Statistică

macroeconomică

Prof. univ. dr. Claudiu Herţeliu

www.hertz.ase.ro

Marți, 29 Septembrie 2020

Finalitate

 Examen online oral (60%) din nota finală

 Activitate seminar (teste sau proiecte sau
prezenta activă) 40% din nota finală
Bibliografie
Indici statistici

Marți, 13 Octombrie 2020

Indicii statistici
 Se vor prezenta în acest capitol elemente
suplimentare faţă de abordările clasice întâlnite la
capitolele anterioare (Mărimi relative şi Serii
cronologice)
 Se vor realiza comparaţii folosind următoarele trei
tipuri de abordare:
Ritmuri Modificări
Indici (rate) absolute
 Există două categorii de indici:
Indici individuali (notaţi cu i, r şi Δ) şi care se referă la analize la
nivelul unei subpopulaţii, grupe sau părţi dintr-o entitate
Indici agregaţi (notaţi cu I, R şi Δ) şi care se referă la analize la
nivelul întregii entităţi
Indicii individuali

 Să presupunem că avem fenomenul complex z format

din combinarea prin multiplicare a două fenomene: unul
calitativ x şi unul cantitativ f
z  x f
Indicii individuali vor fi:
z1
iz  rz  iz  1[00]  z  z1  z0
z0

ix 
x1
rx  ix  1[00]  x  x1  x0
x0
if 
f1 rf  i f  1[00]  f  f1  f 0
f0
z1 x1 f1 x1 f1
Evident că: iz      ix  i f
z0 x0 f 0 x0 f 0
 Indicii agregaţi

 Pentru acelaşi fenomen complex z format din combinarea

prin multiplicare a două fenomene: unul calitativ x şi unul
cantitativ f vom avea
 z   x f
Indicii agregaţi pentru fenomenul z vor fi:
I z 
z 1
Rz  I z  1[00]  z   z1   z0
z 0

Dacă fenomenele x şi f sunt agregabile (cazuri extrem de rare) atunci vom avea:

I x 
x 1
Rx  I x  1[00]  x   x1   x0
x 0

I f 
f 1 Rf  I f  1[00]  f   f1   f 0
f 0
Sisteme de ponderare (1)

 Introduc pentru un fenomen neagregabil un factor

ponderator transformând astfel rezultatul într-un element
agregabil
Sistemul de ponderare Laspeyres – păstrează ponderile în perioada de bază

I x 
x f
1 0
I f 
 x0 1f Este folosit cu preponderenţă pentru
factorul cantitativ f
x f
0 0 x 0 0f

Sistemul de ponderare Paasche – păstrează ponderile în perioada curentă

x f
1 1 I f 
x f 1 1
Este folosit cu preponderenţă pentru

I x
x f
0 1
x f 1 0
factorul calitativ x
 Sisteme de ponderare (2)

Sistemul de ponderare Marshall-Edgeworth

 xf  f1   x 0  x1  f1
I x  1 0
I f 
x  f
0 0  f1   x 0  x1  f 0

Sistemul de ponderare ideal al lui Fischer – este o medie geometrică a

sistemelor Laspeyres şi Paasche

x f  x f
1 0 1 1 I f 
x 0 1 f

 x f 1 1
I x 
x f x f
0 0 0 1
x 0 0 f x f 1 0
Indicii agregaţi calculaţi ca medie a
indicilor individuali (1)

 În practică, este foarte greu să se calculeze un agregat

virtual ce nu se regăseşte în actele contabile.
În acest sens se utilizează următorul artificiu (în cazul sistemului de
ponderare Laspeyres)

I f 
 x f
0 1

 i x f
f 0 0
  i f y0z
x 0 0f x f 0 0

f1 x0 f 0
y0z 
if   f1  i f f 0  x0 f 0
f0
În concluzie, utilizând un sistem de ponderare Laspeyres, se ajunge la:
- calculul unei medii aritmetice a indicilor individuali;
- utilizarea ponderilor din perioada de bază.
Indicii agregaţi calculaţi ca medie a
indicilor individuali (2)

În cazul sistemului de ponderare Paasche vom avea:

I x 
 x f
1 1

 x f 1 1

x f0 1  xf 1
ix 1 1

x1 1
ix   x0  x1
x0 ix
În concluzie, utilizând un sistem de ponderare Paasche, se ajunge la:

- calculul unei medii armonice a indicilor individuali;

- utilizarea ponderilor din perioada curentă.

Indicii agregaţi calculaţi ca raport a
două medii (1)

 Dacă până acum s-a folosit pentru agregare utilizarea unor

construcţii ce agregă nişte rezultate individuale, în această situaţie
se vor utiliza construcţii ce înglobează (sintetizează) informaţia.
Să presupunem că avem un fenomen s (de exemplu: salariu,
preţ, durata zilei de lucru etc.) pentru care cunoaştem valori la
nivel individual.
Prin procedee cunoscute (vezi indicatorii tendinţei centrale)
putem calcula nivelul mediu al fenomenului s.

s
 si ni
s0 
 s0 n0
s1 
 s1n1
 ni  n0  n1
La modul general Pentru perioada de Pentru perioada
bază curentă
Indicii agregaţi calculaţi ca raport a
două medii (2)

Dacă ţinem cont de faptul că mărimile relative de structură

(ponderile) variabilei n sunt: n n
y  i
vom avea:
 ni

s0 
 sn
0 0
 s y n
s1 
 sn
1 1
 s y n

 n
0 0 1 1
n0 1

Pentru perioada de bază Pentru perioada curentă

Rezultă, astfel, indicele agregat calculat ca raport a două medii:

s1
Is  
 s1n1 :
 s0 n0 
11
s y n

s0  n1  n0 0 0
s y n
Metode de analiză factorială

 Metoda substituţiei în lanţ sau a înlănţuirilor

succesive
– pentru cazul în care se manifestă multiplicativ
relaţia între factori
– pentru cazul în care avem indici agregaţi calculaţi
ca raport a două medii
 Metoda restului nedescompus
 Sistemul conturilor naţionale
(SCN), instrument de măsurare
şi analiză macroeconomică
1. Ce reprezintă Statistica Macroeconomică?

Cel mai modern sistem de evidenţă şi calcul

macroeconomic, utilizat în U.E. prin EUROSTAT

 Reprezintă o interferenţă si valorificare notiunilor :

– Contabilităţii
– Statisticii
– Informaticii
– Matematicii
– Economiei politice
– Macroeconomiei

şi utilizează principii şi procedee specifice acestor domenii

2. Se utilizează Sistemul Conturilor
Naționale

 Statistica naţională, care în România

funcţionează ca instituţie din 1859
12 iulie 1859 - Domnitorul Alexandru Ioan
Cuza semneaza Ordonanta de infiintare a
Oficiului Central de Statistica
Administrativa, marcand actul de nastere al
statisticii oficiale in Romania. De acest
moment isi leaga numele doi eminenti
economisti romani ai veacului al XIX-lea,
Dionisie Pop Martian si
Ion Ionescu de la Brad.
INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA
www.insse.ro
3. Ce utilitate au conturile?
 Pe baza conturilor
– sunt evidenţiate resursele necesare
– se determină indicatori de rezultate la nivel
macroeconomic
 Prin agregarea informaţiilor din conturile
subiecţilor economici (firme,
gospodării,guvern) se alcătuiesc conturi ale
sectoarelor economice
 Pe baza informaţiilor din conturile sectoarelor
se construiesc conturile macroeconomice
4. Care este aplicabilitatea
conturilor?

 Uniunea Europeană dispune de un organism de

statistică - Eurostat.

 Pentru tarile membre se urmareste:

Limbajul comun
– Metode unitare
– Sfere de cuprindere identice
– Compatibilitate
– Aplicabilitate universală
 5.Care este situaţia în România?

