MINORITĂȚILE “ISTORICE”

Evreii
Destine evreiești
Armenii
SCURT ISTORIC

o Începând cu sec. XIV, armenii migrează spre Moldova -

> la începuturile principatului
 Își stabilesc centrul în Suceava – sec. XIV - XV
( 1445 )
 Stabilindu-se în Suceava, aceștia suferă o influență
adâncă din partea mediului. Își păstraseră deosebirile
confesionale, se romanizaseră încă din primul veac de
locuire împreună, își luaseră nume precum : Mândrul
hârtopan, ipeiul, lebăda, degeratul, haul, Craciun,
Pruncul, Bolfosul, Teranul, ciomag, patrate pana in
ziua de azi chiar si in randul sasilor si ungurilor.
 Bisericile lor par împrumutate de la moldoveni, sunt
construite după același model
La căderea Constantinopolului (1453), din Pera pleaca si
Armeni, pentru a se așeza peste Dunăre, în zonele
autonome
- Până în 1484 (căderea Cetății-Albe), existau acolo mai
mulți Armeni decât în Suceava, Siret, Hotin, Iași,
Roman, Vaslui, Botoșani, la un loc
-Pana astăzi, o mare parte a orașului Acherman
( Ucraina) este formată din armeni
-În relația dintre moldoveni și polonezi, armenii joacă un
rol politic foarte important de mijlocitori, “talmaci
secreți” ; se evidențiază Vartic, unul din marii boieri ai lui
Petru Rareș, precum și fiul său Iurasco Varticovici (sec.
XVI)
- 1580 – Mancinelli găsește Iașul plin de Armeni,
negustori bogați pe care încearcă să îi atragă la
catolicism
-În Țara Românească armenii erau numai în trecere,
precum Avedic
 Ca și în Moldova, armenii se făceau cunoscuți prin
posturile de tălmaci, precum Petru Grigorovici
Armeanul, unul din oamenii de bază ai lui Mihai
Viteazul
 Armenii încep să aducă vin, piper, șofran, stofe
scumpe, ajungând, împreună cu Jidovii, să vândă
vin în zona Iașului în sec. XVII, secol în care
armenii ajung să facă comerț cu provinciile
turcești și să ajungă în număr de 3.000 pe lângă
20.000 de români
 De la jumătatea sec. XVII, armenii trec și în
Ardeal, din pricina războaielor turco-polone din
Moldova
 Între sec. XVII – XVIII, armenii primesc privilegii
speciale de la Domnii Moldovei și își asigură
statutul național și economic în Moldova. Încep să
apară și școli armenești
ARMENII ASTĂZI
 Trăsături specifice: ochi negri, mari și strălucitori, păr
negru, ten palid, statură mijlocie, corp bine facut
 Au un trai extrem de modest, ca și vestimentația, sunt
foarte responsabili, nu pierd timpul, nu obișnuiesc să se
îmbete în zilele de muncă, sunt spirituali
 Sunt o minoritate izolată, însă sunt foarte sociabili cu
alte naționalități
 Deseori, aceștia se unesc prin căsătorie

