Veşmintele vechilor egipteni s-au adaptat climei

calde din ţările lor. Ca şi coafura sau bijuteriile, ele

reflectă condiţia celui care le poartă: ţăran,
funcţionar, persoană de vază…

Ţesătura cea mai folosită la început a fost inul.

Bumbacul a fost cultivat numai începând cu sec. al
III –lea d.H. Toate ţesăturile aveau culoarea albă,
albul având caracter sacru, simbolizând puritatea şi
curăţenia.
Îmbrăcămintea principală era senti-ul, un şal
îngust înfăşurat în jurul coapselor ca un fel de fustă
scurtă drapată sau plisată.
 Caracteristic pentru
egipteni era faptul că aveau
aproape tot timpul pieptul
descoperit.

Femeile purtau parul impletit, rochia

foarte stransa pe trup, care-i lasa sanii
goi. Chiar si marile doamne purtau rochii
cu bretele care lasau sanii descoperiti.
Colierul lat este un pieptar. Coafura
femeilor era din par lung – impletit sau
strans intr-o legatura in jurul fruntii.
 Faraonul avea un senti ornamentat
curaze dispuse orizontal, de culori galben,
bleu şi verde. Mai avea în plus un triunghi
brodat ori ţesut în aur, plasat în faţă. Pentru
a se putea distinge, faraonul purta pe cap o
mitră (o basma de pânză vărgată) şi o
diademă pe frunte cu semnul soarelui sau
al şoimului. Faraonii erau imbracati cu o
tunica larga si aproape transparenta, in
partea dreapta purtand o tiara. In picioare
purtau sandale. Coafura lor, numita neme ,
se ridica mereu deasupra unei cobre
asezata pe frunte.
 Popor de cuceritori, dotat cu spirit
militar şi cu orgoliul autorităţii, romanii au
avut în acelaşi timp şi sentimentul
grandorii. Cu respectul pentru normele
organizate şi ale existenţei urbane, pentru
rigorile disciplinei şi igienei, romanii au
lăsat lumii moderne un mod superior de
existenţă.

În secolul I î.H. civilizaţia romană era

înfloritoare.Ţesutul din lână şi in devine o activitate
manufacturieră dezvoltată . Bumbacul se importă din
India, iar mătasea din China. Costumul romanilor va
fi influenţat ca stil de cel din Grecia, cu deosebirea că
va fi mai diferenţiat pe sexe.
 Toga –veşmânt reprezentativ al romanilor
– era realizată dintr-o bucată de stofă de lână
groasă, tăiată în formă de elipsă, al cărei
diametru putea ajunge până la 6m.

Pentru a face distincţie între ranguri toga era în

diferite culori. Toga împăratului avea culoarea roşie, a
generalilor era din purpură, cu broderii aurite. Toga era
interzisă ţăranilor, muncitorilor şi sclavilor.

Spre sfârşitul imperiului toga va decădea, fiind un

veşmânt incomod şi greu, preluându-i locul tunica. Tunica era
strânsă în talie cu o centură, care era obligatorie pentru soldaţi.
Se purta fără mâneci, dar şi cu mâneci lungi sau scurte.
Lungimea ei oscila între genunchi şi gleznă.
În perioada de stăpânire a lui Augustus a fost introdus
pantalonul coleson, care era purtat şi de împărat. Acest
pantalon (trei sferturi) a fost adoptat în timpul lui Traian de
toţi militarii şi de cea mai mare parte a populaţiei.
 Încălţămintea
Femeile purtau Femeile purtau pantofi
stola, un fel de coloraţi , iar în casă
rochie cu mâneci papuci.
plisate sau brodate şi
palla, un fel de Bijuteriile erau
pelerină elegantă, destul de multe:
care putea fi aranjată diademe, cercei,
prin drapare, coliere, brăţări, agrafe,
obţinându-se un voal ace lungi pentru păr.
ce putea acoperi Fecioarelor le era
capul. interzis să poarte
veşminte ornamentate
şi bijuterii.
 COAFURI ROMANE

Coafura în timpul
republicii era foarte
simplă, părul fiind aranjat
cu cărare pe mijlocul
capului şi un coc pe ceafă.
În epoca imperială, însă,
coafura devine mai
elegantă, mai variată şi mai
complicată.
 Soldaţii romani purtau
căşti cu panaj dublu, o
tunică din piele, o platoşă
peste tunică, iar pentru
apărare aveau un scut oval
sau dreptunghiular.
Comandanţii purtau o
manta majestuoasă.
Pantalonii erau scurţi şi
largi. Ofiţerii erau încălţaţi
cu pantofi, iar soldaţii
aveau sandale fixate cu
curele.
 Civilizaţia şi cultura Greciei antice a constituit
pentru Europa un adevarat model.
Pentru păturile de jos veşmântul era sumar, iar
clasele superioare aveau costumul drapat în
diverse forme.
Demnitarii, oratorii şi artiştii purtau o tunică
lungă până la gleznă. În general această piesă a
fost considerată haină de ceremonie . Peste
tunică se purta himationul , o pelerină care avea
forma unui şal. Acesta putea fi purtat şi fără
tunică, direct pe piele.
Himationul era fomat dintr-o bucată de ţesătură
(stofă) dreptunghiulară (2,90x1,80m), acoperind
corpul ca un văl.
 Femeile purtau tot o tunică
de lână, denumită peplos sau
peplum, care era realizată
dintr-o ţesătură dreptunghiulară
fixată la umăr cu ace.

Garderoba femeilor mai

cuprindea umbrele, evantaie,
poşete, sutiene, piepteni din
fildeş sau os, oglinzi de
bronz sau din argint,
depilatoare, parfumuri şi
În perioada homerică
coloranţi de păr.
peplosul era aranjat
Coafurile erau destul de
asimetric în partea dreaptă
complicate dar elegante.
şi necusut pentru a obţine o
deschizătură, iar în talie era
fixat cu un cordon.
ROCHII EGIPTENE
Sandalele erau
singura încălţăminte,
atât pentru bărbaţi
cât şi pentru femei.