 Începând din 1999 România este pregătită şi

acceptă în întregime acquis-ul statistic
comunitar, respectiv
 CAPITOLUL 12 - STATISTICA PUBLICA
 A fost domeniul la care nu s-au solicitat derogări,
INS fiind apt să aplice în întregime prevederile
convenţiei de aderare
 În ceea ce priveşte statisticile macro-economice,
s-a trecut la Sistemul European de Conturi
SEC2010 în cursul anului 2010
 6.Care sunt posibilităţile de
dezvoltare şi extindere?
 Necesită perfecţionarea calculului conturilor,
deci indicatorilor, la sub-perioade anuale – mai
precis trimestrial- aplicat relativ recent
 Conturile regionale au început să se
determine experimental. Nu doar pentru
regiuni de dezvoltare, ci euro-regiuni.
 S-au introdus conturile financiare
 Se află încă în stadiul experimental contul de
sănătate şi contul de mediu
 În viitor: contul social – sinteza impactului
dezvoltării economice asupra populaţiei
 7.Ce se mai poate determina
utilizând conturile macro?

 Exprimarea în preţuri comparabile şi măsurarea

inflaţiei pentru a stabili salariul real, venituri reale,
nu doar prin IPC, ci şi DPIB, IPPI sau IPPA.
 Stabilirea volumului economiei neobservate.
 Estimarea activităţii casnice, din gospodării,
pentru care s-a creat cont distinct
 Indicatorii agregaţi determinaţi din conturi
caracterizează potenţialul economic, pe când
agregatele la PPC caracterizează nivelul de trai
8. Care sunt alte elemente relative
recente legate de conturile macro?

 Trecerea de la PIB la VNB - nou sold contabil,

specific SEC95
 Caculul efectiv al PNB
– Valoarea VNB este influenţată de valorile
veniturilor primare primite/transferate de la sau
către Restul lumii
– Conturile specifice acestui sector instituţional oferă
o imagine de ansamblu a legăturilor economice
ale ţării cu Restul lumii
 Există o subdiviziune dedicată în exclusivitate
operaţiunilor financiare la nivel macro
 9. La ce ar folosi participarea activa la
cursul Statistică Macroeconomică ???

1.Completeaza cultura general –

economica a unui economist- finantist
2.Multiple posibilitati de afirmare,nefiind o
disciplina si o practica incheiata
(“rutinata “ ,” uzata “ )
3.Compatibilizare in pregatirea
profesionala cu studentii din comunitatea
europeana
Sistemul conturilor naţionale
(SCN) - scurt istoric

Marti, 20 Octombrie 2020

 Sistemului Conturilor Naţionale
(SCN) – SCURT ISTORIC
 SCN cuprinde un :„set coerent, consistent
şi integrat de conturi macroeconomice,
bilanţul economiei naţionale şi tablouri
bazate pe un set de concepte
internaţionale, definiţii, clasificări şi
reguli contabile “
 CEE-Eurostat, EMI, Organizaţia de Dezvoltare şi Cooperare
Economică, de ONU şi de Banca Mondială la elaborarea sistemului
Conturilor Naţionale din 1993
 Scurt istoric al SCN (2)
 În 1696, G. King (Anglia) elaborează primul sistem
incipient de contabilitate naţională
 În Franţa, primele încercări de întocmire a
contabilităţii naţionale au fost făcute de Vauban,
 În 1758, Quesnay realizează circuitul economic de
ansamblu al economiei naţionale, şi întocmeşte un
prim tablou economic.
 Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul sec. al XX-
lea marchează o stagnare a cercetării
macroeconomice, situaţiile economiilor naţionale
determinându-se tot pe baza cercetărilor fiziocraţilor
şi a economistului liberalist Adam Smith.
 Scurt istoric al SCN (3)

•Liga Naţiunilor a ţinut, în 1928,

Conferinţa Internaţională de Statistică
Economică
• Liga Naţiunilor a publicat, în 1939,
estimările venitului naţional
•În 1941, J. Meade şi R. Stone încep
cercetările în domeniul contabilităţii
naţionale, obţinând, în 1984, Premiul
Nobel pentru economie
 Scurt istoric al SCN (4)

•Originile SCN au la bază raportul

Subcomitetului ONU publicat în 1947
•J. Timbergen construieşte conturi
integrate
Organizaţia Economică Europeană
a publicat în 1950 un set de conturi
Astfel, s-a pus baza sistemului
standardizat al Conturilor Naţionale,
publicat în 1952
Obiectivele acestui sistem :
1. de a prezenta un tabel standard cu
informaţii de bază, ce descrie şi
analizează activitatea economică
2. de a prezenta intrările în tabele într-un
sistem articulat de conturi
3. de a defini aceste intrări şi de a realiza
clasificarea lor
 Scurt istoric al SCN (5)
 În 1952, un grup de experţi a formulat sistemul
de standarde denumit „Sistemul naţional de
conturi şi tabele”.
 Raportul a prezentat un set de şase conturi
standard privind: a)producţia, b)capitalurile,
c)tranzacţiile externe şi trei conturi pentru
sectoarele de bază – d)întreprinderi,e) gospodării
şi instituţii nonprofit f) guvern.
 Faţă de raportul din 1947, conturile naţionale din
1953 au ţinut seama şi de tranzacţiile de capital.
 Scurt istoric al SCN (6)

 În 1968, un grup de experţi ai Naţiunilor Unite

şi ai Organizaţiei Economice pentru Cooperare şi
Dezvoltare (OECD) a fundamentat un nou sistem
al conturilor care avea la bază un proiect al lui
Richard Stone.
 Experţii au considerat contabilitatea naţională la
preţuri constante, iar distribuirea s-a făcut în
baza “intrărilor – ieşirilor “ in sistem
 Trăsăturile şi rolul SCN – 1993
1. SCN - 1993 a perfecţionat trăsăturile de bază ale
vechiului sistemului 1968 privind culegerea şi
prelucrarea informaţiilor, realizarea unor noi clasificări,
precum şi realizarea unor simplificări şi armonizări ale
indicatorilor macroeconomici
2. SCN – 1993 cuprinde conturi separate pentru
reevaluarea bunurilor ca urmare a impactului inflaţiei.
descrie precis serviciile şi înregistrarea lor în conturi
3. stabileşte criterii de delimitare a sectorului financiar
4. deschide perspectivele pentru realizarea contabilităţii
mediului înconjurător
5. face clasificarea bunurilor şi a destinaţiei acestora şi
pe alte căi de grupare decât cele elaborate de SCN –
1968.
SCN – 1993 nu satisface pe deplin definiţiile utilizate în
toate ţările, rezervele fiind exprimate în legătură cu:

 diferenţele legate de tratamentul cercetărilor

şi cheltuielilor efectuate ca exploatare curentă
de capital;
 excluderea chiriilor pe clădirile folosite de stat
şi de instituţiile nonprofit;
 tratarea producţiei de armament drept
cheltuială curentă;
 realizarea gradului de detaliere a contabilităţii
producţiei din gospodării;
 necesitatea de a se face distincţia între
consumul final şi cheltuiala de consum finală
Din studierea SCN – 1993 se desprind patru
trăsături esenţiale pentru economia mondială :

A)Dă o deschidere completă economiei, arătând

comportamentul economic al participanţilor, relaţiile
dintre ei, rezultatul activităţilor economice şi resursele
de care dispune economia la un moment dat
B)Permite elaborarea conturilor naţionale astfel încât
acestea să poată fi aplicate universal
C)Asigură flexibilitatea necesară, putând fi utilizat de
toate ţările
D)Aşază în plan central contabilitatea naţională,
conturile naţionale fiind „scheletul pentru sistemul
statistic”
In prezent este in vigoare versiunea SCN ‘ 2010
 Funcţiile Sistemului Conturilor Naţionale