 “Der” (domn), “Baron”, “Amir” (principe) – 3 grade prin

care erau diferențiați în trecut și puteau avansa prin
muncă cinstită, prin avere
 Principalele activități din zonele lor de proveniență erau
pictura, sculptura, arhitectura, iar dupa migrarea in
Europa , tabacăria, vopsitoria pielii, comerțul
 -Posturi de tălmaci, dragomani, deoarece cunoșteau
limbile orientale
 Comerțul la armeni s-a pastrat și astăzi in
Suceava, unde încă găsim minorități ( în
trecut se ocupau de comerțul dintre Polonia,
Ungaria, Moldova)
 Drumurile spre Orientul Îndepartat se făceau
pe cai, cu armele la purtător, merinde, etc.,
nu cu trăsuri care să etaleze bogăția
 Se ocupă cu cîrnățăria, fabricarea de
salamuri uscate și afumate, fabricarea
lumânărilor și a săpunului din grasime de
animale, fiind ajutați și de femei
 Bucovina este și astăzi dominată de
influența armenilor
 Se crede că vaccinarea a pornit de la ei, in
Europa
 -Armenii obișnuiesc să dea mâna cu clientul
și apoi să o lovească, obicei care semnifică
dobândirea afecțiunii celuilalt. Obiceiul s-a
păstrat la românii din Bucovina, în amintirea
timpurilor în care armenii dominau Bucovina
pe plan al comerțului.
 Locuințele armenilor: Curate, spațioase
sau construite în stil oriental: situate în
mijlocul curților, cu acoperiș ascuțit și drept,
întotdeauna există o verandă unde capul
familiei fumează din pipă și își soarbe ceașca
de cafea, stând la vorbă cu rudele
 In Suceava, armenii au un grup numit
“Anni”, unde sunt expuse ziare armene,
romane și francize, avînd și o cafenea proprie
. Rareori merg la o altă cafenea decît cea din
grupul propriu
BUCĂTĂRIA ARMENEASCĂ
 Bucataria acestora este formată din feluri de
mâncare moderne dar și din mâncăruri
orientale
 “Hatlaneichi” – cozonac cu șofran și miere

 “Dalausi” – preparat din nuci și seminte

pisate și fierte în miere, apoi prăjite
 Deserturile armene sunt reprezentate de
dulcețuri orientale, iar unul din preparatele
specifice poartă denumirea de “boorma”
 Lavaș

 Hurut
VESTIMENTAȚIA ARMENEASCĂ
 Îmbrăcămintea tradițională se numește “taraz”
 La bărbați -> cămașă, pantaloni “raituji” /
șalvari, “talar” de mătase, împodobit cu flori,
numit “anteriu”, pe deasupra o manta cu mâneci
largi numită “fermenea”, iar pe deasupra
fermenelei, o manta cu mâneci largi numită
“dulama”
 -Fes roșu cu șal turcesc numit “ciulma”

