Igiena şi

afecţiunile
endocrine
A EFECTUAT ELEVA GR. CP-0119 –
FRUNZĂ LUMINIŢA
Ce reprezintă sistemul endocrin?
Sistemul endocrin cuprinde toate
glandele endocrine prezente în corpul
uman. Aceste glande, deși nu au
continuitate fizică și topografică,
reprezintă un sistem unitar care este
integrat într-un mod armonic din
interdependența mutuală și prezența axei
hipotalamice – pituitare, care asigură
echilibrul întregului sistem. Glandele
principale care compun sistemul
endocrin includ glanda pituitară,
pancreasul, gland timus, glanda tiroidă,
glandele suprarenale și paratiroide.
 Ce funcție are sistemul endocrin?
Funcționalitatea sistemului endocrin,
a cărui operație și echilibru sunt
garantate de interdependența
funcțională a diferitelor glande și
prezența axei hipotalamice-pituitare,
este de a asigura alimentarea
hormonilor în toate cantitățile corecte
ale corpului omului, astfel încât poate
efectua toate procesele fiziologice
necesare.
Glanda pituitară
Glanda pituitară este o glandă endocrină
localizată în craniu, mai precis, într-o
cavitate a osului a osului sfenoid al corpului
cunoscut ca ”sella turcica”. Deși, este mică,
cântărind mai puțin de jumătate de gram,
este cea mai importantă glandă endocrină
din corpul uman. De fapt, hormonii secretați
din aceasta stimulează activitatea altor
glande endocrine (cum ar fi glandele
suprarenale și tiroide), care sunt esențiale
pentru efectuarea mai multor activități ale
corpului.
 Pancreas
Pancreasul este o glandă care ia forma unui con alungit și
este parte din sistemul digestiv. Este implicat în secreția
endocrină (un proces care necesită secreția produselor,
hormonilor, direct în circulația sângelui), cât și secreția
exocrină (un proces în care produsele sunt plasate într-o
cavitate naturală în corp sau eliberate în exterior).
Poziționat aproape orizontal, pancreasul este localizat în
partea superioară a abdomenului și transversal în spatele
stomacului, la nivelul primelor două vertebre lombare.
Secreția exocrină, esențială pentru procesul digestiv al
alimentelor consumate, este efectuată prin structuri mici
cunoscute ca acini glandulari, care sunt secretați în intestin
și se scurg prin canalul Wirsung. Secreția endocrină este
efectuată de celule endocrine grupate în insulițe
Langerhans. Celulele endocrine sunt împărțite în celule
Glanda timus
Timusul este o glandă localizată în piept,
în fața trahei. Funcția principală este de a
asigura maturarea celulelor T, care sunt un
tip de globule albe care joacă un rol cheie
în sistemul imunitar. Timusul se dezvoltă
până atinge cu capătul superior tiroida și
cu capătul inferior cartilajul coastei IV.
 Glanda tiroidă
Tiroida, cunoscută și ca ”glanda
tiroidă”, este plasată lângă granița
dintre laringe și trahee, la baza
porțiunii anterioare a gâtului. Sub
controlul constant al glandei
pituitare, funcția principală a tiroidei
este de a produce și secreta hormoni
tiroidieni, care sunt necesari pentru
creșterea și dezvoltarea
organismului.
Glandele paratiroidei
Glandele paratiroidei asigura producția și
secreția endocrină a hormonului
paratiroidian (sau para-hormonului), un
hormon esențial în reglarea
metabolismului mineralelor (în special
calciu și fosfor) în organism. Localizate în
spatele glandei tiroidiene, există în general
patru glande paratiroidiene (sau două
perechi de glande paratiroidiene), totuși,
există cinci sau șase. Numele reflectă
relația apropiată cu glanda tiroidă.
 Glandele suprarenale

Glandele suprarenale sunt două

glande mici, câte una localizată în
fiecare capăt superior al
rinichiului. Cântăresc aproximativ
5 grame fiecare și au o culoarea
gălbui maronie. Funcția este de a
secreta hormoni (aldosteron,
cortizon și cortizol) responsabili
pentru efectuarea funcțiilor
fiziologice.
CAUZE ȘI FACTORI DE RISC PENTRU DISFUNCȚIILE ENDOCRINE