 Permite elaborarea politicilor macroeconomice naţionale,

pe baza indicatorilor rezultaţi în urma întocmirii conturilor
naţionale şi a tabloului economic de ansamblu.
 Furnizează date şi un sistem de norme comun mai
multor parteneri.
 Asigură structurarea sistemelor de informare
macroeconomică . Introducerea la nivel microeconomic
a contabilităţii bazate pe Standardele Internaţionale de
Contabilitate (IAS) impune şi armonizarea Sistemului
Conturilor Naţionale la cerinţele impuse de SCN – 1993.
 Descrie sistematic interdependenţele macroeconomice
 Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (1)
 1.Principiul partidei duble
 Partida dublă se poate realiza prin fluxuri şi
stocuri
 Ecuaţia partidei duble :la nivelul unui agent
economic pentru informaţiile de flux este de
forma:
 Cheltuieli ± Rezultat = Venituri (pierderi),
 la nivelul economiei naţionale :
 Utilizări + capacitate de finanţare ± necesar
finanţe = resurse
AGENTUL
AGENTUL AGENTUL
AGENTUL
ECONOMIC
ECONOMIC ECONOMIC
ECONOMIC
AA BB
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (2)

 Dubla înregistrare derivă din dubla

reprezentare şi porneşte de la faptul că, pe
parcursul mişcării şi transformărilor bunurile
economice, sunt privite permanent sub dublul
aspect, şi anume, din punctul de vedere al
destinaţiei, pe de-o parte, şi al provenienţei,
pe de altă parte, sau ca utilizări şi resurse.
Ecuaţia înregistrării este de forma:
 Debit = Credit, care înseamnă, de fapt:
 Destinaţie/investire/utilizare =
=provenienţă/finanţare/resursă
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (3)

2. Principiul interdependenţei exerciţiilor

 Normele IAS explică principiul
interdependenţei exerciţiului astfel:
„Veniturile şi cheltuielile sunt
contabilizate pe măsură ce veniturile
sunt sigur de realizat, iar cheltuielile,
angajate şi înregistrate în situaţiile
financiare ale exerciţiului vizat”.
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (4)

3. Principiul permanenţei metodelor

 Acest principiu presupune continuarea
aplicării regulilor şi normelor privind
evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi
prezentarea elementelor patrimoniale şi a
rezultatelor, asigurând compatibilitatea în
timp a informaţiilor contabile
Sistemul conturilor naţionale
(SCN) - scurt istoric (2)

Marti, 27 Octombrie 2020

Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (4)

3. Principiul permanenţei metodelor

 Acest principiu presupune continuarea
aplicării regulilor şi normelor privind
evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi
prezentarea elementelor patrimoniale şi a
rezultatelor, asigurând compatibilitatea în
timp a informaţiilor contabile
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (5)

4.Principiul necompensării
 Principiul necompensării înseamnă că
elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie
evaluate şi înregistrate în contabilitate
separat, nefiind admisă compensarea între
posturile de activ şi cele de pasiv ale
bilanţului, precum şi între veniturile şi
cheltuielile din contul de rezultate
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (6)

5.Principiul entităţii

 La nivel microeconomic, principiul entităţii porneşte

de la ideea că orice unitate economică este separată
patrimonial de alte unităţi economice sau de
proprietarii, acţionarii, asociaţii săi.
 Urmare a acestui principiu, bilanţul şi contul de
rezultate prezintă numai bunurile, drepturile şi
obligaţiile (cheltuielile şi veniturile) legate de unitatea
patrimonială considerată.
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (7)

6.Principiul cuantificării monetare

 Moneda este etalonul ce permite măsurarea şi
comensurarea fluxurilor şi stocurilor
patrimoniale.
 Şi în SCN în bilanţul centralizat al economiei
naţionale sunt prezentate numai acele bunuri,
drepturi şi obligaţii ce sunt evaluate,
comensurate la nivel naţional.
 Conform normelor EUROSTAT se permite
utilizarea, în paralel cu leul, şi a monedei euro
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (8)

 7.Principiul costului istoric

 Principiul costului istoric presupune
înregistrarea unui element patrimonial în
contabilitate în momentul intrării sale în
patrimoniu la valoarea de intrare la acea
dată, conformă cu documentele justificative
 Costul istoric se exprimă la valoarea de
intrare a bunurilor în patrimoniu sau la
valoarea nominală pentru creanţe şi datorii
Principiile Sistemului Conturilor Naţionale (9)

8. Principiul prudenţei
 Principiul prudenţei presupune neadmiterea
supraevaluării elementelor de activ şi
subevaluarea elementelor de pasiv
9.Principiul intangibilităţii bilanţului de
deschidere
 La nivelul microeconomic, acest principiu
presupune că datele din bilanţul de închidere
(la sfârşitul exerciţiului financiar) trebuie să
coincidă cu datele din bilanţul de deschidere
(la începutul exerciţiului financiar următor)
 Procedeele metodei contabilităţii
naţionale (SCN)

Procedeele utilizate de contabilitatea naţională pot

fi grupate în:
 procedee comune tuturor ştiinţelor (observarea,
raţionamentul, comparaţia, clasificarea şi
gruparea, analiza, sinteza, documentarea,
agregarea şi consolidarea);
 procedee proprii contabilităţii (contul şi bilanţul);
 procedee proprii statisticii (tabelele şi mărimile
agregate)
Procedee statistice utilizate în SCN

 Observarea
 Ancheta statistică
 Raţionamentul şi comparaţia
 Gruparea şi clasificarea
 Analiza şi sinteza
 Documentarea
 Agregarea şi consolidarea
Procedee proprii contabilităţi

 Contul
 Bilanţul :este procedeul pe baza căruia se
asigură dubla reprezentare a structurilor
patrimoniale, atât la nivel microeconomic, cât
şi la nivelul economiei naţionale
 STATISTICA MACROECONOMICA
CIRCUITUL SI SECTOARELE
ECONOMICE
Tematica
1. circuitul economic
2. sectoarele institutionale
3. agregarea activitatilor
Bibliografie: SCN ,
Ed.Economica, cap. 3,
pag.57-76,68-78
Circuitul economic
 În economia naţională au loc operaţiie economice şi
financiare între participanţii la procesele economice

 Pentru reprezentarea lor valorică, este necesară

gruparea şi ordonarea lor, astfel încât să se
obţină indicatori cu mare putere de informare

 Operaţiile economice şi financiare sunt reflectate

sub forma tranzacţiilor economice

 Circuitul economic este definit ca reprezentând

totalitatea tranzacţiilor ce au loc într-o economie
naţională între agenţii economici participanţi
 Caracteristici ale circuitului
economic
 Fiecare flux are o valoare determinată de valoarea
tranzacţiei (corespunde valorii unui bun sau serviciu)
şi poartă numele de flux monetar
 Suma tuturor fluxurilor de plecare este egală cu
suma tuturor fluxurilor de sosire- intr/un circuit
inchis
 Un circuit închis se poate transforma intr/un
circuit deschis dacă se consideră un pol
suplimentar şi tranzacţii ipotetice, care pun în
evidenţă legăturile ascunse (de exemplu, modificarea
stocurilor)
 Între fluxuri şi stocuri în cadrul unui circuit
economic există o relaţie importantă :
Existent iniţial + Fluxuri de intrare =
Fluxuri de ieşire + Existent final
Activitati componente ale tranzactiilor
- crearea veniturilor- prin producerea de
bunuri (producţie)
- folosirea veniturilor- prin consumul de
bunuri
- utilizarea veniturilor - prin formarea
patrimoniului (acumulare)
- angajarea, respectiv acordarea de
credite.

