Sunteți pe pagina 1din 93

MEDICATIA BOLILOR PSIHICE

Russell Crowe in “A Beautiful Mind”


Sfera psihică poate fi influenţată de

 medicamente
- pentru tratarea bolilor psihice
- pentru alte afecţiuni - influenţează şi psihicul (-
blocante)
 substanţe folosite în scop non-medical - pentru
obţinerea unor modificări psihice dorite
 toxice;
- industriale
- vegetative
- bacteriene
- metaboliţi endogeni
- substanţe toxice de luptă
Clasificarea bolilor psihice

 1. PSIHOZE (fără discernământ) - alterări profunde


ale activităţii ideo-afective, comportamentului, ale
capacităţii de evaluare critică a stării şi acţiunilor
propriei persoane şi a interrelaţiilor ei sociale
 Schizofrenii
 Deliruri cronice sistematizate
 Psihoze distimice (psihoze afective)
 stări maniacale (manii)

 stări depresive (depresii)

 psihoze bipolare (maniaco-depresive)


Clasificarea bolilor psihice

 2. PSIHOPATII (discernământ) - predominanţa anomaliilor de


caracter, egofilie, deficitul sentimentelor moral sociale; Sunt
conştienţi de acţiunile lor, dar nu-şi pot stăpâni pornirile
(cleptomanie, mitomanie, perversiuni sociale, toxicomanie,
etc.)

 3. NEVROZE - preocupare excesivă şi anxioasă pentru propria


sănătate, cefalee, astenie, disforie, insomnie; Evaluarea critică
a interrelaţiilor sociale este păstrată (discernământ) dar pot
exista alterări limitate de raţionament (obsesii, frică
iraţională).
Schizofrenia – disociere psiho-afectivă

A. Simptome caracteristice : două sau mai multe din


următoarele simptome, fiecare din ele fiind prezente
cel puţin 1 lună sau mai puţin dacă sunt tratate:

1. deziluzii
2. halucinaţii
3. tulburări de vorbire (ex., incoerentă sau rapidă şi
incoerentă)
4. tulburări grave de comportament
5. catatonie
6. simptome negative – atenuarea afectivităţii,
alogia, avoliţia - lipsa de motivaţie
Episodul maniacal din psihozele
bipolare (maniaco-depresive)

 Perioada distinctă de creştere persistentă, expansivă


a afectivităţii (cel puţin 1 săptămână)
 simptome sunt prezente :
1. Exacerbarea autoestimării (sentimente de
grandoare)
2. Scăderea necesarului de somn (3 ore)
3. mult mai vorbăreţ
4. fuga de idei
5. tulburări de atenţie
6. agitaţie psiho-motorie
Antipsihotice - denumiri

Neuroleptice – pot induce neurolepsie


(încetinirea extremă a miscărilor sau lipsa de
mişcări)

Tranchilizante Majore – au proprietăţile de


sedare dar nu sunt o variantă “mai puternică” a
tranchilizantelor minore (benzodiazepine).
Efectul antipsihoticelor nu este îndreptat spre
sedare propriu-zisă
Antipsihotice Clasice
 Fenotiazine
 clorpromazin
 flufenazine
 flupentixol
 periciazin
 pimozid
 thioridazina
 trifluoperazin
 zuclopentixol
 Butirofenone
 droperidol
 haloperidol
Antipsihotice Noi
 Agenţi atipici
 aripiprazole
 clozapine
 risperidone
 quetiapine
 amisulpride
 olanzapine
 ziprazidone
 sertindol
• Antipsihoticele clasice au fost dezvoltate
înainte de 1975, au efecte adverse
extrapiramidale şi sunt eficiente numai
împotriva simptomelor pozitive

