stângă.
 Evaluarea morfologiei valvulare

 prin ecocardiografie joacă un rol

foarte important în stabilirea conduitei
terapeutice în stenoza mitrală, în
prezent fiind elaborat un sistem de
scor - scorul Wilkins, care acordă un
punctaj pentru fiecare din următoarele
criterii: mobilitate, aparat subvalvular,
grad de îngroşare a valvulelor şi
calcificări, în funcţie de acest scor
stabilindu-se conduita terapeutică. Se
consideră că sunt pretabile pentru
dilatare percutană doar acele cazuri cu
scor Wilkins sub 8.
 Cateterismul cardiac

 Cateterismul cardiac permite determinarea

gradientului presional, exprimat prin
diferenta dintre presiunea in CP si cea
enddiastolica a VS, precum şi evaluarea
stării circulaţiei coronariene prin
coronarografie.
 Severitatea Stenozei mitrale

Severitatea Stenozei mitrale pe baza datelor clinice, ecocardiografice şi de cataterism, poate

fi cuantificată astfel:
-Gradul 1 - bolnav asimptomatic, cu AVM peste 2,0 cm2, şi presiunea în capilarul pulmonar
sub 10 mm Hg
-Gradul 2 - dispnee uşoară la efort, cu AVM între 1,6 şi 2,0 cm2, şi presiunea în capilarul
pulmonar între 10 şi 17 mm Hg
-Gradul 3 - dispnee la efort mic, cu AVM între 1,1 şi 1,5 cm2, şi presiunea în capilarul
pulmonar peste 18 mm Hg
-Gradul 4 - dispnee de repaus, cu AVM între 1,6 şi 2,0 cm2, şi presiunea în capilarul
pulmonar peste 20 mm Hg
 Diagnostic diferenţial

 Cu afectiuni pulmonare primare (Tbc, pneumonie, BPOC, trombembolism pulmonar) care cauzează
dispnee
 -Cu hipertensiunea pulmonara primara
 -Cu alte afecţiuni cardiace care cauzează dispnee
 -Cu afectiuni cardiace congenitale care dau sufluri diastolice
 -Cu Insuficienta aortica, care dă un suflu diastolic dar la focarul de auscultaţie al aortei
 Complicaţii

1. Tulburari de ritm supraventricular, în special flutterul şi fibrilaţia atrială, care agravează statusul
hemodinamic al pacienţilor
2. Endocardita infectioasa prin infectarea endocardului valvular, susceptibil la infecţii, în condiţii de
bacteriemie de diverse cauze
3. Trombembolii sistemice ca urmare a formării trombilor intracavitari şi embolizării acestora
4. Hipertensiune pulmonara ca urmare a transmiterii retrograde a presiunii (apariţia celui de-al doilea
baraj mitral)
5. Insuficienta cardiaca dreapta ca urmare a decompensării VD
 Tratament:

 a) Tratamentul medicamentos constă în:

-restricţie de sare
-administrarea de diuretice pentru combaterea stazei pulmonare
-tratamentul fibrilaţiei atriale
-tratament anticoagulant în caz de fibrilaţie atrială persistentă
-profilaxia endocarditei infecţioase
 Tratamentul intervenţional

b)Tratamentul intervenţional constă în valvuloplastie cu balon, prin abord transeptal, fiind indicat
numai în cazurile cu scor Wilkins sub 8, fără insuficienţă mitrală semnificativă asociată şi fără trombi
intracavitari
Tratament chirurgical

c) Tratamentul chirurgical, constând în:

–comisurotomie pe cord închis
-comisurotomie pe cord deschis
-înlocuire valvulară
Vă mulțumesc pentru atenție!!!