Aceste patru grupe de activităţi fundamentale

constituie criteriile centrale pentru gruparea
tuturor tranzacţiilor care au avut loc în economie
într-o anumită perioadă de timp
Agenţii economici (subiectii economici)
 Reprezintă unităţile organizatorice la nivelul cărora
au loc activităţile economice
 În SCN, agenţii ec sunt denumiţi unităţi
instituţionale
 Într-o economie naţională sunt un mare numar de
unităţi instituţionale, iar pentru a putea reflecta
activitatea acestora este necesară gruparea lor
într-un număr de categorii cu putere de informare
mare
 Aceste grupe sunt considerate omogene din
punctul de vedere al compartimentului economic şi
sunt denumite sectoare instituţionale
 Sectoarele instituţionale (1)
 Sectoarele instituţionale din SCN au fost delimitate
având la bază drept criterii :
 funcţia principală şi
 resursele principale
 Sistemul Conturilor Naţionale grupează agenţii
economici în următoarele sectoare instituţionale:
 Sectorul „Societăţi, cvasisocietăţi”
 Sectorul „Administraţia publică”
 Sectorul „Administraţia privată”
 Sectorul „Instituţii financiare”
 Sectorul „Societăţi de asigurare”
 Sectorul „Gospodăriile populaţiei”
 Sectoarele instituţionale (2)
 In forma agregata in SCN sectoarele sunt :
 Sect. FIRME ( intreprinderi )
 Sect. STAT ( guvern )
 Sect. GOSPODARII ( menaje )
 Sect. STRAINATATEA ( restul lumii )
 Tranzacţiile se diferenţiază dupa :
- activitatea la care se referă,
- modalitatea de realizare
- obiectul acestora
 Obiecte ale activităţii economice :
- bunuri,
- servicii ale factorilor
- creanţe
TIPURI DE TRANZACTII
a) Dupa modul aparitiei monetare tranzacţiile sunt

- vizibile
- invizibile
 Partea covârşitoare a tranzacţiilor se realizează, prin
intermediul pieţei – tranzacţii de piaţă.
 Parte din activităţile economice nu se realizează prin
intermediul pieţei, dar este necesar să se opereze ca şi
când ar fi avut loc asemenea tranzacţii (cazul bunurilor
produse şi nevândute în perioada respectivă, al bunurilor
produse şi consumate în gospodărie, serviciilor gratuite
provenite de la sectorul public etc.)
 Acestea poarta denumirea de tranzacţii invizibile
sau presupuse
 b) Tranzacţii bilaterale /unilaterale

 În cazul tranzacţiilor bilaterale,

transmiterii unui bun, îi corespunde o
contrapartidă, concretizată într-un bun,
serviciu al unui factor de producţie sau o
creanţă
 Tranzacţiile unilaterale sunt transferuri
de bunuri şi/sau de servicii ale factorilor de
producţie şi/sau de creanţe fără a primi în
schimb un contraserviciu
 c) Dupa frecventa aparitiilor
• Transferurile curente sunt cele care se
efectuează sistematic şi cuprind:
- impozitele (directe şi indirecte);
- contribuţiile sociale (în special de asigurări
sociale);
- subvenţiile de exploatare şi transferurile speciale
(amenzi)
• Transferurile de patrimoniu (intervin mai rar)
provoacă la unul dintre subiectii economici o
modificare de patrimoniu (suplimentarea
investiţiilor firmelor de către sectorul public,
moşteniri, cadouri etc.)
 STATISTICA MACROECONOMICA
CIRCUITUL SI SECTOARELE
ECONOMICE (2)

Marti, 3 Noiembrie 2020

d) În funcţie de sectoarele în care care
au loc tranzacţiile se identifica
 intrasectoriale şi intersectoriale.
 tranzacţiile intrasectoriale au loc între
subiectii din acelaşi sector
 cele intersectoriale, între subiecti din
sectoare diferite.
OBS.tranzacţiile intrasectoriale se exclud
din indicatorii care masoara rezultatele
activităţii economice
e) tranzacţii financiare şi
tranzacţii de prestaţii
 Schimbul unei creanţe pentru o altă creanţă se
concretizează în tranzacţii financiare (de exemplu,
cumpărarea de hârtii de valoare cu numerar)
 Se modifică doar componenţa creanţelor şi
angajamentelor
 Transmiterea unui bun sau a serviciilor unui factor
de producţie în schimbul unei creanţe şi donarea
unui bun, unui factor sau a unei creanţe sunt
denumite tranzacţii de prestaţii, deoarece
modifică nivelul creanţelor şi angajamentelor la
subiectele participante
 Evaluarea
 Evaluarea presupune exprimarea tuturor
tranzacţiilor în acelaşi etalon monetar, cu
avantajul agregarii tranzacţiilor
 Evaluarea se face la preţul de piaţă al
bunurilor similare, la preţul resurselor –
costuri etc.
 Baza evaluării, în cazul tranzacţiilor de
piaţă, este preţul pieţei.
 Asemenea preţ lipseşte în cazul
tranzacţiilor invizibile, ceea ce presupune
evaluarea indirectă, pornind de la criterii
clare şi cât mai concise.
 Datarea

Reprezinta încadrarea tranzacţiilor

într-un interval de timp
 Încadrarea este simplă în cazul tranzacţiilor în numerar( sau al
platii electronice ) în sensul că momentul transmiterii proprietăţii
reprezintă timpul la care se referă tranzacţia
 In cazul acordării şi/sau angajării de credite, există un decalaj în
timp între încheierea contractului şi acordarea, creditului,
precum şi faţă de momentul decontări
 În toate cazurile se consideră, convenţional, momentul
naşterii creanţei (încasare), respectiv formării
angajamentului (cheltuire)
 În cazul prestaţiilor care se derulează continuu (de exemplu
livrarea de curent electric sau munca prestată de angajaţi),
simultan cu prestarea serviciilor iau naştere creanţe şi
angajamente indiferent de momentul când are loc stingerea
acestora
 Localizarea
 Localizarea are importanţă în calculul agregatelor deoarece pot
apărea dificultăţi la atribuirea unei tranzacţii, unor economii când un
subiect economic intern (din interiorul graniţelor) efectuează
tranzacţii în străinătate sau când la o tranzacţie din interiorul ţării
participă un străin
 Conform conceptului „intern“(„domestic“), toate tranzacţiile
interne aparţin economiei (ţării)
 După conceptul „naţional“, tranzacţiile rezidenţilor străini se
elimină şi se includ tranzacţiile agenţilor naţionali din afara
graniţelor
 Prezentarea circuitului sub formă grafică
 Pornim de la ipoteza că bunuri şi servicii se produc în economie numai de
sectorul „Firme”, bunuri care sunt utilizate în totalitate de gospodăriile private.
 Deci se face abstracţie de sectorul public (statul), de străinătate şi de formarea
patrimoniului.
Cheltuieli de consum (C)

Bunuri de consum

FIRME GOSPODĂRII
PRIVATE
Serviciile factorilor

Venituri (V)

 Liniile punctate indică fluxurile de bunuri şi de servicii ale factorilor (fluxuri

reale), iar liniile continue evidenţiază fluxurile de venituri/cheltuieli (fluxuri
monetare).
 Tranzacţiile şi fluxurile care au loc în interiorul fiecărui sector nu se iau în
considerare, deoarece reprezintă înregistrările repetate (consum intermediar)
 Tema : de completat notitele cu :
 “Prezentarea circuitului economic sub
forma de ecuatii “ si “Prezentarea
circuitului prin intermediul conturilor “
 Manual : pag.65 - 66
 STATISTICA MACROECONOMICA