• Antipsihoticele atipice au fost dezvoltate după


1990. Au efecte minime extrapiramidale şi sunt
eficiente atât asupra efectelor pozitive cât şi a
celor negative
Neurofiziologie
Ipoteza Dopaminergică: schizofrenia este cauzată de un
excces al activităţii dopaminergice în creier
In anii 1970 s-a
demonstrat că
potenţa clinică a
medicamentelor
antipsihotice este
corelată cu afinitatea
lor asupra
receptorilor D2

Philip Seeman
Căile Dopaminergice
 Procesele de Gindire &
Afectivitate
 Mesocortex
 Mesolimbic

 Funcţii extrapiramidale
 Nigrostriat

 Eliberarea de prolactina
 Tuberoinfundibular

 Emeza
 Chemoreceptori
zone trigger
3
3
Sisteme dopaminergice în creier

Sistemul DA Mesolimbic - de la aria tegmentala ventrala (VTA) la


Nucleul Accumbens şi cortexul frontal – sistemele de recompensa
şi mecanismele patogenice in schizofrenie
Sistemul Nigrostriat de la Substanţa Neagra la nucleii basali -
sistemul motor extrapiramidal

Medicamentele
antipsihotice blochează
receptorii DA în ambele
sisteme si de aceea
induc efecte adverse
extrapiramidale
Ipoteza actuala Dopaminergică

 Medicamente care blochează receptorii DA


controlează comportamentul psihotic
 dar există o întârziere a instalarii efectului antipsihotic
- sugerează intervenţia unui mecanism adaptativ în
creier
 Medicamente cum ar fi amphetamina şi cocaina, LSD
determină comportament psihotic - sugerează că sunt
implicati şi alti receptorii (serotoninergici, NMDA,
glutamatergici)
Antipsihotice Clasice şi atipice
 Antipsihoticele clasice au afinitate crescută pentru receptorii D2
 Antipsihoticele atipice au afinitate crescută pentru receptorii D3
si D4 şi afinitate scăzută pentru receptorii D2.
 Receptorii D3 se găsesc în n. acc. şi receptorii D4 în cortex,
amygdala şi hippocamp. Există puţini receptori D3 şi D4 în
sistemul motor.
 Antipsihoticele Atipice au de asemenea afinitate mai crescută
pentru 5HT2A decât pentru receptorii D2
 Antipsihoticele clasice au afinitate mai scăzută pentru 5HT2A decît
pentru receptorii D2.
x D1 D5 D2 D3 D4

Frontal X X X X

Caudat/ X X
Putamen
Amigdala X

Accumbens X X X

Corpul X X X
pallidus
Hipocamp X

Hipotalamus X

Subst neagra X

Brainstem X
Mecanism de acţiune

2
Mecanism de acţiune

 Este demonstrat că şi alţi neurotransmiţători sunt


implicaţi acetilcolina, histamina, GABA, şi NA.
 Blocarea receptorilor serotoninergici determină de
asemenea o diminuare a răspunsului neuronilor
glutamatergici în cortex. (opus LSD-ului) - reduc
halucinaţiile
Antipsihotice clasice
Fenotiazine, Butirofenone

 nu reprezinta cea mai buna medicaţie (terapie de fond)


pentru tulburările psihotice, deşi sunt încă utilizate
pentru tratamentele de urgenţă
 nu sunt foarte selective
 blochează nu numai receptorii D2 din căile
mesolimbice ci şi receptorii D2 din căile
nigrostriatale, zonele mesocorticale şi căile
tuberoinfundibulare
 Faptul că nu sunt selective determină simptome
extrapiramidale cum ar fi dischinezia tardivă
ANTIPSIHOTICE CLASICE
Fenotiazine
Clorpromazina a fost primul medicament
antipsihotic - administrat la pacienţi in
preanestezie ca anxiolitic

incercat la pacienţi cutulburări mentale şi s-a


descoperit că ameliorează simptomele din
episoadele maniacale
Fenotiazine
 Alţi reprezentanţi:

