Teorii despre evolutie

- Referat Biologie -

RADUCANU LUCA RAZVAN

CLASA A VIII-A A
 Ce este evolutia de fapt?
Evoluția este fenomenul prin care o populație de organisme vii își transformă treptat
caracterele fizice și comportamentul, pierzând anumite caractere sau obiceiuri sau
căpătând caractere și obiceiuri noi, ceea ce modifică specia, și uneori creează, dintr-o
populație unică, două populații diferite 

Model de evolutie – De la maimuta la om

 Teoria lui Darwin.
Conform acestei teorii, speciile evoluează, adică sunt supuse unor transformări treptate, de la
formele simple la cele mai avansate, deci strămoșii tuturor formelor vii de astăzi au fost
organisme monocelulare. Cand Darwin a publicat faimoasa sa carte "Evolutia Speciilor", urmata
de"Originea omului", in care acesta sustine ca stramosul nostru este maimuta,nu se descoperise
practic nici o fosila a stramosilor omului.

E important de reținut că oamenii nu „se trag din maimuțe”. Sau, cel puțin, nu „se trag” din
maimuțele de azi. Asta e genul de expresie ignorantă pe care o auzi de la cineva care nu și-a bătut
capul cu înțelegerea evoluției de la bun început și o desconsideră. De fapt, e vorba de o origine
comună pe care o avem cu restul maimuțelor, adică inițial eram o singură specie și în timp am
devenit specii diferite.
 Evoluția presupune schimbarea caracteristicilor ereditare ale populațiilor biologice
de-a lungul generațiilor succesive. Aceste caracteristici sunt expresiile genelor care sunt
transmise de la părinte la urmași în timpul reproducerii.
Evoluția are loc atunci când procesele evolutive, cum ar fi selecția naturala și deriva
genetică, acționează asupra acestei variații, ceea ce duce la anumite caracteristici mai
comune sau mai rare în cadrul unei populații.
Fiecare generatie isi defineste caracteristici noi si se adapteaza cu acestea, la timpurile
curente, desi fiecare specie are imprimate poate inca din nastere, caracteristici ereditate,
mostenite de la predecesori. Acest lucru defineste clar evolutia.
 Omul a fost un animal de trib inca de cand s-a ridicat in doua picioare, acum mai bine de patru
milioane de ani. Mersul biped a avut numeroase avantaje, bratele puteau fi folosite la apucarea
obiectelor, insa a avut si dezavantaje. Era mai dificil sa fuga pentru a scapa de pradatori. Insa, prin
cooperare, puteau face fata oricarui pradator.

Timp de doua milioane de ani, hominizii au trait in grupuri, asemenea cirezilor de animale
ierbivore, iar mai apoi, au devenit adevarati vanatori; si inca mai sunt. Traind in grupuri, instinctele
de iubire, compasiune, cooperare, curiozitate si inventivitate au evoluat odata cu ei. Instinctele erau
necesare ca specia sa poata supravietui.

In timp ce instinctele nu se pot modifica prin educatie, comportamentul lor putea fi modelat de
semeni. Intelectul s-a dezvoltat incet, timp de 4 milioane de ani, odata cu dezvoltarea uneltelor si a
vietii din ce in ce mai complexe pe care o traiau.
 Fosilele descoperite ne-au aratat ca au
existat doua mari migratii. Specia noastra,
Homo sapiens, se pare ca isi are originea in
estul Africii, fosilele datand de acum 200.000
de ani. Homo sapiens a migrat catre nordul
Africii acum 100.000 de ani
“Omenirea mai intai s-a ridicat in
picioare, apoi s-a desteptat” – spunea Stephen
Jay Gould, paleontolog si biolog evolutionist.
Desi fiintele umane au in comun multe trasaturi
biologice cu alte organisme, in special cu
mamiferele, caracteristicile lor unice le fac sa fie
una dintre cele mai dezvoltate specii de pe Pamant.
Asa cum nicio alta fiinta n-a mai facut-o vreodata,
oamenii au dat forma propriei vieti, modificand
mediul in care traiesc si lucrurile vii din el.
Oamenii se deosebesc de alte animale prin
mersul vertical (biped), capacitatea uriasa de a
invata, vorbire, scriere, citire, gandire abstracta,
constiinta de sine, creativitate, diversitate culturala.
 Evolutia de la omul preistoric la omul modern