Conturile macroeconomice

Indicatorii de măsurare a
rezultatelor la nivel macroeconomic

Marti, 10 Noiembrie 2020

 Sistemul European de Conturi -SEC
 SEC-ul înregistrează fluxurile şi stocurile într-
un ansamblu ordonat de conturi, descriind un
ciclu economic de la formarea venitului până
la acumularea sa sub formă patrimonială,
trecând prin distribuirea şi redistribuirea sa
 Fiecare din aceste conturi pune în evidenţă
operaţiuni care se echilibrează, fie în virtutea
definiţiilor, fie printr-un sold semnificativ,
raportat la (ce se transmite la) contul
următor.
Inregistrarea soldurilor in SCN
Reguli contabile-reamintire
 În contabilitatea naţională, operaţiunile
efectuate de către o unitate sau un sector
fac obiectul unei înregistrări în partidă
dublă, adica :
 fiecare operaţiune este înregistrată în
două etape, o dată în resurse (sau ca
variaţie de pasive) şi o dată în utilizări
(sau ca variaţie de active)
 Sistemul utilizează termenul ”resurse”
pentru a desemna partea dreaptă a
contului de operaţiuni curente în care se
înregistrează operaţiunile care au ca efect
creşterea valorii economice a unei unităţi
sau a unui sector.
 În partea stângă a acestor conturi,
numită ”utilizări”, sunt înregistrate
operaţiunile care au ca efect reducerea
valorii economice a unei unităţi sau sector.
Conturile macroeconomice
 Conturile macroeconomice sunt rezultatul unor multiple
agregări şi sintetizări ale informaţiilor cuprinse în conturile
alcătuite pe subiecti economici, sectoare economice şi ramuri
( activitati CAEN )
Grupe de conturi

 A ) Pentru calculul indicatorilor sintetici :

• contul sintetic de bunuri (Contul 0)

• contul de producţie (Contul 1)

 B) Pentru analiza veniturilor :

• contul de creare a veniturilor (Contul 2)
• contul de repartiţie a veniturilor (Contul 3)
• contul de redistribuire a veniturilor (Contul 4)
• contul de utilizare a veniturilor (Contul 5)
 C)Conturi pentru analiza patrimoniului:
• contul de modificare a patrimoniului (Contul 6)
• contul de finanţare a modificării patrimoniului
(Contul 7)

 D)Conturi pentru analiza tranzacţiilor cu

străinătatea (Restul lumii ):
 contul „Străinătatea” (Contul 8)
 Conţinutul conturilor naţionale
A.1 . Contul sintetic de bunuri (Contul 0)
 se elaborează numai la nivelul economiei naţionale
 În el se evidenţiază, pe de o parte, dimensiunea şi
provenienţa bunurilor materiale şi serviciilor pe
sectoare şi ramuri de activitate, iar pe de altă parte,
utilizarea acestora în scopuri productive, pentru
consum şi dezvoltare
Contul sintetic de bunuri (Contul 0)
- Valoarea producţiei (pe ramuri şi -Consum intermediar
sectoare economice) – PB (pe ramuri şi sectoare
economice) Ci
- Import – Imp - Consum final – CF
- Impozite nete pe produse şi pe - Investiţii brute – Inv. B
import – I - Export – Exp
Producţia totală de bunuri = Utilizarea totală a bunurilor
PB + Imp + I = CI + CF + Inv.B + Exp
 Contul se construieşte după conceptul„intern”
 El trebuie corelat cu tabelul input – output,
care prezintă detaliat, pe ramuri şi subramuri,
producţia de bunuri şi utilizarea acesteia
----------------------------------------------------------
--
 A.2Contul de producţie (Contul 1).
 Contul de producţie (Contul 1) se construieşte
pe ansamblul economiei si sectorial
 Contul de producţie evidenţiază valoarea
producţiei (PB) pe sectoare şi separarea
acesteia în consum intermediar (CI ) şi
valoare adăugată brută pe sectoare(VAB),
respectiv produsul intern brut pe
economie(PIB)
 A2).Contul de producţie (Contul 1)
1.în partea dreaptă, valoarea
producţiei (PB) pe sectoare
2. în partea stângă, consumul
intermediar (pe sectoare) –( CI ) şi
valoarea adăugată brută ( VAB )din
fiecare sector, respectiv produsul intern
brut naţională ( PIB )
 Soldul contului este valoarea adăugată
brută (la nivelul unui sector), respectiv
produsul intern brut (la nivelul economiei
naţionale)
 Contul de producţie (Contul 1)
- Producţia intermediară (pe sectoare) – - Valoarea
CI producţiei
(pe sectoare
economice) – PB

- Valoarea adăugată brută (pe sectoare) –

VABpp sau
- Produsul intern brut (pe economia
naţională) – PIBpp

Relaţiile de echilibru ale contului producţie:

VABpp = PB – CI la nivelul sectoarelor

PIBpp = ƩPB – ƩCI la nivelul economiei

naţionale
 B1.)Contul de creare a veniturilor(Contul
2)
 Contul 2. : evidenţiază pe sectoare şi economie
formarea veniturilor din activ. ec. şi din patrimoniu
 Mărimea acestor venituri se exprimă prin :
 valoare adăugată netă ( VAN ), pe sectoare şi
 produsul intern net ( PIN )(suma VAN din toate
sectoarele)- la nivelul economiei naţionale
 In dreapta se evidenţiază valoarea adăugată
brutăVABpp sau produsul intern brut-PIBpp,la
preţurile pieţei şi subvenţiile de exploatare- Sv.
 Dacă din elementele din partea dreaptă (PIBpp + Sv)
se elimină amortizarea ( A)şi impozitele indirecte-
Iind ,elemente din stanga contului , se obţine soldul
contului de creare a veniturilor ( VAN sauPIN )
 Contul de creare a veniturilor (Contul 2)
- Amortizarea – Am - Valoarea adăugată brută
(pe sectoare) – VABpp
sau

- Impozite indirecte pe produse şi - Produsul intern brut (pe

pe import – Iind economia naţională) –
PIBpp
- Subvenţii – Sv
- Valoarea adăugată netă (pe
sectoare) – VANpf sau
- Produsul intern net (pe
economia naţională) – PINpf
nete
PINpf = PIBpp + Sv – (Am + Iind) = PIBpp – Am- I ind
B.4)Contul de utilizare a veniturilor (Contul 5)
 (Contul 5) evidenţiază utilizarea în ţara a
veniturilor nete disponibile
 Acestea sunt folosite pentru :
 consumul privat( Cpv ) cat şi de instituţii
pentru
 consumul public ( Cpb )
 Consumul privat şi consumul public formeaza
 consumul final ( CF)
 Pe lângă consumul final, venitul net disponibil
poate fi utilizat pentru ( soldul contului 5 ) :
 economii (acumulare)-E
Consumul privat ( Cpv) exprimă cheltuielile făcute de populaţie pentru
cumpărarea de mărfuri şi servicii nevoii proprii
Consumul public ( Cpb) exprimă cheltuielile făcute de instituţiile publice
pentru materiale, combustibil, energie, amortizare şi alte consumuri
necesare prestării serviciilor publice către populaţie
Economiile ( E) constituie principala sursă de finanţare a investiţiilor, ca
element principal al acumulării făcute în societate

Contul de utilizare a veniturilor (Contul 5)

- Consumul final – CF - Venitul naţional
- consumul privat – Cpv disponibil
- consumul public – Cpb
- Economii nete – E
VND

Soldul contului rezultă din următoarea relaţie:

E = VND – CF = VND – (Cpv + Cpb)
 C.1) Contul de modificare a patrimoniului (Contul 6)
evidentiaza :

1.în dreapta, economiile brute- EB (ec. nete- E plus

amortizarea-Am) şi transferurile de patrimoniu din
străinătate-TPSR
2. în stânga, concretizarea acestor surse (investiţii brute –
Inv.b şi transferuri de patrimoniu în străinătate- TPRS)
 evident ( !) :transferurile de patrimoniu din alte ţări măresc
patrimoniul ţării, iar transferurile către alte ţări îl micşorează
Contul de modificare a patrimoniului (Contul 6)
- Investiţii brute – Inv.b - Economii brute – EB
- Transferuri de patrimoniu - Economii nete – E
către alte ţări – TPRS - Amortizare – Am
- Transferuri de
patrimoniu din alte ţări –
TPSR
- Soldul finanţării – SF
Soldul finantarii se determina :

SF = (EB – Inv.b) + (TPSR – TPRS)