Perfenazina
Flufenazina

Trifluoperazina
Fenotiazine
Mecanism de Acţiune

 blocarea receptorilor D2 în căile


dopaminergice ale creierului
 blocarea receptorilor D2 din căile
mesolimbice - efect antipsihotic
Fenotiazine
Efecte adverse

 Efecte adverse (-M)  Efecte adverse serioase (-D2)


Constipaţia Sindr. Parkinsonian-like

Retenţia Distonie
de urină
Tahicardie Diskinezie

Urcăciunea gurii Sindrom Neuroleptic

Dilatarea pupilei Malign


Sindromul Neuroleptic Malign
 NMS  Hipertermie Maligna
 debut: 3-9 zile  Debut : minute-ore
 Cauze: blocada  Cauze: Succinilcolina,
dopaminergica datorata anestezicele volatile la
neurolepticelor pacientii predispusi
 Simptome: status mental
 Simptome: rigiditate
alterat, hipertermie,
instabilitate autonomica, musculara, hipertermie
rigiditate musculara  Tratament: Dantrolene (inhiba
 Tratament: eliberarea Ca din RS),
Bromocriptina, benzodiazepine, racire externa
Amantadina,
benzodiazepine, racire,
Dantrolene?
Butirofenone

 Butirofenonele au potenţă crescută antipsihotică


(potenţa se referă nu la eficacitate ci la capacitatea
de a lega la receptorii dopaminergici)
 Haloperidolul (Haldol) este cel mai cunoscut dintre
butirofenone
Alte Butirofenone

 Droperidol

 Benperidol
Butirofenone
Mecanism de Acţiune

 Blochează receptorii D2 în caile dopaminergice


Butirofenone
Efecte adverse

 Efecte adverse mai


 Efectele
serioase:
farmacologice (-M)  Distonie
 Uscăciunea gurii
 Diskinezie tardivă
 Retenţie urinară
 Akathisie
Comparaţie între două clase de
medicamente antipsihotice clasice

 Fenotiazine  Butirofenone
 potenţă scăzută  Potenţă înaltă
 sunt sedative  Non-sedative
 Blochează receptorii D2  Blochează receptorii
 Metabolismul şi D2
eliminarea  Metabolismul şi
fenotiazinelor este
complexă şi printre cele eliminarea este rapidă
mai lente dintre  determină simptome
medicamente extrapiramidale
 determină simptome
extrapiramidale
Clozapine
Antipsihotice Atipice

 Au fost dezvoltate cu scopul de a reduce


efecte adverse ale antipsihoticele clasice
 Dovedit că produc foarte puţine efecte
extrapiramidale comparativ cu cele clasice
deoarece sunt mai selective
Antipsihoticele Atipice Comune

 Clozapine

 Risperidone

 Olanzapine
Alte Antipsihotice Atipice
 Quetiapine

 Ziprazidone
Antipsihoticele atipice
Mecanism de acţiune

 au efecte similare de blocare a receptorilor


D2 dar par a fi mai selectivi pe transmisia la
nivelul cailor implicate în mecanismul
patogenic psihotic
 interacţionează cu alte sisteme
neurotransmiţătoare, în particular cu caile
serotoninergice şi noradrenergice
Antipsihoticelor atipice
Efecte adverse
 Tulburări ale metabolismului glucidic cum ar fi
hiperglicemia, declanşează diabetul tip 2, şi
agravează un diabet preexistent (olanzapine si
clozapine)
 Creştere în Greutate (Olanzapine)
 Creşterea în greutate poate induce alte boli de
inimă cum ar fi hipertensiune şi boală coronariană
 Prelungirea intervalului QT – atunci cind exista un
decalaj anormal între excitaţia electrică şi relaxarea
ventriculilor - cauza de deces
Diferenţe între antipsihotice
 Toate medicamentele antipsihotice blochează
receptorii D2
 Clorpromazina si Tioridazina
 blochează α1 adrenoceptorii mult mai intens
decât receptorii D2
 blochează receptorii 5-HT2 relativ puternic
 Afinitatea pentru receptorii D1 este relativ slabă
 Haloperidolul
 Acţionează mai ales pe receptorii D2
 Unele efecte pe receptorii 5-HT2 şi α1
 Efecte neglijabile pe receptorii D1
 Pimozid şi Amisulprid
 Acţionează aproape exclusiv pe receptorii D2
Diferenţe între antipsihotice
 Clozapina
 Leagă mai mult la receptorii D4, 5-HT2, α1,
şi H1 decât la receptorii D2 sau D1
 Risperidona
 Blochează în mod egal receptorii D2 şi 5-
HT2
 Olanzapina
 Mai potent antagonist pe receptorii 5-HT2
 Mai puţin potent pe receptorii D1, D2, şi α1
 Quetiapina
 Compusul cu cea mai redusă potenţă,
blochează în mod egal receptorii 5-HT2, D2,
α1, and α2
Diferenţe între antipsihotice