 Femeile poartă rochii bogate în culori, iar pe

deasupra o cațaveică, in funcție de statutul
social
 Fes alb, basma de mătase, ghete galbene,
turcești
OBICEIURI LA NAȘTERE
 La armeni există credința potrivit căreia la nașterea copilului vine
diavolul “gagh” sau “gogh” – “talharul cel șchiop”, pentru a
schimba pruncul sau a-l înăbuși. Astfel, femeia gravidă e păzită
de moașă cu câteva zile înainte
 Odată cu începutul durerilor, moașa ia o lumânare aprinsă și
tămâie casa de trei ori, în șoaptă, pentru a nu o speria pe femeie
 „Şarpele să piară-n cuibu-i, Şoarecele în vas, Cucuveaua în pom,
Puricele în aşternut, Diavolul în iad!”.
 Apoi presară sare pe spinarea copilului, pentru curățarea sângelui
 Dupa scăldarea copilului, îl ia in brate, împreună cu o pâine și
sare, apoi îl pune în brațele mamei, felicitând-o
 Copilul trece prin brațele fiecărei rude din casă, dar nu se sărută,
pentru că încă nu este dat cu mir
 Femeia este apoi vizitată cu daruri, în special cu dulcețuri
 In cea de-a opta zi copilul este dus la biserică pentru a fi
botezat sau se boteaza acasă din prima zi, în caz că-i bolnav
 Preotul împletește un fir de mătase roșie cu unul de mătase
albă și îl leagă de crucea ce o ține în mână
 Nașul îngenunchează de trei ori făcând semnul crucii, după care
se întoarce spre apus, recitând formula lepădării de Satana;
apoi spre răsărit, recitând mărturisirea pentru Hristos
 Pe drumul spre casă, toți cântă imnuri iar nașa tine lumânarea
aprinsă
 În cazul în care copilul este neliniștit, se aduce o descântătoare
:
 “Dan-dan” – cântec de leagăn: „Dan-dan, uşile, Să cutreieri
odăile / Să înjunghii mieii / Să le mănânci carnea gustoasă /
Din oase fluier să-ţi faci. Să cânţi, să sari şi să joci / Seara
acasă să vii / La vecini să te închini / Pe părinţi să-i săruţi. Să
cânţi, să sari, să te plimbi, Hop, hop, copilul meu / Să sari,
copile, daudaua / Să creşti mâncând gata / Pe părinţi să-i
înveseleşti / Viaţa-mi ţi-o dau, să mă săruţi / Pe Iluminatorul
nostru să-l saluţi!”.
 Dupa 40 de zile,mama se duce cu copilul la biserică, iar după
40 de mătănii la ușă, e poftită in biserică, unde copilul e sfințit
OBICEIURI DE NUNTĂ
 În trecut, armenii erau căsătoriți de tineri iar mirele isi
răscumpăra soția de la părinți, cu bani sau cu un anumit nr. de
oi. Fata era vizitată de surorile mirelui de 15-20 de ori înainte
de nuntă, pentru a fi pusă la probe. Fetelor nu li se permitea
sa iasă prea des și participau doar la evenimentele foarte
importante din an. Nu aveau voie să lase baieții sa le sărute
 La fel ca în trecut, și astăzi, părinții sunt cei ce plănuiesc nunta
și aleg nora. Mama mirelui se interesează de cât de bună e
nora si de statusul său social
 Cu 7 zile înainte, nora este vizitată de preot și de către rudele
din partea mirelui, cu daruri
 Cu o săptămână înainte, i se aduce “ huligea”, un cozonac
specific, de către “țenoh”
 Si mirele este pus la probe, pentru a se vedea cât de harnic si
vrednic este
 În Duminica de dinaintea nunții, urmează
bărbieritul : Vino şi şezi, frate împărat / Ca să
lăudăm capul tău ornat / Să-ţi zicem că părul ţi-i
regulat / Şi seamănă cu un fir de sârmă; Fața ta
frumoasă / Seamănă cu discul lunii / Ochii tăi
aprinşi / Seamănă cu flăcările de foc / Iar dinţii tăi
cei frumoşi / Seamănă cu şirele de mărgăritare /
Mijlocul tău cel plăcut / Seamănă cu platanul!”
 După aceea urmează îmbrăcatul ; în trecut, mirelui
i se punea și o sabie la cingătoare, simbolizând
faptul ca acesta este împărat pe perioada nunții.
Mireasa se ivește dupa aducerea darurilor
 Mirii se duc la biserică, unde are loc slujba, apoi vin
acasă, unde mama mirelui ii așteaptă cu un platou
de mâncare într-o mână și cu un platou de băuturi
în alta. O femeie mai in vîrstă stă alături și ține un
borcan de miere, cu care unge buzele mirilor
OBICEIURI DE ÎNMORMÂNTARE
 Se adună toți cunoscuții la casa defunctului și îl bocesc,
de multe ori se plătesc bocitoare pentru a-l jeli si a-l
acompania astfel pe drumul spre cimitir
 Mortului i se pune o cruce din ceară în mâini și i se
împodobește sicriul cu flori
 În trecut, bocetele erau atât de exagerate, încât biserica
armeană a fost nevoită să intervină și să amenințe cu
excomunicarea
 “N-a murit fiul tău, n-a murit / S-a coborât în grădină, în
vale s-a dus / A cules roze şi în cap şi le-a pus / Ş-a
adormit de mirosul lor dus!”
 Văduva poartă doliu după bărbatul ei un an întreg.

 De regulă, Lunea nu se obișnuiește să se înmormânteze,

căci se crede că după aceea, în fiecare zi a săptămânii,
va urma câte una sau mai multe înmormântări.