D.1 )Contul străinătatea sau restul lumii (Contul 8)
În partea dreaptă se arată veniturile încasate din străinătate
În partea stângă se evidenţiază plăţile făcute către străinătate,
( importul de bunuri, plăţi cuvenite agenţilor economici străini pentru activitatea economică depusă în ţară, plata
unor transferuri către alte ţări)

Contul restul lumii (Contul 8)

Cumpărări de bunuri Vânzări de bunuri
(import) (export )
- Venituri din activitatea - Venituri din activitatea
economică şi din patrimoniu economică şi din patrimoniu
plătite străinătăţii încasate din străinătate
- Transferuri curente către - Transferuri curente din
străinătate străinătate
- Transferuri de capital către - Transferuri de capital din
străinătate străinătate
- Modificarea creanţelor - Modificarea angajamentelor
 Tema
 De conspectat si completat notitele :
1. Contul de repartitie a veniturilor ( C3)
si
2. Contul de redistribuire a veniturilor
(C4)
Sursa :SCN,pag.100( ½) si 101
Statistică Macroeconomică
Conturile macroeconomice

Indicatorii de măsurare a
rezultatelor la nivel
macroeconomic
1.Terminologie, concepte, definiţii

 Indicatorii evidenţiază mărimea şi

structura producţiei naţionale
 Asigură posibilitatea caracterizării evoluţiei
în timp a economiei naţionale
 Efectuarea calculelor de eficienţă
 Sunt implicaţi în determinarea unei game
de proporţii şi corelaţii macroeconomice
fundamentale
 AGREGAREA
 (A) o însumare
 (B) estimarea unei mărimi globale,
 (C) un agregat derivat mai complex
decat dintr-o simplă însumare
 Problema agregării este legată totodată şi
de teoria indicilor ( vezi !!!) si alcatuirea
“ramurilor pure“ necesare tabelului
I-O
2.Principalele agregate macroeconomice,
conform cu SEC ’95

1) Produsul Intern Brut - PIB

2) Excedentul de exploatare al economiei
totale
3) Venitul mixt al economiei totale
4) Venitul întreprinderilor din economie
5) Venitul naţional (la preţuri de piaţă )
6) Venitul naţional disponibil – VND
7) Economia totală
8 ) Soldul operaţiilor curente cu exteriorul
9) Capacitatea (+)/necesarul (-) de
finanţare a economiei
 Calculul principalelor agregate de rezultate
A. Produsul Intern Brut (PIB)
Reprezintă expresia sintetică a rezultatelor activităţii economice
produse în interiorul teritoriului economic într-o perioadă,
indiferent de nationalitatea subiectilor ec.

a.Metoda de producţie presupune agregarea valorii

adăugate brute corespunzătoare ramurilor de activitate,
evaluată la preţuri de bază, şi corectarea acesteia pentru a
ajunge la preţuri de piaţă.

PIBpp    VAB j   [( IP  TV)  Sv ]

j

unde:
unde PIB – produsul intern brut la preţuri de piaţă
 VABj – valoarea adăugată brută la preţuri de bază ale ramurii j (j = 1, k,)
 IP – impozitele pe produs inclusiv taxa pe valoarea adăugată;
 TV – taxele vamale
 Sv – subvenţiile pe produs şi pentru export
Valoarea adăugată brută – VAB se calculează ca
diferenţă între produsul global brut şi consumul
intermediar :
( VAB )i = (PG)i – ( CI )i
b. Metoda utilizării finale sau metoda cheltuielilor
presupune__________________________________________________
 însumarea :
1. consumului personal (privat) (CP)
2. consumului public (CPL)
3. investiţiilor brute (IB) sau formarea brută a capitalului (FCB)
4. exportului net (EXN).
Deci:
PIBpp = (CP + CPL )+ IB + (E- I)
sau altfel structurat
PIB = CF + FBCF + ΔS + EXN

unde: CF – consumul final; FBCF – formarea brută a capitalului fix; Δ S – variaţia de

stoc; EXN = E- I ;Valoarea bunurilor şi serviciilor exportate – E şi valoarea celor
importate – I
 Consumul privat sau personal (CP)
Se cuprind: cumpărările de pe piaţă de bunuri
durabile şi de consum curent, cu excepţia
imobilelor, uneltelor;cumpărările de servicii
Nu se cuprind: cumpărările de
terenuri;cumpărările de imobile cuprinse în
formarea brută a capitalului; cumpărările
gospodăriilor de unelte şi materiale
 Consumul – consum public (statului) (CPL)
– exprimă cheltuielile instituţiilor
guvernamentale ocazionate de cumpărarea de
bunuri şi servicii
 Formarea brută a capitalului – FBC -
cuprinde formarea brută a capitalului fix (FBCF)
şi variaţia stocurilor (ΔS):
FBC = FBCF + ΔS
 Mărimea investiţiilor brute (IB)
 include:valoarea bunurilor durabile cumpărate
de pe piaţă , valoare bunurilor materiale şi
serviciilor încorporate în capitalul fix
existent;valoarea bunurilor şi a serviciilor
încorporate în terenuri
 nu se includ în investiţiile brute:îmbrăcămintea
de lucru, piesele de schimb şi uneltele de mică
valoare;bunurile durabile dobândite de
gospodării pentru satisfacerea nevoilor casnice
 Variaţia stocurilor - Δ S reprezintă diferenţa
între intrările în stocuri şi ieşirile din stocuri în
cursul perioadei considerate.
 Exportul net –EXNreprezintă diferenţa dintre
valoarea E si I
 c. Metoda veniturilor
 Constă în însumarea elementelor care exprimă
compensarea factorilor de producţie concretizată în
veniturile primite de proprietarii acestora (sub formă
de salarii, dobânzi, rente, profituri), în alocaţiile pentru
consumul de capital fix, amortismente şi în impozite
PIB = R + EBE + IPRI – SV
unde:R – remunerarea muncii; EBE – excedentul brut de
exploatare; IPRI – impozitele legate de producţie şi import; SV
– subvenţii
Subvenţiile de exploatare -SV - sumele virate de
guvern firmelor private şi corporaţiilor publice pentru
completarea veniturilor
 PIB poate fi calculat la preţurile de piaţă (PP) şi la
preţurile factorilor (Pf). Trecerea de la preţuri de
piaţă la preţurile factorilor presupune scăderea
impozitelor indirecte şi adăugarea subvenţiilor de
exploatare
 B. Produsul Naţional Brut - PNB
 (PNB) -reprezintă valoarea bunurilor produse de
către factorii de producţie indiferent de
nationalitatea agentilor economici
 Produsul Naţional Brut (PNB) este denumit şi :
a)- Venit Naţional Brut, dacă este evaluat la
preţurile factorilor, si
b)- Cheltuieli Naţionale Brute, dacă este
evaluat la preţurile pieţei
Se determină prin corectie a PIB cu soldul dintre
valoarea adăugată brută a agenţilor naţionali în
străinătate şi valoarea adăugată brută a agenţilor
străini în interiorul ţarii (SVAB)
 PNBpp = PIBpp + SVABpp
 C. Produsul Intern Net (PIN)
PIN - valoare netă totală de piaţă a bunurilor ş
serviciilor finale, produse de agenţii interni într-
perioadă determinată de timp.
 Produsul Intern Net se estimează pornind de la
Produsul Intern Brut, din care se scad
Alocaţiile pentru consum de capital fix
(ACCF) :
PINpp = PIBpp – ACCF
respectiv:
PlNpf = PINpp – IIN
D. Produsul Naţional Net (PNN)
PNN-Exprimă valoarea netă a bunurilor şi
serviciilor finale, produse de agenţii
economici naţionali într-o perioadă
determinată de timp.
 PNNpf = PINpf + SVAES