 Clozapina, olanzapina şi quetiapina


 Puternic inhibitor pe receptorii H1 -
responsabili de efectul sedativ
 Aripiprazole - agonist partial pe
receptorii D2 şi 5-HT1A
Diferenţe între antipsihotice

 Chlorpromazine: α1 = 5-HT2 > D2 > D1

 Haloperidol: D2 > D1 = D4 > α1 > 5-HT2

 Clozapine: D4 = α1 > 5-HT2 > D2 = D1


Efecte metabolice

Creştere în greutate după 1 an (kg)


aripiprazole 1
amisulpride 1.5
quetiapine 2–3
risperidone 2–3
olanzapine >6
clozapine >6
Antidepresive, antimaniacale
Tulburări afective

 tulburărimentale caracterizate de
modificări patologice ale afectivităţii (nu si
a gândirii – comparativ cu schizofrenia)
Tulburări afective
1. Tulburări unipolare
 Depresia - scăderi severe a afectivităţii
 Mania – creşterea excesivă şi accelerată
a activităţii psihomotorii
2. Tulburări bipolar (manico-depresive) –
„cycling mood“
 creşteri severe a afectivităţii (mania) şi
scăderi severe a afectivităţii (episoade
majore de depresie)
Teoria neurobiologica a depresiei
Teoria Monoaminelor (catecolamine) (1965) = subliniază
că baza biologică sau neuroanatomică a depresiei este o
deficienţă a transmisiei noradrenergice/serotoninergice
în SNC
Pentru:
 Efectele farmacologice ale antidepresiveleor (TCA, MAOI)
 În trecut, medicaţia HTA cu rezerpină inducea depresie

Contra:
 Medicamente care cresc sever nivelurile acestor
neurotransmiţători în SNC (ex. cocaine) nu sunt capabile să
trateze depresie
 Efectul antidepresivelor asupra nivelurilor
neurotransmiţătorilor este relativ rapid dar latenţa acţiunii
antidepresive este crescută
Teoria monoaminergică a depresiei
 lipsa unuia/mai multora dintre cei trei
neuromediatori (Serotonina, Dopamina,
Noradrenalina) din sinapsele SNC
 din cortexul lobului frontal (dorsolateral
prefrontal şi orbitofrontal), sediul procesării
sinelui
 atrofii consecutive stresului asociat axei
hipotalamo-hipofizo-suprarenaliene.
Pregnanţa tipuri de deficit monoaminic
modulează caracterele depresiei:
 deficitul serotoninei - determină tristeţe,
gânduri cu conţinut ideatic negativ
 deficitul de noradrenalină - diminuarea
comportamentelor motorii voluntare şi
involuntare:
 pacientul vorbeşte încet, cu voce monotonală, cu
intensitate scăzută, gestica se diminuează,
 postura începe să schiteze apărarea (capul, privirea stau
îndreptate în jos, membrele sunt aduse pe lângă corp,
apare tendinţa de flexie generalizată sau chiar postura
genu-pectorală),
 mobilitatea pacientului scade, nu se mai efectuează la
început gesturile cu semnificaţie socială, apoi familială,
pentru ca, în final, să apară lipsa comportamentelor de
igienă personală;
Pregnanţa tipuri de deficit monoaminic
modulează caracterele depresiei:
 deficitul de dopamină - se manifestă prin
anhedonie, pacientul nu se mai poate bucura de
niciunele din lucrurile care, anterior, îi provocau
plăcere.
 răspunsul terapeutic apare în mod diferit pentru
cele trei componente.
 primul neuromediator la care apare răspuns este
noradrenalina
 Serotonina răspunde ceva mai târziu
 Pacientul redobândeşte abilităţile motorii, deci, înainte
ca ideaţia să se fi normalizat. Această situaţie în care
pacientul are forţa de a-şi pune în practică gândurile
negre apare în primele săptămâni ale terapiei
antidepresive şi este răspunzătoare de accidentele
suicidare care pot apărea.
Teoria neurobiologica a depresiei