Disfuncțiile endocrine apar din cauza unor probleme ale glandelor sistemului
endocrin. Dintre numeroasele tulburări endocrine, cele mai întâlnite sunt cele
legate de pancreas sau glandele tiroidă, pituitară sau suprarenale.
O serie de factori de risc cresc posibilitatea de a dezvolta disfuncții endocrine:
- Factori de mediu sau o dietă dezechilibrată
- Factori genetici: istoric familial în tulburări endocrine
- Istorie medicală personală de boli autoimune
- Valori crescute ale colesterolului
- Viața sedentară
- Sarcina
- Intervenții chirurgicale recente, traumatisme, infecții sau leziuni grave
- Creșterea sau prezența unei tumori a unei glande
 DISFUNCȚII ENDOCRINE FRECVENTE ȘI AFECȚIUNI
CAUZATE DE ACESTEA

HIPERTIROIDISM: afecțiune caracterizată prin exces de hormoni tiroidieni în organism.

Simptomele:
- Tremor;
- Insomnie;
- Oboseală;
- Iritabilitate;
- Transpirație excesivă;
- Scădere în greutate;
- Scaune dese;
- Tulburări de ciclu menstrual;
- Umflătură la nivelul gâtului;
HIPOTIROIDISM: afecțiune caracterizată prin deficit de hormoni tiroidieni în organism, care
deseori este asimptomatică. Simptome:
- Oboseală;
- Intoleranță la frig;
- Piele rece și uscată;
- Păr uscat și unghii friabile;
- Constipație;
- Creștere în greutate:
- Umflătură la nivelul gâtului;
- Dureri ale mușchilor și articulațiilor;
- Tentă gălbuie a tegumentelor;
- Tulburări de ciclu menstrual;
- Încetinirea ritmului cardiac;
- Umflarea feţei;
TIROIDA AUTOIMUNĂ: afecțiune în care glanda tiroidă este atacată de sistemul imunitar, fapt ce scade
producția de hormoni tiroidieni. Adesea, tiroidita autoimună este asimptomatică. Simptome:
- Oboseală;
- Labilitate emoțională;
- Tulburări de memorie și concentrare;
- Retenție exagerată de apă în organism;
- Tulburări de dinamică sexuală, infertilitate;
- Intoleranță la frig;
- Constipație;
- Dureri abdominale;
- Păr uscat și căderea părului;
- Creștere în greutate;
- Umflătură la nivelul gâtului;
- Dureri ale mușchilor și articulațiilor;
- Tulburări de ciclu menstrual;
- Încetinirea ritmului cardiac;
SPASMOFILIE: afecțiune caracterizată prin spasme, tetanie, tremur și convulsii cauzată de
deficitul de micronutrienți din organism, în special de calciu și magneziu. Simptome:
- Tulburări funcționale: spasme în zona oculară și a buzelor, dar și a laringelui și esofagului, spasme sau cârcei
la nivelul gambelor, transpirații calde, în special ale palmelor, amorțeală și furnicături ale membrelor.
- Tulburări neuropsihice: stare de deprimare și neliniște, tulburări ale somnului, tulburări gastrointestinale,
scăderea libidoului, oboseală, anxietate și atacuri de panică caracterizate prin stare de frică, agitație, tulburări de
respirație, leșin, amorțeală a unei părți a corpului, tulburări de vorbire.
- Tulburări trofice: piele lipsită de luciu, subțire, care se descuamează, păr casant și unghii care se rup ușor.
PROLACTINOM: afecțiune caracterizată
printr-o glandă pituitară disfuncțională care
determină producția în exces de hormoni,
exces ce se concretizează în prezenta
anormală a laptelui matern. Simptome:
- Scăderea libidoului;
- Tulburări de ciclu menstrual;
- Infertilitate;
- Producție inexplicabilă de lapte matern;
ACROMEGALIE: afecțiune în cazul căreia
glanda pituitară produce în exces hormoni de
creștere. Simptome:
- Dureri articulare și ale corpului;
- Îngroșarea vocii;
- Dureri de cap;
- Creștere excesivă a oaselor, cartilajelor;
- Îngroșarea pielii;
- Față, mâini sau picioare anormal de mari
sau umflate;
 PREVENIREA APARIȚIEI DISFUNCȚIILOR ENDOCRINE

Doar o parte dintre afecțiunile endocrine sunt într-adevăr moștenite sau apar fără a
avea o cauză precisă. Cele mai multe dintre acestea au ca sursă a îmbolnăvirii
obiceiuri nesănătoase din viața de zi cu zi, care este de dorit să fie modificate. Poți
contribui la scăderea riscului apariției anumitor afecțiuni endocrinologice printr-o
alimentație corectă și un stil de viață sănătos, ce include echilibru emoțional și
activitate fizică regulată.