Suntem cu mult diferiţi faţă de restul fiinţelor de pe Pământ şi cercetătorii încă

încearcă să explice întregul drum de la omul preistoric la cel modern. BBC a scos în
evidenţă cateva detalii din evoluţia omului care ne deosebesc de celelalte creaturi.
 1. Traiul în grup
Primele primate au evoluat imediat după dispariţia dinozaurilor.
Multi indivizi au început rapid să trăiască în grupuri. Dupa cum bine
stim, relationarea cu rudele sau prietenii nostrii reprezinta o nevoie
umana, lucru pe care l-am simtit cu totii in ultima perioada cu
siguranta.
Astfel, traiul în grupuri ar putea fi unul din stâlpii care stau la baza
complexităţii creierului omului modern.
 Gena pentru circulaţia sângelui
Oamenii, cimpanzeii şi gorilele sunt urmaşi ai unei maimuţe dispărută, despre
care există foarte puţine informaţii. În acest strămoş s-a dezvoltat rapid o genă
numită RNF213 care a lărgit artera carotidă şi a permis ca un volum mai mare de
sânge să ajungă la creier.
Prezenţa acestei gene la omul modern reprezintă o mutaţie care cauzează
sindromul Moyamoya, o maladie a oamenilor care au artera carotidă prea îngustă.
 Rolul zaharului
După ce omul s-a separat de maimuţă, două gene au suferit mutaţii.
SLC2A1 şi SLC2A4 au început să fabrice proteine care transportă glucoza în şi
din celule. Este posibil ca acest mecanism să fi transportat glucoza din muşchi
către creierul umanoizilor.
 Apariţia dexterităţii

Mâinile noastre au o dexteritate neobişnuită care ne permite să construim

unelte sau să scriem cuvinte. Această dexteritate se datorează şi unei secvenţe
din ADN-ul omului preistoric, HACNS1, care a evoluat rapid, imediat după ce
strămoşii noştri s-au separat de maimuţe. Nu se ştie exact care a fost rolul acestei
secvenţe, dar a fost activă în braţele omului în timpul evoluţiei acestora.
 Mai mult spaţiu pentru creier
Comparativ cu restul maimuţelor, omul nu poate să muşte foarte puternic pentru că
muşchii fălcilor sunt fragili. Acest lucru e cauzat de o mutaţie a genei MYH16 care
controlează fabricarea muşchilor.
Această modificare a început în urmă cu 5.3 milioane de ani şi a durat aproape 3
milioane de ani. Astfel, cu fălci mai mici, creierul a avut mai mult spaţiu liber în care
să se dezvolte.
 Fara par!
Oamenii erau maimuţele fără păr. Nu se ştie încă de ce, dar s-a întâmplat în urmă
cu 3-4 milioane de ani. Un răspuns ar putea fi apariţia păduchelui, iar corpul omului
a renunţat la păr pentru a nu găzdui păduchii. Fără păr, pielea a fost expusă luminii
Soarelui şi s-a înnegrit. Din acel moment, toţi strămoşii noştri au fost negri, până
când omul modern a părăsit tropicele.
 Darul vorbirii
Toate speciile de maimuţe au saci de aer în tractul vocal, lucru care le permite să
producă sunete foarte puternice. Oamenii, însă, nu au aceşti saci de aer pentru că i-ar
împiedica să producă diferite vocale. Se pare că strămoşii noştri au încetat să mai
deţină aceşti saci înainte să evolueze din verii neandertalieni, ceea ce sugerează că şi
aceştia puteau vorbi.
 Concluzii

Avand in vedere toate detaliile prezentate, putem observa clar cum specia
omului s-a dezvoltat de-a lungul timpului, adaptandu-se la diferiti factori de
care s-a lovit indirect.
Cu toate acestea, evolutia omului nu s-a oprit si nici nu se va opri, lucru pe
care il putem vedea din generatie in generatie, odata cu omul evoluand si cele
ce il inconjoara, cum ar fi spre exemplu evolutia tehnologiei, evolutia
medicinei, si altele.