 „ Teoria Receptorilor “= Problema constă în up-


reglarea receptorilor post-sinaptici şi alterarea
sensibilităţii lor
 diminuarea oricăruia dintre neuromediatorii
monoaminergici este însoţită de fenomene de
up-regulation care cresc reactivitatea la cantităţi
mici de monoamină,

 Tratamentul cu antidepresive cresc cantitatea de


monoamine în SNC şi deci normalizează treptat
densitatea/sensibilitatea receptorilor corespunzători
„ Teoria Receptorilor “
 Tratamentul cu antidepresive cresc cantitatea de
monoamine în SNC şi deci normalizează treptat
densitatea/sensibilitatea receptorilor
corespunzători
 mecanismul de “up reglare” a receptorilor este
responsabil de reacţii de tip
hiperserotoninergic (pseudo-sindromul
serotoninic) manifestat la începutul tratamentelor
cu amplificare monoaminergică la persoanele cu
DEFICIT serotoninic!
Antidepresive clasice
 Antidepresive Triciclice
 amitriptiline
 nortriptiline
 clomipramine
 imipramine
 trimipramine
 doxepin
 Antidepresive Tetraciclice
 Mianserin
 IMAO (inhibitori de monoamine oxidaza)
 Fenelzine
 Tranilcipromine
Antidepresive Noi

 SSRI (inhibitori specifici ai recaptării de serotonină)


 citalopram
 escitalopram
 fluoxetine
 fluvoxamine
 paroxetine
 sertraline

 RIMA (Inhibitori reversibili ai monoaminooxidazei)


 moclobemide
Alte antidepresive noi
SNRI (inhibitorii recaptării de serotonină şi
noradrenalină)
 venlafaxine

NaSSA (antidepresive noradrenergice şi specific


serotoninergice)
 mirtazapine

SaSRI (antagonişti serotoninergici şi înhibitori ai


recaptării de serotonină)
 trazodone
Alte antidepresive noi

NaRI (inhibitori selectivi ai recaptării de noradrenalină)


 reboxetine

NDRI (Inhibitori ai recaptării de Noradrenalină şi


Dopamină)
 bupropion
AMITRIPTILINA
INHIBITORI SELECTIVI AI RECAPTARII DE
SEROTONINA
MIRTAZAPINE
ANTAGONISTI SEROTONINERGICI SI
INHIBITORI AI RECAPTARII DE SEROTONINA
BUPROPION
Antidepresive Triciclice (TCA)