Evaluat la preţul factorilor PNN este denumit

Venit Naţional - VN
 Produsul Naţional Net poate fi estimat şi
pornind de la PNB şi PIB în felul următor:
 PNNpp = PNBpp – ACCF PNNpp
= PIBpp + SVABpp – ACCF
PNNpf = PIBpp –IIN+ SVAES – ACCF
 E. Venitul Naţional - VN
VN- indicator care
- pe de o parte, pune în evidenţă
veniturile încasate de
proprietarii factorilor de
producţie în schimbul resurselor
furnizate unităţilor productive,
 - pe de altă parte, utilizarea
veniturilor din activitatea
productivă pentru cumpărarea
de bunuri şi pentru economisire
F. VENITUL PERSONAL - VP
VP = VN-

* Contribuţii * Transferuri de la
pentru asigurări guvern, de la firme
sociale (CAS) (ajutoare,pensii,
* Profiturile + ajutoare, burse etc.)
nedistribuite ale
–
(TG)
societăţilor • Dobânzi primite de
(PNS) populaţie (nete, deci
* Impozite pe neimpozitate)
veniturile ( Db)
societăţilor(IPS)
 G. Venitul Personal Disponibil al
Gospodăriilor (VPD)
 VPD - agregatul care măsoară volumul
veniturilor posibil de utilizat de către populaţie
pentru satisfacerea trebuinţelor
 VPD = VP – IMP
IMP – impozitele platite de populatie

 VPD / loc
 Conturilor naţionale trimestriale-
- CNT-
 CNT - reprezintă un sistem de serii
cronologice trimestriale integrate, tratate
contabil
 Sursele de date :
1. Datele statistice obţinute în urma unor
cercetări;
2. Statisticile administrative
 Cerinte informationale :
1. Să cuprindă informaţii asupra indicatorului
CNT
2 .Să acopere întreaga perioadă
3. Să fie coerente cu conceptele SCN
4. Să poată fi utilizate într-un model
 Conturile regionale – C.R.
 C.R.reprezintă o versiune, la nivel regional,
a conturilor economiei naţionale folosind
aceleaşi concepte metodologice şi prin
folosirea metodei de “sus in jos”
 Alcatuirea conturilor regionale presupune:
1.delimitarea teritoriului economic al unei ţări
2 stabilirea tipurilor de unităţi instituţionale
3. respectarea principiului rezidenţial
4. alegerea metodelor de regionalizare
 Teritoriul regional-cuprinde:
1. regiunea- ca parte din teritoriul geografic al ţării
2. incintele zonelor libere, antrepozite şi uzine
aflate sub control vamal (situate în aceste regiuni)
 Utilizarea indicatorilor
macroeconomici în
analize comparative

Inflatia .
Statistica
Disciplina
Macroeconomica

Marți, 17 Noiembrie 2020

 Statistică Macroeconomică

Avuția Națională

Marti, 24 Noiembrie 2020

Avuţia naţională – potenţial al dezvoltării
economico-sociale

În funcţie de componentele care se iau în calcul rezulta

următoarele modalităţi de măsurare a avuţiei naţionale:
 avuţia naţională cuprinde bunurile materiale
existente la un moment dat (avuţia acumulată –
bunurile sub formă de capital fix, stocurile de
materiale, bunurile de folosinţă îndelungată aflate
la populaţie )
 avuţia naţională cuprinde bunurile materiale
existente la un moment dat (avuţia acumulată)
plus resursele naturale (pământ, păduri, stocul
de minereuri şi combustibil etc.) evaluate
economic;
 avuţia naţională cuprinde: avuţia acumulată,
resursele naturale şi avuţia spirituală (stocul de
cunoştinţe în producţie, de cunoştinţe ştiinţifice
acumulate de-a lungul timpului etc.).
 Caracteristici fundamentale

 Acumularea de mijloace de producţie şi bunuri

de consum.A.N. Este rezultatul acumulării in
timp a venitului naţional
 Disponibilitatea - se exprimă în valoarea
bunurilor materiale, calculul ţinând seama de
uzură( deci exprimarea la valoarea ramasa ,sau
ramasa actualizata )
Principii de determinare a avutiei nationale :
 principiul teritorial
 principiul naţional
Aceste principii se regasesc si in determinarea
altor agregate macroeconomice si rezulta
indicatori de tip intern ,respectiv national
Exemplificare
estimare AN
înainte
de 1989
Indicatorii statistici ai avuţiei naţionale
acumulate
1.Indicatorii capitalului fix(active
imobilizate )
 Valoarea rămasă (VR) – exprimă partea din
valoarea iniţială care nu a fost încă transferată
asupra producţiei prin intermediul amortizării.
 Valoarea de înlocuire (VI) se stabileşte cu
ocazia reevaluării capitalului fix, acţiune
efectuată periodic, pentru a pune de acord
valoarea la care figurează în evidenţă( valoare
istorica din cauza evolutiei preturilor) şi
preţurile în vigoare în momentul reevaluării
 Indicatori ai AN (1)
1. Bunuri materiale din sfera producţiei
 1.1. Bunuri de capital fix (fonduri fixe)
 1.2. Stocuri
2. Bunuri durabile de consum ale menajelor
3. Bunuri materiale aflate pe teritoriul ţării (3 = 1 + 2).
4. Distincţia între bunurile materiale ale ţării şi ale altor
ţări
4.1 Bunuri materiale ale ţării pe teritoriul altor ţări
4.2 Bunuri materiale ale altor ţări pe teritoriul
naţional
5.Bunuri materiale ale ţării (5 = 3 + 4, 1 – 4.2)
 Indicatori ai AN (2)

6.Active şi pasive financiare

 6.1. Active care măresc avuţia naţională (rezerve de
devize; creanţe asupra străinilor)
 6.2. Pasive care diminuează avuţia naţională (rezerve
de monedă naţională deţinută de alte ţări; obligatorii
faţă de ţările străine)
7.Avuţia naţională acumulată a ţării (7 = 5
+ 6.1 – 6.2)
 Metodologie de calcul a bunurilor de
capital fix
 Valoarea medie anuală de inventar a bunurilor de capital
fix (F) se calculează ca medie aritmetică a valorilor
lunare (VICt):
12

 VIC
F t 1
(1 )
Sau 12
 = VIC1+VMI-VME

(2)
în care:
 VIC1 – valoarea de inventar a capitalului fix existent la
începutul anului;
 VMI – valoarea medie anuală a intrărilor;
 VME – valoarea medie anuală a ieşirilor.
Valoarea medie anuală rămasă (FR)

 se calculează cu relaţia:
FR  F
VR 1  VR 2 (3)
VIC1  VIC2
în care:
 VR1 şi VR2 – valoarea rămasă a bunurilor
de capital fix la începutul, respectiv
sfârşitul anului;
 VIC1 şi VIC2 – valoarea de inventar a
bunurilor de capital fix existente la
începutul, respectiv sfârşitul anului.
Indicatorul uzurii (Iuz)
 Indicatorul uzurii (Iuz) exprimă proporţia
dintre uzura bunurilor de capital fix şi
valoarea de inventar a acestora:

(4)
UZ
uz  – uzura
în care: IUZ  100 capitalului fix


(exprimatăVIC prin nivelul amortizării

acestuia-sau alocatiilor pentru consumul
de capital fix)
Indicatorul stării de utilitate (ISUT)

 Indicatorul stării de utilitate (ISUT)

reflectă proporţia bunurilor de capital fix
la valoarea rămasă în valoarea de
inventar a acestora la un moment dat:
 (5)
VR
Sau ISUT   100
VIC
 ISUT = 100 – IUZ (6)
 2. Indicatorii stocurilor de materiale

