Broasca cea guralivă

A fost odată o broască mică

și verde, care era foarte guralivă

Broaștei îi plăcea să sâcâie

celelalte animale, întrebându-le
mereu:
—Cine ești tu? Eu sunt broasca
cea verde cu gură mare!
Într-o dimineață, s-a hotărât să
afle ce mănâncă ceilalți la micul
dejun.

S-a dus direct la grădina

zoologică și a început să le pună
întrebări animalelor.
Mai întâi a dat peste girafă.

—Cine ești? Şi ce mănânci tu la

micul dejun?
Girafa s-a uitat în jos:

—Sunt o girafă, desigur. La

micul dejun mănânc frunze.
Broasca cea verde cu gură mare
a răcnit:

—Sunt broasca cea verde cu gură

mare! La micul dejun mănânc muște!
Apoi l-a vizitat pe elefant.

- Cine ești? Şi ce mănânci tu la

micul dejun?
—Sunt un elefant, desigur. La micul
dejun mănânc plante.

—Ei bine, eu sunt broasca cea verde

cu gură mare! La micul dejun mănânc
muște!
Apoi s-a dus să-l viziteze pe crocodil și a
strigat în felul ei obișnuit, nesuferit:

—Cine ești? Şi ce mănânci tu la micul

dejun?
Cu o privire vicleană și înfometată,
crocodilul a răspuns:

—Sunt un crocodil, desigur, și la micul

dejun ador să mănânc broaște verzi și
guralive. Ai văzut vreuna prin zonă?
Când broasca cea verde și guralivă a
auzit asta, gura ei mare s-a închis brusc

Broasca a devenit
foarte, foarte tăcută. În cele din urmă,
a șoptit:
—Nu, n-am auzit niciodată de vreun
animal numit broască verde și guralivă.

Sper să găsești una. Îmi pare rău, acum

trebuie să plec.
Broasca cea verde cu gură mare a luat-
o la goană țopăind şi nu s-a mai
oprit până la balta ei. 

Iar după această pățanie, și-a amintit

mereu că uneori e mai bine să fii mai
puțin guraliv.