 Structura chimică cu nucleul caracteristic


cu 3 inele – lipofilie

 imipramine
Mecanismul de acţiune principal :
 blocarea recaptării noradrenalina (NA) şi serotonina
(5-HT)
 şi alţi receptori (inclusiv cei din afara SNC) sunt de
asemenea afectaţi: blocada receptorilor H1, , M
TCA - Farmacocinetica
 Cale orală – absorbţie rapidă, efect crescut al primului
pasaj hepatic
 Legare puternică de proteinele plasmatice (90-95%).
 Leagă de ţesuturi (lipofilie crescută) = volum mare de
distribuţie (dializa este ineficientă în cazul intoxicaţiilor)
 Biotransformare – în ficat (CYP450, N-demetilare şi
hidroxilarea inelului triciclic) – cei mai mulţi din
metaboliţi sunt activi! polimorfismul CYP450 !
Glucuronidarea  metaboliţi inactivi excretaţi prin urină
 T1/2 de eliminare – în general lung (T1/2 =10-80h). La
pacienţii în vârstă– T1/2 chiar mai lung, risc de
acumulare.
TCA - Efecte adverse
 Anticholinergice (atropine-like): uscăciunea gurii,
tulburări de acomodare, constipaţie, retenţie de
urină (mai ales la amitriptilină, mai puţin la
imipramină) Palpitaţii, tahicardie
 Hipotensiune Posturală (ortostatică) + tahicardie
reflexă - -blocadă în centrii vasomotori (frecvent la
bătrâni)
 Sedare, ameţeli, dificultăţi de concentrare
(amitriptilina, H1-blocadă)
 Disfuncţii Sexuale (pierderea libido-ului, dificultăţi de
erecţie)
Intoxicaţia acută cu TCA

 indice terapeutic mic


 Sisteme ţintă – SNC şi inimă
 agitaţie, halucinaţii, delir, convulsii, coma şi deprimarea
respiraţiei - efecte accentuate atropine-like.
 Aritmii cardiace – tahicardie (acţiune antimuscarinică),
extrasistole atriale sau ventriculare, largirea
complexului QRS, alungirea intervalului QT, fibrilaţia
ventriculară şi moartea subită
 Hipotensiune
 Tratament - diazepam (convulsii), fisostigmină
 Hemodializa şi hemoperfuzia - ineficiente
Inhibitorii de Monoamino Oxidază
(MAOI)

 Mecanismul principal de acţiune:


 Inhibarea intracelulară a enzimei MAO în neuronii
CNS (scăderea degradării catecolaminelor şi
serotoninei)

 In contrast cu alte antidepresive, cînd sunt date la


persoane non-depresive cresc activitatea motorie şi
determină euforie + agitaţie (în timp ce TCA ar putea
cauza sedare şi/sau confuzie).  risc de abuz!
Medicamente IMAO

 Inhibitori ireversibili non-selectivi (hydrazide)


 fenelzina
 tranilcipromina

 Inhibitori Reversibil ai MAO-A (RIMA)


 moclobemid
Reacţii adverse şi toxicitate IMAO

 Hipertensiune
 Hypotensiune posturală (până la 1/3 pacienţi)
 stimularea SNC – tremor, agitaţie, insomnie, convulsii în
supradozare
 Creştere în greutate (creşte apetitul)
 Efecte Atropine-like – ca în TCA dar mai puţin frecvente
 Rar hepatotoxicitate severă (IMAO, hydrazide)
Interacţiuni cu alimentele
 Reacţia tiraminei din brinză şi vin
 Unele alimente fermentate conţin cantităţi crescute de
tiramină (simpaticomimetic natural indirect), metabolizată de
MAO în intestin şi ficat.
 La pacienţii cu depresii care primesc tratament cu IMAO
aceasta enzimă este inhibată  biodisponibilitatea tiraminei
este significantiv crescută care realizează în sinergism
farmacodinamic  creşte drastic transmisia noradrenalinei şi
induce criză hipertensivă, cefalee severă şi posibilă hemoragie
intracranină fatală sau leziuni în alte organe
 Precauţii dietetice: restricţia consumului de brânzeturi
fermentate, vin, bere, iaurt, banane,etc.
Selectivitatea antidepresivelor