Cuprinderea mijloacelor circulante în avuţia naţională

necesită evaluarea acestora în formă bănească. La
evaluare trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
 I. asigurarea concordanţei, din punct de vedere al
evaluării dintre venitul naţional creat şi cel utilizat,
deoarece în sursele de date contabile, stocurile sunt
exprimate în diferite preţuri, în funcţie de stadiul
parcurs în cadrul procesului de producţie. Nivelul
stocurilor trebuie evaluat în preţurile în care se
evaluează producţia;
 II. asigurarea comparabilităţii preţurilor cu ajutorul
indicilor de preţuri.
Clasificări ale stocurilor de materiale

 după ramura ( CAEN ) economiei naţionale în

care există
 după faza (stadiul) în care se află, stocurile de
materiale se clasifică în:
- stocuri pentru producţie (materii prime,
materiale, combustibil, ambalaje, obiecte de
inventar de mică valoare şi scurtă durată,
piese de schimb etc.)
- mijloace materiale în producţie (producţie
neterminată, semifabricate)
- mijloace materiale în sfera circulaţiei (produse
finite,sume in decontare )
 3.Indicatorii altor elemente ale avuţiei
naţionale acumulate
 Bunurile de folosinţă îndelungată şi cu durată
medie de folosinţă cuprind acele bunuri care sunt
destinate să satisfacă pe o durată mai mare de un an
diferite cerinţe materiale şi spirituale ale populaţiei
 Indicatorii care exprimă bunurile acumulate de
populaţie au un rol deosebit şi în caracterizarea
nivelului de trai al populatiei
 Mijloacele financiar-valutare reprezintă soldul
dintre creanţele (drepturile) şi angajamentele
(obligaţiile) externe ale unei ţări faţă de alte ţări la un
moment dat (la sfârşitul anului pentru care se face
calculul)
4. Indicatorii resurselor naturale

4.1. Indicatorii fondului funciar

Anuarul Statistic al României prezintă suprafaţa
totală a fondului funciar structurată pe următoarele
categorii:
I.Suprafaţa agricolă, total, din care: arabil;
păşuni; fâneţe; vii şi pepiniere viticole; livezi şi
pepiniere pomicole Păduri şi alte terenuri cu
destinaţie forestieră;
II. Ape şi bălţi
III. Alte suprafeţe
Fondurile funciare (extras ASR)
Evaluarea fondurilor funciare (1)
A.1. Analiza tehnică a terenului
În activitatea de evaluare a bunurilor imobiliare din raport, a fost utilă a
se face delimitarea între construcţie şi teren ca sistem. Deşi ele fizic
alcătuiesc sistemul construcţie - teren în practica evaluării este
necesară evaluarea lor separată, având în vedere anumite
considerente ( amplasament, ocuparea terenului, destinaţia lui,
raţiuni de ordin fiscal, raţiuni de ordin juridic şi determinarea celei mai
bune utilizări).
La evaluarea unui teren sau amplasament se au în vedere următoarele
elemente:
 caracteristicile fizice (dimensiune, suprafaţă, formă, localizare, acces
la utilităţi, parcelare, condiţii climatice).
 valoarea economică dată de cea mai bună utilizare.
 piaţa locală de terenuri.
 perspectivele de dezvoltare locală şi regională.
 impactul asupra mediului a viitoarelor construcţii.
 metode adecvate de evaluare economică a terenului.
Evaluarea fondurilor funciare (2)
A.2 Metoda de evaluare economică a
terenului
Evaluarea imobiliară a terenului are la dispoziţie
următoarele metode specifice de evaluare a
terenurilor.
 metoda comparaţiei directe.
 metoda celei mai bune utilizări
 metoda proporţiei (alocării).
 metoda extracţiei.
 metoda capitalizării rente de bază.
 metoda reziduală.
Evaluarea fondurilor funciare (3)
A.2.1 Metoda comparaţiei directe
Această metodă, consideră elementele de comparaţie
( caracteristici fizice şi dimensionale, preţul, localizarea,
perspectivele de dotare urbană, condiţiile de finanţare,
condiţiile de vânzare, îmbunătătirile aduse, timpul
rezonabil de expunere la vânzare) în metodologia
evaluării, constând în parcurgerea următorilor pasi:
 analiza pieţii de terenuri şi indentificarea tranzacţiilor cu
proprietăţi similare.
 stabilirea criteriilor de comparaţie.
 comparaţia propriu zisă şi centralizarea datelor.
 utilizarea corecţiilor de piaţă.
 analiza rezultatelor.
Evaluarea fondurilor funciare (4)
A.2.2 Metoda bonităţii terenului
Evaluarea terenului se face în conformitate cu criteriile stabilite
de Ordinul nr. 2665 şi nr. 1C/311 din 28 februarie 1992
elaborat de M.F şi M.L.P.A.U.T. al cărui preţ se înmulţeşte cu
coeficientul de actualizare în funcţie de creşterea veniturilor
salariale date de INS.
Vt = Vb (1 + N)
În care:
Vt – valoarea terenului
Vb – valoarea de bază a terenului determinată ca limită minimă
la nivel de 495 lei /mp
1 +N – coeficientul de corecţie a valorii de bază a terenului în
care N este suma notelor acordate pe bază de criterii
( categoria localităţii, amplasare a terenului, funcţiile
economice şi sociale ale localităţii, poziţia terenului faţă de
accesul la reţele de transport, echiparea tehnico – edilitară a
zonei în care se află terenul, caracteristicile geotehnice,
restricţii de folosire, probleme de mediu.
4.2. Indicatorii resurselor minerale
 Resursele minerale constituite un element principal al
resurselor naturale ale ţării, al avuţiei naţionale.
Volumul şi calitatea resurselor minerale reprezintă un
factor de bază al creşterii economice
 Astfel, în treapta I se cuprind substanţele minerale
utile existente în zăcăminte, acestea formând
patrimoniul naţional mineral.
 Treapta a II-a cuprinde substanţele minerale utile
recuperabile din zăcăminte, acestea formând avuţia
naţională minerală primară.
 În treapta a III-a sunt cuprinse substanţele
minerale valorificabile ca materii prime brute
(avuţie naţională minerală acumulată)
 Evaluarea resurselor minerale în unităţi fizice se face
pe grupe de resurse şi categorii de rezerve ,iar
baneste in baza preturilor bursiere
5. Indicatorii resurselor spirituale
 Resursele spirituale reprezintă o componentă a
avuţiei naţionale care are influenţă asupra
nivelului dezvoltării unei economii. Aceasta
deoarece ele se exprimă, în principal, prin
gradul de instruire, capacitatea de cercetare
ştiinţifică, prin valorile ştiinţifice, cultural-
artistice etc. de care dispune un popor
 Uzual se determina “ stocul de invatamant
“ca numarul anilor de scoala al populatiei
existente la un moment dat ( se poate calcula
la recensamantul populatiei )
 6. Indicatorii mediului înconjurător

 Atât asigurarea resurselor naturale necesare

economiei naţionale, cât şi ridicarea nivelului calităţii
vieţii necesită, în condiţiile actuale, amplificarea
eforturilor pentru protecţia mediului.Se au în vedere
două grupe de factori:
 factori naturali – aerul, apa, solul, subsolul,
pădurile şi orice altă vegetaţie terestră şi acvatică,
fauna terestră şi acvatică, rezervaţiile naturale.
 factorii creaţi de om – aşezările umane şi alţi
factori creaţi de om.
Sistemul de indicatori statistici privind mediul
cuprind

 Ind. generali – ce caracterizează starea

generală a teritoriului
 Volumul şi utilizarea resurselor naturale ale
mediului înconjurător
 Factorii de determinare a mediului înconjurător
 Calitatea factorilor de mediu
 Indicatori privind măsurile de protecţie a
mediului înconjurător
 7. Investiţiile străine directe ca parte
acumulată a avuţiei naţionale

Investitiile straine directe (ISD)

 Investiţiile străine directe au rol
important în dezvoltarea economică a
României. Date statistice privind ISD se
pot obţine prin cercetare statistică,
aceasta fiind destul de complexă.
 Indicatorii ISD se determina sub forma
de fluxuri si solduri