1000 Nisoxetine

Nomifensine
NA- Maprotiline
selective 100
raport NA: 5-HT inhibarea

10 Desipramine
Imipramine
Non- Nortriptyline
1
selective Amitriptyline
recaptarii

Clomipramine
0.1 Trazodone
Zimelidine
5-HT-
selective
0.01
Fluoxetine

0.001 Citalopram
NaSSA NaRI
SSRI

NaSSA
Receptori serotoninergici

 5–HT1
 subtipuri
5–HT , 5–HT1B, 5–HT1D, 5–HT1E, 5–HT1F
1A

 5–HT2
 subtipuri
5–HT , 5–HT2B, 5–HT2C
2A
Receptori serotoninergici

 5–HT3

 5–HT4 (sobolan)

 5–HT5 (sobolan)

5–HT , 5–HT5
5A

 5–HT6 (sobolan)

 5–HT7 (om si sobolan)


Receptorii serotoninergici
 5–HT1
 subtipuri
 5–HT , 5–HT , 5–HT , 5–HT ,
1A 1B 1D 1E
5–HT1F
 In principal responsabili de efectul
terapeutic (antidepresiv) -
cresterea serotoninei intrasinaptic
 5–HT2
 subtipuri
 5–HT , 5–HT , 5–HT
2A 2B 2C
 In principal responsabili de efectele
toxice ale serotoninei crescute
intrasinaptic
Inhibitorii Selectivi ai Recaptării
Serotoninei (SSRI)
 Cele mai moderne şi mai sigure antidepresive (fluoxetina -
primul medicament disponibil în 1988)

 Mecanismul principal de acţiune:


 inhibarea selectivă a recaptării 5-HT (serotoninei) 
modificări gradate şi complexe în densitatea şi/sau
sensibilitatea atât a autoreceptorilor (5-HT1A) cât şi a
receptorilor postsinaptici (important subtipul 5-HT2A)
 Alte indicaţii ale SSRI – tulburări anxioase: anxietate generalizata,
panică, tulburări anxioase sociale, tulburări obsesive-compulsive
+ bulimia nervoasă, jucatori de noroc
Cele mai importante SSRI
 Fluoxetine
 Fluvoxamine
 Paroxetine
 Sertraline
 Citalopram Escitalopram (S-enantiomer)
Farmacocinetică
 Absorbţie bună după administrare orală
 Biotransformare importantă în ficat
 isoformele CYP450 - 2D6 şi 2C19 (polimorfism 
variabilitate interindividuală a efectelor clinice) şi
metaboliţi activi (ex. fluoxetin)
 T1/2 lung de eliminare
 fluoxetin (T1/2=50h) + metabolitul activ (T1/2 =240h)
 Interacţiuni medicamentoase: la nivelul legarii de proteinele
plasmatice si a blocării CYP
 Efect crescut al asocierii TCA şi -blocante,
benzodiazepine etc.
Interactiuni medicamentoase semnificative ale SSRI
Efecte adverse
 TGI – greţuri, vărsături, diaree
 cefalee
 disfuncţii sexuale
 neliniste (akathisia)
 insomnie şi oboseală
 creşteri ale anxietăţii şi agitaţiei în timpul
tratamentului – la puţini pacienţi
 sindromul serotoninergic – intoxicaţie sau
interacţiuni medicamentoase
Excesul de serotonină
 Neuroexcitaţie primară (5–HT2A)
 status mental
 agitaţie/delir
 sistem motor
 hipereflexie/hipertonie
 tremor/fiori
 clonus/myoclonus

 induse/spontan/ocular
 sistem autonom
 transpiraţii/tahicardie/midriază
 Alte aspecte ale neuroexcitaţiei
 febră
 rabdomioliză
Tratament

 Suportiv
 Tratament simptomatic
 Tratamentul febrei
 Suportul respiraţiei -
ventilare artificială
 Antagonişti 5–HT2A (ideali) - Ciproheptadina -
blocarea în creier a receptorilor 5–HT2
siguri

eficienţi
SINDROMUL DE DISCONTINUITATE LA
ANTIDEPRESIVE
 Mai frecvent la SSRI cu T1/2 prelungit –
fluoxetin
 Forme medicamentoase cu eliberare
prelungita
 Clinic – ameteli, tulburari GI, letargie,
anxietate, disforie, tulburari de somn,
cefalee, tulburari motorii
Alte antidepresive atipice
 Antagonişti 5HT-2 /inhibitori ai recaptării (SARI) –
supraexpresia receptorilor postinaptici 5HT-2A sunt implicati in patogeneza
depresiei
 trazodone (efecte sedative)
 nefazodone (mai nou şi imbunătăţit) scade unele
efecte adverse ale SSRI
 Inhibitori ai recaptării de Serotonină şi Noradrenalină
(SNRI)
 venlafaxine – efecte farmacodinamice asemănătoare
cu TCA dar cu un profil imbunătăţit al reactiilor
adverse
 Inhibitori ai recaptării de Noradrenalină şi Dopamină
(NDRI)
 bupropion – efecte pe SNC (sedare redusă),
 indicaţii: depresie severă + tratamentul addicţiei la nicotină
 Reacţii adverse: insomnie, agitaţie, nelinişte, prag scăzut al
epilespiei
Alte antidepresive atipice

 Inhibitori ai recaptării de Noradrenalină (NaRI)


 reboxetine
 maprotiline
 Antidepresive Specific
Noradrenergice/Serotonergice (NaSSA)
 mirtazapine – creşte neurotransmisia NA şi 5-
HT prin blocarea autoreceptorilor şi prin
blocarea receptorilor postsinaptici 5-HT2
Terapia tulburărilor bipolare

 Obiectiv principal: eliminarea episoadelor distimice,


creşterea aderenţei la terapie, imbunătăţirea calităţii
vieţii pacienţilor

„Stabilizatorii afectivi“
 Lithium

 Valproat de sodiu

 Carbamazepina

 Lamotrigin

 Agenţi adjuvanţi (antidepresive şi benzodiazepine)


Litiul

 Din 1949 – indicat ca tratament profilactic in


tulburările bipolare. Eficient la 60-80% din pacienţi cu
manie sau hipomanie.
 Mecanism principal de acţiune
 Rămâne neclar - prin influenţarea sistemului
mesagerilor secunzi ( IP3).
Litiul
 Farmacocinetică
 administrat oral (rapid şi aproape complet absorbit)
 distribuţie - extracelulară, apoi se acumulează gradat

în diferite ţesuturi
 eliminare – 95% prin urină (T = 20-24h; când
1/2
tratamentul este întrerupt brusc – are loc o a 2a fază
de excreţie lenţă /1-2 saptamini/ reprezentând Li+
ajuns până la celulele ţintă)
 numai 20% din Li+ filtrează prin GF este excretat (80%

reabsorbit)
Litiul – toxicitate şi efecte adverse
 Intoxicaţie acuta, simptome:
 TGI: greţuri, diaree exccesivă
 SNC: confuzie, tremor, ataxia, convulsii, coma.
 Cord: aritmii, hipotensiune
Din nefericire nu exista antidot specific -  tratament
suportiv

 Toxicitatea terapiei pe termen lung


 Toxicitate renală – capacitatea rinichiului de a
concentra în urină este scăzută
Litiul – toxicitate şi efecte adverse
 Reacţii adverse : poliurie şi polidipsie, creştere în
greutate, tulburări TGI (greţuri, vărsături, dispepsie),
alopecia

 Interacţii medicamentoase: thiazide – creşterea


reabsobţiei Li  intoxicaţii

0.5-1.0 mmol/L (peste 1.5 mmol/L apar efecte


adverse)
MULTUMESC
PENTRU ATENTIE!

SUNTETI LIBERI!